Trecând pe lângă un cimitir, Costică C. Constantin de profesie contabil, vârstă medie, aspect nici prea-prea nici foarte-foarte, văzu un bărbat săpând o groapă.
” Cine a murit?” îl întrebă Costică.
Insul dădu din umeri şi-şi continuă munca.
Atunci, omul nostru se apropie intrigat şi strigă:
” N-auzi, nene, pentru cine sapi groapa?”
Groparul se îndreptă de şale şi-l privi nedumerit:
” Aud, dar ce-i aia groapă?”
Constantin începu să-i explice cum se pricepea el mai bine, iar la urmă repetă:
Îmi iubesc românica? Da. O neglijez? Da. Vreau să o neglijez? Nu. Mă pot abține? Da. Atunci de ce? Nu se vrea. Am prejudecăți? Nu. De ce? Nu am de ce. Sunt viril? Da. Sunt virgin? Nu știu. Urăsc la românica? Nu. Dar am ocazia? Probabil. Detest gunoiul? Nu. De ce? Autoconservare. Există prostie la românica? Există. De unde știu? Confidențial. Sunt patriot? Când beau ciuciucaș! Când beau ce?
M-am dus şi eu ca omul în vizită la vecinii de sus, mai mult de obligaţie, că nu prea ne cunoaştem. Eu şi-acasă sunt mai mult în vizită. Fusesem invitat la o ciorbă de potroace, cam ne-ortodox, (deşi eu nu ţin cont deloc de treburile-astea), chiar în liftul în care mă suisem cu vecina. Ora mi s-a părut cam curioasă, da’, în fond, ce mai e un program în ziua de azi. Başca oboseala de după o juma’ de noapte de robotit, m-am riscat la o tentativă firavă să mă eschivez, cu toate că mi-era foame şi ştiu sigur: n-aveam nimic gătit şi nici vreo intenţie să-mi fac vreo invenţie culinară n-aveam. A insistat, aşa că mi s-a părut nepoliticos să refuz. Mă luase pe sus, oricum.
Se întâmplă uneori ca intelectul să intre în conexiuni cu o lume superioară. Transcendentă, spun filosofii. Spirit, o numeşti tu. Iar aceste momente pot fi cele mai neaşteptate: trecerea ezitantă pe puntea subţire dintre starea de somn şi cea de veghe, prilej oferit de savurarea unei ceşti de cafea, relaxarea sub umbrela unei ploi calde de vară, cu zgomotul unei niagare îndepărtate pe fundal (duş, în termeni laici) ori chiar anumite activităţi fiziologice ce au drept rezultat uşurarea trupească, însoţită de înălţarea minţii până în lumea sferelor ideale.
Comentarii aleatorii