seara orașul se lipește cu burta de pietre
și-ți linge picioarele
l-ai putea picta pe un bob de orez
să-l porți talisman
să-l săruți pe ascuns când oamenii se transformă în fluturi
și se aruncă în tine
asemenea lor
puținele ore când nu mai pândești
veniri și plecări
când din jumătate de cerc
te transformi în linie dreaptă tangentă la umbre
te gândești să le strângi într-o pernă
să-ți înfunzi buzele-n ea
nevăzută
când îți lunecă dimineața pe gât.
Poezie:
Comentarii
Virgil -
interesante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
Sancho Panza -
Virgil, un raspuns dat din fuga: nu umbrele urmau a fi adunate, ci "puținele ore când nu mai pândești/ veniri și plecări" (si-ul de-acolo l-am lasat pentru melodicitate) indigestie provocata de dimineata? nu ma gandisem atat de departe, ci numai la o senzatia aia pe care o ai inghitind...ulei de masline pe stomacul gol. :) dar ai fost pe aproape. eh, scuze, nu e un text "diafan". merci de feedback.
anna -
imi place imaginea orasului talisman, tablou perfect pentru o nostalgie cu veniri si plecari, sau o linie dreapta tangenta la... un dor de duca sau un dor de intoarecere, o poezie care se dezvaluie firesc dintre copertile unui gand numai dimineata vine ca o rutina zilnica (asa imi pare „lunecarea pe gat”) in virtutea acelei inertii care ne impinge uneori la viata ...
Sancho Panza -
Anna, multumesc pentru interventie - ai cuprins in cele patru randuri toata poezia. Te mai astept.