Remember: Virgilius a compus „Georgicele” la îndemnul lui Maecenas, un apropiat al împăratului Octavian, cu scopul de a stimula agricultura imperiului, deoarece în acea perioadă, Pompeius, cu flota sa, bloca alimentarea peninsulei cu grâne. Acest poem reia ideea augustană a reîntoarcerii la vechile moravuri austere ale romanilor,văzută ca soluţie, nu doar pentru criza morală a statului, ci ca metodă de a rezolva toate problemele grave cu care se confrunta societatea romană în acea vreme.
De nenumărate ori nu le apreciem la justa lor valoare, tratându-le ca pe nişte obiecte folositoare.
Chiar dacă sunt nelipsite de la cele mai simandicoase petreceri, nu se ascund nici în cazul agapelor, la restaurant, la iarbă verde, la nunţile organizate în colbul rural, nu lipsesc niciodată de lângă noi, ne fac viaţa mult mai frumoasă, mai uşoară.
Este foarte adevărat că nu rezistă întotdeauna la mişcările noastre, de multe ori brutale, că delicateţea, fragilitatea lor sunt binecunoscute, totuşi, ce ne-am face fără ele?
Stimați colegi de site,
Dragi membri ai Consiliului H,
Vă propun pentru aceste zile în care se mediatizează la maxim tema Apocalipsei mayase un concurs de poezie pe această temă.
Când nu a fost sfârșitul lumii un subiect preferat de poeți, de epigramiști, de prozatori?
Se întâmplă uneori ca intelectul să intre în conexiuni cu o lume superioară. Transcendentă, spun filosofii. Spirit, o numeşti tu. Iar aceste momente pot fi cele mai neaşteptate: trecerea ezitantă pe puntea subţire dintre starea de somn şi cea de veghe, prilej oferit de savurarea unei ceşti de cafea, relaxarea sub umbrela unei ploi calde de vară, cu zgomotul unei niagare îndepărtate pe fundal (duş, în termeni laici) ori chiar anumite activităţi fiziologice ce au drept rezultat uşurarea trupească, însoţită de înălţarea minţii până în lumea sferelor ideale.
Trecând pe lângă un cimitir, Costică C. Constantin de profesie contabil, vârstă medie, aspect nici prea-prea nici foarte-foarte, văzu un bărbat săpând o groapă.
” Cine a murit?” îl întrebă Costică.
Insul dădu din umeri şi-şi continuă munca.
Atunci, omul nostru se apropie intrigat şi strigă:
” N-auzi, nene, pentru cine sapi groapa?”
Groparul se îndreptă de şale şi-l privi nedumerit:
” Aud, dar ce-i aia groapă?”
Constantin începu să-i explice cum se pricepea el mai bine, iar la urmă repetă:
Comentarii aleatorii