parodie

imaginea utilizatorului Ghejan Andrei

În vizită

O altfel de dezordine (2)

M-am dus şi eu ca omul în vizită la vecinii de sus, mai mult de obligaţie, că nu prea ne cunoaştem. Eu şi-acasă sunt mai mult în vizită. Fusesem invitat la o ciorbă de potroace, cam ne-ortodox, (deşi eu nu ţin cont deloc de treburile-astea), chiar în liftul în care mă suisem cu vecina. Ora mi s-a părut cam curioasă, da’, în fond, ce mai e un program în ziua de azi. Başca oboseala de după o juma’ de noapte de robotit, m-am riscat la o tentativă firavă să mă eschivez, cu toate că mi-era foame şi ştiu sigur: n-aveam nimic gătit şi nici vreo intenţie să-mi fac vreo invenţie culinară n-aveam. A insistat, aşa că mi s-a părut nepoliticos să refuz. Mă luase pe sus, oricum.

Proză: 
imaginea utilizatorului avelea

Strategiile Fericirii

Despre ocolirea reciprocă în cuplu

*

Se întâmplă uneori ca intelectul să intre în conexiuni cu o lume superioară. Transcendentă, spun filosofii. Spirit, o numeşti tu. Iar aceste momente pot fi cele mai neaşteptate: trecerea ezitantă pe puntea subţire dintre starea de somn şi cea de veghe, prilej oferit de savurarea unei ceşti de cafea, relaxarea sub umbrela unei ploi calde de vară, cu zgomotul unei niagare îndepărtate pe fundal (duş, în termeni laici) ori chiar anumite activităţi fiziologice ce au drept rezultat uşurarea trupească, însoţită de înălţarea minţii până în lumea sferelor ideale.

Proză: 
imaginea utilizatorului Sixtus

Porţia de ne-filozofie, da’ reală

Trecând pe lângă un cimitir, Costică C. Constantin de profesie contabil, vârstă medie, aspect nici prea-prea nici foarte-foarte, văzu un bărbat săpând o groapă.
” Cine a murit?” îl întrebă Costică.
Insul dădu din umeri şi-şi continuă munca.
Atunci, omul nostru se apropie intrigat şi strigă:
” N-auzi, nene, pentru cine sapi groapa?”
Groparul se îndreptă de şale şi-l privi nedumerit:
” Aud, dar ce-i aia groapă?”
Constantin începu să-i explice cum se pricepea el mai bine, iar la urmă repetă:

Proză: 
imaginea utilizatorului dudu

Despre ele... cu mai multă seriozitate

omagiu

De nenumărate ori nu le apreciem la justa lor valoare, tratându-le ca pe nişte obiecte folositoare.
Chiar dacă sunt nelipsite de la cele mai simandicoase petreceri, nu se ascund nici în cazul agapelor, la restaurant, la iarbă verde, la nunţile organizate în colbul rural, nu lipsesc niciodată de lângă noi, ne fac viaţa mult mai frumoasă, mai uşoară.
Este foarte adevărat că nu rezistă întotdeauna la mişcările noastre, de multe ori brutale, că delicateţea, fragilitatea lor sunt binecunoscute, totuşi, ce ne-am face fără ele?

Proză: 

Pagini

Subscribe to parodie