Agonisesc iubirea în tainițe, femeie –
Colanele din lacrimi, tăcerile în sac
Și-odoarele-n poeme – dar o închid sub cheie,
Căci fără tine-alături, pe tronu-mi, sunt sărac;
Zadarnic am în grajduri mari herghelii de vise
Și vulturii gândirii sub curcubee-ajung,
Când te cobori în mine, obloanele-s închise,
Tavanu-ncet coboară și-s gârbovit și ciung;
Și chiar de-mi dai târcoale să-mi ciugulești ficatul
Și îmi întinzi pocalul plăcerilor să-l sorb,
Când părăsești în spumă, ca Afrodita, patul,
Încremenesc sub boltă, pe întuneric, orb.
Nici bogății, nici chipu-mi, nici mintea nu-s de-ajuns,
Ca să-ți înalț în suflet, ce-n mine e ascuns.

28 XII 2008

28 XII 2008