parodie

imaginea utilizatorului Ghejan Andrei

În vizită

O altfel de dezordine (2)

M-am dus şi eu ca omul în vizită la vecinii de sus, mai mult de obligaţie, că nu prea ne cunoaştem. Eu şi-acasă sunt mai mult în vizită. Fusesem invitat la o ciorbă de potroace, cam ne-ortodox, (deşi eu nu ţin cont deloc de treburile-astea), chiar în liftul în care mă suisem cu vecina. Ora mi s-a părut cam curioasă, da’, în fond, ce mai e un program în ziua de azi. Başca oboseala de după o juma’ de noapte de robotit, m-am riscat la o tentativă firavă să mă eschivez, cu toate că mi-era foame şi ştiu sigur: n-aveam nimic gătit şi nici vreo intenţie să-mi fac vreo invenţie culinară n-aveam. A insistat, aşa că mi s-a părut nepoliticos să refuz. Mă luase pe sus, oricum.

Proză: 
imaginea utilizatorului avelea

Strategiile Fericirii

Despre ocolirea reciprocă în cuplu

*

Se întâmplă uneori ca intelectul să intre în conexiuni cu o lume superioară. Transcendentă, spun filosofii. Spirit, o numeşti tu. Iar aceste momente pot fi cele mai neaşteptate: trecerea ezitantă pe puntea subţire dintre starea de somn şi cea de veghe, prilej oferit de savurarea unei ceşti de cafea, relaxarea sub umbrela unei ploi calde de vară, cu zgomotul unei niagare îndepărtate pe fundal (duş, în termeni laici) ori chiar anumite activităţi fiziologice ce au drept rezultat uşurarea trupească, însoţită de înălţarea minţii până în lumea sferelor ideale.

Proză: 
imaginea utilizatorului yester

Baobabul și Românica

după românia lui v. titarenco portret 2

Îmi iubesc românica? Da. O neglijez? Da. Vreau să o neglijez? Nu. Mă pot abține? Da. Atunci de ce? Nu se vrea. Am prejudecăți? Nu. De ce? Nu am de ce. Sunt viril? Da. Sunt virgin? Nu știu. Urăsc la românica? Nu. Dar am ocazia? Probabil. Detest gunoiul? Nu. De ce? Autoconservare. Există prostie la românica? Există. De unde știu? Confidențial. Sunt patriot? Când beau ciuciucaș! Când beau ce?

Proză: 
imaginea utilizatorului dudu

Vleau si eu un cocostâlc

(paltea-ntâi)

Şunt mic… si nu plea tiu de ţe se tâmplă asta, dal după cum cled eu, cu mintea mea câllionţată, fiinţa asta (că balză nu pot ca să plonunţ) e asa… ţeva de cale tlebe, musai, să lâdem. Lepet, nu’s de ţe! Plobabil de la nume (păi numai când înţelc să-l lostesc m-apucă cliza de lâs, de lâd asa vleo ţintzi minute, apoi mă doale bultica, mă oplesc, da’ m-apucă ial si ial si ial…
Şi dacă-i mai văd si fotoglafia, atunţi lâd chial ca plostu, mă tăvălesc pe zos si ma zvâlcolesc, vine solă-mea si-mi tlage două palme la funduleţ si… mă potolesc stantaneu. Da’ nu mă ţine mult niţi atunţi!

Proză: 

Pagini

Subscribe to parodie