Pe medeea o știu foarte bine și mărturisesc am regretat alegerea ei de a conferi acest titlu volumului... mi se pare total nepotrivit. Cronica, deși succintă (sincer, cred că volumul merita mai mult) este consistentă și merită apreciată. Totuși cred că ar fi fost de dorit un efort mai mare aplecat asupra autoarei, care reprezintă în opinia mea, o voce distinctă în poezia românească actuală.
Margas
citez ce nu merge și distruge întregul, care și el la rândul lui este de un optzecism întârziat la întâlnirea cu postmodernismul după ce a pierdut calea modernismului pe care a plecat bine în prima strofă, singura reușită pentru autor, în opinia mea. "ca dovadă îți voi trimite portretul tău nou scris pe aripi de fluture (e mai mult decât dulceag) în fiece an" strofa a treia nu izbutește să scoată poezia din ea , dar încearcă prin primele două versuri iar verbul "clocește" din ultima parte e total nepotrivit, dizgrațios (nu că ar fi ceva grațios dezirabil neapărat) mai vin, mai citesc, acesta sunt eu.
Ela, cum am mai spus, încerc să lucrez poemele în ultimul timp, să le concentrez, să ma debarasez de încărcături inutile. acest poem pe care tu îl apreciezi, nu este unul lucrat, este scris ca toate celelalte scrieri ale mele... dacă ție ți-a plăcut și nu ai găsit nimic de modificat, este un lucru extraordinar pentru mine. este un pas înainte. dacă tot mi-ai vorbit de un viitor volum la comentariul anterior, îl aleg și pe acesta, nu?:) p.s. - este o stare de detașare, un alt vis... liane și umbre. Madim
Virgil, nu era o ironie, pentru inceput. si da, e vorba de diformitate nu deformare, deci diform, nu defromat de ceva anume (sarcina, in acest caz, sa zicem). si, cum bine remarci, cainele meu nu e catea:)) insusi faptul ca ai gasit o conotatie, aceea a fertilitatii, spune ceva, nu? mai ales ca aici nu vorbim de acel patruped gudurator din casele, curtile noastre, ci e folosit ca motiv/simbol, chiar laitmotiv, in acest caz. plus ca nu e vorba de uterul cainelui, chiar tu spui asta, in acelasi comentariu: "mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului." si daca te uiti in poem... strofa a doua: materia mea preferata in liceu era fizica. asta nu inseamna ca tin cu tot dinadinsul sa fac fizica in poezie, nu e cazul, dar ideea s-a mulat pe ce voiam sa transmit. ma bucur ca iti place acea parte a poemului meu. Thanks.
despre credinta in iubire sau in sfantul duh , ma rog. e frumos spus : iubirea e un sfant duh.
cred ca am sa tin minte toata viata versurile:
"îmi reveneai frumoasă și primul tău ales
dansa cu pomii singuri pe scoarța ta terestră
îmi aprindeai sub piele nebună o orchestră"
pentru ca trezeste in mine un ancestral care spune: perfect adevarat."primul tău ales
dansa cu pomii singuri pe scoarța ta terestră"
finalul mi-se pare in stil invechit si paleolitic.
"însă în crama rece sunt ultima golire"
nu se invarte soarele in jurul pamantului. invers.
Adrian, stii unde scrie sa nu te bizuiesti pe doi orbi, ca te vor duce in groapa? Tu trebuia sa eviti discursul despre credinta, nu poti discuta despre ea in timp ce te destrabalezi ( asta fiind declaratia ta, nu a mea, in urma cu ceva timp). tu trebuia sa faci comentariu pe text, nu sa arunci cu parfum de la statia de epurare in mine!
Dorin, "e dificil sa gandesti si sa cataloghezi privirea unui nou-nascut, fie el si poem, ca mustrare" - suntem in plin oniric aici. "de ce nu "mainile ei priveau/mainile mele priveau"? " - ei, as fi asteptat o astfel de intrebare de la oricine, dar nu de la tine! de ce nu asa cum am spus eu? de ce asa cum ai spus tu? de ce - si ce bine ca! - poezia nu se supune axiomelor?...:) la buna citire.
mulțumesc.
intenția mea este ca să existe numai acordări justificate. evident, numărul penițelor acordate unui text nu vorbește exclusiv despre un fel de cuantificare a valorii lui ci mai degrabă deste numărul de cititori care l-au considerat deosebit, remarcabil. este un fel de „concurs de frumusețe” și poate fi destul de relativ. sînt deschis și la alte idei.
"răul invizibil" în toată splendoarea lui. un poem care se dezbracă de propriile mijloace; aparent greu accesibil, în realitate doar greu... digerabil. recitindu-l îl gasesc de fiecare dată la fel de plin de "speranță invizibilă".
Stiu ca s-ar putea sa sune putin dulceag din partea mea dar... e ataaaat de frumoasaa!!! Mi-a amintit de Morometii (vol I). Ai atat de multe imagini incat nu ma pot decide care imi plac mai mult si care mai putin. Toate cu insemnatatea lor:).
felicitari, Leonard ! si la la mai multe. sau la mai degraba si mai putine. am mai citit din poezile tale, unele mi-au placut, le-am si recitit, altele nu mi-au spus mare lucru. dar, ”vocea” ta ramane una de luat in seama in tabloul poeziei actuale.
Multumesc Orania. Eu am mai spus-o și o repet: nu scriu poezie. Ma joc. Este „vina” celor care citesc incercările mele trecute, fals, la rubrica „poezie” luȃndu-le in serios. S-ar putea spune că afirmația mea seamănă a „un orgoliu al umilintei”. Nu e așa. Cred, mai degrabă, că dau dovadă de oarece maturitate recunoscȃndu-mi limitele. Dar ajunge vorbăria despre mine. Ȋn schimb, aștept cu aviditate poezie adevărată de la alții. Printre ei și de la tine. Se poate face poezie și de „stare” cum zici, parcă, in alt loc. Și cum faci, de exemplu – și, cred, cu succes - în „Diminețile unei victime fericite”. „Stările” astea prin care, zic eu, trece acum ca și altă dată, oricine, mi se par, la poeții actuali, că exprimă prea mult revolta unei dezorientări într-o lume din care fac parte și nu o mai înțeleg. Nu-i nimic. E normal să se derefuleze, inclusiv poetic pentru cine e în stare. Poate, mai devreme sau mai tȃrziu, se va ajunge, după atȃta derefulare (cere, uneori, ia și forma unei pornografii – exclus să ma refer la tine – mai mult sau mai puțin „estetice”) la „altceva”. Poate. Totuși nu pot să nu repet că semnele acestui „altceva” cred că le-am observat cel puțin la Dorin Cozan și la Florin Bratu. Mai apăruseră și la Katia Chelaru care, după ce ne-am certat pe acest sit ca la ușa cortului văd că nu ne mai onorează cu prezența. Pentru că n-a observat că eu mă distrez și ea se enervează. Regret că n-a avut simțul umorului și cu speranța că va reveni și că „pauza de imagine” n-o face datorită subsemnatului. A, ar mai fi cineva: Livia Ștefan. Dar și ea a dispărut (deocamdată) ca, de altfel și Florin Bratu. Urez tuturor poeților adevărați (și nu poți fi dacă nu crezi în tine) mult, mult succes. Și sărbători Fericite.
da... adriana este una din cele mai frumoase poete pe care le-am intalnit vreodata. indaznesc sa spun ca de la ea am inceput sa vad poezia cu alti ochii.
al doilea vers nu se potriveste cam deloc in text, e o formulare anosta, nu stiu, altfel poate ar da mai bine. spre final ai niste idei mai tari, dar mereu am impresia ca bati pasul pe loc. poti mai mult si mai bine! queen ella
Ioana, desigur nu m-am putut sustrage concordantei prezentului ( cel mai bun timp afirmativ) in acelasi timp si cel mai des folosit. Cititorii care sa aprecieze cat de cat asemenea constructii sunt din ce in ce mai rari. Imi pare bine ca ti-a atras atentia.
îmi place. aş renunţa,totuşi, la ultimul vers.
aş lăsa aşa:
"Să moară goală bezna,
zăpada plic în sobă.
Să nu băgăm de seamă"
ultimul vers mi se pare destul de preţios pe lângă "ceaiul de plante,gerul urşi şi foci,etc.", "vorbitul pustiului" dezvoltându-mi un alt tip de mesaj care nu se potriveşte cu atmosfera atât de frumos aşezată până acolo.
citez: "Să intri doar banală/să-mi ceri un ceai de plantă.
Să moară goală bezna/ zăpada plic în sobă." - versuri foarte bune;
"zăpada plic în sobă." - un vers de excepţie pentru care te felicit
nu te-am mai citit demult. te regasesc acelas. cu pistolul la ntampla. jucand ruleta ruseasca. tragand intr-una...gloante oarbe. pana cand va iesi de pe teava unul adevarat si vei spune inainte "am iubit destul, in felul meu, acum sunt pregatit pentru, intr-adevar, marea dragoste".
n-am stiut de regula cu linkurile, pacat, era chiar o piesa buna :). cacofonia am rezolvat-o... cumva, oricum, fonic e mai ok momentan.
Mariana, de mult nu te-am mai „regasit pe domeniile” mele, ma bucura revenirea ta.
Stimate domn, Mie imi vine greu sa estimez varsta si/sau experienta Dvs de aceea aleg varianta acestei forme epistolare si oarecum protocolare de adresare, pentru a nu comite vreo eroare chiar asa, din prima. Poemul acesta pe care marturisesc ca l-am citit de exact trei ori mi-a trezit urmatoarele concluzii plus zero emotii literare: 1/ Rima este nenaturala, fortand granitele limbii romane pana dincolo de semnatica si uneori chiar de gramatica: "marcându-i urbei somnuri efemere și-a catedralei grea singurătate" o semantica greoaie si incalcita, de fapt ce doreati sa spuneti ca nu e clar deloc? "rămân peste oraș parcă de pază, doar liniștile care îngroșează" - forma corecta a verbului este "ingroasa", Dvs. aici ziceti "ingroseaza" doar asa, ca sa rimeze si nici macar nu rimeaza prea bine cu "paza". 2/ Imaginea poemului nu e rea, bat clopotele si apoi se asterne linistea, dar aceasta tema am citit-o abordata in poeme adevarate care pe mine m-ar fi impiedicat sa scriu asa o chestie cum este acest text al Dvs. Si daca doar de de jena eu asa as fi facut. Pe cuvant de onoare ca asa as fi facut stimate Domnule Oana Parau. Cu nepretuita stima si aleasa mandrie, Andu
e stilul tau dar poate ca n-ar fi rau sa eviti abundenta asta de adjective plasate inaintea substantivului si articulate hotarit. e.g. "albele ovale", "verzuiul ochi", "galbene ovale", mi se pare semnificativa senzatia de rotund si de umed gelations pe care o sugereaza textul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
din cate stiu nu au existat decat declaratii nu si fapte la baza cererii demiterii presedintelui. ceea ce nu e constitutional.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” dePe medeea o știu foarte bine și mărturisesc am regretat alegerea ei de a conferi acest titlu volumului... mi se pare total nepotrivit. Cronica, deși succintă (sincer, cred că volumul merita mai mult) este consistentă și merită apreciată. Totuși cred că ar fi fost de dorit un efort mai mare aplecat asupra autoarei, care reprezintă în opinia mea, o voce distinctă în poezia românească actuală.
pentru textul : Pro şi contra Divinei Tragedii (de Medeea Iancu) deMargas
"Nu sunt de acord decât în parte cu ceea ce ai spus"
staim ca asta-mi vei spune, dar nici nu pretindeam sa.
ti-am explicat de ce nu am observat ce considerai tu ca e de observat...
pentru textul : Pictat de ploi dein fine.
citez ce nu merge și distruge întregul, care și el la rândul lui este de un optzecism întârziat la întâlnirea cu postmodernismul după ce a pierdut calea modernismului pe care a plecat bine în prima strofă, singura reușită pentru autor, în opinia mea. "ca dovadă îți voi trimite portretul tău nou scris pe aripi de fluture (e mai mult decât dulceag) în fiece an" strofa a treia nu izbutește să scoată poezia din ea , dar încearcă prin primele două versuri iar verbul "clocește" din ultima parte e total nepotrivit, dizgrațios (nu că ar fi ceva grațios dezirabil neapărat) mai vin, mai citesc, acesta sunt eu.
pentru textul : Scrisoare deEla, cum am mai spus, încerc să lucrez poemele în ultimul timp, să le concentrez, să ma debarasez de încărcături inutile. acest poem pe care tu îl apreciezi, nu este unul lucrat, este scris ca toate celelalte scrieri ale mele... dacă ție ți-a plăcut și nu ai găsit nimic de modificat, este un lucru extraordinar pentru mine. este un pas înainte. dacă tot mi-ai vorbit de un viitor volum la comentariul anterior, îl aleg și pe acesta, nu?:) p.s. - este o stare de detașare, un alt vis... liane și umbre. Madim
pentru textul : Liane și umbre deVirgil, nu era o ironie, pentru inceput. si da, e vorba de diformitate nu deformare, deci diform, nu defromat de ceva anume (sarcina, in acest caz, sa zicem). si, cum bine remarci, cainele meu nu e catea:)) insusi faptul ca ai gasit o conotatie, aceea a fertilitatii, spune ceva, nu? mai ales ca aici nu vorbim de acel patruped gudurator din casele, curtile noastre, ci e folosit ca motiv/simbol, chiar laitmotiv, in acest caz. plus ca nu e vorba de uterul cainelui, chiar tu spui asta, in acelasi comentariu: "mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului." si daca te uiti in poem... strofa a doua: materia mea preferata in liceu era fizica. asta nu inseamna ca tin cu tot dinadinsul sa fac fizica in poezie, nu e cazul, dar ideea s-a mulat pe ce voiam sa transmit. ma bucur ca iti place acea parte a poemului meu. Thanks.
pentru textul : Facă-se desi distrus de ultimul vers
despre credinta in iubire sau in sfantul duh , ma rog. e frumos spus : iubirea e un sfant duh.
cred ca am sa tin minte toata viata versurile:
"îmi reveneai frumoasă și primul tău ales
dansa cu pomii singuri pe scoarța ta terestră
îmi aprindeai sub piele nebună o orchestră"
pentru ca trezeste in mine un ancestral care spune: perfect adevarat."primul tău ales
dansa cu pomii singuri pe scoarța ta terestră"
finalul mi-se pare in stil invechit si paleolitic.
"însă în crama rece sunt ultima golire"
nu se invarte soarele in jurul pamantului. invers.
pentru textul : pseudopatriarhale III deAdrian, stii unde scrie sa nu te bizuiesti pe doi orbi, ca te vor duce in groapa? Tu trebuia sa eviti discursul despre credinta, nu poti discuta despre ea in timp ce te destrabalezi ( asta fiind declaratia ta, nu a mea, in urma cu ceva timp). tu trebuia sa faci comentariu pe text, nu sa arunci cu parfum de la statia de epurare in mine!
pentru textul : psalm deAdriana, iti multumesc de trecere si pentru apreciere. Cu respect
pentru textul : Decojirea deiar daca e deprimant este asta un defect? poate nu reuseste sa fie deprimant destul? nu?
pentru textul : ne agățăm de titluri sufletele deo parere despre text?
pentru textul : Vechi revelaţii dema interezeaza opinia ta.
Dorin, "e dificil sa gandesti si sa cataloghezi privirea unui nou-nascut, fie el si poem, ca mustrare" - suntem in plin oniric aici. "de ce nu "mainile ei priveau/mainile mele priveau"? " - ei, as fi asteptat o astfel de intrebare de la oricine, dar nu de la tine! de ce nu asa cum am spus eu? de ce asa cum ai spus tu? de ce - si ce bine ca! - poezia nu se supune axiomelor?...:) la buna citire.
pentru textul : apoi lumina a-nceput să cânte demulțumesc.
pentru textul : hermeneia 3.0-d deintenția mea este ca să existe numai acordări justificate. evident, numărul penițelor acordate unui text nu vorbește exclusiv despre un fel de cuantificare a valorii lui ci mai degrabă deste numărul de cititori care l-au considerat deosebit, remarcabil. este un fel de „concurs de frumusețe” și poate fi destul de relativ. sînt deschis și la alte idei.
"răul invizibil" în toată splendoarea lui. un poem care se dezbracă de propriile mijloace; aparent greu accesibil, în realitate doar greu... digerabil. recitindu-l îl gasesc de fiecare dată la fel de plin de "speranță invizibilă".
pentru textul : Minunata Digestie a Balenei Ucigașe decorecteză textul şi poate il postezi pe fragmente.
pentru textul : Destinul - Neputinţa deStiu ca s-ar putea sa sune putin dulceag din partea mea dar... e ataaaat de frumoasaa!!! Mi-a amintit de Morometii (vol I). Ai atat de multe imagini incat nu ma pot decide care imi plac mai mult si care mai putin. Toate cu insemnatatea lor:).
pentru textul : Noapte bună, copii defelicitari, Leonard ! si la la mai multe. sau la mai degraba si mai putine. am mai citit din poezile tale, unele mi-au placut, le-am si recitit, altele nu mi-au spus mare lucru. dar, ”vocea” ta ramane una de luat in seama in tabloul poeziei actuale.
pentru textul : cîntece pentru Jusa deMultumesc Orania. Eu am mai spus-o și o repet: nu scriu poezie. Ma joc. Este „vina” celor care citesc incercările mele trecute, fals, la rubrica „poezie” luȃndu-le in serios. S-ar putea spune că afirmația mea seamănă a „un orgoliu al umilintei”. Nu e așa. Cred, mai degrabă, că dau dovadă de oarece maturitate recunoscȃndu-mi limitele. Dar ajunge vorbăria despre mine. Ȋn schimb, aștept cu aviditate poezie adevărată de la alții. Printre ei și de la tine. Se poate face poezie și de „stare” cum zici, parcă, in alt loc. Și cum faci, de exemplu – și, cred, cu succes - în „Diminețile unei victime fericite”. „Stările” astea prin care, zic eu, trece acum ca și altă dată, oricine, mi se par, la poeții actuali, că exprimă prea mult revolta unei dezorientări într-o lume din care fac parte și nu o mai înțeleg. Nu-i nimic. E normal să se derefuleze, inclusiv poetic pentru cine e în stare. Poate, mai devreme sau mai tȃrziu, se va ajunge, după atȃta derefulare (cere, uneori, ia și forma unei pornografii – exclus să ma refer la tine – mai mult sau mai puțin „estetice”) la „altceva”. Poate. Totuși nu pot să nu repet că semnele acestui „altceva” cred că le-am observat cel puțin la Dorin Cozan și la Florin Bratu. Mai apăruseră și la Katia Chelaru care, după ce ne-am certat pe acest sit ca la ușa cortului văd că nu ne mai onorează cu prezența. Pentru că n-a observat că eu mă distrez și ea se enervează. Regret că n-a avut simțul umorului și cu speranța că va reveni și că „pauza de imagine” n-o face datorită subsemnatului. A, ar mai fi cineva: Livia Ștefan. Dar și ea a dispărut (deocamdată) ca, de altfel și Florin Bratu. Urez tuturor poeților adevărați (și nu poți fi dacă nu crezi în tine) mult, mult succes. Și sărbători Fericite.
pentru textul : Poesie deda... adriana este una din cele mai frumoase poete pe care le-am intalnit vreodata. indaznesc sa spun ca de la ea am inceput sa vad poezia cu alti ochii.
pentru textul : Adriana Lisandru - despre ea, niciodată deal doilea vers nu se potriveste cam deloc in text, e o formulare anosta, nu stiu, altfel poate ar da mai bine. spre final ai niste idei mai tari, dar mereu am impresia ca bati pasul pe loc. poti mai mult si mai bine! queen ella
pentru textul : plânsul crucii debinecuvantata coaja de nuca... Altfel, antipoem:) multam!
pentru textul : Antipoem deIoana, desigur nu m-am putut sustrage concordantei prezentului ( cel mai bun timp afirmativ) in acelasi timp si cel mai des folosit. Cititorii care sa aprecieze cat de cat asemenea constructii sunt din ce in ce mai rari. Imi pare bine ca ti-a atras atentia.
pentru textul : Contrast deîmi place. aş renunţa,totuşi, la ultimul vers.
aş lăsa aşa:
"Să moară goală bezna,
zăpada plic în sobă.
Să nu băgăm de seamă"
ultimul vers mi se pare destul de preţios pe lângă "ceaiul de plante,gerul urşi şi foci,etc.", "vorbitul pustiului" dezvoltându-mi un alt tip de mesaj care nu se potriveşte cu atmosfera atât de frumos aşezată până acolo.
citez: "Să intri doar banală/să-mi ceri un ceai de plantă.
Să moară goală bezna/ zăpada plic în sobă." - versuri foarte bune;
"zăpada plic în sobă." - un vers de excepţie pentru care te felicit
pentru textul : Conjunctiv deCe vrea sa insmne "aleahiM uc lumeoP"
pentru textul : Poemul cu Mihaela denu te-am mai citit demult. te regasesc acelas. cu pistolul la ntampla. jucand ruleta ruseasca. tragand intr-una...gloante oarbe. pana cand va iesi de pe teava unul adevarat si vei spune inainte "am iubit destul, in felul meu, acum sunt pregatit pentru, intr-adevar, marea dragoste".
pentru textul : suntem cei mai mari îmbrățișori den-am stiut de regula cu linkurile, pacat, era chiar o piesa buna :). cacofonia am rezolvat-o... cumva, oricum, fonic e mai ok momentan.
pentru textul : Cantata în mi minor deMariana, de mult nu te-am mai „regasit pe domeniile” mele, ma bucura revenirea ta.
Stimate domn, Mie imi vine greu sa estimez varsta si/sau experienta Dvs de aceea aleg varianta acestei forme epistolare si oarecum protocolare de adresare, pentru a nu comite vreo eroare chiar asa, din prima. Poemul acesta pe care marturisesc ca l-am citit de exact trei ori mi-a trezit urmatoarele concluzii plus zero emotii literare: 1/ Rima este nenaturala, fortand granitele limbii romane pana dincolo de semnatica si uneori chiar de gramatica: "marcându-i urbei somnuri efemere și-a catedralei grea singurătate" o semantica greoaie si incalcita, de fapt ce doreati sa spuneti ca nu e clar deloc? "rămân peste oraș parcă de pază, doar liniștile care îngroșează" - forma corecta a verbului este "ingroasa", Dvs. aici ziceti "ingroseaza" doar asa, ca sa rimeze si nici macar nu rimeaza prea bine cu "paza". 2/ Imaginea poemului nu e rea, bat clopotele si apoi se asterne linistea, dar aceasta tema am citit-o abordata in poeme adevarate care pe mine m-ar fi impiedicat sa scriu asa o chestie cum este acest text al Dvs. Si daca doar de de jena eu asa as fi facut. Pe cuvant de onoare ca asa as fi facut stimate Domnule Oana Parau. Cu nepretuita stima si aleasa mandrie, Andu
pentru textul : a catedralei grea singurătate deDa, fără verbe predicative. Gerunziul se acceptă.
Dar, fiindcă m-ai provocat, iată varianta:
satul sub nămeți –
doar turla bisericii
sprijin pentru cer
Se observă lesne dispariția nuanței de acțiune înveșnicită sugerată de gerunziu.
pentru textul : Haiku deAștept păreri :)
Crâmpei bucolic. Drăguţ.
pentru textul : iarnă dee stilul tau dar poate ca n-ar fi rau sa eviti abundenta asta de adjective plasate inaintea substantivului si articulate hotarit. e.g. "albele ovale", "verzuiul ochi", "galbene ovale", mi se pare semnificativa senzatia de rotund si de umed gelations pe care o sugereaza textul
pentru textul : Septembrie, începuturi dePagini