Durerea până la capăt
Există perioade în care tenebrele răutății omenești mă înving. Mă prăbușesc în abjecția trăirilor oamenilor, las să-mi ajungă până la suflet duhorile financiare pe care le emană iar dimineața, faptul că mă trezesc viu mi se pare o impietate. Alung îngerii din preajmă pentru a nu se murdări cu patimile și josniciile umanității. Merg cu durerea până la capăt.
Nu vă dați seama: Isus este din nou aici, din nou printre voi, infirmii. De ce sunt atât de puține urechile care au auzit trâmbițele și privirile care I-au urmărit coborârea din Slavă? Oare noi, cei puțini, nu ne-am făcut datoria cum ni s-a cerut? Am dat dovadă de slăbiciune când am fost supuși încercărilor? Pedepsește-ne dacă e așa, Doamne, dar nu Te uita la noi cu mâhnire! Nu vrem să Te vedem îndurerat!
Cuvânt către preoți. Voi ați falsificat Calea. Voi veți ucide curând și Adevărul. Dar Tatăl nostru care ne-a construit să-I fim alături, vă va lua Viața.
Comentarii
Sapphire -
Pentru că este un jurnal, îmi permit să fac un comentariu legat de ideile expuse: conștiința prezenței Mântuitorului printre noi ar trebui să ne facă să nu mai facem astfel de separări. Ar fi mai credibil și adevărat spus "Iisus este din nou aici, printre noi, infirmii". Și-apoi, mânie sfântă în genul celei din templu nu știu dacă ne este nouă la îndemână...
stefan doru dancus -
Multumesc pentru atentie, Sapphire, a fost o greseala de culegere, desi uneori folosesc aceasta separare intre mine si lumea inconjuratoare. Cat despre "mania sfanta" de care zici - nu sunt un credincios tremurator, gata sa ia de bune tot ce balmajesc studentii de la teologie. De aceea imi permit afirmatii de genul celei la care te referi. Am destule experiente cu acestia pentru a mai crede ca orice facultate produce numai varfuri. Desigur, exista si exceptii; din pacate, devin din ce in ce mai putini. Oricum, inca o data multumesc pentru atentie, Stefan Doru dancus
andreea iancu -
destul de bine inchegat acest fragment de proza. iata, aici cred ca structurezi toate gandurile tale "Durerea până la capăt".
stefan doru dancus -
Andreea Iancu, Noi chiar credem in vietile astea de 2 bani? Uite, gandesc: de ce trebuie sa asist la teatrul jucat de popii nostri pe tema Invierii lui Isus? El este deja aici, este o constiinta noua, nu un individ haotic ce bate la usi inchise (conform Bibliei). Sunt credincios in sensul inteles de mine, nu de altcineva. Iarta-ma. Increderea este o "experienta personala", asa ne-am obisnuit sa spunem. Sa ai pace, Dancus