Şunt mic… si nu plea tiu de ţe se tâmplă asta, dal după cum cled eu, cu mintea mea câllionţată, fiinţa asta (că balză nu pot ca să plonunţ) e asa… ţeva de cale tlebe, musai, să lâdem. Lepet, nu’s de ţe! Plobabil de la nume (păi numai când înţelc să-l lostesc m-apucă cliza de lâs, de lâd asa vleo ţintzi minute, apoi mă doale bultica, mă oplesc, da’ m-apucă ial si ial si ial…
Şi dacă-i mai văd si fotoglafia, atunţi lâd chial ca plostu, mă tăvălesc pe zos si ma zvâlcolesc, vine solă-mea si-mi tlage două palme la funduleţ si… mă potolesc stantaneu. Da’ nu mă ţine mult niţi atunţi!
Stimați colegi de site,
Dragi membri ai Consiliului H,
Vă propun pentru aceste zile în care se mediatizează la maxim tema Apocalipsei mayase un concurs de poezie pe această temă.
Când nu a fost sfârșitul lumii un subiect preferat de poeți, de epigramiști, de prozatori?
De nenumărate ori nu le apreciem la justa lor valoare, tratându-le ca pe nişte obiecte folositoare.
Chiar dacă sunt nelipsite de la cele mai simandicoase petreceri, nu se ascund nici în cazul agapelor, la restaurant, la iarbă verde, la nunţile organizate în colbul rural, nu lipsesc niciodată de lângă noi, ne fac viaţa mult mai frumoasă, mai uşoară.
Este foarte adevărat că nu rezistă întotdeauna la mişcările noastre, de multe ori brutale, că delicateţea, fragilitatea lor sunt binecunoscute, totuşi, ce ne-am face fără ele?
Predosloviia descălicării Țării României dinceputul ei. Carea este însemnată de ziare, agenţii de ş
Vor unii România să-i zică că au chiemat-o Republica Socialistă mai înainte. Republica care vine de la latinescul „res publica”, care va să zică treburi de obşte, iar Socialistă vine de la bărbosul de Marx care voia să înlăture piaţa, capitalul, banii, ceea ce s-a şi întâmplat aşa cum se va vedea mai încolo, cum de dispăruseră ele aproape cu totul. După unii cronicari nemţeşti, leşeşti ori ungureşti, s-ar mai fi chemat şi Rromânia, dar hristoavele noastre cele cercetate nu au arătat nimica în acest sens, lucru de ocară pentru împilatorii pomeniţi.
Trecând pe lângă un cimitir, Costică C. Constantin de profesie contabil, vârstă medie, aspect nici prea-prea nici foarte-foarte, văzu un bărbat săpând o groapă.
” Cine a murit?” îl întrebă Costică.
Insul dădu din umeri şi-şi continuă munca.
Atunci, omul nostru se apropie intrigat şi strigă:
” N-auzi, nene, pentru cine sapi groapa?”
Groparul se îndreptă de şale şi-l privi nedumerit:
” Aud, dar ce-i aia groapă?”
Constantin începu să-i explice cum se pricepea el mai bine, iar la urmă repetă:
Comentarii aleatorii