"O mare durere nu are nevoie de cuvinte.Ea nu trebuie să rişte, ca poezie, vorbirea. Trebuie (ar trebui) să aibă demnitatea muţeniei, a ochiului alb de sare, tăcut ca un deşert. Când poetul vorbeşte despre o mare durere (ca şi despre o mare fericire, de altfel) poate deveni decorativ: «Tu, care eşti pierdută în neagra veşnicie, / Stea dulce şi iubită a sufletului meu» - cunoscutele versuri ale lui Alecsandri - au vrut, poate, să traducă o suferinţă reală şi adâncă. N-au reuşit decât s-o facă poetică. A scrie înseamnă a m odifica de fapt ceea ce scrii, spune pe bună dreptate cineva. A scrie, a vorbi, în sfârşit, a plânge înseamnă a da simţământului forma scrierii, vorbirii, plânsului tău. A risca să faci din durere o floricică de stil. A vorbi înseamnă a fi slab. Dar singura şansă a omului este, totuşi, cuvântul. [...] Poetul vorbeşte, îşi vorbeşte (îşi plânge) durerea. Noi luăm această vorbire drept poem. O facem pe propria noastră răspundere. Poetul deplânge faptul că ne-a prilejuit s-o facem: «Cât mi-e de ruşine că plâng...». Pentru că omul e slab, cel mai slab din natură. «Un abur, o picătură de apă ar fi de ajuns spre a-l ucide», spune Pascal. «Dar e o trestie gânditoare», ne consolează tot el, cunoaşte avantajul pe care universul îl are asupra lui. «Universul nu ştie nimic. [...] Toată demnitatea noastră stă deci în gândire». În vorbire. Astfel, slăbiciunea devine putere. Numai vorbirea ne poate salva. După cum tot ea ne poate ucide, căci vorbirea e, de obicei, trădătoare. Dar poetul nu vorbeşte. El se lasă vorbit. Se lasă vorbit de durere (nu de vorbire). Durerea universală vorbeşte prin el, prin durerea lui adânc individuală, prin cuvintele lui.
Durere nudă, copleşitoare. Luând forma poemului. Forma artei. Vindecătoare? Cathartică". (Tudor Cristea, Eugen Jebeleanu, Poezii, Albatros, Col. Lyceum, 1990 - comentariu la poezia "Sunt cel ce iubeşte pământul", din ciclul "Elegie pentru floarea secerată").
Au legătură toate cele de mai sus cu textul postat aici?
Indiscutabil.
În ce fel au o legătură?
În mai multe feluri.
eu cred ca dumitru cam duce lipsa de imaginatie. putea sa intre peste ea in baie si scapa de arsurile tigăii sale... din text, bobadile, simt naduful acela masculin, acea insatisfactie latenta care mocneste neintrebata...si nerezolvata! ca poezie nu stiu cate parale face, dar naduful e de milioane! (ca la bere: "prietenii stiu de ce!")
ma tem ca un text postat sub forma aceasta atit de lunga nu va avea sanse sa fie citit. postarea sub forma de foiletoane sau episoade ar atrage si ar pastra mai multi cititori.
Marlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
îmi place ca nu prea spui mai mult decît trebuie. pe o asa tema puteai divaga mult si bine, dar textul tau e exact (sau pe aproape) atît cît trebuie sa fie. recunosc, pentru a intelege ce e cu "tohu vabohu", a trebuit sa gugalesc; deslusirea titlului m-a facut sa-mi placa si sa inteleg texul mai bine
Grija ta nu ma paste profetule.:) Am invatat bine proverbul " ciinele moare de drum lung si prostu' de grija altuia" Fiecare-i imparat in ograda lui. La mizantropie te inteleg, vorbim exact aceeasi limba cu singura diferenta ca tie inca-ti pasa. Mie nu .Desi uneori de-afara asa se vede. Ziceai de Aderca. Nu nu ma poti compara cu Aderca. Raspunsuri? N-am nici un raspuns de dat. Dar ca cineva care stie sa descifrene cifru o sa-l descifrezi si pe-asta.
Virgil, te rog să încerci să-mi judeci afirmaţiile la adevarata lor valoare. Frustrările nu erau frustrări, ci, mai întâi, era situaţioi reale. Şi nici măcar nu erau ale mele. Erau un argument analogic. E exact ceea ce ai făcut tu prin preambulul de la "istoria şi viaţa au dovedit"... Dacă unui om care nu cunoaşte gramatica elementară nu-o poţi spune "analfabet", atunci nici unui hoţ nu-i poţi spune "hoţule", fără să-i lezezi persoana. Şi atât. Polemica asta nu duce nicăieri.
Cred ca poemul acesta este mai degraba un experiment, poate chiar o polemica. De pilda daca merita sa insirui atatea definitii prin negatie intr-un text asumandu-ti riscul sa plictisesti cititorul. Apoi sa stalcesti numele dumnezeu pana devine aproape imposibil de pronuntat... si altele. Parerea mea Andu
In comentariul meu initial iau atitudine - si aici e vina mea ca nu ma fac usor de inteles - fata de respectivul incident de plagiat. Ma gandesc, si cu siguranta nu sunt singurul, ce s ar fi ales daca altcineva era in culpa sau daca ar fi postat in alta parte sau ar fi publicat... Acum, nu stiu cum as putea rezolva ac pb de credibilitate: noile texte ii vor apartine, nu? si noi vom citi, aprecia si comenta acele texte... S a creat un precedent, cred. Personal, as fi spus nu. Personal, in locul lui mi ar fi fost rusine sa revin cu o astfel de cerere; desi nu cunosc toata povestea...Macar atat respect de sine... Poate as fi tacut ca si ceilalti, daca nu m ar fi indignat modul in care a ...multumit bobadil.
cris. prietene. tema e gravă. lexicul de cartier echilibrează. dezechilibrul filosofic. iar schizo-frenezia de a fi. e graba aia de a fugi existențialist. de ploaie. de pildă. în timp ce iarba. de pildă. stă. ca nesimțita. și crește. și crește. așa e. am draci. atunci mai ales. cînd filozofez. pe viață. și pe moarte. în plin dezechilibru. cu tot ce lumea nu înțelege. dar o lălăie erudit. și aiurea...:) iată. de ce. trebuie. să fi vizionar. dincolo. de simțăminte. de ce. îți poți lăsa. ochii. drept moștenire. celui ce va veni. după tine. va plînge într-o veselie. și mai ales. va vedea. mai departe. mult mai departe... mersi pentru intervenție. cris. și pentru apreciere. pe curînd...
două observații: repetarea lui „asta” în prima strofă e puțin cam deranjantă și finalul e nițeluș cam previzibil. Am observat că e aproape o rețetă să termini așa. În rest e destul de bine.
"La mulți ani" și "Sărbători fericite". personal, aș dori ca situl să spargă, în sfârșit, gheața (ori greața?) creată între diferitele condeie (care scriu in vers alb, clasic, elitistic, profund sau mai puțin profund). nu, românul nu s-a născut poet, toți învățăm și ne străduim spre mai bine... eu țin să mulțumesc pentru acest forum.
trecerea clipelor în vârtejul de roți, când iubirea se aruncă macilor, în câmp - textul meu cu haine vechi și petece de alb nou comentariul tău, prea frumos, prea târziu regăsit - mulțumesc, Marina
Mircea, poemul tau imi aminteste de un film cu Al Pacino si cu baiatul acela care simtea orice miros si pana la urma a cautat pe cel de-al treisprezecelea in trupul omenesc, omorand. Vreau sa-ti spun ca eu continuu sa cred ca tu ai capacitatea de a scrie poezie, pentru ca mi-ai dovedit nu doar o singura data ca receptezi poezia frust.. iar asta e primul necesar pas. Eu acum inteleg cum ai incercat tu aici sa descrii un fel de cosmogonie a femeii dar e atat de stangace Mircea... of, of... Live and let die, Andu
Cred că îți dorești un feedback onest. Părerea mea este că primul vers ne duce într-un fel de intersecție și nu știm dacă sensul dorit de tine e cel din limbajul plastic, specializat, referindu-se la un grupaj de obiecte, fructe etc. neanimate, neînsuflețite, sau dacă se referă la "moartea naturii" în anotimpul toamna. Versul al doilea pare să facă un pic de lumină. Merele putrede explicitează natura moartă din primul vers. Al treilea vers aduce din nou ceața. Se știe că furnicile hibernează în anotimpul rece fiind inactive. Mă întreb: care e anotimpul sugerat? Poate vara.. că și atunci pot putrezi niște mere căzute prin iarbă. Încă un neajuns ar fi acela că primul vers pare a fi un titlu, iar celelalte versuri un fel de descriere. Lipsesc cele două planuri, însă e prezent contrastul dintre static și dinamic, dintre moarte și viață. Părerea mea e că un haiku bun e acela care ne pune într-o stare de reflecție, fără a pune lectorul în situația de a se întreba: oare ce o fi vrut să spună? ce sens? Haiku-ul e un indicator spre o imagine plină de înțelesuri în care tăcerea e cel mai reușit background. Dar tu le știi pe toate astea. Și mai știi că nu toate poemele ne reușesc :) și încercăm din nou. Spor!
Amuzant! Deci de vreme ce applet-ul acela de la "telem"(ce nume "brusc"), deci de vreme ce applet-ul de la "telem" nu te lasa sa faci forward (chiar cu dezavantajul unui cache) va trebui sa urmaresc 35 de minute(!!!!) de stiri insipide ca sa resusesc sa vad 2 minute despre Virtualia?? E ridicol! Niciun canal de news video din lume nu are practica asta șontîcă pe website-ul propriu. Wow, nu îmi vine să cred că am văzut așa ceva. Pe bune că îmi aduce aminte de o poveste cu Păcală.
Aştept cu interes ciclul "De ziua ei, noaptea, de ziua lui, noaptea, de ziua noastră, noaptea, de ziua voastră, noaptea, de ziua lor, noaptea", încununat cu "de ziua tuturor, noaptea, spre dimineaţă, dar mai spre prânz către seară".
nu pretind că e printre cele bune. evident nu cred că e normal să îmi evaluez eu textele aici. recunosc, și pe mine m-a deranjat puțin retorismul acelor cuvinte prea mari ca să nu ajungă să fie goale.
vezi că ai citat puțin greșit.
textul acesta chiar este poezie. adica mi se pare unfair sa il acuzam numai de parodie. mi se pare o interpretare prea facila. chiar si emotional exista un fel de undercurrent tragic in el. ceva cam ca in filmele lui de Sica.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"O mare durere nu are nevoie de cuvinte.Ea nu trebuie să rişte, ca poezie, vorbirea. Trebuie (ar trebui) să aibă demnitatea muţeniei, a ochiului alb de sare, tăcut ca un deşert. Când poetul vorbeşte despre o mare durere (ca şi despre o mare fericire, de altfel) poate deveni decorativ: «Tu, care eşti pierdută în neagra veşnicie, / Stea dulce şi iubită a sufletului meu» - cunoscutele versuri ale lui Alecsandri - au vrut, poate, să traducă o suferinţă reală şi adâncă. N-au reuşit decât s-o facă poetică. A scrie înseamnă a m odifica de fapt ceea ce scrii, spune pe bună dreptate cineva. A scrie, a vorbi, în sfârşit, a plânge înseamnă a da simţământului forma scrierii, vorbirii, plânsului tău. A risca să faci din durere o floricică de stil. A vorbi înseamnă a fi slab. Dar singura şansă a omului este, totuşi, cuvântul. [...] Poetul vorbeşte, îşi vorbeşte (îşi plânge) durerea. Noi luăm această vorbire drept poem. O facem pe propria noastră răspundere. Poetul deplânge faptul că ne-a prilejuit s-o facem: «Cât mi-e de ruşine că plâng...». Pentru că omul e slab, cel mai slab din natură. «Un abur, o picătură de apă ar fi de ajuns spre a-l ucide», spune Pascal. «Dar e o trestie gânditoare», ne consolează tot el, cunoaşte avantajul pe care universul îl are asupra lui. «Universul nu ştie nimic. [...] Toată demnitatea noastră stă deci în gândire». În vorbire. Astfel, slăbiciunea devine putere. Numai vorbirea ne poate salva. După cum tot ea ne poate ucide, căci vorbirea e, de obicei, trădătoare. Dar poetul nu vorbeşte. El se lasă vorbit. Se lasă vorbit de durere (nu de vorbire). Durerea universală vorbeşte prin el, prin durerea lui adânc individuală, prin cuvintele lui.
pentru textul : Dorul neîmpăcat cu umbra lui deDurere nudă, copleşitoare. Luând forma poemului. Forma artei. Vindecătoare? Cathartică". (Tudor Cristea, Eugen Jebeleanu, Poezii, Albatros, Col. Lyceum, 1990 - comentariu la poezia "Sunt cel ce iubeşte pământul", din ciclul "Elegie pentru floarea secerată").
Au legătură toate cele de mai sus cu textul postat aici?
Indiscutabil.
În ce fel au o legătură?
În mai multe feluri.
Te rog să nu foloseşti numai majuscule în titlu. Una ar fi de ajuns...
pentru textul : Yurika Masumo deeu cred ca dumitru cam duce lipsa de imaginatie. putea sa intre peste ea in baie si scapa de arsurile tigăii sale... din text, bobadile, simt naduful acela masculin, acea insatisfactie latenta care mocneste neintrebata...si nerezolvata! ca poezie nu stiu cate parale face, dar naduful e de milioane! (ca la bere: "prietenii stiu de ce!")
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși dema tem ca un text postat sub forma aceasta atit de lunga nu va avea sanse sa fie citit. postarea sub forma de foiletoane sau episoade ar atrage si ar pastra mai multi cititori.
pentru textul : Al saptelea cer dee evident sensul și se folosește și-n afara moldovei sintagma asta, nu știu ce miră
pentru textul : în rîpa aceea unde mor cîinii și oamenii fără acte deMarlena, nu vreau sa ma lansez intr-o polemica lingvistica, dar exprimarea "s-au despartit marea de nisip" mi se pare incorecta, chiar si poetic vorbind... Poemul este frumos construit, insa nu mai este de actualitate, nu ca as fi acel cautator de senzatii "noi" in poezie, dar nu imi place sa citesc de prea multe ori acelasi lucru spus in atatea feluri. Cred ca un efort liric ar merita facut si in alta directie, chiar daca ar fi doar un experiment, ar improspata macar ceva din aceasta deja obscura si ultra-uzitata alegorie. Bobadil.
pentru textul : S-au despărțit, marea de nisip deîmi place ca nu prea spui mai mult decît trebuie. pe o asa tema puteai divaga mult si bine, dar textul tau e exact (sau pe aproape) atît cît trebuie sa fie. recunosc, pentru a intelege ce e cu "tohu vabohu", a trebuit sa gugalesc; deslusirea titlului m-a facut sa-mi placa si sa inteleg texul mai bine
pentru textul : Tohu vabohu deGrija ta nu ma paste profetule.:) Am invatat bine proverbul " ciinele moare de drum lung si prostu' de grija altuia" Fiecare-i imparat in ograda lui. La mizantropie te inteleg, vorbim exact aceeasi limba cu singura diferenta ca tie inca-ti pasa. Mie nu .Desi uneori de-afara asa se vede. Ziceai de Aderca. Nu nu ma poti compara cu Aderca. Raspunsuri? N-am nici un raspuns de dat. Dar ca cineva care stie sa descifrene cifru o sa-l descifrezi si pe-asta.
pentru textul : jurnal de nesomn III demultumesc de comentarii. va astept si la alte texte sa lasati un mesaj, la fel de sincer. merci pentru incurajare. incerc sa pot.
pentru textul : Femme fatale deVirgil, te rog să încerci să-mi judeci afirmaţiile la adevarata lor valoare. Frustrările nu erau frustrări, ci, mai întâi, era situaţioi reale. Şi nici măcar nu erau ale mele. Erau un argument analogic. E exact ceea ce ai făcut tu prin preambulul de la "istoria şi viaţa au dovedit"... Dacă unui om care nu cunoaşte gramatica elementară nu-o poţi spune "analfabet", atunci nici unui hoţ nu-i poţi spune "hoţule", fără să-i lezezi persoana. Şi atât. Polemica asta nu duce nicăieri.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deCred ca poemul acesta este mai degraba un experiment, poate chiar o polemica. De pilda daca merita sa insirui atatea definitii prin negatie intr-un text asumandu-ti riscul sa plictisesti cititorul. Apoi sa stalcesti numele dumnezeu pana devine aproape imposibil de pronuntat... si altele. Parerea mea Andu
pentru textul : cînd o fată de douăzeci de ani deia Doamne îngerul ăsta greșit
ce-a adormit în miezul meu de rană
purtând pe chip un minus infinit
și-n mâna stângă toarta de la cană
varianta ta se impiedica la gresit adormit. parerea mea:)
pentru textul : rugă dinspre pământeni deIn comentariul meu initial iau atitudine - si aici e vina mea ca nu ma fac usor de inteles - fata de respectivul incident de plagiat. Ma gandesc, si cu siguranta nu sunt singurul, ce s ar fi ales daca altcineva era in culpa sau daca ar fi postat in alta parte sau ar fi publicat... Acum, nu stiu cum as putea rezolva ac pb de credibilitate: noile texte ii vor apartine, nu? si noi vom citi, aprecia si comenta acele texte... S a creat un precedent, cred. Personal, as fi spus nu. Personal, in locul lui mi ar fi fost rusine sa revin cu o astfel de cerere; desi nu cunosc toata povestea...Macar atat respect de sine... Poate as fi tacut ca si ceilalti, daca nu m ar fi indignat modul in care a ...multumit bobadil.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com decris. prietene. tema e gravă. lexicul de cartier echilibrează. dezechilibrul filosofic. iar schizo-frenezia de a fi. e graba aia de a fugi existențialist. de ploaie. de pildă. în timp ce iarba. de pildă. stă. ca nesimțita. și crește. și crește. așa e. am draci. atunci mai ales. cînd filozofez. pe viață. și pe moarte. în plin dezechilibru. cu tot ce lumea nu înțelege. dar o lălăie erudit. și aiurea...:) iată. de ce. trebuie. să fi vizionar. dincolo. de simțăminte. de ce. îți poți lăsa. ochii. drept moștenire. celui ce va veni. după tine. va plînge într-o veselie. și mai ales. va vedea. mai departe. mult mai departe... mersi pentru intervenție. cris. și pentru apreciere. pe curînd...
pentru textul : o viziune a insentimentelor deneaparat o sa tin cont de unele dintre sugestiile dumneavoastra in viitor.
pentru textul : yunginuh dedouă observații: repetarea lui „asta” în prima strofă e puțin cam deranjantă și finalul e nițeluș cam previzibil. Am observat că e aproape o rețetă să termini așa. În rest e destul de bine.
pentru textul : celor cîțiva deÎnteresantă abordarea această "răsturnată". Elasticitatea tropilor este pusă în valoarea, iar discursul, bizar!, rămâne solid.
pentru textul : nemișcare de"La mulți ani" și "Sărbători fericite". personal, aș dori ca situl să spargă, în sfârșit, gheața (ori greața?) creată între diferitele condeie (care scriu in vers alb, clasic, elitistic, profund sau mai puțin profund). nu, românul nu s-a născut poet, toți învățăm și ne străduim spre mai bine... eu țin să mulțumesc pentru acest forum.
pentru textul : hermeneia 2.0 deAdevărul e că moartea e o chestie plină de finețe artistică....
pentru textul : azi e frig de„Nu pot să mănânc decât forme,
scoarțe, învelișuri și atât,
ceea ce privirilor enorme
li se înfățișează urât.”
Nichita Stănescu - Foamea de cuvinte
:)
pentru textul : cercuri de ape demulțumesc, domnule Dăian.
trecerea clipelor în vârtejul de roți, când iubirea se aruncă macilor, în câmp - textul meu cu haine vechi și petece de alb nou comentariul tău, prea frumos, prea târziu regăsit - mulțumesc, Marina
pentru textul : ne-ajunge mâine, ca un tren deMircea, poemul tau imi aminteste de un film cu Al Pacino si cu baiatul acela care simtea orice miros si pana la urma a cautat pe cel de-al treisprezecelea in trupul omenesc, omorand. Vreau sa-ti spun ca eu continuu sa cred ca tu ai capacitatea de a scrie poezie, pentru ca mi-ai dovedit nu doar o singura data ca receptezi poezia frust.. iar asta e primul necesar pas. Eu acum inteleg cum ai incercat tu aici sa descrii un fel de cosmogonie a femeii dar e atat de stangace Mircea... of, of... Live and let die, Andu
pentru textul : Esență de Marie dee greu de descifrat simbolistica si, din acest motiv, imi place. ma las atunci furat de ea si purtat de sugestia ce se afla in spatele (in umbra) ei
pentru textul : nemişcaţi deCred că îți dorești un feedback onest. Părerea mea este că primul vers ne duce într-un fel de intersecție și nu știm dacă sensul dorit de tine e cel din limbajul plastic, specializat, referindu-se la un grupaj de obiecte, fructe etc. neanimate, neînsuflețite, sau dacă se referă la "moartea naturii" în anotimpul toamna. Versul al doilea pare să facă un pic de lumină. Merele putrede explicitează natura moartă din primul vers. Al treilea vers aduce din nou ceața. Se știe că furnicile hibernează în anotimpul rece fiind inactive. Mă întreb: care e anotimpul sugerat? Poate vara.. că și atunci pot putrezi niște mere căzute prin iarbă. Încă un neajuns ar fi acela că primul vers pare a fi un titlu, iar celelalte versuri un fel de descriere. Lipsesc cele două planuri, însă e prezent contrastul dintre static și dinamic, dintre moarte și viață. Părerea mea e că un haiku bun e acela care ne pune într-o stare de reflecție, fără a pune lectorul în situația de a se întreba: oare ce o fi vrut să spună? ce sens? Haiku-ul e un indicator spre o imagine plină de înțelesuri în care tăcerea e cel mai reușit background. Dar tu le știi pe toate astea. Și mai știi că nu toate poemele ne reușesc :) și încercăm din nou. Spor!
pentru textul : Haiku deAmuzant! Deci de vreme ce applet-ul acela de la "telem"(ce nume "brusc"), deci de vreme ce applet-ul de la "telem" nu te lasa sa faci forward (chiar cu dezavantajul unui cache) va trebui sa urmaresc 35 de minute(!!!!) de stiri insipide ca sa resusesc sa vad 2 minute despre Virtualia?? E ridicol! Niciun canal de news video din lume nu are practica asta șontîcă pe website-ul propriu. Wow, nu îmi vine să cred că am văzut așa ceva. Pe bune că îmi aduce aminte de o poveste cu Păcală.
pentru textul : Virtualia XIII - mulţumiri, mirări şi poezie la Iaşi deSă le /să le/ să nu/ să le.
Totuşi, să nu!
Aştept cu interes ciclul "De ziua ei, noaptea, de ziua lui, noaptea, de ziua noastră, noaptea, de ziua voastră, noaptea, de ziua lor, noaptea", încununat cu "de ziua tuturor, noaptea, spre dimineaţă, dar mai spre prânz către seară".
pentru textul : Coniac, blitzuri, concordie. departe buna a acestui poem este intrebarea din final.
pentru textul : extaz desimpatic textul deși pe alocuri maniera este școlărească
pentru textul : Între cer şi Vale denu pretind că e printre cele bune. evident nu cred că e normal să îmi evaluez eu textele aici. recunosc, și pe mine m-a deranjat puțin retorismul acelor cuvinte prea mari ca să nu ajungă să fie goale.
pentru textul : despre dragoste numai de bine devezi că ai citat puțin greșit.
textul acesta chiar este poezie. adica mi se pare unfair sa il acuzam numai de parodie. mi se pare o interpretare prea facila. chiar si emotional exista un fel de undercurrent tragic in el. ceva cam ca in filmele lui de Sica.
pentru textul : fiecare cu treaba lui dePagini