În Atelierul Hermeneia ajung texte care au fost marcate cu „Atenție text”.  Autorii textelor le pot corecta - dacă ajung la concluzia că este necesar -.
Corecturile se pot face numai în primele 14 zile după prima publicare a textului.
Scoaterea textului din Atelierul Hermeneia poate fi făcută numai de către un editor. Pentru a semnaliza această dorință poți folosi butonul „Atenție editor”. Desigur, aceasta nu garantează scoaterea textului din Atelier. Editorul va analiza textul și va decide asupra oportunității scoaterii lui. Mai multe detalii poți citi pe pagina „Funcționarea site-ului Hermeneia.com”.

nu e nicio ușă mamă
oamenii vin și pleacă
în urma lor tabachere,cămăși,praf

camera e o gaură neagră
unde brațele mele fac spirale
cheamă ospătari

două sticle
se sparg

ies aburi

În Șantierul Hermeneia ajung texte care au primit o peniță ruginită sau au fost trimise aici de editorii Hermeneia.  Autorii acestor texte le pot corecta/îmbunătăți - dacă ajung la concluzia că este necesar -.
Corecturile se pot face numai în primele 14 zile după prima publicare.
Scoaterea textului din Șantierul Hermeneia poate fi făcută numai de către un editor Hermeneia. Pentru a semnaliza această dorință poți folosi butonul „Atenție editor”. Desigur, aceasta nu garantează scoaterea textului din Șantier. Editorul va analiza textul și va decide asupra oportunității scoaterii lui din Șantier. Mai multe detalii poți citi pe pagina „Funcționarea site-ului Hermeneia.com”.
imaginea utilizatorului Celestin Antal

după părerile tale
nostalgia e un loc de refugiu
în care oamenii îşi duc sufletele
când văd că se apropie norii

imaginea utilizatorului Celestin Antal

pe când cuvintele înşelau aşteptările
şi mintea era concentrată asupra formelor tale
inima părea destul de derutată
nu merita să-şi irosească timpul în prezenţa
unui joc de priviri
nesusţinut de-o sprânceană ridicată

imaginea utilizatorului Celestin Antal

cuvintele spuse greșit se repetă
nu e simplu să poţi opri respirația 
 să laşi doar  lucrurile  înainte

n-am să mai pun semne de întrebare
la umbra ta 
părul tău flutură în vânt
trăirea destul de anevoioasă
ne-a risipit pas cu pas

imaginea utilizatorului Celestin Antal
,

gândurile au deviat drumul 
pentru a ocoli centrul unei iubiri aglomerate
s-au orientat după ţipătul cerbilor
urmele lor nu mai aveau o picătură de apă

alergăm toată viaţă căutându-ne jumătatea
dar uităm că jumătăţile de măsură au fost inventate
pentru a acoperi lipsa de perspectivă
în universul cunoscut şi necunoscut nu există jumătăţi
totul este întreg în întreg
dar pentru că ne place suferinţa, ne minţim

 
cineva spunea că trecutul nu-i decât o amintire
oare ce se întâmplă cu cei care uită?
în ce se agaţă rădăcinile lor ?
mai au ei ceva, sau sunt săraci lipiţi
fără o umbră de îndoială
 
zilele trec scurmând pământul cu degete de lumină

imaginea utilizatorului Celestin Antal

printre fisurile pământului toamna iese
ca o incantaţie a sinelui
înainte de a da frigul
amintirile scot aburi 
fermentaţia îndelungată a sângelui 
s-a oţetit

imaginea utilizatorului Celestin Antal

pe copacul tăiat
furnicile duc timpul pe umeri

într-o nucă spartă
luna picură ceară

melancolia
se scurge prin ochi
ca nişte lacrimi

moartea ţine la supărare
ca la o piatră de ascuţit coasa