din memoria ciocolatei
se sare în genunchi
direct
decolează vrejul de fasole
asta e ultima frunză
n-o rata , Jack, n-o rata

nu mă sprijini, băiete
nu mă face să mă simt ca acasă
nu-mi pune mâna pe fund
când ajungem unde ajungem?
ce întrebare fistichie

pâna una alta

toți vor 1, 2 mai multe șanse
să fie iubiți
apreciați
adulați mângâiați înțeleși
sorbiți
se răsucesc în ei de ei își
fac lațuri
pentru guri
pentru zâmbete pentru ochi pentru stări pentru sentimente
să nu scape să nu cumva să devină patetisme
aaah câte vorbe câte valize câte julituri
ați pierdut
fraierilor

nuuuuuuu nu nu
jack , nu ne strigă îngerii pe numere pe nume
acolo sus
vrejul
ne-ar duce pe toți
în labirintul ăsta
nu ne căutăm decât pe noi

deși urcăm unul lângă altul
pe zori se tatuează un înțeles