M-am dus şi eu ca omul în vizită la vecinii de sus, mai mult de obligaţie, că nu prea ne cunoaştem. Eu şi-acasă sunt mai mult în vizită. Fusesem invitat la o ciorbă de potroace, cam ne-ortodox, (deşi eu nu ţin cont deloc de treburile-astea), chiar în liftul în care mă suisem cu vecina. Ora mi s-a părut cam curioasă, da’, în fond, ce mai e un program în ziua de azi. Başca oboseala de după o juma’ de noapte de robotit, m-am riscat la o tentativă firavă să mă eschivez, cu toate că mi-era foame şi ştiu sigur: n-aveam nimic gătit şi nici vreo intenţie să-mi fac vreo invenţie culinară n-aveam. A insistat, aşa că mi s-a părut nepoliticos să refuz. Mă luase pe sus, oricum.
Remember: Virgilius a compus „Georgicele” la îndemnul lui Maecenas, un apropiat al împăratului Octavian, cu scopul de a stimula agricultura imperiului, deoarece în acea perioadă, Pompeius, cu flota sa, bloca alimentarea peninsulei cu grâne. Acest poem reia ideea augustană a reîntoarcerii la vechile moravuri austere ale romanilor,văzută ca soluţie, nu doar pentru criza morală a statului, ci ca metodă de a rezolva toate problemele grave cu care se confrunta societatea romană în acea vreme.
Predosloviia descălicării Țării României dinceputul ei. Carea este însemnată de ziare, agenţii de ş
Vor unii România să-i zică că au chiemat-o Republica Socialistă mai înainte. Republica care vine de la latinescul „res publica”, care va să zică treburi de obşte, iar Socialistă vine de la bărbosul de Marx care voia să înlăture piaţa, capitalul, banii, ceea ce s-a şi întâmplat aşa cum se va vedea mai încolo, cum de dispăruseră ele aproape cu totul. După unii cronicari nemţeşti, leşeşti ori ungureşti, s-ar mai fi chemat şi Rromânia, dar hristoavele noastre cele cercetate nu au arătat nimica în acest sens, lucru de ocară pentru împilatorii pomeniţi.
Trecând pe lângă un cimitir, Costică C. Constantin de profesie contabil, vârstă medie, aspect nici prea-prea nici foarte-foarte, văzu un bărbat săpând o groapă.
” Cine a murit?” îl întrebă Costică.
Insul dădu din umeri şi-şi continuă munca.
Atunci, omul nostru se apropie intrigat şi strigă:
” N-auzi, nene, pentru cine sapi groapa?”
Groparul se îndreptă de şale şi-l privi nedumerit:
” Aud, dar ce-i aia groapă?”
Constantin începu să-i explice cum se pricepea el mai bine, iar la urmă repetă:
Comentarii aleatorii