iata ca textul asta a ridicat o problema: pe mess, cineva ( membru al sitului, dar, pentru ca nu a intervenit aici, banuiesc ca a avut motivele sale si i le respect) imi spune ca textul pare o rescriere a unuia haiku apartinand lui Serban Codrin. anume: "greieri in altar cantand un psalm de demult iisus pe ganduri' spre rusinea mea, marturisesc ca nu am stiut pana acum nimic despre d-l Serban Codrin. Si nici acum nu stiu, de fapt. Voi incerca sa aflu mai multe, am inteles ca este un mare autor de haiku cu tema religioasa. "Capetele de acuzare", ca sa spun asa, sunt atat mesajul, cat si forma eliptica a textui meu. Imi cer scuze, dar asemanarea, atata cata este, e pur intamplatoare, cauzata de folosirea unor simboluri imuabile si vechi de cand lumea. Detest plagiatul. sa nu uit: multumesc, Andu. Probabil ca de acolo provine expresia "cu tzaraita". :)

Îmi cer scuze, doar azi am observat comentariul tău, Virgil
Ce pot să spun? M-ai desfiinţat total. Ca om şi ca scribălău
Ca om am multe păcate. Pot fi acuzat de orice, numai de crimă, invidie, fanatism şi xenofobie, NU.
Cu tot respectul, dar îmi pui în spinare lucruri şi afirmaţii pe care, dacă le-aş gândi - te asigur - mi-aş tăia jugulara cu unghiera. “Singur” m-aş sinucide, Virgile. Sunt foarte multe de spus despre comentariul tău. Nu cred că e bine să fie spuse în public Sunt mâhnit să văd cum un text, care se vroia de fapt o ironie, un pamflet a putut declanşa asemenea judecăţi. Să explic faptul că acele expresii “caraghioase”au fost “plantate” intenţionat în text? Ar avea vreun rost? Că nu am urmărit adevărul istoric despre Împăratul Octavian, că totul a fost un pretext? Probabil, trebuia încadrat (textul) la altă rubrică. Asta se putea spune şi într-un mod mai elegant…puţin!
Te asigur că am trăit şi eu în afara României. Ştiu cum merg lucrurile pe lumea asta. Desigur, nu atât de bine ca cei de peste Ocean!
Părinţii mei şi eu am suferit sub dictatura ceauşistă şi nu aş mai vrea, pentru nimic în lume, să trăiesc acei ani, dar faptul că România, societatea românească merge pe un drum greşit nu mă lasă indiferent. Să-mi bag mâinile în buzunar şi să zic, ca atâţia alţii, “asta e”?? să nu-mi pese de copiii, care din lipsuri materiale, nu pot să urmeze un gimnaziu, de copiii sodomizaţi, vânduţi străinilor, pentru că părinţii lor nu-i pot creşte, de bătrânii batjocoriţi în ultimul hal, de crimele şi hoţiile de neimaginat, într-un dispreţ total faţă de majoritatea populaţiei, de disoluţia statului şi eludarea legilor?? De atâtea şi atâtea altele care se întâmplă în România, unde am decis să-mi trăiesc zilele din urmă? Ai trecut cam repede peste faptul că am spus , în text, că nu vorbesc serios, că dacă istoria se repetă ar fi bine să se repete şi spre binele oamenilor.
Nu înţeleg cum textul meu, îngrijorările mele ţi-au indus ideea că aş fi un pericol social, un aţâţător de spirite contra libertăţilor umanităţii!! Mă acuzi nefundat şi pe nedrept. N-ai cum să mă cunoşti din câteva texte. Dar este site-ul tău, poţi să agreezi pe cine vrei, să-l desfiinţezi pe cel ce nu-ţi face plăcere. Dacă textele mele au adus sau aduc prejudicii, de orice natură, site-ului, te rog să-mi anulezi contul. Este păcat ca munca atâtor oameni cumsecade, pentru care am un respect deosebit, să fie umbrită de un nimeni în drum, un coate goale, un incult care “se mai şi erijează în ofertant şi promotor de soluţii…tiranice, dictatoriale”. Evident este vorba despre mine, Ion Pascal Vlad.
Sunt mâhnit şi trist că a trebuit să scriu aceste rânduri. Viaţa m-a învăţat însă să mă consolez cu gândul că, în ultima instanţă, pe nimeni, absolut pe nimeni, nu-l doare în cot de tristeţile şi mâhnirile mele.

pentru primele doua versuri "ce frumos ești tu dar moartea are tot miros de coșmar alăptat la sân" toata admiratia mea! e ceva care e intr-o stare concentrata si pare sa explice prea mult, te gindesti tu si cind spun asta,ma gindesc la urmatoarele trei rinduri. finalul iarasi este de exceptie: "ce frumos ești tu cum îți poartă zâmbetul aerul la-nălțime ce sfinte rămân clipele în urma ta când pleci precum tămâia zeilor pe merinde" nu are importanta cui ai dedicat aceste versuri,bucura-te ca exista si pentru tine.

prima parte are fluiditate, place. a doua parte e cam confuză. probabil că lirica se poate folosi de onirism dar pînă la un punct. mi-a plăcut titlul

ma tem ca ultima strofa a fost scrisa putin in graba si nu e tocmai un final reusit. in ciuda faptului ca textul are destule zone "naive" am senzatia ca de fapt nu sint neaparat "slabiciuni" ci poate ca mai degraba asa ti se contureaza tie stilul . insa trebuie sa recunosc ca dincolo de faptul ca mai trebuie sa lucrezi la "tehnica" (dupa parerea mea), totusi in spatele textului se afla poezie

Ai mare dreptate, Emil! chiar nu o observasem. sa vad ce pot face. multumesc.

Din punct de vedere religios, prefer să nu comentez, pentru că, fiind creștin, daca aș face-o ar ieși niște păreri deloc măgulitoare la adresa textului de mai sus. Din punct de vedere literar, dacă dăm la o parte expresiile "tari", nu prea mai rămâne cine știe ce. O fi vorba de o descătușare, dar parcă totul e prea forțat, pune prea mult accent pe formă și prea puțin pe fond. Mi se pare, personal, mai mult un text scris cu intenția de a epata, de a atrage lumea să vină să se uite "ca la urs". Probabil că a reușit dacă până și eu am ajuns să-l citesc... Iar dacă și regulamentul este încălcat, poate ar fi mai bine să fie reformulat sau șters. Sper că voi fi iertat pentru lipsa de laude de la acest comentariu.

Intenția era de a realiza o mini serie. Sper să reușesc și să ajung la final. Prezența ta pe site mi-a dat încredere în deviza pe care-am adoptat-o cînd am pornit la drum, în această ciudată cruciadă :). Mulțumesc mult.

De multe ori se observa in receptarea opiniilor celorlalti un grad foarte mare de orgoliu: unii vor sa fie comentati dar daca se poate, numai de bine, pozitiv. Intentia de a comenta pe ceilalti nu este nicidecum distructiva, dimpotriva, se doreste nu numai o comunicare oarecare, ci un posibil punct de vedere obiectiv pe care nu il gasim peste tot, nici printre prieteni citeodata. Este o oferta sincera, variata ce vine chiar de la persoane absolut necunoscute. Aici e un aspect foarte interesant si conteaza sa stii sa il percepi. Acest site nu este o oglinda ce reflecta numai partile bune sau numai partea inocenta a copilariei artistice. Si nici un tablou naiv cu sarbatorile traditionale. E un spatiu virtual, interactiv, complex, atelier si revista electronica in acelasi timp. Ce va fi, va deveni dupa 5 ani site-ul cu toata aceasta evolutie a internetului? Nu se stie. Noi, actorii istoriei noastre viitoare vom fi singurii in masura de a ne raspunde. The show must go on!

versurile ma duc pe malul marii, usor patetic la ora asta. "salturi de valuri" e atipica putin dupa gustul meu. sint doar nostalgica...

Sau dialog. Întors în timp, evident. Un nou text concentrat în manieră inedită pe Hermeneia. Frumos!

Iar am trei tablouri pe acelaşi perete :)
Riscul este acela al evaluării prin comparaţie, al ierarhizării, al umbririi valorice.
Titlul grupajului este sugestiv ( trebuie corectat urgent!).
Al doilea poem este preferatul meu, fiindcă dincolo de captura fotografică se vede o legătură cauză/efect între cele două planuri. Poemul are o tensiune interioară, o zbatere ca aripa buburuzei care nu mai găseşte alte plante înflorite şi se consolează cu nişte mărăcini, singurii ce pot înfrunta bruma. Un singur aspect deranjează un pic, disonanţa ,,ză-zboa...".
La primul poem am o întrebare: eşti sigură că preferi varianta ,,mânăstire" în loc de ,,mănăstire" ?
Aştept cu drag următoarele poeme. Atenţie să nu aluneci prea mult spre metaforizare. Natura are ,,metaforele" ei. Trebuie doar descoperite şi înrămate în cuvinte.

E un text plăcut, intim, dar lasă cititorul înăuntru. Reuşit şi titlul, şi finalul.

omul recent oscileaza, chinuit sau amuzat de obsesiile poetice, intre autenticitate si impersonal, persifland tendinta celor care suprasolicita agonia si limbajul. ma simt insa incapabil sa fac o legatura viabila intre titlu si poem. poate ne ajuta zenobia?