De ce mă sfarmă gândul

imaginea utilizatorului a.a.a.
a.a.a. -
- eminesciană -

De ce mã sfarmã gândul sub paşii lui de tuş
În veghea-ncremenită ca liniştea-n arcuş,
De ce mă scutur vânăt ca undele în lacuri,
Când, precum luna-n mlaştini, pe ale vieţii bracuri,
Din amintirea albă în neagra criptã ieşi
Curgând întunecime când auru-l reverşi?

Dar poate cã-n tristeţea – dulceagă în esenţă –
Prezenţa ta mi-e lipsã şi lipsa mi-e prezenţã;
Încât, pe tine, scumpo – femeie-n trup curat,
Cu moarte-nsufleţitã, cu sânge argintat –
Ajuns-am sa te cuget în bolţi de îngeri suri,
Căzuţi naiv în chinga poeticei mãsuri,
Şi am culcat pe tine, ca-n somn beteag, cortina,
Iar pe himera rece am coborât lumina.
Ma înfioarã valsul fantasmei încãlzite,
Pe când scânteia arde cãrari neîntâlnite;
Blestem conturul amplu al fãuririi tale,
Căci înspre întregire nu îmi aratã cale,
Blestem mãrirea-ţi oarbã din pană, şi mă tem,
Blestem c-ador şi doare, şi doare cã blestem!

Şi poate cã durerea mã ţine încã treaz
De somnul ce mi-ar suge şi umbra din obraz,
De veşnica uitare a nimbului tãu veşted
Ce nu-şi aratã faţa, sã-mi lumineze-n creştet…
O clipã, numai una, râvnesc sa mã aduni,
Cum fulgerul râvneşte incoana-ntregii lumi;
Ca tunetul ce sparge tot plumbul mãrii-ntregi,
Aş vrea sã-mi ieşi din gânduri şi-apoi sã mã-nţelegi.

Dar toate-apun demonic, ca marmura-n mormânt,
Şi-n faţa ta întoarsă eu nu sunt, nu mai sunt.

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

da,

yester -

da, dau peniță, a doua pentru autor azi. dar nu pot trece peste tehnica impecabilă. cu o singură obiecțiune:
m-aș opri aici: Aş vrea sã-mi ieşi din gânduri şi-apoi sã mã-nţelegi. restul e superb!

Paul,

a.a.a. -

Paul, am vrut un final rotund, pesimist, irevocabil, aşa cum Maestrul obişnuia. Făcând abstracţie de fondul comparaţiei, ori păstrând proporţiile fireşti - e bizar: exact lucrul pe care mi l-ai reproşat mie, il reproşez şi eu lui Eminescu. Nu de puţine ori, a ciuntit perfecţiunea prin lungire, prin ieşirea din universul discursului, prin "romantizarea" unor idei intelectuale, prin aducerea poeziei intelectuale/meditative/introspective în sfera peoziei de amor. Exp:

Cu perdelele lăsate,
Șed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.

Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Țârâiesc încet ca greeri
Pintre negre, vechi zidiri,

Sau cad grele, mângâioase
Și se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.

În odaie prin unghere
S-a țesut păinjeniș
Și prin cărțile în vravuri
Umblă șoarecii furiș.

În această dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Și ascult cum învelișul
De la cărți ei mi le rod.

Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Și un capăt poeziei
Și pustiului să pui!

Dar atuncea, greeri, șoareci,
Cu ușor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.

Câteodată... prea arare...
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa...

Este Ea. Deșarta casă
Dintr-o dată-mi pare plină,
În privazul negru-al vieții-mi
E-o icoană de lumină.

Și mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură,
Când eu stau șoptind cu draga
Mână-n mână, gură-n gură.

Dpmdv, poezia se termina la "iară ea se face vers". Eminescu nu a rezistat tentaţiei de a o face rotundă, prin romantizare.

Vlad,

a.a.a. -

Vlad, eu folosesc diacritice cu alt dreapta. Cred că de acolo tilda. Şi com - pentru că, de multe ori, subtitlul trece neobservat, şi am vrut să evit comentarii gen: "frate, asta e imitaţie eminesciană. Am vrut să fie cât mai evidentă intenţia/asumarea.

de acord Adrian,

yester -

de acord Adrian, permite-mi o sugestie atunci la ultimul vers:

Și-n fața ta întoarsă când sunt când nu mai sunt

îmi pare mai aproape de acel: totuși este trist pe lume la nivel ideatic vorbind. părerea mea doar.

și scoate te rog cuvântul pastișă, pentru că poemul merită să fie o eminesciană, iar nimeni nu e atât de greu de cap încât să nu înțeleagă că o eminesciană e un tribut adus bardului ipoteștean. dacă vrei, desigur!

Da,

a.a.a. -

Da, se pot face modificări, oricum, textul e o variantă mai curată a unui text scris prin 2007-08. O să mai gravitez în jurul finalului.

asta ziceam şi eu,

aalizeei -

asta ziceam şi eu, în acest sens am intervenit. Adrian, vezi aici "vânăt ca cercurile"

Tre' să cârcotesc niţel: mă

a.a.a. -

Tre' să cârcotesc niţel: mă gândesc, Vlad, cum pot cei pudici de urechi să rostească/asculte (fără să roşească până-n vârful nasului) cuvinte de genul: cacao, manipula, curcubeu, ampulă, cactus etc...

o bucurie citirea acestei

sebi -

o bucurie citirea acestei eminesciene. pentru că de fapt nu ar mai fi multe de adăugat ( în afara de remarcarea prozodiei, aproape impecabilă ), adaug totuşi că textul de mai sus e eminesciană pură, fără a obosi cititorul cu elemente clasice, folosite uneori în exces, din temele preferate ale poetului aniversat.
felicitări !