n-am sa te intreb ce iti spune tie intuitia pentru ca chiar mi s-ar parea hilar. iti spun doar ca boala conspirationista e semn de diluare a inteligentei. si asta pe orice meridian si in orice cultura.
anyway, revenind la problema comentariului de mai sus, vina imi apartine. din anumite motive tehnice un numar mic de comentarii riscau sa se piarda si au trebuit reintroduse. doua dintre ele, intre care si cel de mai sus au fost introduse gresit. imi cer scuze. am reparat greseala. asta este toata explicatia. angela nu si-a modificat comentariul si nu a introdus niciun altul. parerea ei ramine. daca este nevoie pot sterge comentariul tau de mai sus pentru evitarea de confuzii. dar asta numai daca este nevoie.

Cel mai remarcabil vers la prima lectură
'și hop!-'
dar nici continuarea nu e mai prejos
'puloverul te îmbracă până la ochi...
uneori, peste ochi.'
Versurile astea m-au pus pe gânduri...
Poate voi reveni cu o peniță după o recitire mai atentă a întregii construcții poetice.
Margas

Un text mitic şi poate şi mistic, cu aură de legendă pastorală. Sincer mi-a plăcut, deşi în ultimele trei versuri simt o îngreunare a discursului care duce la ambiguu şi echivoc. Dacă ar fi doar la nivel lexical nu ar conta, dar ele mimează o structură semantică care pretinde mai mult decât oferă. Este o simplă impresie. Eu aş fi scris altfel:

o schimbare la fel de bună precum recele apei de munte
trecînd cu nepăsare peste osul de cerb
din râpa unde viespile ies primăvara
ca un foc

Dar mă gândesc că autorul a supralicitat sau a mizat pe criptarea textului în defavoarea expresiei, poate aşa a dorit.

"aşa credea că mai târziu copilul ei mereu va avea obraji de flori când braţele ei vor fi umbră şi crengi pentru fruntea ostenită a omului care va ciopli figuri de ceară pentru joaca legănată a vântului când primăvara va poposi în staţie pentru oameni cu nume de îngeri."

o fraza lunga pana si pentru proza...

Paul, d-le Manolescu, vă mulţumesc pentru trecere şi semne!

nu am patent pentru ea, Adriana. poti scrie ce doresti pornind de la ea.

acum le vad. ceva mai dimineata nu erau.

a mers atat minunat pana spre final, mai putin ultimul vers. mi-a placut contemplarea creatiei, dar imi pare mult prea marunta lucrarea lui Dumnezeu. in plus, alaturarea heruvim/inger deranjeaza, atat timp cat nu imi spune ceva anume. iar daca ar trebui sa-mi spuna ceva, se aude foarte infundat.

mi-a plăcut foarte mult acest text.
da, din păcate nu sunt puţine astfel de reviste, revistuţe, cenacluri, în care o gaşcă literară închegată de pe vremea când un Leonte Răutu era la "butoane", continuă să dea verdicte. Îi vezi în aproape toate oraşele. Au fost dintotdeauna preşedinţi sau secretari sau mai ştiu eu ce, la revista, cenaclul, foia, aşezământul, liga, etc...s-au mai schimbat între ei, dar de cel puţin 20 de ani nu fac nimic pentru literatura română. În afara faptului că papă bani publici pentru a se lăuda unul pe altul, cu fiecare ocazie. Nu au mişcat literatura română cu un milimetru înainte, nu i-au lăsat nici pe alţii să o facă dacă nu înţelegeau să fie "băieţi buni".
Am asistat de-a lungul timpului, datorită ( aş putea spune chiar din cauza:)), profesiunii la zeci, sute de "lansări". Mi se acrea deja când îi vedeam pe aceiaşi corifei, cum ridicau în slăvi exact producţii din acestea pe care le-aţi nominalizat stimate domn, în textul dv. Aveai impresia că se "lansa" cel puţin un Eminescu. Toată lumea era prietenă cu toată lumea, ce mai, un adevărat falanster literar !
Dacă într-un rând vorbea x despre carte lui y,cu siguranţă peste o lună, era rândul lui y să explice asistenţei ce mare poet e x ! Şi tot aşa.
Salut deci, d-le Cristea, ceea ce aţi scris, e o iniţiativă mai mult decât necesară !

Ce bine, băi. :)

dar tradeaza, dupa parerea mea, un pic de rigiditate. da, sint doua ipostaze aparent foarte diferite. dar in esenta amindoua comunica acelasi lucru. acelasi gen de ostilitate fata de tencuiala artificialului, fata de gunoiul pretentios al aparentei. in primul este vorba de o ipostaza activa. in al doilea de una pasiva. dar amindou au aceeasi cauza si acelasi efect in ultima instanta, nu? si nu, nu am scris nimic despre haos sau degradare. si recunosc, textul poate fi acuzat de influente neoplatoniste. in ce priveste imaginea aceea cu isus, cred dimpotriva ca ideea se potriveste chiar foarte bine. mai ales daca o privesti din perspectiva originala a ideii din ieremia.

mă bucură această schimbare, cred că este foarte bine gândită această re-structurare, îmi place atitudinea faţă de cuplul autor-text, cred că este o formulă atractivă.

nu pot să spun decât că mi-a plăcut cum ai pus problema şi modul ei de abordare şi că abia aştept, dragă redacţie, să demarăm pe un teren literar nou!

eu una vă mulţumesc pentru preocuparea vis-a-vis de autor!

mult succes!

Doina, observaţia cu discrepanţa timpurilor este un element critic tranzitat din proză. Bunînţeles, se poate aduce în discuţie şi acest aspect, dar în poezia de sorginte epică. Nu-i cazul aici. Explicaţia ta este una de bun simţ, aşadar, corectă.

e un poem autobiografic. multumesc.