după părerile tale
nostalgia e un loc de refugiu
în care oamenii îşi duc sufletele
când văd că se apropie norii

timpul plin de noroi se apleacă
în vreme ce scuipă bucăţi de pământ
fericiţii fug de tot ce e acru să nu li se străpezească zâmbetul
clipele stau înghesuite sub streşini
rugăciunile spuse pentru propriul folos nu fac minuni
nu există ură între cele de dedesupt şi cele de deasupra
rugăciunea e rugăciune
chiar dacă o facem în genunchi sau în picioare
important e să fie sinceră

prin rătăcirea mea ideile băltesc drumurile ce duc la tine
tot ce-i vulgar va rămâne demn de mândrie
chiar si soarele desenat pe o piatră
cu sevă de rostopască va fi tot amar
pentru noi ăştia care uităm să iertăm

zic să punem pe orizontală grijile
să nu le mai lăsăm să sape în voie
nopţi la rândul amintirile mi-au ascuţit mintea ca pe o cazma
cât de curând voi aşterne cuvintele
cu vârfurile rănilor înspre mine
umbra mi-a pipăit haina în dreptul pieptului
inima nu mai era la locul ei
uneori se mai joacă pe ascuns cu păpușile