amuzantă tare baba vera, mi-a adus aminte de toate băbuțele alea care veneau pe la bunică-mea când eram mică și se plângeau că „iaca, iaca intrâ-n pământ” și mai trăiesc și acum:).
sa polemizez cu dumneavoastra. probabil aveti dreptate. probabil. totusi, exagerand si extrapoland... daca as incerca sa compun o simfonie "moderna", respectand tendintele, ati fi la fel de placut impresionat auditiv ca atunci cand ati "savura" Mozart, Schubert, Chopin etc.?
Repet: nu e vorba de calitatea scrierilor mele. Nu sustin ca ar avea vreo valoare extraordinara. Dar nici nu pot subscrie la o opinie. Aceea ca, morti, copti, trebuie sa scriem neaparat modern. Nu e un criteriu de departajare. Absolut deloc. Se poate scrie in stil clasic foarte, foarte bine. Faptul ca cineva nu reuseste, nu inseamna ca altii nu o pot face. Priceperea si talentul, da. Asta departajeaza. Inovatie? Foarte de acord. Dar, asa cum bine ati spus chiar dumneavoastra, totul s-a spus/scris. De mult.
Si mai e ceva. Dumneavoastra scrieti pentru "ochii criticii"? E si asta o optiune. Eu nu. Cu toate astea, nu incetez sa "aspir" critica care mi se adreseaza.
Cam atat. Sper.
Alexandru, mulţumesc mult pentru sugestie şi pentru dojană :) Promit să citesc cu atenţie toate informaţiile.
Eugen, e o idee bună. Acum observ ,,paradoxul" aceste prepoziţii compuse ,,pe sub" ( pe+sub ) :)
Paul, mă bucur mult că îţi place poemul! Versurile selectate sunt ,,macazul" sau ,,sensul giratoriu" al existenţei mele ,,predestinată" suferinţei
Mulţumesc de primire. Bun găsit!
Mulţumesc şi pentru peniţă :)
tu încerci să scrii ceva nou?????????????? dragul meu, mai întîi încearcă să scrii românește. apoi, mie îmi este absolut indiferent ce le place unora "pe toate site-urile". daca le place caraghioslîcul ăsta de mai sus de ce nu mergi și postezi acolo cu duiumul. că ei te iubește... aici nu, cezar. aici nu ne place caricatura asta pe care tu insiști să o numești poezie și ne reproșezi că nouă nu ne place din cauză de moft. și dacă tot vrei să spui că te ferești de poezia clasică, dragul meu tu nici măcar la ea nu ai ajuns. așa că nu îți fă probleme.
pe alocuri vad rime voluntare sau ne. asta ma face sa ma gandesc daca dau bine poeziei sau nu. o chestie care se transforma in intrebare. /...apoi să ne decolorăm ... până când de sus o vagă pată de culoare va semăna cu noi/ daca sunteti decolorati cum sa semanati cu o pata de culoare, fie ea si vaga? poate o pata de lumina... /o-ntinsa coala de hartie/, cred ca poti renunta la o-ntinsa, pt. ca pt. mine coala de hartie reda imaginea intinsului. ziua buna
Aranca, te rog să te abții pe viitor de la astfel de comentarii care nu comentează nimic. Îți reamintesc ceea ce ar trebui să știi și anume că: 23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități. Te rog să te consideri avertizată.
Joaca de-a amintirea sfârșește într-un memento abrupt și de aceea de o gravitate surprinzătoare.
Doar ultimul vers din strofa întâi mi se pare prea melodramatic.
Ei da... acum ca te-ai citat singur ma strabate un sentiment de inaltare vecin cu lumina de la neon. Am niste amendamente pe care am sa le zic intr-un mod care sa te faca sa le intelegi... versul ala e alb ca asa ii zice si e multi care face poezii astfel si nu e croitori ci de zece mii de ori mai cititi decat Dedal... aia cu ouroboros nu se consuma laolalta cu gandacii... deh, lecturile, care ai ascuns bre cartile... am uitat era unul Omar, calif de felul sau, care gandea ca si tine.Ma opresc aici ca soarele la amiaza... adica Horus... adica soimul cerului... si daca tot vorbim de eclipsa imi vine in minte Amos "În acea zi de sfârșit eu am să fac să dispară soarele în plină amiază și voi acoperi pământul cu întuneric în plină zi"... dar mai bine tac pentru ca nu vreau sa deschizi prea multe ferestre pe google. In rest, despre Blanca numai de bine... am o slabiciune pentru laptele de capra dar tot mai bine era sa fie bivolita.
"iar apropo de remarca ta cu greseala apropo de simtire punct in poezie - pot sa-ti dau exemple nenumarate de poezii cu tematica "dragostea", scrise de poeti celebri, care redau trairi/ care exprima stari. poezii valoroase tocmai pentru ca pot reda in cuvinte un sentiment." (moi) - iar eu pariez că în cazul acelor poeţi, nu e vorba doar de trăire, e vorba, mai ales, de cum îşi exprimă acea trăire. Despre asta vorbeam. Eu blamez trăirea (şi atât!) înţeleasă ca potenţă, ca valoarea imanentă a poeziei, Oana., nu condamn, doamne fereşte, sentimentul. De altfel, uite, susţii, voalat, acelaşi lucru:
"oricum, ce vreau eu sa zic, asa foarte "nepretentios" este ca e mare lucru sa poti exprima in cuvinte un sentiment, o traire. e ceva diferit de a transpune in cuvinte o idee. la fel de dificil." (moi) - unde, cu alte cuvinte, susţii că este nevoie şi de altceva decât de-a simţi.
"rezonul invocat de tine nu imi pare tocmai corect in schimb. tot vorbesti in argumentatia ta de imagini sterse - o remarca subiectiva. poate pentru mine sau altul sunt de efect." - am susţinut undeva irefutabilitatea opiniilor mele/adevărul surpem? :). Nu. Eu doar mi-am arguemtnat opinia.
cred ca prima strofa, care tine de_decor, mai merge lucrata. primele doua versuri sunt foarte bune, nu le-as accentua cu masinile de lux si fetele de infractori.
Cat despre "Transdisciplinaritatea" lui B.N. (urmandu-l pe Lupasco) chiar este interesant de discutat. Pana atunci iti reamintesc (deoarece, sunt convins, ca lucrurile astea le-ai fumat de mult si nu e nevoie decat sa le re-improspetezi) ca, incepand cu Parmenide ce pare a fi primul care pune la baza gandirii sale un principiu logic, i.e. necontradictia, in locul unuia ontologic, continuand cu Russell care introduce ca principii de baza (tot logice) in Lumea Ideilor platoniciene pe cele ale logicii Stagiritului (identitate, necontradictie, tert exclus), mergand, pana in zilele noastre la Heidegger care-l urmeaza pe Parmenide, toti au esuat pana la urma (ca sa te convingi, citeste si matale, rogu-te, de exemplu, "Fiinta si Timp" si ai sa poti observa, referitor la H. cum isi decontruieste - el vorbeste de "distructie", "deconstructia" a venit mai tarziu de la Derrida citire - propriul proiect anulandu-l). Si toate astea nu le zic eu ci alaltii mai cevasilea decat mine. Concluzia: orice doctrina (filosofica si chiar teologica sau logico-teologica) care pleaca de la principii logice in locul unora ontologice se cam auto-anuleaza. Tot asa se intampla si cu B. Nicolescu care, plecand de la "Logica dinamica a contradictoriului" a lui Lupasco (chipurile, in viziunea lui B.N., cum ca asa zisa dialectica de sorginte hegeliana - "teza", 'antiteza", "sinteza" se rezolva prin "sinteza" in alt nivel al realitatii decat cel in care au aparut "teza" si "antiteza") o da si el in bara (scuzat fi-mi limbajul neacademic). Si asta ti-o pot explica, cu rabdare, de mai multe ori, pana o pricepi si reusesc si eu sa ma lamuresc, dar nu aici pt. m-am cam plictisit. Cu buddhismul este insa altceva. El pleaca de la principii ontologice (nu ma apuc acum sa-ti tin o prelegere ca tot n-ai intelege) si foloseste logica aia a lui (la fel de "logica" si formalizabila ca si sumpa noastra logica clasica) doar pentru a putea transmite, fara distorsiuni majore, ceea ce are de teransmis si nimic altceva. Inchei din nou cu respectele mele adanci, plin de admiratie fata de avantul dumitale junenilo-acneic.
arta în general se metamorfozează luând forma unor diverse curente care îndrumă și sunt specifice timpului respectiv. întradevăr, poezia nu mai este ce a fost cândva, așa cum timpurile nu mai sunt aceleași, și așa cum cititorii nu mai au aceleași nevoi, dorințe etc.. însă cred că se scrie poezie și se va continua să se scrie până când omul va fi dezumanizat în totalitate( la care se poate adauga și dispariția talentului artistic). cititorul nu este obligat să se adapteze la nimic, că doar are de unde alege. dacă nu-i place suprarealismul, poate foarte ușor să-l excludă din lecturile sale și să opteze pentru altceva.
epigonii, dilentanții,superficialii etc. au existat dintotdeauna. de ce secolul nostru ar fi ferit de ei? mai există sigur și cei care au ales să se hrănească prin și cu. întrebarea e cum faci diferența? eu încă nu știu...
"Se prelinge lin, şiroaie
Aprinzându-mă de dor." - cine se prelinge? E retorică-ntrebarea, pentru că, luându-mă după forma verbului, doar "chipul ei" o poate face. "Lin/şiroaie", în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, cum ar spune moftangiul de Aristotel :). A doua unitate l-ar face invidios pe Gută, iar în a treia, trecând peste "-ce cer", avem o superbă strofă de oracol.
Chris iti multumesc de citire si pt apreciere. ma bucur c-ai fost invitat si mi+ai fost oaspte pt o clipa. respectele mele turmele pot fi imense nu doar de cai ci si de oameni
las' ca se clatina undeva inauntru! prin scrisul asta parca ai lipi imagini de tot felul si genul pe un panou expus din intamplare pe site-ul asta poetic:) ganduri, amintiri inviate nu stiu de ce, perceptii - senzatii , sentimente, etc. Cum cauti un cos de gunoi care sa te scape de orasele plastificate? Mi-a placut ce ai scris aici
urmarind filmul Sunshine ceva a ramas neterminat in mine...filmul este drama unor oameni de stiinta plecati sa salveze soarele care era pe moarte, completat de un soundtrack superb al lui John Murphy (da, filmul este britanic..;))...in fine, daca te intereseaza the trailer is here: http://www.youtube.com/watch?v=YZ2-xR54UDU
despre rindurile de mai sus, doar light verse, deci un fel de foreplay poetic..cu accent pe mortalitate individuala si tangenta la orice soare ne alegem: interior, exterior si, posibil chiar si californian..:)
Nu am mai citit un text atat de slab pe Hermeneia de la cazul "Anka" sau cum o chema pe domnisoara respectiva. Din cate-mi amintesc ea a fost suspendatat in cele din urma... Stau si ma intreb care o fi urmarea in cazul de fata... ialin
Primele trei strofe au o idee buna, remarc in special primele trei versuri. Am remarcat doua sensuri diferite de perceptie. Noi "atingem focul" si focul "nu ne poate atinge". Finalul mi se pare slab... ai diluat mesajul, ai focalizat atentia intr-un moment in timp. Stereotipul cu sangele zvacnind in vene da o senzatie acuta de "deja-vu" (scuze cacofonia). Partea cu "dupa o vizita a cuiva drag" ...pe langa faptul ca suna slab, transforma prima parte intr-una umana, comuna, banala. Ideea din ultimele doua versuri e buna, dar nu salveaza finalul. Ialin
Cred că ar mai fi de lucrat la: " fiecare bob de mană", "războaiele mele" / "picioarele tale", "ce mă-ndeamnă". Deși finalul sună oarecum previzibil ("mă ascund ca un cariu"), "răscrucea de lemn și tăcere" este o metaforă reușită (poate merge mai bine "și adorm...").
Alma, ai dreptate cu "noroc"-ul. Acum, parcă şi pe mine mă zgârâie pe timpane. Cred că voi renunţa la ultimul. Despre ultima unitate - adevărul e că am cam scăpat hăţurile acolo, cel puţin până la "un simplu nimic". Merci!
Cred că textul de faţă ar curge mai frumos pe orizontală decât pe verticală. Ai încercat să te gândeşti că ar putea da mai bine ca proză? Undeva pe la note, nu de subsol.
Atmosfera este originală, crede că nu am întâlnit la tine până acum un poem atât de pulsional, chiar dacă este secundarizat și metaforizat până la abstractizare. Aș avea însă ceva de spus d.p.v. tehnic: - primele 2 versuri încep cu "îmi", cred că ai putea modifica versul doi, fără a schimba ideea: (ex: "sângele sleit îmi miroase") - acel nedesăvârșit cred că este în plus, cât timp apare adverbul "încă" și în alăturarea "ling nedesăvârșit" pare forțat. - versul 3 strofa a doua: "secundarele_le", de evitat asemenea repetiții. Poți modifica, de ex: "secundarele doar le-am făcut din lemn proaspăt" - în a treia strofă ceva rămâne cumva vag atribuit: cine arde mocnit: tu, adăpostul, timpul? Cred că subtitlul putea lipsi, pare să fie în afara contextului, deși înțeleg cu ce se acordează. În ansamblu, un "joc secund", cu urme de imagini și stări primare ce pot fi prelucrabile încă, autoarea fiind un iscusit Olar al cuvintelor vii.
Mă uit. îmi cresc mâini noi plămâni de altă culoare, departeo, dacă va trece vreodată uitarea vânat adulmecând, tu vei rămâne trează în proaspetele ierburi. Apuci dimineața și-ți spui: asta zi începe o zi și mâine o alta, același convoi pleacă din mine la nesfârșit. Atunci vei năvăli ca toamna-n grădini, ca tropotul de antilopă în visul unui ghepard prea flămânzit. Pradă neprinsă, abia la sfârșit voi ști că după ce mă ucizi n-am să mai mor niciodată. asa il vad eu. plus, mi se pare potrivit titlul "Departeo" pentru tot ce e aici, inauntru, pentru aceasta minunata confesiune intru departare de sine apropierea de iubire, o penita. :)
"faptul că stau așteptîndu-te precum un sfinx uitat pe-o noptieră
mi se pare o stranie aberație în țesătura lucrurilor
la fel de frumoasă poate ca și un ciot noduros pe
trunchiul unui cais bătrîn pe care îl pipăiam curios"
asta e tot ce mi-a placut din text. ultima parte mi s-a-ncurcat intre buze, era sa raman inclestat, nu alta. penita e la misto, parerea mea.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
amuzantă tare baba vera, mi-a adus aminte de toate băbuțele alea care veneau pe la bunică-mea când eram mică și se plângeau că „iaca, iaca intrâ-n pământ” și mai trăiesc și acum:).
pentru textul : despre cum nu mai moare baba vera desa polemizez cu dumneavoastra. probabil aveti dreptate. probabil. totusi, exagerand si extrapoland... daca as incerca sa compun o simfonie "moderna", respectand tendintele, ati fi la fel de placut impresionat auditiv ca atunci cand ati "savura" Mozart, Schubert, Chopin etc.?
pentru textul : de el deRepet: nu e vorba de calitatea scrierilor mele. Nu sustin ca ar avea vreo valoare extraordinara. Dar nici nu pot subscrie la o opinie. Aceea ca, morti, copti, trebuie sa scriem neaparat modern. Nu e un criteriu de departajare. Absolut deloc. Se poate scrie in stil clasic foarte, foarte bine. Faptul ca cineva nu reuseste, nu inseamna ca altii nu o pot face. Priceperea si talentul, da. Asta departajeaza. Inovatie? Foarte de acord. Dar, asa cum bine ati spus chiar dumneavoastra, totul s-a spus/scris. De mult.
Si mai e ceva. Dumneavoastra scrieti pentru "ochii criticii"? E si asta o optiune. Eu nu. Cu toate astea, nu incetez sa "aspir" critica care mi se adreseaza.
Cam atat. Sper.
Alexandru, mulţumesc mult pentru sugestie şi pentru dojană :) Promit să citesc cu atenţie toate informaţiile.
Eugen, e o idee bună. Acum observ ,,paradoxul" aceste prepoziţii compuse ,,pe sub" ( pe+sub ) :)
Paul, mă bucur mult că îţi place poemul! Versurile selectate sunt ,,macazul" sau ,,sensul giratoriu" al existenţei mele ,,predestinată" suferinţei
pentru textul : Amurgul deschide o fereastră înlăuntru deMulţumesc de primire. Bun găsit!
Mulţumesc şi pentru peniţă :)
tu încerci să scrii ceva nou?????????????? dragul meu, mai întîi încearcă să scrii românește. apoi, mie îmi este absolut indiferent ce le place unora "pe toate site-urile". daca le place caraghioslîcul ăsta de mai sus de ce nu mergi și postezi acolo cu duiumul. că ei te iubește... aici nu, cezar. aici nu ne place caricatura asta pe care tu insiști să o numești poezie și ne reproșezi că nouă nu ne place din cauză de moft. și dacă tot vrei să spui că te ferești de poezia clasică, dragul meu tu nici măcar la ea nu ai ajuns. așa că nu îți fă probleme.
pentru textul : în zori depe alocuri vad rime voluntare sau ne. asta ma face sa ma gandesc daca dau bine poeziei sau nu. o chestie care se transforma in intrebare. /...apoi să ne decolorăm ... până când de sus o vagă pată de culoare va semăna cu noi/ daca sunteti decolorati cum sa semanati cu o pata de culoare, fie ea si vaga? poate o pata de lumina... /o-ntinsa coala de hartie/, cred ca poti renunta la o-ntinsa, pt. ca pt. mine coala de hartie reda imaginea intinsului. ziua buna
pentru textul : Mașina de scame deAranca, te rog să te abții pe viitor de la astfel de comentarii care nu comentează nimic. Îți reamintesc ceea ce ar trebui să știi și anume că: 23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități. Te rog să te consideri avertizată.
pentru textul : Apariție editorială 2007: „NOUS” – Daniella Mutiu deJoaca de-a amintirea sfârșește într-un memento abrupt și de aceea de o gravitate surprinzătoare.
pentru textul : Oala cu lapte deDoar ultimul vers din strofa întâi mi se pare prea melodramatic.
Ei da... acum ca te-ai citat singur ma strabate un sentiment de inaltare vecin cu lumina de la neon. Am niste amendamente pe care am sa le zic intr-un mod care sa te faca sa le intelegi... versul ala e alb ca asa ii zice si e multi care face poezii astfel si nu e croitori ci de zece mii de ori mai cititi decat Dedal... aia cu ouroboros nu se consuma laolalta cu gandacii... deh, lecturile, care ai ascuns bre cartile... am uitat era unul Omar, calif de felul sau, care gandea ca si tine.Ma opresc aici ca soarele la amiaza... adica Horus... adica soimul cerului... si daca tot vorbim de eclipsa imi vine in minte Amos "În acea zi de sfârșit eu am să fac să dispară soarele în plină amiază și voi acoperi pământul cu întuneric în plină zi"... dar mai bine tac pentru ca nu vreau sa deschizi prea multe ferestre pe google. In rest, despre Blanca numai de bine... am o slabiciune pentru laptele de capra dar tot mai bine era sa fie bivolita.
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) de"iar apropo de remarca ta cu greseala apropo de simtire punct in poezie - pot sa-ti dau exemple nenumarate de poezii cu tematica "dragostea", scrise de poeti celebri, care redau trairi/ care exprima stari. poezii valoroase tocmai pentru ca pot reda in cuvinte un sentiment." (moi) - iar eu pariez că în cazul acelor poeţi, nu e vorba doar de trăire, e vorba, mai ales, de cum îşi exprimă acea trăire. Despre asta vorbeam. Eu blamez trăirea (şi atât!) înţeleasă ca potenţă, ca valoarea imanentă a poeziei, Oana., nu condamn, doamne fereşte, sentimentul. De altfel, uite, susţii, voalat, acelaşi lucru:
"oricum, ce vreau eu sa zic, asa foarte "nepretentios" este ca e mare lucru sa poti exprima in cuvinte un sentiment, o traire. e ceva diferit de a transpune in cuvinte o idee. la fel de dificil." (moi) - unde, cu alte cuvinte, susţii că este nevoie şi de altceva decât de-a simţi.
"rezonul invocat de tine nu imi pare tocmai corect in schimb. tot vorbesti in argumentatia ta de imagini sterse - o remarca subiectiva. poate pentru mine sau altul sunt de efect." - am susţinut undeva irefutabilitatea opiniilor mele/adevărul surpem? :). Nu. Eu doar mi-am arguemtnat opinia.
Seară faină!
pentru textul : animalul de pradă al resemnării decred ca prima strofa, care tine de_decor, mai merge lucrata. primele doua versuri sunt foarte bune, nu le-as accentua cu masinile de lux si fetele de infractori.
pentru textul : lumea e o pisică jigărită deCat despre "Transdisciplinaritatea" lui B.N. (urmandu-l pe Lupasco) chiar este interesant de discutat. Pana atunci iti reamintesc (deoarece, sunt convins, ca lucrurile astea le-ai fumat de mult si nu e nevoie decat sa le re-improspetezi) ca, incepand cu Parmenide ce pare a fi primul care pune la baza gandirii sale un principiu logic, i.e. necontradictia, in locul unuia ontologic, continuand cu Russell care introduce ca principii de baza (tot logice) in Lumea Ideilor platoniciene pe cele ale logicii Stagiritului (identitate, necontradictie, tert exclus), mergand, pana in zilele noastre la Heidegger care-l urmeaza pe Parmenide, toti au esuat pana la urma (ca sa te convingi, citeste si matale, rogu-te, de exemplu, "Fiinta si Timp" si ai sa poti observa, referitor la H. cum isi decontruieste - el vorbeste de "distructie", "deconstructia" a venit mai tarziu de la Derrida citire - propriul proiect anulandu-l). Si toate astea nu le zic eu ci alaltii mai cevasilea decat mine. Concluzia: orice doctrina (filosofica si chiar teologica sau logico-teologica) care pleaca de la principii logice in locul unora ontologice se cam auto-anuleaza. Tot asa se intampla si cu B. Nicolescu care, plecand de la "Logica dinamica a contradictoriului" a lui Lupasco (chipurile, in viziunea lui B.N., cum ca asa zisa dialectica de sorginte hegeliana - "teza", 'antiteza", "sinteza" se rezolva prin "sinteza" in alt nivel al realitatii decat cel in care au aparut "teza" si "antiteza") o da si el in bara (scuzat fi-mi limbajul neacademic). Si asta ti-o pot explica, cu rabdare, de mai multe ori, pana o pricepi si reusesc si eu sa ma lamuresc, dar nu aici pt. m-am cam plictisit. Cu buddhismul este insa altceva. El pleaca de la principii ontologice (nu ma apuc acum sa-ti tin o prelegere ca tot n-ai intelege) si foloseste logica aia a lui (la fel de "logica" si formalizabila ca si sumpa noastra logica clasica) doar pentru a putea transmite, fara distorsiuni majore, ceea ce are de teransmis si nimic altceva. Inchei din nou cu respectele mele adanci, plin de admiratie fata de avantul dumitale junenilo-acneic.
pentru textul : Binaritate & PoMo dearta în general se metamorfozează luând forma unor diverse curente care îndrumă și sunt specifice timpului respectiv. întradevăr, poezia nu mai este ce a fost cândva, așa cum timpurile nu mai sunt aceleași, și așa cum cititorii nu mai au aceleași nevoi, dorințe etc.. însă cred că se scrie poezie și se va continua să se scrie până când omul va fi dezumanizat în totalitate( la care se poate adauga și dispariția talentului artistic). cititorul nu este obligat să se adapteze la nimic, că doar are de unde alege. dacă nu-i place suprarealismul, poate foarte ușor să-l excludă din lecturile sale și să opteze pentru altceva.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? deepigonii, dilentanții,superficialii etc. au existat dintotdeauna. de ce secolul nostru ar fi ferit de ei? mai există sigur și cei care au ales să se hrănească prin și cu. întrebarea e cum faci diferența? eu încă nu știu...
si nu mai introduce titlul in text, si nu folosi majuscule nejustificat. citeste regulamentul.
pentru textul : Falun deOuch!
"Se prelinge lin, şiroaie
pentru textul : Tu deAprinzându-mă de dor." - cine se prelinge? E retorică-ntrebarea, pentru că, luându-mă după forma verbului, doar "chipul ei" o poate face. "Lin/şiroaie", în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, cum ar spune moftangiul de Aristotel :). A doua unitate l-ar face invidios pe Gută, iar în a treia, trecând peste "-ce cer", avem o superbă strofă de oracol.
ai dreptate ioana, am scos, ma enerva si pe mine dizonanta
pentru textul : s p u m a î n g e r i l o r deNicoleta, sectiunea "experiment vizual" are o alta destinatie. poti lasa textul la "experiment", daca doresti.
pentru textul : iubire în stil modern deChris iti multumesc de citire si pt apreciere. ma bucur c-ai fost invitat si mi+ai fost oaspte pt o clipa. respectele mele turmele pot fi imense nu doar de cai ci si de oameni
pentru textul : pânză de apă demersi frumos pentru semn. în cap l-am văzut mai lung, dar atât am fost stare să scriu. mă bucur totuși că l-ai citit
pentru textul : soulmates decu plăcere.
las' ca se clatina undeva inauntru! prin scrisul asta parca ai lipi imagini de tot felul si genul pe un panou expus din intamplare pe site-ul asta poetic:) ganduri, amintiri inviate nu stiu de ce, perceptii - senzatii , sentimente, etc. Cum cauti un cos de gunoi care sa te scape de orasele plastificate? Mi-a placut ce ai scris aici
pentru textul : Deasupra nimic nu se clatină demdea, atata l-am rotunjit, pana am ajuns sa redefinim rotundul. Poem de om satul de una, alta...:)
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II deurmarind filmul Sunshine ceva a ramas neterminat in mine...filmul este drama unor oameni de stiinta plecati sa salveze soarele care era pe moarte, completat de un soundtrack superb al lui John Murphy (da, filmul este britanic..;))...in fine, daca te intereseaza the trailer is here: http://www.youtube.com/watch?v=YZ2-xR54UDU
despre rindurile de mai sus, doar light verse, deci un fel de foreplay poetic..cu accent pe mortalitate individuala si tangenta la orice soare ne alegem: interior, exterior si, posibil chiar si californian..:)
glad to see ya!:p
pentru textul : Ra deNu am mai citit un text atat de slab pe Hermeneia de la cazul "Anka" sau cum o chema pe domnisoara respectiva. Din cate-mi amintesc ea a fost suspendatat in cele din urma... Stau si ma intreb care o fi urmarea in cazul de fata... ialin
pentru textul : De ziua ta stimată și distinsă doamnă dein ceea ce priveste rimele. Parerea mea. N-o fi vreo capodopera, dar cuvintele alea chiar au sens in context.
pentru textul : suflet felii dePrimele trei strofe au o idee buna, remarc in special primele trei versuri. Am remarcat doua sensuri diferite de perceptie. Noi "atingem focul" si focul "nu ne poate atinge". Finalul mi se pare slab... ai diluat mesajul, ai focalizat atentia intr-un moment in timp. Stereotipul cu sangele zvacnind in vene da o senzatie acuta de "deja-vu" (scuze cacofonia). Partea cu "dupa o vizita a cuiva drag" ...pe langa faptul ca suna slab, transforma prima parte intr-una umana, comuna, banala. Ideea din ultimele doua versuri e buna, dar nu salveaza finalul. Ialin
pentru textul : Bu Liu deCred că ar mai fi de lucrat la: " fiecare bob de mană", "războaiele mele" / "picioarele tale", "ce mă-ndeamnă". Deși finalul sună oarecum previzibil ("mă ascund ca un cariu"), "răscrucea de lemn și tăcere" este o metaforă reușită (poate merge mai bine "și adorm...").
pentru textul : de profundis deAlma, ai dreptate cu "noroc"-ul. Acum, parcă şi pe mine mă zgârâie pe timpane. Cred că voi renunţa la ultimul. Despre ultima unitate - adevărul e că am cam scăpat hăţurile acolo, cel puţin până la "un simplu nimic". Merci!
pentru textul : Străin deCred că textul de faţă ar curge mai frumos pe orizontală decât pe verticală. Ai încercat să te gândeşti că ar putea da mai bine ca proză? Undeva pe la note, nu de subsol.
pentru textul : urmează-ţi distinctul deAtmosfera este originală, crede că nu am întâlnit la tine până acum un poem atât de pulsional, chiar dacă este secundarizat și metaforizat până la abstractizare. Aș avea însă ceva de spus d.p.v. tehnic: - primele 2 versuri încep cu "îmi", cred că ai putea modifica versul doi, fără a schimba ideea: (ex: "sângele sleit îmi miroase") - acel nedesăvârșit cred că este în plus, cât timp apare adverbul "încă" și în alăturarea "ling nedesăvârșit" pare forțat. - versul 3 strofa a doua: "secundarele_le", de evitat asemenea repetiții. Poți modifica, de ex: "secundarele doar le-am făcut din lemn proaspăt" - în a treia strofă ceva rămâne cumva vag atribuit: cine arde mocnit: tu, adăpostul, timpul? Cred că subtitlul putea lipsi, pare să fie în afara contextului, deși înțeleg cu ce se acordează. În ansamblu, un "joc secund", cu urme de imagini și stări primare ce pot fi prelucrabile încă, autoarea fiind un iscusit Olar al cuvintelor vii.
pentru textul : fiara de lut deMă uit. îmi cresc mâini noi plămâni de altă culoare, departeo, dacă va trece vreodată uitarea vânat adulmecând, tu vei rămâne trează în proaspetele ierburi. Apuci dimineața și-ți spui: asta zi începe o zi și mâine o alta, același convoi pleacă din mine la nesfârșit. Atunci vei năvăli ca toamna-n grădini, ca tropotul de antilopă în visul unui ghepard prea flămânzit. Pradă neprinsă, abia la sfârșit voi ști că după ce mă ucizi n-am să mai mor niciodată. asa il vad eu. plus, mi se pare potrivit titlul "Departeo" pentru tot ce e aici, inauntru, pentru aceasta minunata confesiune intru departare de sine apropierea de iubire, o penita. :)
pentru textul : Și dacă de"faptul că stau așteptîndu-te precum un sfinx uitat pe-o noptieră
mi se pare o stranie aberație în țesătura lucrurilor
la fel de frumoasă poate ca și un ciot noduros pe
trunchiul unui cais bătrîn pe care îl pipăiam curios"
asta e tot ce mi-a placut din text. ultima parte mi s-a-ncurcat intre buze, era sa raman inclestat, nu alta. penita e la misto, parerea mea.
pentru textul : scrisori imaginare dePagini