gata este inima mea, mireasa trupului meu neînceput, gata este inima mea; din așternut mâinile acestea te vor fura și te vor purta în ascunsul împărăției mele. în zori te vei deștepta lângă umăr rotund ca o limbă de înger și te voi trage aproape de sânul meu. aproape, vino, mireasă a brațelor mele purtătoare de scut și îndelung încercate. din scăldătoarea de aur alb m-am ridicat și mi-am uns brațele până la umăr din smirnarul de fildeș. ți-am vegheat trupul și zbaterea sânului tău părea muntele sfânt în sulițe reci de lumină. nu-ți fie teamă de nimic. dragostea mea e fără pricină și trupul meu fără aer.
că mai mare decât cerurile este trupul tău nenumit și până la nouri mâna ta. mă voi ridica până la nourii cerului și voi acoperi munții cu sărutul gurii mele însetată de apa și sângele coastei tale. mântuiește-mă cu dreapta ta și trage-mă ca un zeu puternic deasupra gurii tale. și limba ta o voi măsura și întinsul tău gât îl voi apăsa cu inelarul strâns cu piatră ciclamen. al meu este șoldul și al meu este genunchiul și călcâiul tău este sprijinul capului meu. oare nu tu, sufletul meu, te-ai lepădat de mine? oare nu vei intra și nu vei ieși ca pasărea de miere din noi? și am ajuns lor fără pene și smerit cu inima.
tu ești al meu în vecii vecilor, răspunse seherezada
Comentarii
Linea -
si cercul de aer se-nchide, ca o patima, jocul de umbre-timpul pana la el, eliberand-o. eliberandu-se.. si la trecerea ei, se va risipi apoi cu pasari cuibarite in gura, jinduind tot dupa izvoarele de aura a ei, in timp ce ii va spune: iubita mea, va trebui..... :)
francisc -
desi s-ar parea ca sunt poet, desi nu sunt, pentru ca eu nu sunt eu, daca as fi eu as fi alt eu samd, nu am inteles comentariul dvs. nu stiu: sa rad, sa plang? ambele?
Linea -
"desi s-ar parea ca sunt (..), desi nu sunt, pentru ca eu nu sunt eu, daca as fi eu as fi alt eu samd,"... nu stiu tu cum ai sa mai faci. insa eu spun sa nu te nelinistesti, dorin. nu e deloc periculos, indiferent cum ai face. la buna recitire.
hecatonhir -
poate că îndrăgostiții se simt uneori ca și când nu mai au suflet, au altceva sau altcineva. chiar atunci ... șeherezada vrea tot. especially after the flood. îndrăgostiții tăi amintesc de miracolele din timpurile când oamenii se iubeau, dorine.
francisc -
dana, astept sa ma ajuti sa fiu din ce in ce mai bun, si mai bun, si mai bun. spune-mi daca vrei sa fiu periculos. pentru tine devin cum vrei tu. vreau sa te impresionez. dan, cred ca fiecare din noi iubeste. pe sine, pe altul..... aici, nimeni nu ar trebui sa aiba vreri. sa invatam. multumesc
Călin Sămărghiţan -
Iaca, am reapărut după o îndelungă absență bine întemeiată, am venit pe Hermeneia să citesc poezie pentru că în librării e la fel de pustiu târziul. Și binențeles am început cu Dorin, dar pentru că a trebuit să dau o pagină înapoi până la el, de mulții care au venit și bine au făcut, și de multele care s-au scris... vorba lui Virgil: ia să facem să le fie frică unora să dea click pe butonul final. Hm? Revenind la Dorin, scriu repede că văd că și Dana Ștefan are noutăți și vreau să ajung cât mai repede și acolo (sper să nu se supere alma că nu citesc în ordinea clasamentului ei): în primul rând îmi place cum a făcut trecerea de la "apa neîncepută" a altor creații ale sale, la "trupul neînceput" de aici prin ingenioasa exprimare din debut. Citești pe nerăsuflate, dar trebuie să fii foarte atent, ca întotdeauna la Dorin, pentru ca la "dragostea mea e ca o pricină și trupul meu fără aer" îți aduci aminte că trebuie să inspiri. Numai pentru pasajul acesta merită să te mai îndrăgostești o dată. Ecoul "Cântării Cântărilor", devenit deja stil la Dorin Cozan, este potențat de tonul profetic, specific poeziilor lui, ce se face auzit în partea a doua. "Inelarul strâns cu piatră...", "pasărea de miere" sunt alte frumoase meandre. Finalul vine brusc, îmbogățind semnificația titlului, vine neanunțat și surprinzător printr-o oarecum cotitură de sens, care apropie textul de cititor prin intimitatea prezenței de aici a Seherezadei, care devine întruchipare a eternului feminin, (cea care înlănțuie, dar are și cheile), însă aici, asta zic, prin prezența acestui personaj în final, textul scapă de o prezență feminină ultra transcendentalizată, ca cea din Cântarea Cântărilor, ci o contextualizează, și dă un sens mult mai intim întregului text. Iar faptul că finalul acesta e interogativ, după ce întregul text e foarte departe de așa ceva, crează efecte poetice subtile dar extrem de bine "calculate" (nu neapărat și conștientizate, un scriitor scrie din reflex, nu din calcul).
francisc -
multumesc pentru stima si remarcile tale in fata carora, ca de obicei, nu am cuvinte. am observat ca ai citat gresit din text
Călin Sămărghiţan -
Scuze, "fără pricină", desigur. Nici nu are sens altfel. Așteptăm părțile următoare.