e un text care mi a placut, prin modul in care vorbesti in el. insa sunt si lucruri spuse deja. ti as recomanda sa pui versuri mai scurte. adica, din text cu aspect de proza sa l transformi intr-un poem usor lizibil
aia, domnule comentator, ce e de neinteles? nu vezi ca o arat cu deștiu' ca sa o poata vedea lumea de oriunde? corect, am vazut si eu al doilea aia. multam! acu poti sa treci mai departe?:)
nici nu inteleg de ce atita bruhaha pentru un text care e slab din capul locului. si da, aparitia aceea a lui "perche" acolo se vrea probabil un fel de jargon de prost gust. la fel si "te dai mare" sau "chestia". textul acesta nu reuseste nici macar sa faca o estetica a uritului. este eventual o estetica a penibilului. I alta ordine de idei, i-as atrage atentia autorului ca daca nu vrea sa aiba comentarii la textele sale probabil ca a gresit venind pe Hermeneia, dar daca vrea sa publice aici, aici, in limitele bunului simt si ale regulamentului, oricine are voie si este incurajat sa comenteze ce se publica. e o agora. daca autorul inca nu a inteles asta atunci probabil ca e vremea sa o inteleaga.
Monica, din tot ce ai postat aici, poezia aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Te mai miri că nu am nici o critică? (loc pentru emoticon...) M-am tot gândit că, lăsând a trece mai mult timp între prima citire și următoarea, voi reuși să las un semn mai consistent, dar.... nu prea e stilul meu să fac filozofie pe marginea unui text care pur și simplu mi-a plăcut și pe care îl găsesc din orice punct de vedere reușit. ... și totuși: ce bine că, în afară de vizetă, ai avut și fereastră. Gratiile erau doar de decor, și ele în slujba iluziilor bine "vândute", nu?
detalii precum: "tăiat cu briceagul în copilărie" sînt cam nefolositoare
în rest, textul vrea (zic eu) să exulte ceva onirism dar mi se pare că se încurcă în detalii și prozodie. abundența asta a lui „ca”, „cu” și „cînd” trădează neîndemînare în poezie. ele ar trebui mai degrabă sugerate sau alege să scrii proză.
citindu-vă, mi-a venit o idee: ce ar zice Hermeneia de un concurs de poezie clasică? (indiferent de specie, de la rondel la sonet), cred că pe lângă faptul că ar fi inedit, ar fi și o provocare pentru mulți. în fine, mi-a plăcut spiritul ludic-ironic-amărui al textului, cu tot cu micile imperfecțiuni tehnice asumate din titlu.
uite ca mie mi-a placut textul. desi se inscrie aparent in acea nesfirsita litanie a nemultumirii romanesti de toate zilele, are totusi ceva stil, se vrea inedita si mai ales nu are pretentii prea mari. ma lasa sa o privesc in voie. la urma urmei nici nu cred ca e o mare tragedie sa scrii obsedant despre un lucru daca o faci cu talent. despre dragoste sau minciuna se scrie de mii de ani. si nu se plictiseste nimeni.
Mi-a placut modul cum se desira povestea, ritmul alert dar care nu pierde din consistenta imaginilor si mai ales imagistica deosebita a autorului.
Poate insa in loc de "pisicile luminii" ai putea gasi o imagine mai puternica... "îşi mănâncă" as inlocui cu ceva mai sugestiv (poate "devoreaza" sau ceva similar) si mai putin ambiguu dat fiind faptul ca duce cu gandul si la "mancarime"... "ţine în viaţă" as inlocui cu "ține de mână".
Foarte sugestiv si dinamic acel "se deschid în pumni", un fel de privire ce se iveste din interior si care tanjeste in a iesi la suprafata.
Nu cred ca pot oferi penite asa ca ramane doar aprecierea neimpenitata fata de text.
societate de haiku a fost infiintata acum 20 de ani, dar haiku-ul s-a scris in romaneste cu destui ani inaintea infiintarii sale, dintre cei care au scris poeme in stil haiku era si marele poet Nichita Stanescu, aceasta antologie se vrea o carte de istorie a haiku-ului in romania, normal cu cei mai reprezentativi poeti de acest gen si cele mai bune haik-uri, lista de care spui tu include si poti sa verfici acest lucru informandu-te, poeti in viata si unii care nu mai sunt printre noi dar care sunt dintre cei mai buni chiar pe plan mondial, unul dintre ei, este Eduard tara care a luat recent, locul intai la un concurs mondial din Japonia.
PS: selectia a fost facuta de presidentele societatii romane de haiku, poetul Valentin Nicolitov, ca informatie in plus pt tine, din soacietate romana de haiku, a facut parte si poetul Marin Sorescu.
A BAGATELIZ//Á ~éz tranz. (lucruri, fapte, persoane, idei etc.) A aprecia sub valoarea reală (ca pe o bagatelă); a subaprecia; a subestima; a subevalua. /Din Bagatel[ă] + suf. ~iza BAGATELIZÁ vb. I. tr. A micșora valoarea, însemnătatea unui lucru; a subaprecia, a minimaliza. [P.i. -zez. / < bagatelă + -iza]. BAGATELIZÁ, bagatelizez, vb. I. Tranz. A diminua importanța unui lucru, a unui fapt, a unei idei etc. – Bagatel(ă) + suf. -iza.
Sunt inundații. Adevărat. Acesta nu este un site de știri. Parcă ai fii la concursul "Perle literare". Exceptând tema, am râs pe săturate. Îmi cer scuze dacă ești copil; voi intra pe pagina ta să caut în biografie! Cristi
poem, când l-am citit prima dată, m-a lovit ca dogoarea unui cuptor încins. multe, multe imagini, sculptat poem, demn de un concurs literar. mi-a plăcut de la titlu, titlul de fapt e o frumuseţe. mi-am zis: ăsta-i poemul greu de bătut. mi-a trecut prin cap să-l boicotez, să-i ciuntesc un pic din fineţe si am început un lullaby paralel. la început l-am intitulat lullaby pentru ornamente, dar s-a terminat cu lullaby pentru zâne. am ştiut că cititorii vor pune întrebări şi am ştiut că autorul textului de mai sus se va supăra pe cel cu zânele. şi aşa a fost. îmi pare rău Katia că ti-ai dezvăluit identitatea prea devreme. prea multe cântece de leagăn spuneai? şi ce, nu-i lumea destul de mare pentru câteva lullabies? Felicitări pentru poem!
ce să facem Boba viaţa e un podish transilvan upps and downs la tot pasul dar am auzit că nu chiere lumea din atîta lucru...:) otherwise io sunt paralelogram cu politica odată ajuns acolo cred că mi-aş revendica Ardealu' de pe cer sau poate mai realist aşa...luna. toate doleanţele astea maghiare sau bozgorofobe sunt biete exagerări de bebe care dacă nu plînge nu primeşte ţîţă. aşa se fac şi revoluţii de doru' lelii nu doar greve ale foamei de libertate prost înţeleasă. aşa ne-am tot plîns mici şi cu bube în cap pînă cînd ne-a luat Europa la ţîţă. bine că ne-a mai trecut de foamea aceea naţionalistă. apropo am citit "Schimbarea la faţă a României" tipărită la Humanitas pe hîrtie mai proastă ca aceea de împachetat. dacă o vedea Cioran mai murea odată...:)
un comm elogios prietene pari convins că îl şi merit înclin să te cred spun merci fain şi bate palma aici:
acest text pe alte site-uri. Am trecut mai departe fara sa-l citesc. Azi l-am parcurs de la un cap la altul fiidn prins de firul narativ si schimbarea neasteptata de situatii. Cert, autoarea are inzestrare de prozator. Mai are si suflu pentru proza intinsa. Ceva (inca) ii lipseste. Nu-mi dau prea bine seama ce. Probabil o exprimare (inca) greoaie, desi pare fireasca. Am mai citit, in fuga recunosc (citire rapida) si alte texte ale ei. Aici mi se pare un progres. Cred ca este inca in perioada in care isi face mana.
cand am gasit un singur cuvant, am inteles totul, cand am gasit o suta...sensul s-a pierdut in aer. ca tot veni vorba, sunt surprinsa de interpretarea dumintale, domnule Dancus... e drept, fiecare isi ingroapa mortii...batrani, tineri.. iar altii sufletul... e un monolog despre femeie nu pentru femeie, nu e bocet ...e arie... marturisesc am asociat ideea renuntarii, simbolul vietii ca ritual al renuntarii, sacrificial cu scena de final din aida, opera lui verdi, cand ea coboara in mormant dupa radames... multumesc amandorura de trecere, meditatie si benchi...
Evident că dimineața strănută, altfel iese un soi de șarpe. La fel, calea lactee se prelinge, deși nu mă prea împac cu verbul. Și nici cu dansul visurilor. Dar nu prea ai ce să-i faci (decât să rescrii?).
aveti dreptate si tu si virgil, monica. m-am ferit mereu de repetitii, clisee, limba de lemn... am exagerat, deseori. chiar acum il voi schimba. multumesc
tincuta, un poem interesant, multe imagini complexe, create atent, insailatate frumos. te felicit pentru gradul ridicat de discursivitate, care aici prinde bine. singura obiectie este in legatura cu titlul, care imi pare putin prea pretentios. Poate ar merge numai "karma"... oricum, am citit cu interes. petre
eu unul multumesc Hermeneia! Cel putin asa incep... Apoi, observ ca se toarna acid la greu in dialogurile dintre membri, membri consiliului si uneori invers. Poate ca la asta trebuie sa avem grija. Chiar nu-i nevoie sa dai cu ciomagu ca sa arati cuiva ca greseste, oricum individul probabil nu se crede Eminescu. Ce scriu aici nu e valabil pentru toata lumea. Cei avizati, totusi, poate vor reusi in urma incercarilor repetate... Amabilitatea face minuni! In rest, multam pentru efortul depus, stiu ca nu e putin lucru ceea ce faceti aici! Zile bune!
Queen... finalul are mereu un mare avantaj... ne ramane in minte cand tot ce era inainte de acesta e uitat deja :) Virgil... da, chestia aceea cu partenerii de dans e prea pretentioasa, ai dreptate. In fragmentul "ispita de a mușca fără dragoste" am preferat un aspect mai actional si indreptat spre subiect. Andrei... fericiti cei orbi :) Petre... halucinant desigur... poezia se numeste febra. Multumiri tuturor pentru feed-back.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
de asemenea, multumesc almei ptr. generozitate
pentru textul : doamne ce încet mă mișc deSi mie mi-a placut mult! Mai ales finalul, e de zambit. :-)
pentru textul : Anticoncepționale deAna de Austria.
pentru textul : cîte ceva despre sinucideri dee un text care mi a placut, prin modul in care vorbesti in el. insa sunt si lucruri spuse deja. ti as recomanda sa pui versuri mai scurte. adica, din text cu aspect de proza sa l transformi intr-un poem usor lizibil
pentru textul : origami cu inima ta deaia, domnule comentator, ce e de neinteles? nu vezi ca o arat cu deștiu' ca sa o poata vedea lumea de oriunde? corect, am vazut si eu al doilea aia. multam! acu poti sa treci mai departe?:)
pentru textul : vremuri deEu am înțeles foarte bine ce ați spus și cred că și dumneavoastră ați înțeles ce am spus eu.
pentru textul : autoportret într-un fund de pahar denici nu inteleg de ce atita bruhaha pentru un text care e slab din capul locului. si da, aparitia aceea a lui "perche" acolo se vrea probabil un fel de jargon de prost gust. la fel si "te dai mare" sau "chestia". textul acesta nu reuseste nici macar sa faca o estetica a uritului. este eventual o estetica a penibilului. I alta ordine de idei, i-as atrage atentia autorului ca daca nu vrea sa aiba comentarii la textele sale probabil ca a gresit venind pe Hermeneia, dar daca vrea sa publice aici, aici, in limitele bunului simt si ale regulamentului, oricine are voie si este incurajat sa comenteze ce se publica. e o agora. daca autorul inca nu a inteles asta atunci probabil ca e vremea sa o inteleaga.
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos deMonica, din tot ce ai postat aici, poezia aceasta mi-a plăcut cel mai mult. Te mai miri că nu am nici o critică? (loc pentru emoticon...) M-am tot gândit că, lăsând a trece mai mult timp între prima citire și următoarea, voi reuși să las un semn mai consistent, dar.... nu prea e stilul meu să fac filozofie pe marginea unui text care pur și simplu mi-a plăcut și pe care îl găsesc din orice punct de vedere reușit. ... și totuși: ce bine că, în afară de vizetă, ai avut și fereastră. Gratiile erau doar de decor, și ele în slujba iluziilor bine "vândute", nu?
pentru textul : e-REM dedetalii precum: "tăiat cu briceagul în copilărie" sînt cam nefolositoare
pentru textul : mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină deîn rest, textul vrea (zic eu) să exulte ceva onirism dar mi se pare că se încurcă în detalii și prozodie. abundența asta a lui „ca”, „cu” și „cînd” trădează neîndemînare în poezie. ele ar trebui mai degrabă sugerate sau alege să scrii proză.
citindu-vă, mi-a venit o idee: ce ar zice Hermeneia de un concurs de poezie clasică? (indiferent de specie, de la rondel la sonet), cred că pe lângă faptul că ar fi inedit, ar fi și o provocare pentru mulți. în fine, mi-a plăcut spiritul ludic-ironic-amărui al textului, cu tot cu micile imperfecțiuni tehnice asumate din titlu.
pentru textul : Text neterminat desingurul motiv pentru care e in santier?
pentru textul : Vleau si eu un cocostâlc deIar m-ai prins. Am modificat. Multam. Pentru tot. Sarbatori fericite.
pentru textul : Între două tăceri deuite ca mie mi-a placut textul. desi se inscrie aparent in acea nesfirsita litanie a nemultumirii romanesti de toate zilele, are totusi ceva stil, se vrea inedita si mai ales nu are pretentii prea mari. ma lasa sa o privesc in voie. la urma urmei nici nu cred ca e o mare tragedie sa scrii obsedant despre un lucru daca o faci cu talent. despre dragoste sau minciuna se scrie de mii de ani. si nu se plictiseste nimeni.
pentru textul : Ce-mi place/ nu-mi place la România decu siguranţă unii au nevoie de încurajări. de ce să îi dez(e)amăgim...?
pentru textul : death by numbers deMi-a placut modul cum se desira povestea, ritmul alert dar care nu pierde din consistenta imaginilor si mai ales imagistica deosebita a autorului.
pentru textul : Emoţia verde dePoate insa in loc de "pisicile luminii" ai putea gasi o imagine mai puternica... "îşi mănâncă" as inlocui cu ceva mai sugestiv (poate "devoreaza" sau ceva similar) si mai putin ambiguu dat fiind faptul ca duce cu gandul si la "mancarime"... "ţine în viaţă" as inlocui cu "ține de mână".
Foarte sugestiv si dinamic acel "se deschid în pumni", un fel de privire ce se iveste din interior si care tanjeste in a iesi la suprafata.
Nu cred ca pot oferi penite asa ca ramane doar aprecierea neimpenitata fata de text.
societate de haiku a fost infiintata acum 20 de ani, dar haiku-ul s-a scris in romaneste cu destui ani inaintea infiintarii sale, dintre cei care au scris poeme in stil haiku era si marele poet Nichita Stanescu, aceasta antologie se vrea o carte de istorie a haiku-ului in romania, normal cu cei mai reprezentativi poeti de acest gen si cele mai bune haik-uri, lista de care spui tu include si poti sa verfici acest lucru informandu-te, poeti in viata si unii care nu mai sunt printre noi dar care sunt dintre cei mai buni chiar pe plan mondial, unul dintre ei, este Eduard tara care a luat recent, locul intai la un concurs mondial din Japonia.
PS: selectia a fost facuta de presidentele societatii romane de haiku, poetul Valentin Nicolitov, ca informatie in plus pt tine, din soacietate romana de haiku, a facut parte si poetul Marin Sorescu.
pentru textul : Când greierii tac deA BAGATELIZ//Á ~éz tranz. (lucruri, fapte, persoane, idei etc.) A aprecia sub valoarea reală (ca pe o bagatelă); a subaprecia; a subestima; a subevalua. /Din Bagatel[ă] + suf. ~iza BAGATELIZÁ vb. I. tr. A micșora valoarea, însemnătatea unui lucru; a subaprecia, a minimaliza. [P.i. -zez. / < bagatelă + -iza]. BAGATELIZÁ, bagatelizez, vb. I. Tranz. A diminua importanța unui lucru, a unui fapt, a unei idei etc. – Bagatel(ă) + suf. -iza.
pentru textul : mi-am cumpărat o coardă verde înspre gălbui cu mînerul rupt deSunt inundații. Adevărat. Acesta nu este un site de știri. Parcă ai fii la concursul "Perle literare". Exceptând tema, am râs pe săturate. Îmi cer scuze dacă ești copil; voi intra pe pagina ta să caut în biografie! Cristi
pentru textul : scrisoare depoem, când l-am citit prima dată, m-a lovit ca dogoarea unui cuptor încins. multe, multe imagini, sculptat poem, demn de un concurs literar. mi-a plăcut de la titlu, titlul de fapt e o frumuseţe. mi-am zis: ăsta-i poemul greu de bătut. mi-a trecut prin cap să-l boicotez, să-i ciuntesc un pic din fineţe si am început un lullaby paralel. la început l-am intitulat lullaby pentru ornamente, dar s-a terminat cu lullaby pentru zâne. am ştiut că cititorii vor pune întrebări şi am ştiut că autorul textului de mai sus se va supăra pe cel cu zânele. şi aşa a fost. îmi pare rău Katia că ti-ai dezvăluit identitatea prea devreme. prea multe cântece de leagăn spuneai? şi ce, nu-i lumea destul de mare pentru câteva lullabies? Felicitări pentru poem!
pentru textul : lullaby pentru candelabre dece să facem Boba viaţa e un podish transilvan upps and downs la tot pasul dar am auzit că nu chiere lumea din atîta lucru...:) otherwise io sunt paralelogram cu politica odată ajuns acolo cred că mi-aş revendica Ardealu' de pe cer sau poate mai realist aşa...luna. toate doleanţele astea maghiare sau bozgorofobe sunt biete exagerări de bebe care dacă nu plînge nu primeşte ţîţă. aşa se fac şi revoluţii de doru' lelii nu doar greve ale foamei de libertate prost înţeleasă. aşa ne-am tot plîns mici şi cu bube în cap pînă cînd ne-a luat Europa la ţîţă. bine că ne-a mai trecut de foamea aceea naţionalistă. apropo am citit "Schimbarea la faţă a României" tipărită la Humanitas pe hîrtie mai proastă ca aceea de împachetat. dacă o vedea Cioran mai murea odată...:)
pentru textul : afterlove. invincible to everyone deun comm elogios prietene pari convins că îl şi merit înclin să te cred spun merci fain şi bate palma aici:
acest text pe alte site-uri. Am trecut mai departe fara sa-l citesc. Azi l-am parcurs de la un cap la altul fiidn prins de firul narativ si schimbarea neasteptata de situatii. Cert, autoarea are inzestrare de prozator. Mai are si suflu pentru proza intinsa. Ceva (inca) ii lipseste. Nu-mi dau prea bine seama ce. Probabil o exprimare (inca) greoaie, desi pare fireasca. Am mai citit, in fuga recunosc (citire rapida) si alte texte ale ei. Aici mi se pare un progres. Cred ca este inca in perioada in care isi face mana.
pentru textul : Anunţul de la mica publicitate decand am gasit un singur cuvant, am inteles totul, cand am gasit o suta...sensul s-a pierdut in aer. ca tot veni vorba, sunt surprinsa de interpretarea dumintale, domnule Dancus... e drept, fiecare isi ingroapa mortii...batrani, tineri.. iar altii sufletul... e un monolog despre femeie nu pentru femeie, nu e bocet ...e arie... marturisesc am asociat ideea renuntarii, simbolul vietii ca ritual al renuntarii, sacrificial cu scena de final din aida, opera lui verdi, cand ea coboara in mormant dupa radames... multumesc amandorura de trecere, meditatie si benchi...
pentru textul : spovedania venelor albastre deEvident că dimineața strănută, altfel iese un soi de șarpe. La fel, calea lactee se prelinge, deși nu mă prea împac cu verbul. Și nici cu dansul visurilor. Dar nu prea ai ce să-i faci (decât să rescrii?).
pentru textul : sephirot I deaveti dreptate si tu si virgil, monica. m-am ferit mereu de repetitii, clisee, limba de lemn... am exagerat, deseori. chiar acum il voi schimba. multumesc
pentru textul : high rojo deMarina, Petre mulțumesc de trecere și să nu vă maltratați păpușile!
pentru textul : Păpușile plâng detincuta, un poem interesant, multe imagini complexe, create atent, insailatate frumos. te felicit pentru gradul ridicat de discursivitate, care aici prinde bine. singura obiectie este in legatura cu titlul, care imi pare putin prea pretentios. Poate ar merge numai "karma"... oricum, am citit cu interes. petre
pentru textul : Karma alunecă printre noi deeu unul multumesc Hermeneia! Cel putin asa incep... Apoi, observ ca se toarna acid la greu in dialogurile dintre membri, membri consiliului si uneori invers. Poate ca la asta trebuie sa avem grija. Chiar nu-i nevoie sa dai cu ciomagu ca sa arati cuiva ca greseste, oricum individul probabil nu se crede Eminescu. Ce scriu aici nu e valabil pentru toata lumea. Cei avizati, totusi, poate vor reusi in urma incercarilor repetate... Amabilitatea face minuni! In rest, multam pentru efortul depus, stiu ca nu e putin lucru ceea ce faceti aici! Zile bune!
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deei, așa grăit-a zarathustra: Nietzsche:)
pentru textul : legendă cu oameni de rând deMarga, pe acest site, peniţele se argumentează. Entuziasmul sau peria dentară nu e de ajuns. Sper să înţelegi...
pentru textul : Spoiler 2 deQueen... finalul are mereu un mare avantaj... ne ramane in minte cand tot ce era inainte de acesta e uitat deja :) Virgil... da, chestia aceea cu partenerii de dans e prea pretentioasa, ai dreptate. In fragmentul "ispita de a mușca fără dragoste" am preferat un aspect mai actional si indreptat spre subiect. Andrei... fericiti cei orbi :) Petre... halucinant desigur... poezia se numeste febra. Multumiri tuturor pentru feed-back.
pentru textul : febra dePagini