ridurile s-au strâns la sfat descâlcind tăcerile
amintirile bat pas de defilare prin faţa tribunelor goale
uralele duse de vânt sperie porumbeii
adormiţi printre firimituri
 
defileul fricii desparte o taină de alta
aici pe malul ăsta miroase a iarnă viscolită
numai sângele se zbate în scocuri
răsturnând primăveri uitate
 
măştile veneţiene se desprind din palisade
cărămizi măcinate de ani şi frustrări
de sub tencuieli inutile
răsar toate îndoielile
 
oglindă oglijoara,
care-i cel mai frumos vis ce stă să moară?