într-o zi oamenii s-au adunat
și au zis
ce facem cu el
nu ne folosește la nimic
nu e bun de soldat nu e bun de bărbat
au strigat femeile
și glasul lor a fost recunoscut și crezut
nu e bun de mină
nu va aduce nimic
l-am văzut cum ezită au zis unii
e prea încet
nu e bun ca să mintă
nu îl vrem între noi
s-au scuturat și au plecat o duzină de judecători
nu tămăduiește
mai degrabă-i o plagă ce face el
nu îl vrem printre noi să ne dărîme casele
e o ca o umbră venită din gropi
îl vedem seara cum se chircește și geme
ca o femeie se chinuie
e sterp ca o nucă uscată
ca o inimă mîncată de vierme
ca un sînge prelins pe-o bucată de cremene
nu e bun decît să bată cuie în suflete
nu îl vrem cocoțat printre stînci
să vină preoții să îl blesteme
să vină ape să ne spele de el
să vină liniște
să vină liniște
să nu mai auzim cum ne citește visurile
cum ne tropăie mințile cu tălpile lui goale
cum joacă învîrtindu-se cum ne sparge altarele și icoanele
să vină pasărea neagră să îi ciugulească ochii și oasele
din pielea lui să facem așternut
pentru iubirile noastre
și pentru cîini
să tacă
să vină moarte
să vină liniște