capcana

imaginea utilizatorului Sancho Panza
***

prin tăcerea aceasta,
numai umbra iubirii
se mai strecoară
întrebând de noi.

uneori ne-ntâlnim,
ca doi orbi,
condamnat fiecare
la un alt întuneric.

în rest,
aceeaşi noapte clară,
fără muguri.

Comentarii

atăt de multă tristeţe

atăt de multă tristeţe reţinută în aşa puţine cuvinte. bine te am găsit!

”în rest, aceeaşi noapte

Ӕn rest,
aceeaşi noapte clară,
fără muguri”
- cel mai mult îmi place cum ele, umbrele, sunt condamnate la un întuneric diferit. tăiat în două... :)

alex

Adriana, merită ca această

Adriana, merită ca această "noapte clară, fără muguri", să fie semnalizată, măcar pentru o clipă. Interesantă nuanţa diferită a întunericului, pentru fiecare "un alt întuneric". Iar finalul este deosebit prin sugestie, un întuneric care nu se mai poate transforma în nimic. Luminez!

Superbă idee poetică și cred

Superbă idee poetică și cred că Adriana și-a găsit în cele din urmă filonul poetic minimalist. Încă mai poate fi simplificat până la esență, dar în românește un poem trebuie să mai și 'sune' că nu suntem japonezi. Am citit aici un text remarcabil, aștept cu interes recomandarea. Opțiunea mea este 100% favorabilă.
Cât mai multă lume ar trebui să intre în această biserică de cuvinte.
Margas

"uneori ne-ntâlnim, ca doi

"uneori ne-ntâlnim,
ca doi orbi,
condamnat fiecare
la un alt întuneric."

Propun:

"uneori ne-ntâlnim,
condamnat fiecare
la un alt întuneric."

Cu, sau fara propunere, poezia merita, din plin. o penita.

ce-as putea sa va spun?... am

ce-as putea sa va spun?...
am avut o perioada atat de incarcata in ultima vreme, incat ma mir sa-mi mai amintesc ce inseamna "poezie". :)

sincere multumiri.