Bacovia e poetul care îmi ştie sufletul...asta spuneam în adolescenţă, la întâia întâlnire :) Mi-a fost drag de atunci.
Poemul tău, Paul, e balsam peste vechi melancolii şi e un mod frumos de a-l aniversa pe poetul drag. Prozodia, lexicul, ideatica, toate au adieri bacoviene. Am o singură observaţie: ,,ca în dero" :) şi o să argumentez de ce: pare că e doar de dragul rimei; nu-mi pot imagina castanii decât plini de clăbuc :)...deci mi se pare nonliric. Sunt doar păreri sincere.
Cu drag de versul tău, Paul.
șugubeață, of, îmi fusese teamă că o să zici că sunt ironică și chiar șugubeață mi-am dorit să fiu (sau pe undeva prin acea zonă). mă bucur că am fost percepută corect. din păcate chiar nu am o școală a literelor, altă facultate a fost terminată, așa că, dacă mă prindeți cu greșeli, vă rog să mă încondeiați cu roșu. vă mulțumesc de trecere și vă mai aștept!
Textul nu-i rau dar si mie mi-a dat impresia de "neasezat"... ma gandesc insa ca poate tocmai aceasta este miza... atunci cand vorbesti despre calatorii nu te poti aseza in forme fixe :) Prea multa graba de a scrie.
Textul parodiat se afla in prim-plan pe pagina mea de autor. Sper ca veti ajunge si Dvs. la concluzia ca Vlad a facut aici o treaba buna. Premiul nu l-am putut acorda lui, dar parodia a ramas de referinta, no doubt about it. Stima, Andu
Scuze Ştefane, am îndrăznit să spun şi eu o părere...nu am ştiut că eşti atât de sensibil. Totuşi...unde sunt acele "clişee de doi lei" pe care le repet, vis-a-vis de poemul tău?
Acolo unde oamenii mor în ei înşişi,
există lucruri scrise în hârtii colorate...
Locuitorii zilei se nasc şi-şi continuă nestingheriţi melodia cea veche,
alteori, le place să locuiască în noapte cu adresă cu tot...
Frumos poem al stării pustiului, cumva mi-a amintit de scrierile lui Saint-Exupery, 'vol de nuit' sau 'pilot de guerre'... o stare de abandonare a vietii in mijlocul pustiului vieții aș numi-o fără să încerc vreo poetizare excesivă.
Închegat și discursul poetic, prozodia echilibrată între aserțiune și metaforă dar, ceea ce apreciez mai mult, am citit aici un poem cizelat, finisat, mai rar așa ceva de la acest autor talentat dar îndeobște cam neglijent c scrierile sale.
O peniță de la mine pentru toate acestea.
Margas
domnule Gorun. Numai cu dorinţa dumneavoastră mi-aş permite să preiau texte de aici şi să le infiltrez pe modestul meu blog. www.ioanbistriteanul.ro. Ar fi onorant pentru mine. Dacă doriţi acest lucru, o fac. Bineînţeles, cu specificaţia autorului.
Peisaje, treceri și limite. Decupaje din timpuri și spații, culori amestecându-se, până la închipuire. Strofa a doua îmi transmite mesajul clar, celelalte par a mă lăsa într-o căutare, încă pășesc pe urmele celei mici, sora îngemănată, încă mă întreb a cui mamă este țestoasa și niciodată nu voi atinge apa limpede cât timp nu îmi va fi gândul limpede, căci atunci muntele nu va mai fi impresia cerului, nici miile de ani nu vor crea altă ordine, fiindcă o mână care înnoadă fire, deznoadă alte fire, iar ceea ce poezia aceasta transmite este prea vizibil sau prea invizibil. depinde de percepția dintre impresii. sau de trecerea peste scoarța simbolurilor, ajungând în miezul sensurilor, mii pot fi, mii de lotuși-gând-simț-apercepții. Păstrez strofa a doua. Pentru impresia pe care mi-a creat-o și taina celor șapte limbi vrăjite. :)
Daca nu facea Nicalae bloacele, ramaneam in casa aia de-au daramat-o unii, ori posibil pe rogojina, da' acasa si probabil in satul ala de ne face sa ne simtim straini chiar si dupa zeci de ani intr-un oras zis al nostru... Bobadil, nush de ce am crezut ca anonimatul e o problema si nu o rezolvare pentru cei din marile orase. Interesant ce zici acolo. In rest, iubeste-ti Bucurestii:)
bobadil, eventualul meu potential liric ( daca exista ) intr-adevar de cele mai multe ori sta ascuns intr-un sertar, cand deschid sertarul el iese si se aseaza in pagina asa cum vrea el, nu cum doresc eu ... alaturi se mai gasesc si metafore si simboluri la care prea mult "tineam", dar te asigur ca inteleg exact ce-mi spui si stiu ca ai dreptate, o sa incerc sa ma debarez de ele, de fapt am inceput deja doar ca ... drumul e lung, vremea putina... :) iti multumesc si ma bucur de cum te-ai aplecat supra acestui text, o sa incerc sa renunt si la inversiuni, da, realizez ca de fapt ele nu aduc nimic nou, din contra...
Felicitari Alina pentru consecventa (pe care unii pot sa o numeasca si incapatanare ca merge :-) cu care promovezi acest fenomen literar pe melegurile noastre de suflet iesene. De data asta daca nu se mai schimba data si ajungem iar de Craciun voi fi acolo sigur impreuna cu Matei care si el doreste sa vina, mai ales ca am inteles ca de data asta locatia este la un parter. Chiar daca poate nu ma mai crezi, eu te amenint totusi ca voi fi acolo, in sensul asta iti si spun :-) Inca o data felicitari si daca pot contribui cu ceva in aceste vremuri grele pe partea organizatorica, te rog sa nu eziti sa ma contactezi. Ma voi simti onorat sa fiu solicitat. Andu
O frumos plăcută și binevenită surpriză. O să folosesc chiar prima sa linie de pe Hemeneia: "filtrate prin propria lentilă." Lentila lui Silviu nu știu dacă e concavă ori convexă, cert este că prin ea vezi lucrurile altfel, și asta înseamnă poezie. "Freamăt de luptă" e o poezie "simetrizată". Aproape fiecare cuvânt de aici are o pereche, de cele mai multe ori epitet. Aproape că ai zice că e plictisitoare simetrizarea perpetuă, dar nu!, de fiecare dată trimite spre un alt registru poetic, spre mici invenții de moment care deschid mereu orizontul imaginativ: "trăiri pulsionale" , "ținuturi subterane", "esență atotcuprinzătoare", "spații echivalente", "suflete disipate", "particule elementare" (acestea din urmă, luate ca atare, par ceva banal, dar în contextul scriiturii de aici, primesc sensuri adiacente). Finalul e aproape beckettiană, tensiunea spre limită, spusă cu tonul lui nenea Iancu... În "Răsare", pustiul începe cu nisipul, trupul începe cu tălpile. Dar nu totul e la fel de simplu de privit, căci încolăciturile lacrimii înspre vin sunt atât de întortocheate în spirale, încât nimic nu mai e simplu, atunci când, simplu, răsare. Nimic nu e simplu în lucrurile și numele lucrurilor prin lentila lui Silviu (aici aș fi spus prin lentila silvică, adică lentila pădurii, dar mi-a fost teamă să nu mă înțelegi greșit, și să o iei ca pe un afront). "Viziunea cu barză..." din nou frizează simplismul dar nu cade în derizoriu datorită unor formule bine conturate dintre care se disting "barza tușită de stele", întreaga strofă a patra care excelează printr-un ton Topârceanu, dar punctele de suspensie de acolo, de fiecare dată își țintesc cu prisosință scopul. Versul final aduce greutatea poeziei, e ușor obscur și contrastează cu limpezimea (complexă totuși) de până aici. Există o "sete" și un "mai verde" care trimite, cum a sesizat Virgil mai sus, dinspre ceea ce se vede, înspre ceea ce este.
AUTOR/ COLABORATOR. Un text sămănătorist, așadar în stilul poeziei minore de acum o sută de ani. O pastișă, de fapt, destul de slăbuță. Autorul se inspiră nu din realitate (căci unde mai e lumea satului așa cum o vede el în aceste versuri?), ci din cărți (fără să fie - culmea! - livresc, ci doar epigonic). Că versurile îi sunt dictate nu de ceea ce vede în peisaj, ci de clișeele despre a căror eficiență lirică e convins, o demonstrează și două dintre ele: "Scârțâie carele pe haturi,/ Ducând la moară snopi de grâu". Mai întâi, carele nu merg (în mod normal, desigur) pe haturi, ci pe drum, pe drumeag, pe câmp (peste haturi o iau doar dacă se sperie caii). Apoi, la moară, după cum toată lumea știe, nu se duc snopi de grâu, aceștia se duc (se duceau! pentru că în prezent există combine) la mașina de treierat (una poate fi "văzută" în "Moromeții" lui Marin Preda, alta, mai veche, în "Viața la țară", de Duiliu Zamfirescu), în vreme ce la moară se duc sacii plini cu boabe treierate!!! Cam așa stau lucrurile în toată poezia, care e totalmente falsă și de o artificialitate strigătoare la cer. Probabil că la AUTORI ca dl Oana se referă Virgil Titarenco atunci când spune că, în noua formulă a Hermeneiei, vor fi transformați în COLABORATORI.
E un poem la care am rezonat. Este cursiv, am reușit să iau pulsul ideii, care, ca un fir roșu străbate poemul.
Aș veni cu sugestii în legătură cu anumite expresii: înțeleg necesitatea utilizării sintagmei „liniște albastră”, dar aș încerca să abordez ideea firmamentului altfel. Apoi, nu știu dacă era nevoie de acea precizare „toate geamurile”, cred că se poate renunța la „toate”. Dacă mi-e permis, voi lăsa varianta mea în subsolul acestui text:
mă avânt de pe o filă spre cer
dă-mi drumul încet să nu cad
pentru că nu mai am unde
albastrul îmi va judeca durerile
firele s-au rupt în bătaia pulsului
acolo unde cândva se juca viaţa
doar degetele amorţite
nu le atinge
nu trebuie
lasă-mă
deschide-ți geamurile
şi dă-mi drumul încet
eu voi pleca printre strigăte ca o umbră
Și încă ceva,(abia acum am sesizat), deși se justifică în context acel „încet” din prima și ultima strofă, poate totuși reușești să găsești ceva și să-l înlocuiești pe unul din ele(adverb).
E o senzatie pe cat de stranie, pe atat de frumoasa aceasta pierdere de material a launtricului nostru, iar uneori, aceasta pierdere de contur ne face sa parem mai frumosi, calatorind inainte doar cu inima, cu sufletul, cu gandul spre vibratiile sferei. Renasterea din nisip, ca o proba care a trebuit trecuta, este poate sacrificiul necesar de a fi indeplinit pentru aceasta miscare. Imi place, redai intr-un singur vers o intreaga paleta de trairi, chiar si in alb-negru.
Adrian, de acord cu tine , textul nu respira si este intr-adevar condensat.
Si daca "baltea" pe vreo 3 pagini plin de neologisme si metafore stridente(asa cum sunt multe) era bun?
Pretiozitati filozofice?- posibil.a fost mai mult o joaca.
multumesc de trecere.
ar fi interesant daca ai posta si pictura ta. pt unii, poate fi o sursa de inspiratie. si ar fi bine, pt a evita eventualele discutii nesfarsite, sa ceri parerea si vreunui editor. de asemenea, cred ca e necesar sa limitezi numarul textelor per autor. apoi sa precizezi daca textul tb sa fie nou, scris in aceste zile, sau nu. dincolo de acestea, spui bine: bucuria de a crea, de a reusi o poezie frumoasa, pe placul tuturor, e un premiu in sine. succes tuturor
E ciudat cum s-au aranjat lucrurile ca un verb neaos romanesc sa ajunga neologism din engleza (o paranteza) - retea sociala parca Textul este o personala (recomand incadrarea ca atare) insa ca poem nu sare dincolo de genunchiul broastei si miroase a bacovia, minulescu, you name it, rau de tot. E vremea rozelor ce mor, mor in gradini si mor si-n mine erau atat de viata pline si azi se sting asa usor tresar prin somn si mi se pare ca n-am tras textul de la mal.. Ma intreb oare de ce scrii Emile in acest stil cand nici macar pe aproape de inaintasii nostri nu esti? Mie imi pari ridicol, no ofense. Si nu e o intrebare retorica. Tu ai citit Minulescu si/sau Bacovia si/sau etc etc? Really... Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bacovia e poetul care îmi ştie sufletul...asta spuneam în adolescenţă, la întâia întâlnire :) Mi-a fost drag de atunci.
pentru textul : valeriană de toamnă dePoemul tău, Paul, e balsam peste vechi melancolii şi e un mod frumos de a-l aniversa pe poetul drag. Prozodia, lexicul, ideatica, toate au adieri bacoviene. Am o singură observaţie: ,,ca în dero" :) şi o să argumentez de ce: pare că e doar de dragul rimei; nu-mi pot imagina castanii decât plini de clăbuc :)...deci mi se pare nonliric. Sunt doar păreri sincere.
Cu drag de versul tău, Paul.
șugubeață, of, îmi fusese teamă că o să zici că sunt ironică și chiar șugubeață mi-am dorit să fiu (sau pe undeva prin acea zonă). mă bucur că am fost percepută corect. din păcate chiar nu am o școală a literelor, altă facultate a fost terminată, așa că, dacă mă prindeți cu greșeli, vă rog să mă încondeiați cu roșu. vă mulțumesc de trecere și vă mai aștept!
pentru textul : Alt fel de iubire deTextul nu-i rau dar si mie mi-a dat impresia de "neasezat"... ma gandesc insa ca poate tocmai aceasta este miza... atunci cand vorbesti despre calatorii nu te poti aseza in forme fixe :) Prea multa graba de a scrie.
pentru textul : Microbus deTextul parodiat se afla in prim-plan pe pagina mea de autor. Sper ca veti ajunge si Dvs. la concluzia ca Vlad a facut aici o treaba buna. Premiul nu l-am putut acorda lui, dar parodia a ramas de referinta, no doubt about it. Stima, Andu
pentru textul : feng shui în lucernă deScuze Ştefane, am îndrăznit să spun şi eu o părere...nu am ştiut că eşti atât de sensibil. Totuşi...unde sunt acele "clişee de doi lei" pe care le repet, vis-a-vis de poemul tău?
pentru textul : aşteptându-l pe fram deAcolo unde oamenii mor în ei înşişi,
pentru textul : zahar deexistă lucruri scrise în hârtii colorate...
Locuitorii zilei se nasc şi-şi continuă nestingheriţi melodia cea veche,
alteori, le place să locuiască în noapte cu adresă cu tot...
Frumos poem al stării pustiului, cumva mi-a amintit de scrierile lui Saint-Exupery, 'vol de nuit' sau 'pilot de guerre'... o stare de abandonare a vietii in mijlocul pustiului vieții aș numi-o fără să încerc vreo poetizare excesivă.
pentru textul : fade out hotel deÎnchegat și discursul poetic, prozodia echilibrată între aserțiune și metaforă dar, ceea ce apreciez mai mult, am citit aici un poem cizelat, finisat, mai rar așa ceva de la acest autor talentat dar îndeobște cam neglijent c scrierile sale.
O peniță de la mine pentru toate acestea.
Margas
cred că e inspirat de știrile de la ora 17. prietenii știu de ce-bergenbier!
pentru textul : rock poem dedomnule Gorun. Numai cu dorinţa dumneavoastră mi-aş permite să preiau texte de aici şi să le infiltrez pe modestul meu blog. www.ioanbistriteanul.ro. Ar fi onorant pentru mine. Dacă doriţi acest lucru, o fac. Bineînţeles, cu specificaţia autorului.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deo sterg. ceea ce imi ceri nu pot face.
pentru textul : Solange, fata fără mâini deAndu, nu exista comentarii offtopic pe acest site. Regulamentul nu interzice comentariile la comentarii sau asa stiam eu.
pentru textul : photo de"ultima injecţie letală"?!
pentru textul : polemică dePeisaje, treceri și limite. Decupaje din timpuri și spații, culori amestecându-se, până la închipuire. Strofa a doua îmi transmite mesajul clar, celelalte par a mă lăsa într-o căutare, încă pășesc pe urmele celei mici, sora îngemănată, încă mă întreb a cui mamă este țestoasa și niciodată nu voi atinge apa limpede cât timp nu îmi va fi gândul limpede, căci atunci muntele nu va mai fi impresia cerului, nici miile de ani nu vor crea altă ordine, fiindcă o mână care înnoadă fire, deznoadă alte fire, iar ceea ce poezia aceasta transmite este prea vizibil sau prea invizibil. depinde de percepția dintre impresii. sau de trecerea peste scoarța simbolurilor, ajungând în miezul sensurilor, mii pot fi, mii de lotuși-gând-simț-apercepții. Păstrez strofa a doua. Pentru impresia pe care mi-a creat-o și taina celor șapte limbi vrăjite. :)
pentru textul : Valea Lotusului dedin ce trece timpul, dragă bobadil, constat câtă dreptate ai.
pentru textul : amalia de... să ne recitim cu bine, Ioana! seară bună și ție!
pentru textul : Boierismul - necenzurat ludic deDaca nu facea Nicalae bloacele, ramaneam in casa aia de-au daramat-o unii, ori posibil pe rogojina, da' acasa si probabil in satul ala de ne face sa ne simtim straini chiar si dupa zeci de ani intr-un oras zis al nostru... Bobadil, nush de ce am crezut ca anonimatul e o problema si nu o rezolvare pentru cei din marile orase. Interesant ce zici acolo. In rest, iubeste-ti Bucurestii:)
pentru textul : sunt român debobadil, eventualul meu potential liric ( daca exista ) intr-adevar de cele mai multe ori sta ascuns intr-un sertar, cand deschid sertarul el iese si se aseaza in pagina asa cum vrea el, nu cum doresc eu ... alaturi se mai gasesc si metafore si simboluri la care prea mult "tineam", dar te asigur ca inteleg exact ce-mi spui si stiu ca ai dreptate, o sa incerc sa ma debarez de ele, de fapt am inceput deja doar ca ... drumul e lung, vremea putina... :) iti multumesc si ma bucur de cum te-ai aplecat supra acestui text, o sa incerc sa renunt si la inversiuni, da, realizez ca de fapt ele nu aduc nimic nou, din contra...
pentru textul : în umbra părului tău deFelicitari Alina pentru consecventa (pe care unii pot sa o numeasca si incapatanare ca merge :-) cu care promovezi acest fenomen literar pe melegurile noastre de suflet iesene. De data asta daca nu se mai schimba data si ajungem iar de Craciun voi fi acolo sigur impreuna cu Matei care si el doreste sa vina, mai ales ca am inteles ca de data asta locatia este la un parter. Chiar daca poate nu ma mai crezi, eu te amenint totusi ca voi fi acolo, in sensul asta iti si spun :-) Inca o data felicitari si daca pot contribui cu ceva in aceste vremuri grele pe partea organizatorica, te rog sa nu eziti sa ma contactezi. Ma voi simti onorat sa fiu solicitat. Andu
pentru textul : Cenaclul Virtualia Iași - la ediția a XI-a destii proverbul acela cu ulciorul? ei bine...
pentru textul : Mercenar prin timp deO frumos plăcută și binevenită surpriză. O să folosesc chiar prima sa linie de pe Hemeneia: "filtrate prin propria lentilă." Lentila lui Silviu nu știu dacă e concavă ori convexă, cert este că prin ea vezi lucrurile altfel, și asta înseamnă poezie. "Freamăt de luptă" e o poezie "simetrizată". Aproape fiecare cuvânt de aici are o pereche, de cele mai multe ori epitet. Aproape că ai zice că e plictisitoare simetrizarea perpetuă, dar nu!, de fiecare dată trimite spre un alt registru poetic, spre mici invenții de moment care deschid mereu orizontul imaginativ: "trăiri pulsionale" , "ținuturi subterane", "esență atotcuprinzătoare", "spații echivalente", "suflete disipate", "particule elementare" (acestea din urmă, luate ca atare, par ceva banal, dar în contextul scriiturii de aici, primesc sensuri adiacente). Finalul e aproape beckettiană, tensiunea spre limită, spusă cu tonul lui nenea Iancu... În "Răsare", pustiul începe cu nisipul, trupul începe cu tălpile. Dar nu totul e la fel de simplu de privit, căci încolăciturile lacrimii înspre vin sunt atât de întortocheate în spirale, încât nimic nu mai e simplu, atunci când, simplu, răsare. Nimic nu e simplu în lucrurile și numele lucrurilor prin lentila lui Silviu (aici aș fi spus prin lentila silvică, adică lentila pădurii, dar mi-a fost teamă să nu mă înțelegi greșit, și să o iei ca pe un afront). "Viziunea cu barză..." din nou frizează simplismul dar nu cade în derizoriu datorită unor formule bine conturate dintre care se disting "barza tușită de stele", întreaga strofă a patra care excelează printr-un ton Topârceanu, dar punctele de suspensie de acolo, de fiecare dată își țintesc cu prisosință scopul. Versul final aduce greutatea poeziei, e ușor obscur și contrastează cu limpezimea (complexă totuși) de până aici. Există o "sete" și un "mai verde" care trimite, cum a sesizat Virgil mai sus, dinspre ceea ce se vede, înspre ceea ce este.
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască de...Adrian, mă copleșește charientismul tău:). Te așteptăm pe la noi prin urbe când poți. De drag, paul
pentru textul : cinșpe pași cu Marlena Braester deAUTOR/ COLABORATOR. Un text sămănătorist, așadar în stilul poeziei minore de acum o sută de ani. O pastișă, de fapt, destul de slăbuță. Autorul se inspiră nu din realitate (căci unde mai e lumea satului așa cum o vede el în aceste versuri?), ci din cărți (fără să fie - culmea! - livresc, ci doar epigonic). Că versurile îi sunt dictate nu de ceea ce vede în peisaj, ci de clișeele despre a căror eficiență lirică e convins, o demonstrează și două dintre ele: "Scârțâie carele pe haturi,/ Ducând la moară snopi de grâu". Mai întâi, carele nu merg (în mod normal, desigur) pe haturi, ci pe drum, pe drumeag, pe câmp (peste haturi o iau doar dacă se sperie caii). Apoi, la moară, după cum toată lumea știe, nu se duc snopi de grâu, aceștia se duc (se duceau! pentru că în prezent există combine) la mașina de treierat (una poate fi "văzută" în "Moromeții" lui Marin Preda, alta, mai veche, în "Viața la țară", de Duiliu Zamfirescu), în vreme ce la moară se duc sacii plini cu boabe treierate!!! Cam așa stau lucrurile în toată poezia, care e totalmente falsă și de o artificialitate strigătoare la cer. Probabil că la AUTORI ca dl Oana se referă Virgil Titarenco atunci când spune că, în noua formulă a Hermeneiei, vor fi transformați în COLABORATORI.
pentru textul : Vis de iarnă decu ce ocazie? v-am pândit eu a rău? am zis eu vreo lovitură de praştie de tine, de Adriana, de Roxana sau de 2xVT?
pentru textul : de la eva la dama de pică deE un poem la care am rezonat. Este cursiv, am reușit să iau pulsul ideii, care, ca un fir roșu străbate poemul.
Aș veni cu sugestii în legătură cu anumite expresii: înțeleg necesitatea utilizării sintagmei „liniște albastră”, dar aș încerca să abordez ideea firmamentului altfel. Apoi, nu știu dacă era nevoie de acea precizare „toate geamurile”, cred că se poate renunța la „toate”. Dacă mi-e permis, voi lăsa varianta mea în subsolul acestui text:
mă avânt de pe o filă spre cer
dă-mi drumul încet să nu cad
pentru că nu mai am unde
albastrul îmi va judeca durerile
firele s-au rupt în bătaia pulsului
acolo unde cândva se juca viaţa
doar degetele amorţite
nu le atinge
nu trebuie
lasă-mă
deschide-ți geamurile
şi dă-mi drumul încet
eu voi pleca printre strigăte ca o umbră
Și încă ceva,(abia acum am sesizat), deși se justifică în context acel „încet” din prima și ultima strofă, poate totuși reușești să găsești ceva și să-l înlocuiești pe unul din ele(adverb).
Citit cu interes,
pentru textul : învăţ să mor fără tine deEugen.
E o senzatie pe cat de stranie, pe atat de frumoasa aceasta pierdere de material a launtricului nostru, iar uneori, aceasta pierdere de contur ne face sa parem mai frumosi, calatorind inainte doar cu inima, cu sufletul, cu gandul spre vibratiile sferei. Renasterea din nisip, ca o proba care a trebuit trecuta, este poate sacrificiul necesar de a fi indeplinit pentru aceasta miscare. Imi place, redai intr-un singur vers o intreaga paleta de trairi, chiar si in alb-negru.
pentru textul : Flash deAdrian, de acord cu tine , textul nu respira si este intr-adevar condensat.
pentru textul : Geometrie existenţială deSi daca "baltea" pe vreo 3 pagini plin de neologisme si metafore stridente(asa cum sunt multe) era bun?
Pretiozitati filozofice?- posibil.a fost mai mult o joaca.
multumesc de trecere.
ai şi un nume pentru acest gaz, un nume românesc???
pentru textul : râul de oxigen dear fi interesant daca ai posta si pictura ta. pt unii, poate fi o sursa de inspiratie. si ar fi bine, pt a evita eventualele discutii nesfarsite, sa ceri parerea si vreunui editor. de asemenea, cred ca e necesar sa limitezi numarul textelor per autor. apoi sa precizezi daca textul tb sa fie nou, scris in aceste zile, sau nu. dincolo de acestea, spui bine: bucuria de a crea, de a reusi o poezie frumoasa, pe placul tuturor, e un premiu in sine. succes tuturor
pentru textul : pe sub flori mă legănai deAbsolut de acord, Virgil! Observaţii pătrunzătoare şi subtile!
pentru textul : Eminescu faţă cu prostia deE ciudat cum s-au aranjat lucrurile ca un verb neaos romanesc sa ajunga neologism din engleza (o paranteza) - retea sociala parca Textul este o personala (recomand incadrarea ca atare) insa ca poem nu sare dincolo de genunchiul broastei si miroase a bacovia, minulescu, you name it, rau de tot. E vremea rozelor ce mor, mor in gradini si mor si-n mine erau atat de viata pline si azi se sting asa usor tresar prin somn si mi se pare ca n-am tras textul de la mal.. Ma intreb oare de ce scrii Emile in acest stil cand nici macar pe aproape de inaintasii nostri nu esti? Mie imi pari ridicol, no ofense. Si nu e o intrebare retorica. Tu ai citit Minulescu si/sau Bacovia si/sau etc etc? Really... Andu
pentru textul : a tăcut dePagini