alma am scos punctuația am scos majusculele n-am scos engleza frazele scurte sunt scurte le-am lungit le-am pritocit până le-am cam amețit de-a ieșit versu zburlit două puncte mi-au făcut un film anul trecut eram într-o cafenea pedro îmi spunea că știe totul despre mine da de unde din film señor dacă ați văzut doar filmul nu știți nimic despre mine purtam o rochie flamenco și mă tot învârteam mă mai opream să beau câte o gură de apă și iar un pas doi trei mă simțeam foarte bine am băut doi litri de apă în 30 de minute era vară eanu și zorba își făceau vânt unul altuia cu evantaiul deodată am avut un colaps interior zbang zbang îmi aminteam că sunt o interiorizată autistă pe unele intervale cum așa chica vorbești întruna ha ha ha eram așa de grasă vorbeam de frică și îmi trecea nu-mi plac smiorcăielile nu-mi plac cel puțin în public e ridicol lacrimi în bibimbap mai ales când ești membru în vreo comisie ai mașină ai casă ai cont baban și vii să mi te smiorcăi bleah se strâmba oglinda la lumea din toaleta de lux săracii de ei ce drame interioare așa de interioare că-mi devin exterioare mulți plâng dar nu tuturor le iese dacă te cheamă bacovia ne mai gândim în cracovia mi-am pierdut șiragul de perle he cracked my code mi-a spus pa pa i-am spus good-bye and then he wrote an ode e foarte important să fii enervant uite o rimă o râmă o rimă mă eu să te rimez nu mă râmează-mă am ajuns în gunoi te-ai țicnit hai să-ți opresc monologul interior păi nu poți pencă vine neinteligibil jean valjean de vijelie neidentificabil ca obiectele zburătoare prinde-l dacă poți pe cine mă pe monolog cum pe cine

Alma, m-am întrebat și eu de unde tendințele de a scrie când cu majuscule, când cu minuscule, când cu semne de punctuație, când fără, când cu rimă, când fără. Ce-or însemna oscilațiile astea? Auzi la mine. Sapphire, ”prea mulți regizori” – da, uite și acum îmi dă cineva niște instrucțiuni de platou, zice să scriu așa: (...ta dam ... ta dam...) Ai dreptate cu secvența aceea. Cu cât afirm mai explicit că spun ceva din interior, cu atât nu pare adevărat. Voi ține seama. Franco, plâng. Pentru tine plâng. Pe platou. În landou. În curte. Pe punte. Oriunde. Dar în sinea mea știi bine că râd, săpând sensurili... Bleah!