astăzi o să-mi caut printre degetele de la picioare
cele câteva zile ce-au mai rămas de dus
curios, când pășeam printre obuze
macii se-ntunecau a furtună și mă țineai cu fața lipită de parbriz,
de parcă m-aș fi priceput la vitralii.
rânduri, rânduri porumbul tăia aerul în game largi si ascuțite,
îmi țineai părul strâns în coadă
depresia ta avea riduri
și mă înnobilai ca pe vremuri
cu felii de pepene roșu.
așteaptă,
prin mina de sare,
nu-i decât un refugiu pentru genunchi
portul desfrânat în joaca de delfini,
îmi găsesc echilibrul între stabilopozii înfrunziți
ca-ntr-un Dali șomer printre compotiere cu scoici
noaptea de iulie,
zemos prelinsă între umerii noștri neatingându-se -
ecluze de sete -
făcea să-mi cadă șosetele,
cea stânga mai jos
ca alergând pe trotinetă spre școală.
Rămâi, pleacă, va fi oricum mai bine.

vezi tu că nu se mai poate reface post deconstructivismul
și oricât am încerca să pescuim rațe bete în parc
mereu grădinarul ne prinde în fragral detract
picior peste picior vorbești despre copilăria ta cu trotinetă și zmei
despre factorul neperian de la facultatea din dublul tei
și cum te iubeai sub umbra unei umbre cu un pui de lele
într-o uitare de sine stocată grav la prietena cu coate goale deși iarna mergeai
fara manuși la defilarile cu steagurile
roșii și eu strigam urrra
și ei strigau huooo
spargând ferestrele univesității de sticlă
cu planuri și lucrari de diplomă copiate subversiv pe sub mână in anul V
de viață
care nu mai e ce a fost ducă-se