Merg într-o zi pe stradă și mă trage cineva de mânecă.
Mă uit, nimeni.
Merg mai departe, iarăși mă trage.
Mă uit, nimeni.
Mai merg ce mai merg și ajung la un cal.
Îl trag de mânecă și-i spun:
Știi ce? Ia paște tu mai încolo!
Se uită la mine, nimeni.
Poezie:
Comentarii
Calin
Trinity -
poezia asta este o refelctie in oglinda: simt urme de copite nebatute inca, dar si culmi cucerite...cine sintem noi sa judecam? nimeni.
err
Trinity -
reflectie...
tricky
bobadil -
Este foarte interesant dar in acelasi timp riscant sa folosesti "reflectie" cu "oglinda", asta citind comm-ul anterior. Mie mi se pare un poem zen destul de reusit. Ma derajeaza doar alaturarea "cal - calin - cailean" care desigur nu are legatura cu textul dar lectura mea a fost comprehensiva. Si unde sa mai pun ca textul are aer (one of my all time favourites) de fabula. Andu
Ehe!
Călin Sămărghiţan -
Bucuros de trecerea voastră și de rezonanță. Și reflecție, și zen, și... cine suntem noi? Mulțumesc.