Remember: Virgilius a compus „Georgicele” la îndemnul lui Maecenas, un apropiat al împăratului Octavian, cu scopul de a stimula agricultura imperiului, deoarece în acea perioadă, Pompeius, cu flota sa, bloca alimentarea peninsulei cu grâne. Acest poem reia ideea augustană a reîntoarcerii la vechile moravuri austere ale romanilor,văzută ca soluţie, nu doar pentru criza morală a statului, ci ca metodă de a rezolva toate problemele grave cu care se confrunta societatea romană în acea vreme.
Predosloviia descălicării Țării României dinceputul ei. Carea este însemnată de ziare, agenţii de ş
Vor unii România să-i zică că au chiemat-o Republica Socialistă mai înainte. Republica care vine de la latinescul „res publica”, care va să zică treburi de obşte, iar Socialistă vine de la bărbosul de Marx care voia să înlăture piaţa, capitalul, banii, ceea ce s-a şi întâmplat aşa cum se va vedea mai încolo, cum de dispăruseră ele aproape cu totul. După unii cronicari nemţeşti, leşeşti ori ungureşti, s-ar mai fi chemat şi Rromânia, dar hristoavele noastre cele cercetate nu au arătat nimica în acest sens, lucru de ocară pentru împilatorii pomeniţi.
Stimați colegi de site,
Dragi membri ai Consiliului H,
Vă propun pentru aceste zile în care se mediatizează la maxim tema Apocalipsei mayase un concurs de poezie pe această temă.
Când nu a fost sfârșitul lumii un subiect preferat de poeți, de epigramiști, de prozatori?
M-am dus şi eu ca omul în vizită la vecinii de sus, mai mult de obligaţie, că nu prea ne cunoaştem. Eu şi-acasă sunt mai mult în vizită. Fusesem invitat la o ciorbă de potroace, cam ne-ortodox, (deşi eu nu ţin cont deloc de treburile-astea), chiar în liftul în care mă suisem cu vecina. Ora mi s-a părut cam curioasă, da’, în fond, ce mai e un program în ziua de azi. Başca oboseala de după o juma’ de noapte de robotit, m-am riscat la o tentativă firavă să mă eschivez, cu toate că mi-era foame şi ştiu sigur: n-aveam nimic gătit şi nici vreo intenţie să-mi fac vreo invenţie culinară n-aveam. A insistat, aşa că mi s-a părut nepoliticos să refuz. Mă luase pe sus, oricum.
De nenumărate ori nu le apreciem la justa lor valoare, tratându-le ca pe nişte obiecte folositoare.
Chiar dacă sunt nelipsite de la cele mai simandicoase petreceri, nu se ascund nici în cazul agapelor, la restaurant, la iarbă verde, la nunţile organizate în colbul rural, nu lipsesc niciodată de lângă noi, ne fac viaţa mult mai frumoasă, mai uşoară.
Este foarte adevărat că nu rezistă întotdeauna la mişcările noastre, de multe ori brutale, că delicateţea, fragilitatea lor sunt binecunoscute, totuşi, ce ne-am face fără ele?
Comentarii aleatorii