cineva spunea că trecutul nu-i decât o amintire
oare ce se întâmplă cu cei care uită?
în ce se agaţă rădăcinile lor ?
mai au ei ceva, sau sunt săraci lipiţi
fără o umbră de îndoială
 
zilele trec scurmând pământul cu degete de lumină
umbra bolovanilor se ridică abur legănat
ploaia s-a uitat pe sine
şi rătăceşte prin ceruri pustii
cărându-şi suspinele
 
ca să nu ne mai desconsiderăm încontinuu
umplem saci cu părţile semnificative
pe care îi aruncăm între Scila şi Caribda
rotunjind stâncile crăpate
cu o finală uitare