...era o tipă răpitoare...
cred că oamenii nu pot fi frumoși,
ei sunt alterabili, funcție de piedone
și rovana plumb și de mihaiștefanviteazul
și de lumina diurnă, nemiloasă indiferent de anotimp...
în salonul de la urgență fracturații mă privesc
multumiți, ca și cum mi-ar spune: am comis-o,
nu mă mai mutilează nimeni de-acum încolo.
dau să ies și unul cu fractură de col femural
mă prinde de mână și îmi spune:
nu o împușca, ia-o tu!
atât de mult mi-am dorit bicicletă vara asta,
încât am luat-o eu; eram frumos, îmi făceam
griji pentru relația noastră 23 de ore din zi,
ridicând la rang de super baterie trupul meu
de strămoș ion și mici doze de litiu,
ca în ora 24 să realizez că am ars inutil
23 de ore și că orașul ma aștepta încins
să îl ventilez pe două roți
și pe urmă ai apărut tu, nu mai aveai ce să
rupi la mine, ce să schimonosești;
mi-ai privit bicicleta
și cum știai că ție ți se cuvine orice, nu ai mai
stat pe gânduri.
acum aștept să sune telefonul, să te vizitez
cu flori de câmp, să aflu când vrei să vin
să te externez
și să ne plimbăm încet, de mână prin parc,
ca doi moșuleți, fredonând no nos moveran…
venindu-ne mintea de pe urmă
vom crede că oamenii nu pot fi frumoși,
ei sunt în orice caz alterabili,
funcție de mai marii de la opc
și de gura lumii, nemiloasă în orice anotimp.
ieri seara am stat în fundul sălii;
palmasem o fotografie de la newport.
acum 45 de ani joan baez spera să interzică în lume
bicicletele...
Comentarii
solomon -
ma bucur ca ai venit pe Hermeneia, Bogdan. bine ai venit. felicitari pentru volum si pentru textele excelente pe care, deja, le-ai postat. pe unele le-am recitit, pe altele le-am citit prima data. sper sa-ti placa aici.
Sapphire -
Uite poezia lăsând acasă metaforele inutile, aproape as pune "eliberată", deși nu sunt în general de părerea că nu mai e loc de metaforă câtuși de puțin în poezie (atunci unde?), m-a impresionat. Dar poezia aceasta îi spune cititorului despre ritmurile intrinseci ale cuvintelor, despre ideea care se așază singură și se așterne deghizată ca o poveste, despre gesturile simple care ascund singurul lirism al vieții noastre astăzi. Până la urmă, nimic nu este ceea ce pare a fi, poezia acum este un pretext, iar cine o citește așteptând dezlegări la nivel de suprafață, așa cum am putea fi tentați, pierde. Bine ai venit, Bogdan Geană, cu o altfel de poezie pe hermeneia, și poate îmi permiți o remarcă: pentru a citi tot ce ai postat a trebuit să intru în pagina de autor. Cred că ai înțeles ce vreau să spun... un calup deodată te (și ne, pe noi, care te citim) defavorizează. Ioana, te voi ruga să te întorci tu și să spui de ce poezia aceasta este deosebită și trebuie remarcată. Eu am remarcat-o la rându-mi, și chiar așa este... dar nu pot eu justifica aprecierile tale. Fiecare percepe în mod unic aceeași poezie, și ne va folosi și nouă, și autorului, să știm de ce recomandă un cititor o poezie și nu alta.
Bogdan Geana -
Vă mulțumesc mult, dragelor, pentru urările de bun venit și pentru călduroasa primire. Sper să am câte ceva de spus pe aici, pentru a putea astfel să dau o mână de ajutor celor care s-au implicat în acest colț virtual de cultură. Din nefericire, plecarea mea de pe un alt site s-a produs ca urmare a unui dezgust, în principal generat de interzicerea dialogului (nefiind de acord cu un anumit manifest poetic) și a unei ștergeri totale a textelor mele din acel loc, astfel se explică de ce am postat masiv în prima zi, poeme în calup din volumul meu de debut, singurele salvate din circa 1000 de texte. Aproape un an am refuzat să scriu poezie sau să ader în mod organizat la un grup virtual de autori. Vă mulțumesc încă o dată pentru găzduire. Cu drag, Bogdan, un autor care reînvață să scrie
Virgil -
Bogdan, si eu sper din toata inima sa ai ceva mai mult de spus in acest colt virtual. In ce priveste dialogul as vrea sa iti garantez (daca mai are vreun rost sa fim dramatici) ca aici cei care am inceput acest proiect credem ca motorul promovarii oricarui tip de literatura este dialogul. Aici nu numai ca il acceptam dar il incurajam ca fiind esentialmente singurul mod de a desparte griul de neghina. Tocmai de aceea poate si numele de Hermeneia, ca si framework al comunicarii si interpretarii mesajului literar. De aceea eu sint nu numai onorat dar ma bucur sincer de prezenta ta aici. Poate cindva am sa spun ceva mai multe despre asta pentru ca in celalalt spatiu am interactionat mult mai putin. In ce priveste pierderea celor aproape 1000 de texte nu pot sa spun decit ca sint undeva intre consternare si indignare profunda. Cred ca nu exagerez cu nimic daca iti spun ca regret nespus. Aproape ca imi vine sa te rog sa mai insisti poate ceva s-a mai salvat in baza de date sau intr-o forma de backup. Nu pot, nu vreau sa cred ca s-au pierdut. Nu-ti pot exprima ce sentiment de frustrare am acum. Anyway, eu iti doresc bun venit si sper intr-o colaborare reala si de foarte lunga durata.