Finalul este foarte reuşit.
"seara îți aud glasul
nu pot să vin
poate ți-am mai spus
mi se pare că jocul e aranjat
iar tu știi ceva
dar nu spui" - mai cu seamă trecerea de la vorbirea indirectă la cea directă care dă forţă finalului, candoare prin acel:"nu pot să vin", clar, ferm, asumat.
suspiciunea din final: "iar tu ştii ceva" e ca o provocare, "ascunde un mister" (misterul, oricum, este ascuns prin natura lui) şi e de bine.

Ce nu îmi place: că ai pus melcii să zboare.
Uite, aici:
"cel mai nepotrivit lucru sînt melcii/îi văd zburînd/prefer să mă retrag".
chiar dacă înţeleg mesajul, versurile nu au noimă, expresivitatea lor tinde sub zero.