Un poem ca o perlă de rouă, în zori.
Un omagiu adus înțelepciunii, frumuseții și liniștii interioare, acelor valori care ne-au fost sorocite din capătul vremurilor și la care, iată, nu vom renunța!
Raluca, mulţumesc. Posibil să fie de la mine. De aceea am întrebat. Era un exemplu care mi-a venit repede în minte pentru că eram cu gândul să-ţi răspund la comentariu. În dreapta se află domnul Tudor Cristea:)
Înseamnă că e de la mine. Râd. Nu mă mai miră nimic. Zi bună!
this is a very Bukowski piece: the urban setting (he hated the country scenery) the restaurant (he was the barfly!) the loneliness (he hated people and their humanity) the cat (the suited alternative to human beings).
So, whatever brings me closer to Hank deserves ..a nib.:)
Într-adevăr foarte fain text, echilibrat între autori... nu știu ce să zic, am absentat de la acele 'vremuri de aur' ale colajului poetic, pesemne un fel de brainstorming? dar m-aș bucura să văd ceva mai de actualitate postat. Că amintiri avem cu toții cred mai multe decât putem duce. Iar a te lăuda cu amintirile nu e ceva de mare laudă. Deci propun să trecem la faza următoare, pe numele ei 'texte noi iar la texte vechi linkuri' dacă îmi îngăduiți.
Nu știu, poate voi lăcrimați ușpr la vederea textelor voastre mai vechi dar sincer, nu îmi puteți cere mie sau altcuiva să simtă la fel. Eu zic că o antologie on-line plus eventual un concurs de tipul cine-știe-câștigă ar rezolva problema cât se poate de decent
Margas
nu refurbisez. de multă vreme nu mai refurbisez. de fapt nici nu am facut-o vreodată. ce mai făceam era că mă uitam la textele din adolescență și le mai revizuiam. dar nu acum. ce este un "detaliu ciudat" bobadil dacă nu un lucru care devine poetic între un bărbat și o femeie. cred că cel mai tîmpit lucru este să te apropii cu un framework deja definit. stinge tot farmecul. iar eu am făcut greșeala asta de multe ori. pînă am înțeles. sau mi s-a dat peste mînă. am mai spus, nu vreau să am o marcă. am scos un volum și m-a tîmpit presiunea. presiunea că trebuie să întîmpin un anumit standard, anumite așteptări. poezia este ca dragostea, cu cît ai mai multe certitudini cu atît nu mai ai nimic.
Cred că finalul e neinspirat, în sensul că tenta ludică + esenţa reformulată din "a reveni cu piciaorele pe pământ" vin puţintel în contradicţie cu textul de până atunci. În rest, ok.
comentariile voastre moderatoare sau moderate dovedesc că sunt o dovadă a măsurii cu care acceptați să fiți judecați, modelați, moderați, călăuziți, îndrumați, respectați în scrierile voastre, ceea ce mie îmi dă de gândit!!! și poate nu numai mie!!!!
După atâta transpirație prin subsolul acestui text am zis și eu că, hai Andule, dă click pe link.
Și am dat. Părerea mea e că Rammstein nu pot fi kinky.
Dar dacă îți place Rammstein... ce să mai zic? Îți place Rammstein, cel puțin ceva am învățat și eu despre tine, deci trebuia să dau click-ul.
A
în stil simbolist, dar frumos. nu am mai citit demult ceva cu personificare, de orice fel, darmite a ploii. oricum nu mai ţin minte. imaginea ploii în apă e clasică şi mereu de actualitate.
Cristina, mulțumesc ție, mereu aceeași lectură atentă, mereu același suflet deschis spre poetic.
Într-adevăr mi-a scăpat acea cacofonie regretabilă, eliminarea ei este absolut necesară însă nu intervin pe text aici pe site pentru a păstra observaţia ta pertinentă, eu sunt destul de pedantă cu textele mele şi uite că am scăpat aşa ceva...
Thanks a lot,
Marga
cui prodest?. înțeleg că cineva a vrut să scrie despre iad. mi se pare o intreprindere foarte grea de vreme ce nimeni nu cred că la văzut. sau dacă l-a văzut mă îndoiesc că este membru Hermeneia. în orice caz a scrie din cauza iadului mi s-ar părea o chestie ceva mai interesantă estetico-filosofic. dacă cineva încearcă să scrie despre iad ca să îi sperie pe oameni ca să își găsească salvator și să nu ajungă acolo mi se pare și amuzant și de prost gust. ceva cam în genul scrierii unui poem despre pericolul curentuui electric și importanța folosirii izolației la toate sculele cu care atingi firele care transportă curent electric. evident, se poate scrie poezește și despre asta. însă cîtă valoare literară ar avea așa ceva este greu de crezut. textul de față este o nulitate din punct de vedere estetic iar emfaza dogmatico-retorică cu care este scris nu face decît să descumpănească. asta ca să nu mai spun că 90% din cei ce îl citesc habar nu au ce este efa și sînt pe deasupra convinși că în gura ursului grizzly, ca de altfel în gura oricărui mamifer este o temperatură undeva între 30 și 40 de grade Celsius.
astfel că citind acest text mă întreb și eu ca autorul în titlu: cui prodest?
ma copleseste grija pe care o nutriti fata de viitorul meu. nu in ultimul rand, va raman profund indatorata pt faptul ca va aplecati cu o vadita condescendenta asupra unor texte de duzina. eu, ca autor de pluton, riscam pana in acest moment sa nu fiu bagata in seama.
ca orice om, imi ingadui si eu texte mai bune sau mai slabe, dupa posibilitati. daca vreti sa intrati si pe textele mele in engleza, va rog lasati-mi acolo com, in engleza.
acest text nu e bine dotat dupa cum observati dar l-am lasat sa supravietuiasca aici asa cum o putea el, cu malformatii cu tot.
ankh - e simbolul crucifixului egiptean. ca instrument initiatic, capta vibratia incantatiei dar, spre deosebire de crucifixul crestin caruia ii lipseste bucla din varf, in loc sa o raspandeasca in jur, o redirectiona energetic in corp. (dpdv grafic, seamana cu forma corpului uman) de aceea pt mine e un apanaj al rezonantei verbale (-orare).
acest text a fost un experiment si il puteti lua ca atare.
urmatorul text ce va fi postat azi vi-l dedic dvs, cu gratie sau fara.
VV
Nu știu dacă miroase a primăvară, dar sigur miroase a prea multe cu-uri, ca-uri, cu-ca-uri, etc... dacă-uri, fără-uri și mai ales poeticul 'încât' care, toate împreună miros mai degrabă a neglijență.
un asemenea Dumnezeu cunostea si Diogene! M-as fi asteptat sa ii scrii ceva mai revelator despre El, acum cand era crestina ni l-a dezvaluit si ca "Emanuel", Dumnezeu este cu noi. Nu stiu de ce in literatura noastra care inca sufera de frica inchizitiei agnostice il tratam pe Dumnezeu ca pe un clown, sau ca pe un pustnic, mistic, papă-lapte, sau mai stiu eu cum, in numele poeziei !? iar faptul ca il cinstesti pe Diogene mai mult se vede din felul cum le caligrafiezi numele. "așa că toate mărturiile mele despre dumnezeu încep cu eu eu nu l-am văzut niciodată eu îl bănuiesc așteptând orice chiar și această scrisoare pentru oameni ca noi întotdeauna orice eu îl sparg în bucăți ca pe un pahar..." nu chiar poezie, nu chiar proza, si nici o incercare sincera de a lamuri cum stau lucrurile... personal, astept mai mult de la un student al Bibliei, chiar si pe o pagina de poezie. fireste, e doar parerea mea. voi fi acuzat de misogism, I can not help it!
ai dreptate Dorina, măcar și pentru simplul fapt că literatura (cultura în general) ca și religia nu pot (și nu vor putea) fi niciodată instituționalizate. Asta este o idee, pe care cu regret trebuie să o numesc europeană, care este în esența ei moartă din fașă. A crea și a crede sînt rezultate ale unor alegeri intime, interioare foarte personale, sau sînt deloc. O instituție este o carapace a unui gîndac mort demult.
viaţa alunecă printre gene. mi-a plăcut îndeosebi finalul poemului, mai precis începând cu versul "pentru că în pieptul meu s-a cuibărit o pasăre albă".
sincer şi eu mă aşteptam. Dar chiar nu este nicio problemă. Ştii de ce? pentru că o apreciază chiar cel care a câştigat concursul. Asta este o dovadă de fair-play din partea ta.
Încă o dată, felicitări pentru premiu şi sper să publici cât mai curând în volum!
Ecaterina, la intrebarile tale in ordine raspund asa: 1/ nu 2/ nu 3/ nu 4/ iar la indemn, tot nu, ar fi ca si cum i-as scrie fiica-mii Si in caz ca nu te-ai prins, nu era vorba despre tine acolo. Dar nu-i nimic, ale tineretii valuri :-) Sincer, iti propun sa cauti in multimea probabila a raspunsurilor pe care le astepti la varsta ta, cu alte cuvinte nu pe aici. No ofense, dupa cum am mai spus.
nu am înțeles de ce ai scris "văntul" și "abea" poemul tău caligrafiază o atmosferă de crepuscul medieval credibilă am totuși impresia că puteai scoate mai mult din aceste creionări dar, pentru că sunt definitiv îndrăgostit de copilul Li Tai Pe sau Li Bai care scrie povești pe carapace sau stele asiatice de piatră, marchez un poem reușit...
de ce m-as supara? de fapt, primul ei titlu a fost "Clisee I" :) unele texte pot fi revazute, completate sau remodelate dupa o vreme cand ochiul critic functioneaza obiectiv.
Sebi, paralela cu "Desculţ" e justificată. Da, există asemănări, dar, aşa cum spuneai, există şi diferenţe decisive. În afară de latura socială de care pomeneai, există şi detaşarea specifică rememorării, ceea ce, în "Desculţ" nu există. Fragmentul de mai sus este o amintire a personajului principal, de când el avea şapte ani, aşadar, aici e un stil (naiv, inocent...) episodic. Acţiunea se petrece însă în prezent, când el are 30 de ani. Stilul general este altul.
Mulţumindu-ţi...
Sincer, nu mă aşteptam să vă supăraţi. Dar, precum se ştie şi o tot repetăm, poeţii sunt genus irritabile. Aşa că, în fond, de ce m-aş mira?
Dar, cu riscul de a mă certa şi cu dvs., trebuie să vă spun că, dacă mă iau după acest text, ca şi după alte două-trei pe care le-am citit, vă lipseşte prospeţimea lirică.
Sunteţi un om inteligent, aşa că e bine să cădeţi un pic pe gânduri. Chiar dvs. spuneţi că alegorismul era bun odată (prin poezia şaizecistă, de pildă, dar nu prin cea de prim-plan), dar acum nu mai e bun. Păi nu mai e! Alegoria e un echivalent discutabil al metaforei. Un fel de erzaţ. Cum era, pe vremuri, cafeaua pe care-o numeam "nechezol".
În sfârşit, sper să nu vă repeziţi, cum au făcut-o şi alţi supăraţi pe mine, în poeziile pe care şi eu le-am postat aici (sau aiurea), spre a-mi dovedi că sunt proaste sau că suferă exact de păcatele pe care vi le reproşez dumneavoastră. Eu vă spun dinainte: sunt şi proaste şi suferă şi de păcatele pe care vi le reproşez dumneavoastră. Mai exact, este posibil să fie aşa. Dar eu am o scuză: am scris şi am publicat aceste poezii cel târziu în 1987. E posibil, deci, ca unele să fie discursive şi alegorizante...Deşi am căutat să nu le postez pe cele care ar suferi de această boală.
Cordial,
t.c.
"comoară de atingeri", "pecetea misivei", "grăuntele de jar", "ochiul zilei" etcaetera, scapă de ele. mai sunt multe de criticat... renunță la prețiozități și genitivale mai întâi.
Nicodem, frumos poem, mai ales partea aceea cu 'dorul de țară' și mie mi se pare inspirată.
Cât privește snipetul cu monstrul narcotic, dacă a fost 'adăogat' doar pentru a susține titlul atunci cred că poate fi 'scus' sau 'înlocoit' fără regrete.
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un poem ca o perlă de rouă, în zori.
pentru textul : 蓮 ー Lotus deUn omagiu adus înțelepciunii, frumuseții și liniștii interioare, acelor valori care ne-au fost sorocite din capătul vremurilor și la care, iată, nu vom renunța!
Raluca, mulţumesc. Posibil să fie de la mine. De aceea am întrebat. Era un exemplu care mi-a venit repede în minte pentru că eram cu gândul să-ţi răspund la comentariu. În dreapta se află domnul Tudor Cristea:)
pentru textul : hermeneia 3.0-b deÎnseamnă că e de la mine. Râd. Nu mă mai miră nimic. Zi bună!
this is a very Bukowski piece: the urban setting (he hated the country scenery) the restaurant (he was the barfly!) the loneliness (he hated people and their humanity) the cat (the suited alternative to human beings).
So, whatever brings me closer to Hank deserves ..a nib.:)
pentru textul : depression deÎntr-adevăr foarte fain text, echilibrat între autori... nu știu ce să zic, am absentat de la acele 'vremuri de aur' ale colajului poetic, pesemne un fel de brainstorming? dar m-aș bucura să văd ceva mai de actualitate postat. Că amintiri avem cu toții cred mai multe decât putem duce. Iar a te lăuda cu amintirile nu e ceva de mare laudă. Deci propun să trecem la faza următoare, pe numele ei 'texte noi iar la texte vechi linkuri' dacă îmi îngăduiți.
pentru textul : the brave old world deNu știu, poate voi lăcrimați ușpr la vederea textelor voastre mai vechi dar sincer, nu îmi puteți cere mie sau altcuiva să simtă la fel. Eu zic că o antologie on-line plus eventual un concurs de tipul cine-știe-câștigă ar rezolva problema cât se poate de decent
Margas
nu refurbisez. de multă vreme nu mai refurbisez. de fapt nici nu am facut-o vreodată. ce mai făceam era că mă uitam la textele din adolescență și le mai revizuiam. dar nu acum. ce este un "detaliu ciudat" bobadil dacă nu un lucru care devine poetic între un bărbat și o femeie. cred că cel mai tîmpit lucru este să te apropii cu un framework deja definit. stinge tot farmecul. iar eu am făcut greșeala asta de multe ori. pînă am înțeles. sau mi s-a dat peste mînă. am mai spus, nu vreau să am o marcă. am scos un volum și m-a tîmpit presiunea. presiunea că trebuie să întîmpin un anumit standard, anumite așteptări. poezia este ca dragostea, cu cît ai mai multe certitudini cu atît nu mai ai nimic.
pentru textul : paradis left over deCred că finalul e neinspirat, în sensul că tenta ludică + esenţa reformulată din "a reveni cu piciaorele pe pământ" vin puţintel în contradicţie cu textul de până atunci. În rest, ok.
pentru textul : Poem cu capul în nori degresesile din text. si revezi titlul, nu merge deloc
pentru textul : Risipitorul de bani decomentariile voastre moderatoare sau moderate dovedesc că sunt o dovadă a măsurii cu care acceptați să fiți judecați, modelați, moderați, călăuziți, îndrumați, respectați în scrierile voastre, ceea ce mie îmi dă de gândit!!! și poate nu numai mie!!!!
pentru textul : e bună tipa deDupă atâta transpirație prin subsolul acestui text am zis și eu că, hai Andule, dă click pe link.
pentru textul : eine kleine musik deȘi am dat. Părerea mea e că Rammstein nu pot fi kinky.
Dar dacă îți place Rammstein... ce să mai zic? Îți place Rammstein, cel puțin ceva am învățat și eu despre tine, deci trebuia să dau click-ul.
A
în stil simbolist, dar frumos. nu am mai citit demult ceva cu personificare, de orice fel, darmite a ploii. oricum nu mai ţin minte. imaginea ploii în apă e clasică şi mereu de actualitate.
pentru textul : ploaie în veneția demultumesc de popasul facut la textul meu, nu stiu daca chiar v-a placut textul sau e o simpla ironie.. cu stima, adelina
pentru textul : Popas acasă la Blaga deda, poate ai dreptate. dar atit am ajuns sa fiu criticat pentru gerunzii incit am ajuns sa fug de ele ca de ciuma merci de trecere
pentru textul : țipăt mov dePoate mă inviți și pe mine ! :)
pentru textul : Trăiește capra vecinului deCristina, mulțumesc ție, mereu aceeași lectură atentă, mereu același suflet deschis spre poetic.
pentru textul : me and mr. you deÎntr-adevăr mi-a scăpat acea cacofonie regretabilă, eliminarea ei este absolut necesară însă nu intervin pe text aici pe site pentru a păstra observaţia ta pertinentă, eu sunt destul de pedantă cu textele mele şi uite că am scăpat aşa ceva...
Thanks a lot,
Marga
...acum e înspre bine. Dar Marina, pare o lansare mitică:) nu de elită cum a și fost. straight to the bone, cu gânduri bune, paul
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester deVă mulţumesc pentru comentariu. Ascunde în sine înţelegerea.
pentru textul : Margherita atinge pămîntul deLIM.
cui prodest?. înțeleg că cineva a vrut să scrie despre iad. mi se pare o intreprindere foarte grea de vreme ce nimeni nu cred că la văzut. sau dacă l-a văzut mă îndoiesc că este membru Hermeneia. în orice caz a scrie din cauza iadului mi s-ar părea o chestie ceva mai interesantă estetico-filosofic. dacă cineva încearcă să scrie despre iad ca să îi sperie pe oameni ca să își găsească salvator și să nu ajungă acolo mi se pare și amuzant și de prost gust. ceva cam în genul scrierii unui poem despre pericolul curentuui electric și importanța folosirii izolației la toate sculele cu care atingi firele care transportă curent electric. evident, se poate scrie poezește și despre asta. însă cîtă valoare literară ar avea așa ceva este greu de crezut. textul de față este o nulitate din punct de vedere estetic iar emfaza dogmatico-retorică cu care este scris nu face decît să descumpănească. asta ca să nu mai spun că 90% din cei ce îl citesc habar nu au ce este efa și sînt pe deasupra convinși că în gura ursului grizzly, ca de altfel în gura oricărui mamifer este o temperatură undeva între 30 și 40 de grade Celsius.
pentru textul : cui prodest deastfel că citind acest text mă întreb și eu ca autorul în titlu: cui prodest?
ma copleseste grija pe care o nutriti fata de viitorul meu. nu in ultimul rand, va raman profund indatorata pt faptul ca va aplecati cu o vadita condescendenta asupra unor texte de duzina. eu, ca autor de pluton, riscam pana in acest moment sa nu fiu bagata in seama.
ca orice om, imi ingadui si eu texte mai bune sau mai slabe, dupa posibilitati. daca vreti sa intrati si pe textele mele in engleza, va rog lasati-mi acolo com, in engleza.
acest text nu e bine dotat dupa cum observati dar l-am lasat sa supravietuiasca aici asa cum o putea el, cu malformatii cu tot.
ankh - e simbolul crucifixului egiptean. ca instrument initiatic, capta vibratia incantatiei dar, spre deosebire de crucifixul crestin caruia ii lipseste bucla din varf, in loc sa o raspandeasca in jur, o redirectiona energetic in corp. (dpdv grafic, seamana cu forma corpului uman) de aceea pt mine e un apanaj al rezonantei verbale (-orare).
pentru textul : Cuvântul-cheie deacest text a fost un experiment si il puteti lua ca atare.
urmatorul text ce va fi postat azi vi-l dedic dvs, cu gratie sau fara.
VV
Nu știu dacă miroase a primăvară, dar sigur miroase a prea multe cu-uri, ca-uri, cu-ca-uri, etc... dacă-uri, fără-uri și mai ales poeticul 'încât' care, toate împreună miros mai degrabă a neglijență.
pentru textul : little terra deun asemenea Dumnezeu cunostea si Diogene! M-as fi asteptat sa ii scrii ceva mai revelator despre El, acum cand era crestina ni l-a dezvaluit si ca "Emanuel", Dumnezeu este cu noi. Nu stiu de ce in literatura noastra care inca sufera de frica inchizitiei agnostice il tratam pe Dumnezeu ca pe un clown, sau ca pe un pustnic, mistic, papă-lapte, sau mai stiu eu cum, in numele poeziei !? iar faptul ca il cinstesti pe Diogene mai mult se vede din felul cum le caligrafiezi numele. "așa că toate mărturiile mele despre dumnezeu încep cu eu eu nu l-am văzut niciodată eu îl bănuiesc așteptând orice chiar și această scrisoare pentru oameni ca noi întotdeauna orice eu îl sparg în bucăți ca pe un pahar..." nu chiar poezie, nu chiar proza, si nici o incercare sincera de a lamuri cum stau lucrurile... personal, astept mai mult de la un student al Bibliei, chiar si pe o pagina de poezie. fireste, e doar parerea mea. voi fi acuzat de misogism, I can not help it!
pentru textul : Scrisori către Diogene (II) deai dreptate Dorina, măcar și pentru simplul fapt că literatura (cultura în general) ca și religia nu pot (și nu vor putea) fi niciodată instituționalizate. Asta este o idee, pe care cu regret trebuie să o numesc europeană, care este în esența ei moartă din fașă. A crea și a crede sînt rezultate ale unor alegeri intime, interioare foarte personale, sau sînt deloc. O instituție este o carapace a unui gîndac mort demult.
pentru textul : interviu deviaţa alunecă printre gene. mi-a plăcut îndeosebi finalul poemului, mai precis începând cu versul "pentru că în pieptul meu s-a cuibărit o pasăre albă".
sărbători fericite, Ioan!
pentru textul : alunecări printre gene desincer şi eu mă aşteptam. Dar chiar nu este nicio problemă. Ştii de ce? pentru că o apreciază chiar cel care a câştigat concursul. Asta este o dovadă de fair-play din partea ta.
Încă o dată, felicitări pentru premiu şi sper să publici cât mai curând în volum!
pentru textul : legenda omului-sandwich deEcaterina, la intrebarile tale in ordine raspund asa: 1/ nu 2/ nu 3/ nu 4/ iar la indemn, tot nu, ar fi ca si cum i-as scrie fiica-mii Si in caz ca nu te-ai prins, nu era vorba despre tine acolo. Dar nu-i nimic, ale tineretii valuri :-) Sincer, iti propun sa cauti in multimea probabila a raspunsurilor pe care le astepti la varsta ta, cu alte cuvinte nu pe aici. No ofense, dupa cum am mai spus.
pentru textul : bandajul meu alb denu am înțeles de ce ai scris "văntul" și "abea" poemul tău caligrafiază o atmosferă de crepuscul medieval credibilă am totuși impresia că puteai scoate mai mult din aceste creionări dar, pentru că sunt definitiv îndrăgostit de copilul Li Tai Pe sau Li Bai care scrie povești pe carapace sau stele asiatice de piatră, marchez un poem reușit...
pentru textul : Copilul Li - Bo dede ce m-as supara? de fapt, primul ei titlu a fost "Clisee I" :) unele texte pot fi revazute, completate sau remodelate dupa o vreme cand ochiul critic functioneaza obiectiv.
pentru textul : - deSebi, paralela cu "Desculţ" e justificată. Da, există asemănări, dar, aşa cum spuneai, există şi diferenţe decisive. În afară de latura socială de care pomeneai, există şi detaşarea specifică rememorării, ceea ce, în "Desculţ" nu există. Fragmentul de mai sus este o amintire a personajului principal, de când el avea şapte ani, aşadar, aici e un stil (naiv, inocent...) episodic. Acţiunea se petrece însă în prezent, când el are 30 de ani. Stilul general este altul.
pentru textul : Leagănul roşu (fragment roman - 2 -) deMulţumindu-ţi...
Sincer, nu mă aşteptam să vă supăraţi. Dar, precum se ştie şi o tot repetăm, poeţii sunt genus irritabile. Aşa că, în fond, de ce m-aş mira?
pentru textul : placebo deDar, cu riscul de a mă certa şi cu dvs., trebuie să vă spun că, dacă mă iau după acest text, ca şi după alte două-trei pe care le-am citit, vă lipseşte prospeţimea lirică.
Sunteţi un om inteligent, aşa că e bine să cădeţi un pic pe gânduri. Chiar dvs. spuneţi că alegorismul era bun odată (prin poezia şaizecistă, de pildă, dar nu prin cea de prim-plan), dar acum nu mai e bun. Păi nu mai e! Alegoria e un echivalent discutabil al metaforei. Un fel de erzaţ. Cum era, pe vremuri, cafeaua pe care-o numeam "nechezol".
În sfârşit, sper să nu vă repeziţi, cum au făcut-o şi alţi supăraţi pe mine, în poeziile pe care şi eu le-am postat aici (sau aiurea), spre a-mi dovedi că sunt proaste sau că suferă exact de păcatele pe care vi le reproşez dumneavoastră. Eu vă spun dinainte: sunt şi proaste şi suferă şi de păcatele pe care vi le reproşez dumneavoastră. Mai exact, este posibil să fie aşa. Dar eu am o scuză: am scris şi am publicat aceste poezii cel târziu în 1987. E posibil, deci, ca unele să fie discursive şi alegorizante...Deşi am căutat să nu le postez pe cele care ar suferi de această boală.
Cordial,
t.c.
"comoară de atingeri", "pecetea misivei", "grăuntele de jar", "ochiul zilei" etcaetera, scapă de ele. mai sunt multe de criticat... renunță la prețiozități și genitivale mai întâi.
pentru textul : nimicuri deNicodem, frumos poem, mai ales partea aceea cu 'dorul de țară' și mie mi se pare inspirată.
pentru textul : newsflash deCât privește snipetul cu monstrul narcotic, dacă a fost 'adăogat' doar pentru a susține titlul atunci cred că poate fi 'scus' sau 'înlocoit' fără regrete.
Margas
Pagini