Neantul Apropiat

 Iartă-mă că am dispărut în neantul apropiat 
am fost ocupat cu secarea unei iubiri 
am ucis copilul nostru verbal, urmele amorului incest, am şters imaginile cosmice 
doar telescoapele văd totul: înaintele, înapoiul, sfârşitul şi creaţia, finalul previzibil 
ca zborul puiului din cuib la creşterea aripilor 
întâi încearcă aerul, tăria vântului, bate tare ca o inima volatilă 
apoi se ridică şi cade, se scutură şi porneşte 
fără ezitare sau frică, zborul lui este o victorie a rasei sale, nu o trăsătură a firii 
apoi îşi curăţă penele ca un Icar victorios 
se uită în jur aşteptând aplauze şi medalii 
e o faptă înălţătoare pentru cuibul prăpădit, construit de părinţi biologici din scuipat şi nimic 
din cochilii şi amitiri 
aici am iubit ziceai, aici am dansat un ultim tango ziceai 
lângă gardul ăsta voi muri probabil
sfâşiat de un dor sau de vreo boală 
de tranziţie sau de bătrâneţe 
de gelozie, ură, beligeranţă, neadaptare la migraţie, la zborul peste munţii mişcători care pulsează viaţă şi moarte 
somn şi dispariţie, tăcere, reducerea la zeroul definitiv 

o ultimă pană uitată în portofelul zilelor care vin