:) singurului supermarket din cartier. E poezia pentru mine deci corecteaza! :)) AS spune ca e un text frumos si daca nu as recunoaste nimic din el. Si daca nu as cunoaste bestia aia. atunci am invatat gustul friciii sau asa credeam. Dar cu toata subiectivitatea imi asum responsabilitatea opiniei ca este o scriere faina. Pe care o vad.
Idilă cu nostalgia. Evocare şi redimensionare. Expresia - poate nu foarte originală - se mulează perfect pe conţinut. Epicul şi liricul au un echilibru bun. Imaginea, care e decisivă într-o scriere de genul, e aşa cum trebuie - mai mult descriptivă decât sugestivă şi este obţinută printr-un lexic propice. Cred că e tipul de text care nu are nevoie de experienţa directă a cititorului pentru a fi simţit de acesta.
Dacă ar fi să aleg câteva versuri tari:
" pe atunci soarele curgea ca mălaiul" - pentru că îl văd ca un vers scris pentru "atunci", cu ochii de acum, şi înţeleg soarele curgând... repede şi împrăştiat.
" îl apăsam cu degetul mare
ca pe un bumb neîncheiat la piept"
"şterpeleam scăunelul scobit cu trei picioare
[...]
şi cântam mânzului cu piele de caramea"
La polul opus:
"săream gardul ca un hoţ să nu ştie nimeni unde sunt" - versul italic explică, şi o face fără valenţe artistice. Eu l-aş tăia, lăsând cititorul să tragă concluzii. Sau aş înlocui comparaţia astfel încât să surprind în ea şi sensul "să nu ştie nimeni unde sunt". Ceva ca "săream gardul ca un evadat".
"ca în formă de turtă dulce" - aş reformula, pentru a scăpa de "ca în".
În concluzie, e un text (foarte) curat din mai multe puncte de vedere, care, surprinzător, pentru tema pe care o abordează, mi-a plăcut mult, şi doar unitatea doi mă face să nu-l remarc şi altfel.
da, regasesc un text profund si induiosator. ¨De aceea, românii numesc sicriul tron.¨ vorbesti despre inceputuri, despre treceri, despre transhumante fiintiale. nu pot sa nu remarc simplitatea si denuntarea pe care o afirmi ca sentiment si punerea fiintei-in-lume, ¨La noi, însă, între țărani și păstori, Odată cu trecerea din viață în moarte, Răsărit este grâul ce a înfrățit și înmulțit, Judecata de Apoi și pâinea ce s-a sfințit.¨ libajul este potrivit pt un astfel de gen de poem, Medeea
vă mulțumesc pentru participare și nu știu dacă doriți să mai facem așa ceva dar dacă va mai exista interes îl voi mai iniția am completat corpul textului
Se prea poate să nu-ți transmită nimic poezia, dar nu din cauza "uzitării îngerilor". E plină lumea de teribilisme și vulgarități.Și văd că nu se sfiesc să dea iama și în poezie. Cu ajutorul unor poeți de lux,care cred că valoarea unui text stă în sex,vomă,bale,muci și tot ce-am mai citit prin unele așa zise poezii de top. Îmi pare rău,fiecare cu gusturile sale.
ar trebui să mint dacă aș spune că acest poem nu este superb. imagini , idee de finețe, final care nu sportă grade de comparație, precum unele adjective. de aici : uneori aș vrea să evadăm să ne ascundem undeva departe la capătul pămîntului într-o vale știută numai de noi doi să spunem aici nu ne vede nimeni decît dumnezeu dar el nu vine decît seara tîrziu dezbracă-te să dezinventăm lumea pînă pleznește în noi arcul încolăcit pe care amînăm moartea dezbracă-te pînă devii oglinda mea vie unde voi adormi dezbracă-te pînă nu vine dumnezeu să mă întrebe ce caut aici în valea lui mirosind așa a oraș ca un mort până aici sunt și eu. iar începutul e de prima pagină a oricărei reviste literare. un poem valoros, care îmi confirmă că oamenii pot fi "înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii".și au înțeles dialogul din In3 paul pese. ti-am spus că ești maestrul meu de aikido?:)
Bine-ai trecut pe aici, multumesc de penita si nu-i spune grosolana.. de ce? ca esti mai nou pe site? nautatea n-are nimic cu calitatea unor texte sau a unui autor, la cum scrii mi se pare o penita destul de fina. :) Hai ca nu mancam oameni pe aici. Inspiratie sa fie..:)
e foarte frumos ce simți și spui tu Mariana, te mai aștept cu drag pe textele mele, chiar și cu observații:)
Sorin, m-am uitat un pic și ți-am dat dreptate. am mai lucrat o țâră la el:) mulțumesc frumos pentru semnalări, aprecieri și lectură. doamne ce sec pot fi la ora asta:)!
evident, sint constient ca un ochi neatent, sau poate mai degraba lipsit de un efort sporit, este in pericolul de a nu intelege prea bine sau prea mult din text. poate de aceea si aceasta senzatie ca "insiruirea din prima strofa se rupe putin structural de rest". de fapt esti foarte amabila Aranca, desi nu trebuie. putine din textele mele sint usor de inteles. si nu e neparat un exercitiu al orgoliului dar cred ca frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor... oricarui ochi. si nu, textul nu este despre o viata fara credinta (desi nu stiu daca ma omor prea mult acum dupa ideea de religie si nici nu pun slash intre ele). ca de obicei nu imi explic textele, ce farmec ar mai avea. spun doar atit, cit inca se mai aude sunetul clopoteilor si printre zdrente e firul albastru, e bine. cine are urechi de auzit, sa auda.
...Doamnă Ştefan, sincer, mi-aţi provocat o criză de zâmbit. :). Ar fi atât de uşor să vă dau jos şi ultima brumă de verticalitate şi pricepere literară, postând aici un comentariu pe care mi l-aţi făcut cu puţin timp în urmă, prin care spuneaţi că "sunt o voce puternică şi actuală în lirica românească", dar mă abţin. Este clar că, în urma comentariului meu la textul pe care l-aţi şters, aţi venit cu gura (era să scriu botul - botul literar, fireşte), cu gura plină de sânge, în căutare de răzbunare... Dar chiar n-aţi putut aştepta până să postez un alt text, să aveţi, barem, o minimă cortină după care să vă ascundeţi? Sunteţi o fire nerăbdătoare şi degrabă aruncătoare de venin, doamnă. :) Venin cu care o să-mi fac, dacă-mi permiteţi, bocancii, că tot vine iarna. În rest, n-o să-mi răcesc vocalele cu apărarea textului, el se apără singur, şi, de ce nu, îl apără şi cele 4 intervenţii ale colegilor. Vă urez sănătate, ceai de tei, lecturi multe şi un hint: gustul amar vine, mai mereu, de la ficat.
Yester, pe Hermeneia.com nu se permit expresii de genul "ești haioasă" sau cel puțin așa știam eu când m-am înscris pe acest site. Și nici atacuri de genul "nu mă impresionezi cu lecturile tale". Te rog să păstrezi un minim respect măcar pentru cititorii acestui site, dacă nu pentru mine ca persoană. Mulțumesc pentru înțelegere. Sfatul meu este să întrebi profesorul de gramatică de la Facultatea de Litere din București despre verbul "a trebui". Aștept un comentariu la acest text despre cum este corect și ce fel de "licențe ortografice" se acceptă.
da' prin titlu nu era nevoie de un apostrof(?) - ba chiar de două -
întreb pentru că nu mai știu acu' de cînd au smotocit ăștia de l'academie limba și ortografia.
Poeţii sunt foooarte nesuferiţi, poetesele imprevizibile. Ce ne mai rămâne, Călin? Să fim iubiţi.
O notă destul de calmă aş spune dacă nu aş fi sărită.
Plăcutu la cititoriu.
De acord, titlul (ca si finalul de altfel) e (sunt) aiurea. Poemul insa e remarcabil, o lectura rafinata. "Viata mi se sterge de pe piele in gluma" si ceea ce urmeaza zic eu recomanda spre lectura unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe Hermeneia in ultima vreme. Bobadil
Poate ar fi aici locul unde să fac o precizare. Anume, că prezenţa mea pe unele site-uri literare se explică nu doar prin dorinţa de a-mi promova propriile scrieri şi de a obţine un oarecare feedback, dar şi prin aceea de a descoperi scriitori. Tineri, dar şi mai puţini tineri, însă autori care, dupa gustul meu şi dupa priceperea mea ar trebui promovaţi şi susţinuţi. În măsura în care eu, prin revista pe care o conduc de 12 ani (şi pe care am fondat-o, în aprilie 2000) pot face asta. Pentru că prezenţa pe site-uri literare precum hermeneia este benefică şi, aş zice, necesară, dar publicaţiile pe suport tradiţional ramân încă repere. Iar eu aş zice că e bine că se întâmplă aşa.
Aş vrea sa amintesc că, dintre prietenii noştri de pe hermeneia, unde eu consider ca am format o comunitate reală, au apărut în "Litere", până acum, Paul Blaj, Călin Sămărghiţan, Cristina Ştefan, Adriana Lisandru, Silvia Bitere, Adrian A. Agheorghesei şi, iată, Raluca Blezniuc. Poeţi, după cum se vede, poate şi pentru că poezia e mai uşor de urmărit...Dintre prozatori, Liviu Nanu (dar nu cred că e de pe hermeneia). Adrianei Lisandru i-am scris şi o prefaţă la ultimul volum de versuri, asta tot ca rod al activităţii pe hermeneia. Ne-am şi văzut, la Târgovişte, la o manifestare literară. Tot la Târgovişte m-am văzut cu Silvia Bitere şi cu Adrian Agheorghesei, premiaţi la "Moştenirea Văcăreştilor"...
Aştept propuneri de publicare şi de la alţi autori. Şi, în primul rând, de la Virgil Titarenco. Dacă are amabilitatea...Poate pe unii nu i-am sesizat încă...E-mailul meu e cunoscut, l-am publicat la profil...Va aştept cu drag, considerând că, prin asta, nu fac concurenţă site-ului...Sunt un prieten al acestuia.
Imi place ca din jocul de cuvinte apar ironiile (inclusiv din titlu) ceea ce ma amuza. Inceputul e cam aiurea. E ok totusi finalul strofei "ai deschide ceva să-ți inunde soarele Întunecimea Ta". Interesant, te mai citesc... Ialin
poetul nu trăiește pentru sine nu cere, dăruiește chiar de n-are își arde inspirația-ntr-o țigare și suferă crezând că-i este bine pe-acești orfani ai lumii peste veac poți să-i iubești sau poți să îi ignori dar nu-ncerca să-i cumperi cu comori căci pentru boala lor nu este leac
Trinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
mintea mea un copil se poate naște doar în mintea mea așa cum un dumnezeu nu se poate naște decât sub ochii noștri. pe perete, încrustat în lemn, chinuit să coboare și să urce la nesfârșit aceeași scară țesută din păr de om răvășit în alb și în negru. pregătește-ți colanții și inelele, iubito... potrivește-ți buzele pe luciul oglinzii, sau mai bine în irișii din ochii mei. un copil se naște în mintea mea și un copil moare pieptănându-și pletele lungi țesute din păr de om răvășit în alb și negru. Mihaela Olaru.
...Această construcţie putea fi evitată din două motive: 1. tenta ei tautologică 2. cacofonia "pe pe". Totodată, "înfiorată de plăcere" (chiar şi în context) este o sintagmă prozaică.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
:) singurului supermarket din cartier. E poezia pentru mine deci corecteaza! :)) AS spune ca e un text frumos si daca nu as recunoaste nimic din el. Si daca nu as cunoaste bestia aia. atunci am invatat gustul friciii sau asa credeam. Dar cu toata subiectivitatea imi asum responsabilitatea opiniei ca este o scriere faina. Pe care o vad.
pentru textul : Tărâmul cu ciulini deIdilă cu nostalgia. Evocare şi redimensionare. Expresia - poate nu foarte originală - se mulează perfect pe conţinut. Epicul şi liricul au un echilibru bun. Imaginea, care e decisivă într-o scriere de genul, e aşa cum trebuie - mai mult descriptivă decât sugestivă şi este obţinută printr-un lexic propice. Cred că e tipul de text care nu are nevoie de experienţa directă a cititorului pentru a fi simţit de acesta.
Dacă ar fi să aleg câteva versuri tari:
" pe atunci soarele curgea ca mălaiul" - pentru că îl văd ca un vers scris pentru "atunci", cu ochii de acum, şi înţeleg soarele curgând... repede şi împrăştiat.
" îl apăsam cu degetul mare
ca pe un bumb neîncheiat la piept"
"şterpeleam scăunelul scobit cu trei picioare
[...]
şi cântam mânzului cu piele de caramea"
La polul opus:
"săream gardul ca un hoţ
să nu ştie nimeni unde sunt" - versul italic explică, şi o face fără valenţe artistice. Eu l-aş tăia, lăsând cititorul să tragă concluzii. Sau aş înlocui comparaţia astfel încât să surprind în ea şi sensul "să nu ştie nimeni unde sunt". Ceva ca "săream gardul ca un evadat".
"ca în formă de turtă dulce" - aş reformula, pentru a scăpa de "ca în".
În concluzie, e un text (foarte) curat din mai multe puncte de vedere, care, surprinzător, pentru tema pe care o abordează, mi-a plăcut mult, şi doar unitatea doi mă face să nu-l remarc şi altfel.
pentru textul : copilărie deda, regasesc un text profund si induiosator. ¨De aceea, românii numesc sicriul tron.¨ vorbesti despre inceputuri, despre treceri, despre transhumante fiintiale. nu pot sa nu remarc simplitatea si denuntarea pe care o afirmi ca sentiment si punerea fiintei-in-lume, ¨La noi, însă, între țărani și păstori, Odată cu trecerea din viață în moarte, Răsărit este grâul ce a înfrățit și înmulțit, Judecata de Apoi și pâinea ce s-a sfințit.¨ libajul este potrivit pt un astfel de gen de poem, Medeea
pentru textul : Poem incipient și naționalist devă mulțumesc pentru participare și nu știu dacă doriți să mai facem așa ceva dar dacă va mai exista interes îl voi mai iniția am completat corpul textului
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 2 departea lungita constand din cele 5 replici? ihim
pentru textul : Lungi să fie! deSe prea poate să nu-ți transmită nimic poezia, dar nu din cauza "uzitării îngerilor". E plină lumea de teribilisme și vulgarități.Și văd că nu se sfiesc să dea iama și în poezie. Cu ajutorul unor poeți de lux,care cred că valoarea unui text stă în sex,vomă,bale,muci și tot ce-am mai citit prin unele așa zise poezii de top. Îmi pare rău,fiecare cu gusturile sale.
pentru textul : Eu și îngerul meu dear trebui să mint dacă aș spune că acest poem nu este superb. imagini , idee de finețe, final care nu sportă grade de comparație, precum unele adjective. de aici : uneori aș vrea să evadăm să ne ascundem undeva departe la capătul pămîntului într-o vale știută numai de noi doi să spunem aici nu ne vede nimeni decît dumnezeu dar el nu vine decît seara tîrziu dezbracă-te să dezinventăm lumea pînă pleznește în noi arcul încolăcit pe care amînăm moartea dezbracă-te pînă devii oglinda mea vie unde voi adormi dezbracă-te pînă nu vine dumnezeu să mă întrebe ce caut aici în valea lui mirosind așa a oraș ca un mort până aici sunt și eu. iar începutul e de prima pagină a oricărei reviste literare. un poem valoros, care îmi confirmă că oamenii pot fi "înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii".și au înțeles dialogul din In3 paul pese. ti-am spus că ești maestrul meu de aikido?:)
pentru textul : zilele acestea de ianuarie deBine-ai trecut pe aici, multumesc de penita si nu-i spune grosolana.. de ce? ca esti mai nou pe site? nautatea n-are nimic cu calitatea unor texte sau a unui autor, la cum scrii mi se pare o penita destul de fina. :) Hai ca nu mancam oameni pe aici. Inspiratie sa fie..:)
pentru textul : despre arhangheli neglijenți dee foarte frumos ce simți și spui tu Mariana, te mai aștept cu drag pe textele mele, chiar și cu observații:)
Sorin, m-am uitat un pic și ți-am dat dreptate. am mai lucrat o țâră la el:) mulțumesc frumos pentru semnalări, aprecieri și lectură. doamne ce sec pot fi la ora asta:)!
pentru textul : întoarcerea la praga deevident, sint constient ca un ochi neatent, sau poate mai degraba lipsit de un efort sporit, este in pericolul de a nu intelege prea bine sau prea mult din text. poate de aceea si aceasta senzatie ca "insiruirea din prima strofa se rupe putin structural de rest". de fapt esti foarte amabila Aranca, desi nu trebuie. putine din textele mele sint usor de inteles. si nu e neparat un exercitiu al orgoliului dar cred ca frumusetea lucrurilor sta in ascunderea si nu in revelarea lor... oricarui ochi. si nu, textul nu este despre o viata fara credinta (desi nu stiu daca ma omor prea mult acum dupa ideea de religie si nici nu pun slash intre ele). ca de obicei nu imi explic textele, ce farmec ar mai avea. spun doar atit, cit inca se mai aude sunetul clopoteilor si printre zdrente e firul albastru, e bine. cine are urechi de auzit, sa auda.
pentru textul : nu e o vină dedesi nu e frumos si nici nu e corect spus ""pipăind după zboruri"" etc, poemul imi place
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră de...Doamnă Ştefan, sincer, mi-aţi provocat o criză de zâmbit. :). Ar fi atât de uşor să vă dau jos şi ultima brumă de verticalitate şi pricepere literară, postând aici un comentariu pe care mi l-aţi făcut cu puţin timp în urmă, prin care spuneaţi că "sunt o voce puternică şi actuală în lirica românească", dar mă abţin. Este clar că, în urma comentariului meu la textul pe care l-aţi şters, aţi venit cu gura (era să scriu botul - botul literar, fireşte), cu gura plină de sânge, în căutare de răzbunare... Dar chiar n-aţi putut aştepta până să postez un alt text, să aveţi, barem, o minimă cortină după care să vă ascundeţi? Sunteţi o fire nerăbdătoare şi degrabă aruncătoare de venin, doamnă. :) Venin cu care o să-mi fac, dacă-mi permiteţi, bocancii, că tot vine iarna. În rest, n-o să-mi răcesc vocalele cu apărarea textului, el se apără singur, şi, de ce nu, îl apără şi cele 4 intervenţii ale colegilor. Vă urez sănătate, ceai de tei, lecturi multe şi un hint: gustul amar vine, mai mereu, de la ficat.
pentru textul : De vorbă cu tata deYester, pe Hermeneia.com nu se permit expresii de genul "ești haioasă" sau cel puțin așa știam eu când m-am înscris pe acest site. Și nici atacuri de genul "nu mă impresionezi cu lecturile tale". Te rog să păstrezi un minim respect măcar pentru cititorii acestui site, dacă nu pentru mine ca persoană. Mulțumesc pentru înțelegere. Sfatul meu este să întrebi profesorul de gramatică de la Facultatea de Litere din București despre verbul "a trebui". Aștept un comentariu la acest text despre cum este corect și ce fel de "licențe ortografice" se acceptă.
pentru textul : Ca sunetul în fluier dede corectat la fere(a)stră.
pentru textul : defunctis amor deFinalul e memorabil. Travaliu poetic cu un discurs ușor ermetic.
pentru textul : Racursiu/Raccourci deo stare de originalitate și foarte inspirată, o trăiește cititorul acestui poem.
pentru textul : oceanul mai adânc decât oceanul dese poate redimensiona fotografia? iese din format. multumesc.
pentru textul : Li deda' prin titlu nu era nevoie de un apostrof(?) - ba chiar de două -
pentru textul : da prin satu ăsta aproape nici ţipenie deîntreb pentru că nu mai știu acu' de cînd au smotocit ăștia de l'academie limba și ortografia.
Poeţii sunt foooarte nesuferiţi, poetesele imprevizibile. Ce ne mai rămâne, Călin? Să fim iubiţi.
O notă destul de calmă aş spune dacă nu aş fi sărită.
Plăcutu la cititoriu.
Silvia
pentru textul : Despre cum să te faci util în fața poetului dePărerea unui cititor avizat este foarte importantă pentru mine. Multumesc, Aranca.
pentru textul : În umbra privirii albastre deAndrei, textul e mai degrabă o proză fragmentată decât poezie. E drept, una bună... dar proză.
pentru textul : muzica ţevilor deRemediat Cristi
pentru textul : Ce toamnă ciufută dela "când o prietenie se-nneacă"!
pentru textul : simulacre deDe acord, titlul (ca si finalul de altfel) e (sunt) aiurea. Poemul insa e remarcabil, o lectura rafinata. "Viata mi se sterge de pe piele in gluma" si ceea ce urmeaza zic eu recomanda spre lectura unul dintre cele mai bune poeme pe care le-am citit pe Hermeneia in ultima vreme. Bobadil
pentru textul : plâns acaju dePoate ar fi aici locul unde să fac o precizare. Anume, că prezenţa mea pe unele site-uri literare se explică nu doar prin dorinţa de a-mi promova propriile scrieri şi de a obţine un oarecare feedback, dar şi prin aceea de a descoperi scriitori. Tineri, dar şi mai puţini tineri, însă autori care, dupa gustul meu şi dupa priceperea mea ar trebui promovaţi şi susţinuţi. În măsura în care eu, prin revista pe care o conduc de 12 ani (şi pe care am fondat-o, în aprilie 2000) pot face asta. Pentru că prezenţa pe site-uri literare precum hermeneia este benefică şi, aş zice, necesară, dar publicaţiile pe suport tradiţional ramân încă repere. Iar eu aş zice că e bine că se întâmplă aşa.
pentru textul : Revista LITERE, nr. 2 (143), februarie 2012 deAş vrea sa amintesc că, dintre prietenii noştri de pe hermeneia, unde eu consider ca am format o comunitate reală, au apărut în "Litere", până acum, Paul Blaj, Călin Sămărghiţan, Cristina Ştefan, Adriana Lisandru, Silvia Bitere, Adrian A. Agheorghesei şi, iată, Raluca Blezniuc. Poeţi, după cum se vede, poate şi pentru că poezia e mai uşor de urmărit...Dintre prozatori, Liviu Nanu (dar nu cred că e de pe hermeneia). Adrianei Lisandru i-am scris şi o prefaţă la ultimul volum de versuri, asta tot ca rod al activităţii pe hermeneia. Ne-am şi văzut, la Târgovişte, la o manifestare literară. Tot la Târgovişte m-am văzut cu Silvia Bitere şi cu Adrian Agheorghesei, premiaţi la "Moştenirea Văcăreştilor"...
Aştept propuneri de publicare şi de la alţi autori. Şi, în primul rând, de la Virgil Titarenco. Dacă are amabilitatea...Poate pe unii nu i-am sesizat încă...E-mailul meu e cunoscut, l-am publicat la profil...Va aştept cu drag, considerând că, prin asta, nu fac concurenţă site-ului...Sunt un prieten al acestuia.
Imi place ca din jocul de cuvinte apar ironiile (inclusiv din titlu) ceea ce ma amuza. Inceputul e cam aiurea. E ok totusi finalul strofei "ai deschide ceva să-ți inunde soarele Întunecimea Ta". Interesant, te mai citesc... Ialin
pentru textul : joy to the sword depoetul nu trăiește pentru sine nu cere, dăruiește chiar de n-are își arde inspirația-ntr-o țigare și suferă crezând că-i este bine pe-acești orfani ai lumii peste veac poți să-i iubești sau poți să îi ignori dar nu-ncerca să-i cumperi cu comori căci pentru boala lor nu este leac
pentru textul : poetul I deTrinity, ai văzut cu ochii minții, la anul va fi Virtualia XI sau cine știe când. Te invităm să participi și ținem legătura. Vezi și aici pe site, și pe blog: http://virtualia.wordpress.com/
pentru textul : Virtualia Zece demintea mea un copil se poate naște doar în mintea mea așa cum un dumnezeu nu se poate naște decât sub ochii noștri. pe perete, încrustat în lemn, chinuit să coboare și să urce la nesfârșit aceeași scară țesută din păr de om răvășit în alb și în negru. pregătește-ți colanții și inelele, iubito... potrivește-ți buzele pe luciul oglinzii, sau mai bine în irișii din ochii mei. un copil se naște în mintea mea și un copil moare pieptănându-și pletele lungi țesute din păr de om răvășit în alb și negru. Mihaela Olaru.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 de...Această construcţie putea fi evitată din două motive: 1. tenta ei tautologică 2. cacofonia "pe pe". Totodată, "înfiorată de plăcere" (chiar şi în context) este o sintagmă prozaică.
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... dePagini