mușc din tine flămândă, punem carnea la un loc,
și dinții, și ochii, și mâinile... le amestecăm până devin lut

pe frunte mi se întinde o parte din pielea ta,
îți port alunița de pe obraz, și câțiva dinți, tăietura din umăr și rotula genunchiului...
mai avem puțin timp între două trenuri să ne strângem în brațe,
îți pun în bagaje haine curate,
le miros și mă cuprinde disperarea,
mă odihnesc gemând ca un animal încolțit să plece din vizuina lui,
îți cer un tricou să îl am cu mine, tu râzi dezvelind dinții albi
totul în noi e ca un clasor de timbre pe care le împărțim cu acea obsesie a colecționarului de rarități,
vreau să păstrez și câteva din țigările tale...
o să aduc o sticlă cu vin două pahare, să urc scara spre apartament cu ele
o să mi-o torn pe trup în prag ...
nu o să-ți rămână decât să-mi iubești aromele de scorțișoară de pe buze,
părul îmbibat cu șampon de struguri,
o să te scot din minți, înțelegi?
nu îmi ajunge aorta, am nevoie și de vena cavă
să dau drumul vaporașelor să navigheze spre insula mea...
o mie de corăbii cu pânzele albe din sângele tău în sângele meu...
chipul tău îngropat în palme ca o stampă
limba mea ca o lance duelându-se cu săbiile tale în zori
nu mai știu de mine, te simt tot,
sunt un șarpe ce și-a înghițit prada,
stau întinsă sub stâncă să te diger,
corpul meu are forma corpului tău,
dacă mi te-ar lua dintre coapse acum am rămâne porțiuni întregi fără epidermă,

când facem dragoste pur și simplu ne grefăm inima,
degetele cordului purtând inelele scripetelui prin care ai coborât în mine...
ești alb ca o zăpadă de martie...
ești o piatră umbrindu-mi formele de viață și lianele ascunse dedesubt,
mișună în mine minuscule vietăți fericite în orașul lor de demult

când mă privești sunt uneori o mireasă mayașă
trupul un quip în care te reverși, mă dor sânii și coastele de atingeri,
falangele zâmbetului au împletit o rogojină pe care mă strângi

sunt akthalee, prințesa coborând din anzi călare pe o lamă