uhaaa, lalin! ce faci, tot cu rimele te joci? cîntă nu prea rimeaza cu nuntă în context, dar versurile de mijloc din prima strofa sunt perfecte. în ultima pari obosit, mai bine lasai fara ea.

Vă mulţumesc pentru observaţiile obiective şi pertinente. Cred că aveţi dreptate, pot să mai prelucrez acest text şi o să ţin seama de aceste opinii. Unele, "îţi devorează", ex, le voi opera chiar acum.

să înțeleg(em) că este vorba despre frumusețea ta (deci)? Că tot veni vorba de bumerang.

Eu nu vad unde este inovatia care face acest text sa apara amestecat de la mine la Alexandra Negru... cel putin de la mine asa se vede... cumva o noua suspiciune paranoica de clonare?
E ciudat rau de tot si as avea nevoie de ceva explicatii daca binevoiti stimabili eminenti cenusii hermenei...

in primul rand va multumesc respectuos ptr citire si comentarii, mai ales ca activitatea mea aici a fost redusa in ultimul timp. In al doilea rand as dori sa-mi precizati care din expresiile dvoastra respecta prevederile regulamentului privind critica. 2 pb sunt aici: persiflarea autorului- si etichetarea textelor mele plecand de la lectura unui singur text. faptul ca textul valorifica din plin comicul, ludicul (recitisem pe stanescu) sau limbajul cartarescian, purtand amprenta juisarii cozaniene :), nu cred e o ofensa adusa seriozitatii acestui site literar. Insa, ptr a evita astfel de receptari defectuoase a textelor mele, care, sincer, ridica indoieli, mai ales prin prisma calitatii domniilor voastre de editori, postez aici un fragment din urm. meu text ludic. daca vi se pare ok, il voi afisa integral. Mentionez ca greselile ortografice sunt aici licente poetice. "Dacă erai copchilu meu acu te fugaream pe afara și aruncam după tine cu cărți Pană în centru te alergam în beermude să-ți intre ăn cap filosofia Țiar fi lipait picioarele de ai fi întrecut viteza de rotatie a pamantului, melc de cartier melc dromader melc melc efemer" multumesc si astept com dvoastre

Ioana, cind am sa ma fac mare ma fac psiholog, dar am auzit ca nu se plateste bine. de ce oare tot ce ajunge sa te pasioneze nu face bani?

- "neîncetat freacă coadă pe coadă" - aici îmi sună a taca-taca - eu văd aici un Romeo și o Julietă desprinși de măștile lor, jucându-se prea vizibil (ca pentru comedie) cu ele, schimbându-și-le între ei, nepăsători. nepăsători? poate nu, pentru că vor să sară. unde? în apă, în aer. vom vedea. - te simți bine cu elementele de anatomie în poezie? e doar o întrebare. deschisă. uite că mai continui și cu un: de ce?

Agheorghesei, tu când îmi spui mie Boba mă bagi în ceață, că nu mai știu cum aș putea eu să mă adresez ție, care probabil ai doar câțiva ani mai mult decât fiică-mea fără să-mi suspenzi contul. Mi-amintesc că am pățit-o de multe ori când ți-am zis de exemplu 3 de A sau altfel, dar ce mai contează? Că-mi zice Gorun Boba e altă treabă, mă simt onorat, dar de la un mucos ca tine pot și eu să protestez conform Regulamentului sau nu?
Mulțumesc
P.S. Iar textul nu trebuie să-l șterg eu dacă e așa de prost poți să-l trimiți tu la Șantier, right? sau Nicholas dacă îl ridicați și pe el în rang că merită, scrie bine iar eu cred că el își dorește asta cel mai mult în viață la ora actuală, faceți și voi un om fericit!
E așa de ușor...
Sebi, mersi

formal greselie de dactilo (=typos) exista, chiar daca nu-s descrise precis de comentariul precedent. conform ultimelor norme ortografice, ortoepice si de punctuatie corect e "odata". cu lipsa virgulelor e ambiguu. in proza era obligatoriu de scris ".. bolnav, odata, de lingoare", dar in poezie exista o mai mare libertate a autorului. am pritocit, ajutandu-mi colega, sute de poezii ale lui brumaru (volumul ce-l aveti deja disponibil si urmatoarele) si, oarecum maniac al virgulelor, m-a enervat, dar nu aveam ce face. se considera ca o licentza acceptabila absenta virgulelor. oricum cin eciteste poezie stie sa puna cezura unde ii e locul. dar astea-s maruntisuri. "pe fond", poezia are farmecul indicibil al lui francois villon la curtea veche. e emanatia unui spirit bogat, ludic, nostalgic (un soi de nostalgie a candorii pierdute), cu unromantism tinut in hatzurile autoironiei si chiar autoparodiei, una peste alta un spirit congener, tipic pentru binecuvantata noastra generatie. ii cer scuze pentrru lipsa de humor a comentariului meu. rim

N-am putut să stau prea mult în fața calculatorului și imaginii tale, Virgil, dar sper că "un instantaneu" tot a surprins memoria mea. Tocmai voiam să fac azi un astfel de experiment. Mi-a plăcut. Duc poemul si-n pagina mea. unde m-am ascuns (scriu din mers) pe un acoperiș ondulat încerc să fug (să zicem:) de acasă un pas mai adânc altul mai sus pe acoperiș visele alungate se pliază pe văi adânci și curbe arse de lumină pe văi/ în grăunciori de nisip strălucește mic ideea care mâine va fulgera-n mintea mea leneșă nu-mi vine să mă ating de caietul de ciocolată înghesui cuvinte pe orice ondulându-mă-n mers ca pe niște bigudiuri somnoroase mă furișez sentimentele îmi atârnă grele ca hainele pe mort mă mișc încet ca-n miere zaharisită dar scriu pe orice hârtiuță pe buzunarul întors pe dos pe olane pe frunzele de arțar așezate teanc de timpul șerpuitor al acoperișurilor scriu pe orice mânecă sau crac urcate la uscat/furtuna amestecă frunze și cârpe suprapune pe un șasiu repede când schița cuminte a obiectului fizic când bricolajul ei umbre mov se ridică din praf când lipăi papucii las semne pretutindeni în zadar n-o să mă mai vezi niciodată locuiesc într-un sunet acum.

Doar poezie, dar ce poezie... Punct ochit, punct lovit. Bravo Corina. Sper să nu te oprești la o singură poezie pe această linie tematică.

decât o metaforă, un balans pe diferite nivele de energie, un neastâmpăr, o neliniște care se întinde dincolo de zare.

Mulțumesc pentru semn.

icoane de gheață imaginația noastră lucrează, nu de puține ori, cu cele mai neașteptate materiale; manualul artistic este săvârșit, aici, într-un rațional afectiv de conjunctură; pare că mâna nu mai este o preșungire a minții, ci ea a fost resorbită în gândire unde, cu tresăriri ale timpului trecut, desenează în florile de gheață de pe geam chipuri dragi și pierdute. (ultima strofă are simplitatea purității; ar putea foarte bine sta ca text în sine sub titlul: Colind) de asemenea, foarte bine alese cuvintele: echivocul primului vers amplifică tabloul (cu cine "m-am trezit pe fereastră"?), autorul putându-se încadra în imaginația receptării atât în diateza activă, cât și în cea pasivă; "alaltăieri" nu este folosit întâmplător, el duce ordinea cuantificabilă a numărării zilelor cât mai departe de memoria imediată, spre inexprimabil, spre acel timp trecut ce cu greu se mai poate raporta la ziua de azi. singurul element derutant pentru mine este "sertarele memoriei", pe care îl găsesc sau prea tehnic (din perspectivă psihanalitică) sau prea exagerat (ca metaforă). printre geamuri înghețate, Vasile Munteanu

Raluca, nu știu dacă e inovator, revoluționar, pașoptist textul tău. ( în altă ordine de idei poate conta și aceasta), dar cert este că așa cum ai scris, ideea, nu știu, a apăsat pe un buton care mi-a dat un imbold de a-mi așterne niște gânduri pe ”foaie”. și pt că am scris fără să mă gândesc la ce anume va ieși, pentru că m-am simțit bine scriind, îți mulțumesc ! mai aștept provocări din acestea !