Blestemul privit atat ca stare de incolacire a individului in jurul sinelui dar si ca pretext pentru ca autorul sa ne tina un discurs aforistic despre limita... e poate paradoxal ca blestemul, un act de vointa concentrat si directionat, sa ne spuna tocmai povestea neajunsurilor celui ce vrea sa schimbe mai degraba decat asteapta sa vina spre el lumea... in negru si rosu stins afirmatia si negatia isi ofera privirii limitele, incapacitatea de a comunica adevaruri instituind aproape ontologic nevoia subiectului cunoscator de a le depasi... sa fie tacerea o cale? Pariez pe urmatoarea clipa pe care o voi trai ca nu e de ajuns... totul e sa stii ca acum e momentul potrivit si sa nu pierzi vremea cautand temei trairii.
i-as sugera urmatoarea idee lui bobadil: sa dea un premiu cui citeste cap coada aceasta lunga versificatie. eu unul ma retrag din start. pt ca nu am nici o vina.... :)
Draga Lucian, in ce masura comentariul tau se refera si la poezia Cameliei? Sigur, nu pune nimeni frau gandurilor, dar am observat ca, atunci cand lasi semn, oferi si opinia ta asupra textului in general, ceea ce este de fapt principalul scop la comentariilor. Te-as ruga sa pastrezi aceasta linie buna.
foarte slab poem mult sub nivelul cu care m-a obișnuit acest autor deși nu se numără printre favoriții mei, dar măcar el mai postează pe aici că restul sunt într-o extrem de prelungită vacanță, mă rog, nu e treaba mea
bâlbe lingvistice, prea multe verbe aruncate cu toptanul care nu spun nimic și ce-i mai rău acest ton explicit care nici măcar nu are umor, că poezie nici vorbă
o mâzgălitură pe o pagină virtuală care, slavă Domnului, măcar e ecologică, asta mulțumită Hermeneiei care protejează natura
De fapt am vrut textul sa il inscriu la personale - ganduri, dar am vazut ca aici nu am aceasta sectiune si atunci am preferat poezie generala. Hmm sunt curioasa ce avem noi doua in comun? Probabil ceva din stilul de a scrie? Chiar astept un raspuns din partea ta pentru ca m-ai facut tare curiosa :) Probabil anumite imagini sau sintagme pe care le-am folosit sunt deja "uzate", nu e un text original, dar e sentiment pe foaie, cel putin am vrut sa atrag atentia cu cate ceva, chiar daca nu am fost 100% originala in a exprima ce am vrut :p. In legatura cu acel "noi" de la sfarsit mi s-a mai spus ca sa il scot, am sa ma gandesc la asta, dar deocamdata nu simt ca trebuie sa il scot, simt eu ca subliniaza ceva, cel putin din perspectiva in care citesc eu textul, dar am sa mai reflectez asupra acestui lucru. Multumesc oricum de sfaturi! Ma bucur ca te-a atras cu ceva textul meu si te mai astept sa ma citesti! Cu drag, Dia
Ani, citeste-ti cu voce tare primul vers. cred ca ar trebui schimbat ceva, acolo. eu una as renunta si la adj. "indepartate"...ancestral nu poate insemna decat indepartat (in timp).
da, inițial și eu m-am gândit să-l opresc acolo. dar m-am găndit să aprofundez starea și am lăsat și restul. mulțumesc pentru oprire. un an nou fericit!
Un poem surprinzător, mai ales prin autodefinirea din versurile de vârf:
,,sunt cel mai deep ironic profund și toate alea
veniți pe metereze să ne distrăm cu apă"
Nu am cunoscut până acum autorironia în poemele tale şi-s un pic surprinsă. Îmi place că poemul e în vers clasic cu rima îmbrăţişată ca la sonet.
Eu, de obicei, fac legătura dintre poem şi autor, însă de data asta voi face abstracţie de cel căruia îi este adresat. E foarte acid pe alocuri, şi pare că dacă ar exista un asemenea personaj, îşi merită din plin parodia ( reamintesc abstracţia făcută anterior :) )
Se pare că elementul cel mai parodiat e ,,limba"...,,găleata" aceea care scoate exact ce este în ,,fântână".
Deci, Paul, te felcit şi te ,,cert" şi te iert în acelaşi timp.
Pentru ca esti un autor care ma intereseaza si-l urmaresc, am sa spun ce cred, fara ocolisuri, despre text.
Poezie ermetic-artificioasa. Exercitiul hermeneutic o desfiinteaza.
nu cred că există cuvîntul „ascensionalitate” în limba română. și nici cuvîntul „tulburent”. cred că am fi „mai” patrioți dacă am scrie ceva mai puțin bombastic despre România sau Bucovina dar dacă am scrie corect românește.
multumesc pentru aprecieri, Emanule...o vreme n-am putut scrie, ma gandeam ca "mi-au amortit degetele", imi face bine sa aflu ca gandul meu a ajuns undeva. P.S.: pe Hermeneia oricine poate acorda penite, nu doar editorii. asta...doar informativ si fara nici o tendinta de manipulare. :)
Aranca, furat de polemica neortodoxa pe care, sincer, o regret, dar care, la fel de sincer, m-a si distrat, am uitat sa mentionez ca, printre altele, textul de mai sus l-am scris in clipe de relaxare cu o tenta auto-ironic binevoitoare si nu malitioasa. Cat priveste muzicalitatea si disponibilitatea de a srie astfel de texte, marturisesc ca ma bantuie din cand in cand. Si, fara a avea pretentia ca ele sunt, neaparat, poezie de inalta clasa (aproape niciodata nu am avut credinta ca sunt apt de a produce asa ceva, chiar si cand postez texte "poetice" diferite ca factura de cele ce fac obiectul discutiei - cu exceptia unor clipe din tinerete) le scriu cu placere. Si o fac ca un fel de umplere a rezervorului intre comiterea unor eseuri in cadrul carora chiar ma iau in serios (asta nu inseamna ca ele sunt si bune intodeauna, dar sper mereu acest lucru). Toate cele bune, G.
Şi se transformă-n vorbe-ngăimate
În acest vers nu mai este măsura de 11 silabe din cauza cratimei din vorbe-ngăimate prin care s-a elidat vocala î și a dispărut o silabă.
Aș scrie fără cratimă: Şi se transformă-n vorbe îngăimate
Virgile, Ideea mi se pare super, ingaduie-mi te rog sa iti ofer o varianta care mie mi se pare mai "percutanta" prin renuntarea la unele contraste si abordarea unei adresari mai directe. "sînt un incult paginile cărtilor necitite flutură peste mine ca niste aripi de înger chel si arogant binecuvîntîndu-ma în fiecare zi cu încă o idee despre care nu voi sti niciodată nimic sînt un incult ascuns în cochilia răsturnată a unei întrebări fără răspuns mă înfăsor încet în jurul sperantei că nimeni nu va afla vreodată progresia exponentială a necunoscutelor cu care trăiesc in fiecare zi fără să imi pese sînt un incult mă sprijin de zid inspir adînc din aerul mucegăit al amînării pentru încă o clipă stoarsă din somoiogul lui dumnezeu peste toate gunoaiele înghesuite in sertarele vietii mele si privesc în gol" Andu
nu mă împac deloc cu introducerea, poate pentru că geometric vorbind, nu vei vedea niciodată (din orice unghi ai spune) cum "infinite cărări par drepte paralele"...dacă ai reformula primele două versuri ar deveni poate un poem rotund. și caută să eviți genul de expresii "infinite cărări"..."nefiresc de îndepărtat"..."tocite de așteptări"...sunt mai mult decât clișee.
m-am bucurat cand ai spus "frumoasa". aveam impresia, justificata dealtfel dar din alt punct de vedere se pare, ca am lasat-o prea in salbaticia ei. o voi revedea, multumesc pentru atentionari.
katya,
cred ca de fapt am avut in minte modul in care aluneci pe sticla iar fuga devine imposibila. e si o mica ironie in prima strofa, n-am avut insa pretentia de a fi sesizata - in context... viata atat de frumoasa? :o)
intotdeauna m-am intrebat daca o deschidere spre alte interpretari inseamna potential sau esec.
dar chiar imi place imaginea ierbii casante, multumesc.
alina,
felul in care m-am gandit acolo a fost iarba moale-sticla moale, calda, ca iarba, care se intareste brusc si fuga pe ea devine imposibila. stiu, nu e clar, dar mi s-a parut ca alunecarea reiese usor de acolo.
interesant, m-am oprit si eu la cuvintele acelea, am vrut sa echilibrez aerul serios, asa ca le-am lasat. ca si "prostu'" ori "Nae". Sa fim seriosi... Nae? :o) a fost un experiment, desi neadresat - n-am cautat s-i aflu reactiile, s-a simtit insa fain. :o)
domnule francisc, daca dumneavoastra vedeti in aceste versuri niste tanguiri astenice de primavara, e viziunea dumneavoastra si vi-o respect, fara titlu pentru ca n-am gasit inca titlul potrivit domnisoara maia, ideea ce e o ilustrez eu e conceptul de androgin, suflet androgin, la care se adauga si imposibilitatea eului liric de a nu se regasi in propriul corp, inconcordanta dintre starea biologica si cea psihologica. degeaba sun tanara, daca am sufletul imbatranit. fericirea gratuita e un surplus adaugat la superficialitatea in care se zbate eul liric, astfel e nefericit dar se agata cu toata forta de o farama de fericire, fie ea insignifianta, inselatoare. oglinda luata cu sens propriu e un obiect ce apartine teluricului, refelecta doar aparenta, nu sentimentele si trairile ce zac in sufletul uman....
Sapphire, mulțumesc mult pentru cuvintele tale. Atât de frumos le-ai împletit cu gândurile mele, oarecum împrăștiate prin versurile de mai sus... Cândva te voi ruga să mi le scrii pe o carte...
cand tampla devine locul gandului, iar gandul "harpon", poti spune linistit ca totul e in ordine, pentru ca ordinea nu mai conteaza:) carligul meu din tampla indica doar cuierul existentei in care agatam tot felu'... Fain gestul pictorului care dupa ce se lupta cu cate ceva, se retrage cativa pasi si priveste altfel. Daca am traduce gestul asta in actul scrisului, cred ca am realiza cate ceva. altfel spus, daca priveam din alt unghi, probabil as fi vazut si eu harponul:) Inca o data, multam de toate!
Cam "sf-istică" această apologie a lui "nimic", în jurul căreia construiești un decor urban - populat cu personaje ale post-modernității. Ar mai fi și un iz de sentențiozitate. Mai închegată mi se pare a fi strofa a doua. Textul ar mai trebui lucrat. Cu amiciție,
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Blestemul privit atat ca stare de incolacire a individului in jurul sinelui dar si ca pretext pentru ca autorul sa ne tina un discurs aforistic despre limita... e poate paradoxal ca blestemul, un act de vointa concentrat si directionat, sa ne spuna tocmai povestea neajunsurilor celui ce vrea sa schimbe mai degraba decat asteapta sa vina spre el lumea... in negru si rosu stins afirmatia si negatia isi ofera privirii limitele, incapacitatea de a comunica adevaruri instituind aproape ontologic nevoia subiectului cunoscator de a le depasi... sa fie tacerea o cale? Pariez pe urmatoarea clipa pe care o voi trai ca nu e de ajuns... totul e sa stii ca acum e momentul potrivit si sa nu pierzi vremea cautand temei trairii.
pentru textul : crucile debobadil, acum văd bine
că whatever (ca si mine)
înţelege la minut
cum pe lume-ai apărut!
PS.
pentru textul : întârzieri de...deşi rabbi-acele...maţe,
mai bine le da la raţe...
i-as sugera urmatoarea idee lui bobadil: sa dea un premiu cui citeste cap coada aceasta lunga versificatie. eu unul ma retrag din start. pt ca nu am nici o vina.... :)
pentru textul : A trecut amar de vreme deDraga Lucian, in ce masura comentariul tau se refera si la poezia Cameliei? Sigur, nu pune nimeni frau gandurilor, dar am observat ca, atunci cand lasi semn, oferi si opinia ta asupra textului in general, ceea ce este de fapt principalul scop la comentariilor. Te-as ruga sa pastrezi aceasta linie buna.
pentru textul : gol spre fereastră denu mi se pare un text care sa merite o penita. e subtirel rau dar, asta e. un fel de zicere adolescentina fara prea mare greutate specifica
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă defoarte slab poem mult sub nivelul cu care m-a obișnuit acest autor deși nu se numără printre favoriții mei, dar măcar el mai postează pe aici că restul sunt într-o extrem de prelungită vacanță, mă rog, nu e treaba mea
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea debâlbe lingvistice, prea multe verbe aruncate cu toptanul care nu spun nimic și ce-i mai rău acest ton explicit care nici măcar nu are umor, că poezie nici vorbă
o mâzgălitură pe o pagină virtuală care, slavă Domnului, măcar e ecologică, asta mulțumită Hermeneiei care protejează natura
De fapt am vrut textul sa il inscriu la personale - ganduri, dar am vazut ca aici nu am aceasta sectiune si atunci am preferat poezie generala. Hmm sunt curioasa ce avem noi doua in comun? Probabil ceva din stilul de a scrie? Chiar astept un raspuns din partea ta pentru ca m-ai facut tare curiosa :) Probabil anumite imagini sau sintagme pe care le-am folosit sunt deja "uzate", nu e un text original, dar e sentiment pe foaie, cel putin am vrut sa atrag atentia cu cate ceva, chiar daca nu am fost 100% originala in a exprima ce am vrut :p. In legatura cu acel "noi" de la sfarsit mi s-a mai spus ca sa il scot, am sa ma gandesc la asta, dar deocamdata nu simt ca trebuie sa il scot, simt eu ca subliniaza ceva, cel putin din perspectiva in care citesc eu textul, dar am sa mai reflectez asupra acestui lucru. Multumesc oricum de sfaturi! Ma bucur ca te-a atras cu ceva textul meu si te mai astept sa ma citesti! Cu drag, Dia
pentru textul : lucrurile astea deAni, citeste-ti cu voce tare primul vers. cred ca ar trebui schimbat ceva, acolo. eu una as renunta si la adj. "indepartate"...ancestral nu poate insemna decat indepartat (in timp).
pentru textul : S.O.S. deda, inițial și eu m-am gândit să-l opresc acolo. dar m-am găndit să aprofundez starea și am lăsat și restul. mulțumesc pentru oprire. un an nou fericit!
pentru textul : kodak film deUn poem surprinzător, mai ales prin autodefinirea din versurile de vârf:
pentru textul : Zen (1) de,,sunt cel mai deep ironic profund și toate alea
veniți pe metereze să ne distrăm cu apă"
Nu am cunoscut până acum autorironia în poemele tale şi-s un pic surprinsă. Îmi place că poemul e în vers clasic cu rima îmbrăţişată ca la sonet.
Eu, de obicei, fac legătura dintre poem şi autor, însă de data asta voi face abstracţie de cel căruia îi este adresat. E foarte acid pe alocuri, şi pare că dacă ar exista un asemenea personaj, îşi merită din plin parodia ( reamintesc abstracţia făcută anterior :) )
Se pare că elementul cel mai parodiat e ,,limba"...,,găleata" aceea care scoate exact ce este în ,,fântână".
Deci, Paul, te felcit şi te ,,cert" şi te iert în acelaşi timp.
Pentru ca esti un autor care ma intereseaza si-l urmaresc, am sa spun ce cred, fara ocolisuri, despre text.
pentru textul : pustiului nu-i este dat să fie mamă dePoezie ermetic-artificioasa. Exercitiul hermeneutic o desfiinteaza.
Este. :). Şi metaforele sunt mai dulci decât strugureii. Şi ceva mai alese, după o cercetare minuţioasă.
Cu respec,
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deun paznic de vie :)
Și eu îți mulțumesc, Oriana, și mă bucur cu atît mai mult dacă nu aceasta ți-a fost intenția. Te așteptăm cu texte noi și pe tine.
pentru textul : O sută de cărți pentru dislexicii români decam în aceeaşi cheie am scris recent.
pentru textul : in extremis dein extremis finalul textului.
în orice caz, e un ţipăt acolo. se aude...
nu cred că există cuvîntul „ascensionalitate” în limba română. și nici cuvîntul „tulburent”. cred că am fi „mai” patrioți dacă am scrie ceva mai puțin bombastic despre România sau Bucovina dar dacă am scrie corect românește.
pentru textul : Plaiuri bucovinene demultumesc pentru aprecieri, Emanule...o vreme n-am putut scrie, ma gandeam ca "mi-au amortit degetele", imi face bine sa aflu ca gandul meu a ajuns undeva. P.S.: pe Hermeneia oricine poate acorda penite, nu doar editorii. asta...doar informativ si fara nici o tendinta de manipulare. :)
pentru textul : scrisoare din colivia de sticlă deAranca, furat de polemica neortodoxa pe care, sincer, o regret, dar care, la fel de sincer, m-a si distrat, am uitat sa mentionez ca, printre altele, textul de mai sus l-am scris in clipe de relaxare cu o tenta auto-ironic binevoitoare si nu malitioasa. Cat priveste muzicalitatea si disponibilitatea de a srie astfel de texte, marturisesc ca ma bantuie din cand in cand. Si, fara a avea pretentia ca ele sunt, neaparat, poezie de inalta clasa (aproape niciodata nu am avut credinta ca sunt apt de a produce asa ceva, chiar si cand postez texte "poetice" diferite ca factura de cele ce fac obiectul discutiei - cu exceptia unor clipe din tinerete) le scriu cu placere. Si o fac ca un fel de umplere a rezervorului intre comiterea unor eseuri in cadrul carora chiar ma iau in serios (asta nu inseamna ca ele sunt si bune intodeauna, dar sper mereu acest lucru). Toate cele bune, G.
pentru textul : De inima albastră deda, anume "ceâkra". Multumersc.
pentru textul : Blueprint: natură statică deŞi se transformă-n vorbe-ngăimate
pentru textul : vorbe deÎn acest vers nu mai este măsura de 11 silabe din cauza cratimei din vorbe-ngăimate prin care s-a elidat vocala î și a dispărut o silabă.
Aș scrie fără cratimă:
Şi se transformă-n vorbe îngăimate
Virgile, Ideea mi se pare super, ingaduie-mi te rog sa iti ofer o varianta care mie mi se pare mai "percutanta" prin renuntarea la unele contraste si abordarea unei adresari mai directe. "sînt un incult paginile cărtilor necitite flutură peste mine ca niste aripi de înger chel si arogant binecuvîntîndu-ma în fiecare zi cu încă o idee despre care nu voi sti niciodată nimic sînt un incult ascuns în cochilia răsturnată a unei întrebări fără răspuns mă înfăsor încet în jurul sperantei că nimeni nu va afla vreodată progresia exponentială a necunoscutelor cu care trăiesc in fiecare zi fără să imi pese sînt un incult mă sprijin de zid inspir adînc din aerul mucegăit al amînării pentru încă o clipă stoarsă din somoiogul lui dumnezeu peste toate gunoaiele înghesuite in sertarele vietii mele si privesc în gol" Andu
pentru textul : sînt un incult denu mă împac deloc cu introducerea, poate pentru că geometric vorbind, nu vei vedea niciodată (din orice unghi ai spune) cum "infinite cărări par drepte paralele"...dacă ai reformula primele două versuri ar deveni poate un poem rotund. și caută să eviți genul de expresii "infinite cărări"..."nefiresc de îndepărtat"..."tocite de așteptări"...sunt mai mult decât clișee.
pentru textul : cascade deSi mie. Asa ca ce n-a reusit Boba, reusesre ea: sa ma las de haiku ca nu e de nasul meu.
pentru textul : Lunatice devlad,
m-am bucurat cand ai spus "frumoasa". aveam impresia, justificata dealtfel dar din alt punct de vedere se pare, ca am lasat-o prea in salbaticia ei. o voi revedea, multumesc pentru atentionari.
katya,
cred ca de fapt am avut in minte modul in care aluneci pe sticla iar fuga devine imposibila. e si o mica ironie in prima strofa, n-am avut insa pretentia de a fi sesizata - in context... viata atat de frumoasa? :o)
intotdeauna m-am intrebat daca o deschidere spre alte interpretari inseamna potential sau esec.
dar chiar imi place imaginea ierbii casante, multumesc.
alina,
felul in care m-am gandit acolo a fost iarba moale-sticla moale, calda, ca iarba, care se intareste brusc si fuga pe ea devine imposibila. stiu, nu e clar, dar mi s-a parut ca alunecarea reiese usor de acolo.
pentru textul : Mereu altfel dar mereu în acelaşi loc deinteresant, m-am oprit si eu la cuvintele acelea, am vrut sa echilibrez aerul serios, asa ca le-am lasat. ca si "prostu'" ori "Nae". Sa fim seriosi... Nae? :o) a fost un experiment, desi neadresat - n-am cautat s-i aflu reactiile, s-a simtit insa fain. :o)
typo: înainte
pentru textul : în zori dedomnule francisc, daca dumneavoastra vedeti in aceste versuri niste tanguiri astenice de primavara, e viziunea dumneavoastra si vi-o respect, fara titlu pentru ca n-am gasit inca titlul potrivit domnisoara maia, ideea ce e o ilustrez eu e conceptul de androgin, suflet androgin, la care se adauga si imposibilitatea eului liric de a nu se regasi in propriul corp, inconcordanta dintre starea biologica si cea psihologica. degeaba sun tanara, daca am sufletul imbatranit. fericirea gratuita e un surplus adaugat la superficialitatea in care se zbate eul liric, astfel e nefericit dar se agata cu toata forta de o farama de fericire, fie ea insignifianta, inselatoare. oglinda luata cu sens propriu e un obiect ce apartine teluricului, refelecta doar aparenta, nu sentimentele si trairile ce zac in sufletul uman....
pentru textul : Suflet androgin deiata un text care m-a facut sa zimbesc. exista ceva inefabil in el
pentru textul : filosofia iepurelui de angóra deSapphire, mulțumesc mult pentru cuvintele tale. Atât de frumos le-ai împletit cu gândurile mele, oarecum împrăștiate prin versurile de mai sus... Cândva te voi ruga să mi le scrii pe o carte...
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deAm efectuat unele modificari pe text...
Multumesc pentru lectura si sugestii...
Cristi
pentru textul : convenabil decand tampla devine locul gandului, iar gandul "harpon", poti spune linistit ca totul e in ordine, pentru ca ordinea nu mai conteaza:) carligul meu din tampla indica doar cuierul existentei in care agatam tot felu'... Fain gestul pictorului care dupa ce se lupta cu cate ceva, se retrage cativa pasi si priveste altfel. Daca am traduce gestul asta in actul scrisului, cred ca am realiza cate ceva. altfel spus, daca priveam din alt unghi, probabil as fi vazut si eu harponul:) Inca o data, multam de toate!
pentru textul : insomnie deCam "sf-istică" această apologie a lui "nimic", în jurul căreia construiești un decor urban - populat cu personaje ale post-modernității. Ar mai fi și un iz de sentențiozitate. Mai închegată mi se pare a fi strofa a doua. Textul ar mai trebui lucrat. Cu amiciție,
pentru textul : sempre dePagini