Dedal -
cu privirea de roșu
îmbrățișam
trupul tău bicolor
gram cu gram
maree eram
sau doar un covor zburător
străvezie părea pielea ta
și prin ea
clapele pianului alb
expirau simfonie
nuanțele ochilor tăi
de cafea
mi-adânceau nebunie
sufletul îmi zbura
în spirală
răscolind structuri și culoare egale
eșarfă lucind
a galben de gală
îmi prindeau la gât
diminețile tale
pe din afara lumilor
timpului
eram contopire -
culorile nordului
sudului
amestecate-n plutire
…
ca dintr-o pânză de arcă
îmi zâmbești
mult mai frumoasă
și mai departe acum
printre cearșafurile fine
și rupte-n felii
eu sunt tot roșu fum
iar tu …
tu ai numai ochii…
portocalii
Poezie:
Comentarii
francisc -
demona e un titlu bun. restul, o sinteza................................... te mai citesc
Dedal -
multam trecerii tale, dorine, te mai astept sa citesti si restul
Virgil -
am rămas cu o poezie "cromatică" finalul incită
Dedal -
da, e un joc al iubirii prin culoare, dar si al transformarilor substantiale, specifice, finalul are o doza, si ea jucata, de repros, dezamagire, misoginism, multam, Virgil
Ela -
E un amestec de răsărit și asfințit aici, cumva prin cenușiul trecerilor prin cețuri de suflet, portret în guașe, sensibile tușe de cuvinte, ca și cum nord-sudul ființei tale s-ar afla pe o altă coordonată decât cea a lumilor. Am ales ca preferințe: "clapele pianului alb expirau simfonie" "pe din afara lumilor timpului eram contopire - culorile nordului sudului amestecate-n plutire" și "ca dintr-o pânză de arcă îmi zâmbești mult mai frumoasă și mai departe acum" Mai mult sau mai puțin aproape de sensurile tale: există o cafea care se prepară, pentru aromă, cu o cremă de portocală, ca strat de bază, peste care se toarnă lichidul (cafeaua propriu-zisă). Gustul este delicios. Asta m-au făcut să îmi amintesc culorile ochilor ei: de la cafea (la începutul poeziei) la "portocalii" (versul final). Cromatică, muzicalitate, pictural, sentimente în diferite nuanțe, gândul "ca un covor zburător", o anume detașare, toate atingând un estetism aparte. E o compoziție. Demona... e oare, mai mult sau mai puțin intenționat, ales "demonicul" din femeie aici? Lisa, desigur. :) Și tot ca un memento: în Franța există un lanț de librării "Lisa lisait" (lire, a citi - anume, spiritualitatea femeii :) ). Nu știu de ce, dar toată poezia ta crează impresii, aduce amintiri, provoacă senzații, până la acea sinestezie a simțurilor. Frumos.
Dedal -
comentariul tau deschide porti de sens, desface filtre, Ela, "demona" se strange in acei ochi portocalii, oarecum fotografic, in final, scuza intarzierea