visul meu despre tine începe straniu cu o pisică într-o stație de tramvai
eu aveam ore, mereu am câte ceva, nu pot sta locului, trebuie să plec e leitmotivul vieții mele,
știu, îmi zice pisica de lângă un gard verde,
știu, lasă poezia, pisicile, pleacă acum și vezi-ți de viață

te întâlneam zilnic la ora în care ne învătau cum să ne spălăm mâinile
fiecare cu isusul său, ni se repeta, fiecare cu ce avea de salvat în viața asta,
tu erai mereu îmbrăcat în alb, vorbeai engleza fluent și purtai la gât
un fular în nuanțe de griuri, eu, în urma ta, o umbră
- nu așa valoroasă ca umbra din poemele celorlalți -
purtam ghearele pisicii și teribil
un gust de cuișoare pe degete

de la un timp tu stăteai sus, pe niște scări gri, apoi mi-ai zâmbit
dintr-o poză cu zimți neapărat sepia
și am făcut amândoi primul pas
despre care se spune că nici americanii și nici rușii nu l-au făcut niciodată :)