Mi-a plăcut deși e cam new-age (pentru cei care nu știu asta e ceva vechi, scuze de explicație dar pe H sunt multe fețe tinere și nevinovate ca să zic așa).
Chiar bine pus accentul și împărțirea asta pe cele trei sferturi (pentru că să nu-mi spui că nu intenționat l-ai omis pe cel de-al patrulea) aduce o notă de logică hai să zic așa, dar e mai mult decât atât. Pe seceta asta e un poem bun, după mine nu-l băga la 'Zmeua de aur', lasă, Sixtus o fi ajuns la quintesență deja dar noi suntem încă tineri fato, noi mai avem încă mori de vânt... plus că ale noastre sunt moderne, produc energie electrică.
Andu

De ce nu? Dar, Boba, unde dracu’ vezi tu New Age? Poate m-am ramolit. Că are logică, are. Că e poezie, e. Chiar ”concretistă” . Şi, chiar, într-un fel îmi place. Că nu este pierdut simţul umorului. Chiar dacă bate spre sarcasm. Spre deosebire de ăia de peste gârlă - cu care vrem să ne sincronizăm globalizându-ne - da’ (tot) care, de la un timp, mai ales după 11 sept., zic că ironia ar cam fi murit şi devin nostalgici. După ce ? Ei, aici e problema. Că nici ei nu ştiu. Şi totuşi, dacă şed şi, mai ales, cuget cred că ai şi tu dreptatea ta. Că parcă trăim într-un fel de New Age în care fiecare a rămas singur cu el însuşi şi vrea să schimbe, mai mult sau mai puţin ”magic”, lumea. Da’ nu ştie cum. Iar poezia asta este, nici mai mult şi nici mai puţin, ecologistă. Ei şi ?