- Aici intru într-un spațiu intim, găsesc un fragment de jurnal. încărcătura afectivă a mărturisii - chiar și metaforizată, și nuanțată literar - mă determină cumva să nu caut, să nu pot vedea, să nu aud. fiindcă e ca și cum aș da buzna. o intruziune nepermisă. cineva aici vorbește cu sine și cu cei din sine însuși. e un discurs la marginea autodezvăluirii. imaginar sau nu, nici nu contează. receptorul se simte deja acolo, în spațiul autorului. e o filă de "sertar", de "scrin", de "memorie". Abia am îndrăznit eu să las impresia. De fapt, las un sunet interior. Aștept scrierile mai departe.
Domnule Cristea, bun venit pe pagina mea. Daca as fi dupa mine, chiar si eu mi-as imbunatati unele texte scrise cu ceva timp in urma. Timpul trece peste noi si altfel analizam niste lucruri. Dar, daca as sta sa imi imbunatatesc toate textele, m-as minti pe mine. Nu as mai fi eu acela care a scris acel text atunci. Este bine insa ca fiecare cititor gaseste o alta avrianta, o alta viziune, inseamna ca textul trezeste, cel putin, curiozitatea. Cu toate ca textul pe mine m-a rupt din doua, atat de tulburat am fost in acele momente. Acuma, nu mai am aceeasi inspiratie. Deunazi, chiar credeam ca renunt definitiv. Scriu rar si incerc sa nu-mi bat joc de cuvinte. Astept sa se intample ceva cu mine, ceva autentic.
I-am ramas dator si lui margas pentru comentariu. Margas, daca ti-a placut macar un pic textul, multumesc. Nu trebuia sa te iei de Virgil, este o chestie intre noi care, spun eu, este pe cale de a se rezolva. Sper ca va fi in avantajul lui, sa fie mult mai apreciat si respectat pe sit. In rest, sanatate tuturor si sa aveti succese in viata si inspiratie autentica in poezie.
Prefer " trofee(le) boșimane" in locul inceputului dulceag (si de cate ori mi-ai tot spus in comentarii sa evit astfel de cuvinte... te-a ajuns si pe tine bag seama :))... cu o mentiune pentru finalul imposibil dar pe deplin credibil. Mi-a placut.
Oriana, mă bucur că te-a atras măcar titlul și primul vers despre care spui că ți-a plăcut. În versurile pe care le-ai scris este o întrerupere intenționată. Lasă loc interpretărilor, zic eu, sau...mi-aș dori. Poeziile mele vin exact așa, cum le scriu. Lucrătura e mai mult la stil. Cât despre offtopic, așa e, poate. Cadourile cele mai frumoase or fi cele pe care ni le cumpărăm singuri, nu? Fericirea, însă, dacă e vorba despre ea, înseamnă ceva mult mai mult...
Abia azi am descoperit acest text şi a fost o delectare. Este un text catartic, ironic, cu umor dulce-amar şi foarte bine scris. Multe blocuri au pereţii subţiri şi astfel de şobolani electrici sapă încât uneori îţi cade şi pixul din mână. Cum remarca şi Virgil, mai este şi discoteca de la parter, şi tocurile ascuţite deasupra ca pe un culoar de hotel ("de lux"!), şi discursul cuiva la televizor pe care nu ai dori să îl asculţi, şi baia prelungită a vecinilor la ora 4 dimineaţa, şi scaunele la bucătărie scârţâind deasupra când duci lingura la gură, şi multe alte instrumente de şifonat şi stors mentalul omului proletarizat. Mai frumos ca într-o piesă de Eugen Ionescu. Ezoterismul se transmite!
Lucian, am văzut că ai lăsat comentarii mai multor poeme scrise de mine.Chiar și atunci când critici ai o anume eleganță aristocratică, lucru care îmi place mult. Cele patru versuri de la sfârșit, îi spuneam și Adrianei Lisandru, vin ca o concluzie, un fel de haiku ontologic dacă îmi permiți comparația. Cu prietenie, te mai aștept
Nu sunt de acord cu "ascunsa in suflet" deoarece duce ideea in alta directie de la orbirea propriuzisa la orbirea interioara. Iar "bezna" e legata de orbire, dar nu de manechini ceea ce face ca analogia sa pice in final. Ideea de baza mi se pare buna.
si totusi poemu' e bun, un fel de brodărie cu filacterii, un fel de raj kapoor slam dunk millionaire taj mahal bollywood style, ceva ce mai rar citim pe-aici. ce nu inteleg este alternanta intre litera mica si litera mare la inceputul pasajelor unde putea fi cate-un asterik poate, dar ce stiu eu? o fi licenta poetica si eu, ruptul de românism de-atata timp, nu sunt la curent cu
Adina, sunt câteva sintagme și imagini la care merită să te gândești pentru a prelucra: "de parcă aș avea ceva de-a face" - e prea "de conversație" și soft față de structura ideatică a poeziei tale "mai degrabă" - e în plus "care decât să trăiască e conștient" - formulat astfel îmbină mai multe sensuri, nu știu dacă voit ai ales așa sau e o alunecare "buze prea roșii crăpate de vânt" - cred că e banal acel crăpate de vânt și destul de nepotrivit în context "decât sufletul și inima și oamenii..." - cred că merge altceva în loc de sufletul sau în loc de inima. Remarc însă construcții precum: "corbii și cicatricile cresc tot mai mult în carne" "lygia nu are voie să rostească toate cuvintele încep să o leg și pe ea în fiecare venă îi înfig seringi cu poemele iubitului" "trebuia să facă abstracție de cimitirele sensurilor rostite în câteva minute" Desigur, întreaga atmosfera de descompunere este abia respirabilă, mă întreb dacă ai scris ascultând Leonard Kohen sau pur și simplu vezi ceva-ul acesta putred, sau hăul, sau des-ființarea. oricum, actul sublimator a reușit. Iar mesajele percutează, ca o melodie ascultată la nesfârșit. :)
Marina, multumesc mult. Da, SUV-urile sunt Sport Utility Vehicle. De fapt acest ciclul de trei poeme are o istorie foarte curioasa. E un pariu de imaginatie, toate au pornit de la o singura fraza pe care mi s-a cerut s-o dezvolt, un exercitiu de autenticitate, de transpunere si imprumut al unor stari.
sensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
Foarte bine ai spris .Sinceră să fiu, insă, eu nu cred că ,,poezia e o cale de a înfrumuseţa , de a picta”dar din păcate aşa mi se primeşte, deci , nu-s frumoasă prin poezie. Dacă până acum aveam nişte îndoieli-să es sau nu din rândurile voastre- , acum am s-o fac . De ce? Doar din considerentul să nu fur timpul oamenilor pentru a-mi citi ,,capodoperele “ Am înţeles ,că a iubi la nebunie poezia nu inseamn a o naşte, nefiind însărcinată. Mulţumesc ,Adrian , pentru sinceritate. Am o rugăminte: te rog spune-mi cum să inchid contul , caci am vrut s-o fac de cateva ori , dar nu găsesc cum , Se vede că am ochi ca stelele adică prostuţă ca noaptea(am glumit )
Ceea ce face amprenta unicităţii versurilor tale este un simţ al limbii înnăscut, este ceea ce pentru cei care cântă s-ar numi ureche muzicală şi desigur, o sensibilitate caldă, creatoare de atmosferă. Lipsa de asperitate dar ironia fină, felină, te atrag şi te ţin legat, să mai rămâi, încă puţin prin paginile tale.
Adeseori m-am întrebat cu ce ai putea asocia cel mai bine credinţa. Evident, cu acea pasăre purtătoare de neasemuite comori, iar metafora acestui poem pare anume menită să te apropie cât mai mult de adevăr, ca o iubire aproape perfectă.
Aranca, îți mulțumesc pentru răspuns, însă nici acum n- ai înțeles ceea ce îi spuneam eu lui Andu și oricum asta mă privește pe mine și pe el. Te- aș ruga să fii mai atentă, dacă chiar dorești să intervii cu păreri acolo unde ele se adresează altora. Eu măcar am grijă să scriu corect genitiv- dativele în limba română. Nu îmi doresc un critic anume, doar mi- am exprimat punctul meu de vedere, dorind să nu supăr pe nimeni. Este până la urmă alegerea noastră un mod sau altul de a vedea lucrurile, de a vedea sau nu ceva într- un text. Toate părerile sunt subiective. Că ție nu- ți plac textele mele, asta e, eu n- am ce să- ți spun, decât că eu nu scriu ca să epatez pe cineva sau să- i fac pe plac cuiva anume, cu atât mai mult ție. Că sunt "mediocre" e părerea ta, nu e nevoie să mi-o spui tot mereu. Textele mele au avut însă parte și de altă receptare. Nu e nevoie să spun aici și nici nu caut să mă disculp că nu am de ce. Cât despre alte "păreri" privind studiile de exemplu, cred că nu sunt necesare pe acest site pentru că sunt mai nepotrivite decât urările creștinești, despre care n- am crezut că deranjează atât de mult. Dar, dacă ai astfel de păreri, te invit respectuos să nu mi le mai amintești pentru că le- am auzit, le cunosc. Nu te obligă absolut nimeni să mă citești. E destulă lume aici, pe site. Dumnezeu să îți ajute. Mie nu- mi fac absolut nici o plăcere discuțiile în contradictoriu, drept pentru care de acum înainte nu voi mai răspunde comentariilor tale. Cu aceeași considerație, Camelia Silea.
Nici nu mă aşteptam, Vlad, ca tu să ai vreo problemă cu oareşce din acest text sau oricare alt text/ desen/ recitare/ aparţinând autoarei.
Sincer, îmi place cum vă trimiteţi voi bezele literare cu orice prilej hermeneic, cum vă puneţi voi peniţe la bentiţe fără să vă întrebaţi dacă, pe undeva, cumva, se poate considera abuz sau prost gust faptul că folosiţi acest spaţiu doar pentru voi, de parcă ar fi terasa voastră de vară. Îmi place pentru că, uite, Vlad poate comite, după vreun an, un comentariu literar, transformând în nişă literar-modernă un text petulant-inocent în abordare şi naiv-adolescentin în mijloacele expresive şi în strucutra discursivă, pentru că, uite, în 2 ani, dintre atâtea sute de texte care s-au perindat pe aici, doar două i-au reţinut atenţia peniţei lui Vlad, ambele ale autoarei respectivei scrieri.
Chiar dacă miroase a Sorescu, se vede epoca, evoluţia. Şi e bine să se continue dezvoltarea unui stil ce prinde. Aici sînt alte cote poetice, originilatitate în mesaj şi în mesaj.
LIM.
imi aduc aminte de vremurile de demult cind faceam fotografii cu un Zenit si ma bateam pentru niste filme AzoMures. La un moment dat era sa mor pentru ca, in camera obscura, am baut din greseala o substanta folosita la developat. Cu toate acestea, cred ca acest text e doar o parere asumata si atit. Dupa ce m-am intors de pe Mont Blank(pe atunci nu aveam cont de fb), m-a intrebat frate-miu de ce sint impotriva. Sincer sa fiu imi era lene. In cele din urma mi-am facut cont pe fb(e doar un exemplu) si mi-am regasit aproape toti prietenii si oamenii care au contat pentru mine. Nu iau apararea nimanui si nu tin sa provoc pe nimeni, dar astfel de luari de pozitie sint lipsite de substanta in lipsa unei experiente concrete.
Îmi pare rău că nu vrei să-mi spui și ce nu-ți cade bine. Abea așteptam să te combat. Mulțumesc pentru James Cotton, cineva propunea și posibilitatea realizării unui fundal sonor, pînă atunci eu nu știu nici cum se pot posta imagini.
Înainte să citesc, ştiu că mă aşteaptă ceva inedit în fiecare proză semnată Avelea şi, niciodată, nu am fost dezamăgit. Descrierile şi comparaţiile sunt sarea şi piperul, iar această frază lungă e construită în aşa fel, încât nu oboseşte cititorul din faţa monitorului. Felicitări!
la "Hei, Janis" ai dat o explicatie amanuntita contextului. care este talcul apostrofarii batranei care te supara cu "nu ti-s boii acasa"? sunt plecat de 30 de ani din Romania dar nu vreau sa-mi scape nimic! "ne scrantim piciorul drept" nu prea merge. sunteti o intreaga echipa calcand pe un singur picior drept? imi scrantesc piciorul drept, "ne iese sufletul" e OK. apoi as zice spre final: Sergiu Nicolaescu mai scoate un lung-metraj ceva de primă pagină. in rest s-auzim de bine. un an nou cu pace si placute reportaje, iti doresc.
Adrian, să-ţi dea Dumnezeu multă sănătate! Te felicit! Eşti printre puţinii autori pe care îi citesc cu drag şi-i respect. Meriţi.
O felicit şi pe Raluca Sandor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
- Aici intru într-un spațiu intim, găsesc un fragment de jurnal. încărcătura afectivă a mărturisii - chiar și metaforizată, și nuanțată literar - mă determină cumva să nu caut, să nu pot vedea, să nu aud. fiindcă e ca și cum aș da buzna. o intruziune nepermisă. cineva aici vorbește cu sine și cu cei din sine însuși. e un discurs la marginea autodezvăluirii. imaginar sau nu, nici nu contează. receptorul se simte deja acolo, în spațiul autorului. e o filă de "sertar", de "scrin", de "memorie". Abia am îndrăznit eu să las impresia. De fapt, las un sunet interior. Aștept scrierile mai departe.
pentru textul : casamaro deDomnule Cristea, bun venit pe pagina mea. Daca as fi dupa mine, chiar si eu mi-as imbunatati unele texte scrise cu ceva timp in urma. Timpul trece peste noi si altfel analizam niste lucruri. Dar, daca as sta sa imi imbunatatesc toate textele, m-as minti pe mine. Nu as mai fi eu acela care a scris acel text atunci. Este bine insa ca fiecare cititor gaseste o alta avrianta, o alta viziune, inseamna ca textul trezeste, cel putin, curiozitatea. Cu toate ca textul pe mine m-a rupt din doua, atat de tulburat am fost in acele momente. Acuma, nu mai am aceeasi inspiratie. Deunazi, chiar credeam ca renunt definitiv. Scriu rar si incerc sa nu-mi bat joc de cuvinte. Astept sa se intample ceva cu mine, ceva autentic.
I-am ramas dator si lui margas pentru comentariu. Margas, daca ti-a placut macar un pic textul, multumesc. Nu trebuia sa te iei de Virgil, este o chestie intre noi care, spun eu, este pe cale de a se rezolva. Sper ca va fi in avantajul lui, sa fie mult mai apreciat si respectat pe sit. In rest, sanatate tuturor si sa aveti succese in viata si inspiratie autentica in poezie.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit dePrefer " trofee(le) boșimane" in locul inceputului dulceag (si de cate ori mi-ai tot spus in comentarii sa evit astfel de cuvinte... te-a ajuns si pe tine bag seama :))... cu o mentiune pentru finalul imposibil dar pe deplin credibil. Mi-a placut.
pentru textul : 3:59 a.m. deOriana, mă bucur că te-a atras măcar titlul și primul vers despre care spui că ți-a plăcut. În versurile pe care le-ai scris este o întrerupere intenționată. Lasă loc interpretărilor, zic eu, sau...mi-aș dori. Poeziile mele vin exact așa, cum le scriu. Lucrătura e mai mult la stil. Cât despre offtopic, așa e, poate. Cadourile cele mai frumoase or fi cele pe care ni le cumpărăm singuri, nu? Fericirea, însă, dacă e vorba despre ea, înseamnă ceva mult mai mult...
pentru textul : despre veri care nu țin mai mult de trei luni deSilvia iti multumesc pentru rabdare si incredere, mai ales ca fiecare zi este un nou inceput...de drum...
pentru textul : primul pas deAbia azi am descoperit acest text şi a fost o delectare. Este un text catartic, ironic, cu umor dulce-amar şi foarte bine scris. Multe blocuri au pereţii subţiri şi astfel de şobolani electrici sapă încât uneori îţi cade şi pixul din mână. Cum remarca şi Virgil, mai este şi discoteca de la parter, şi tocurile ascuţite deasupra ca pe un culoar de hotel ("de lux"!), şi discursul cuiva la televizor pe care nu ai dori să îl asculţi, şi baia prelungită a vecinilor la ora 4 dimineaţa, şi scaunele la bucătărie scârţâind deasupra când duci lingura la gură, şi multe alte instrumente de şifonat şi stors mentalul omului proletarizat. Mai frumos ca într-o piesă de Eugen Ionescu. Ezoterismul se transmite!
pentru textul : Mârlanul cu bormaşină deLucian, am văzut că ai lăsat comentarii mai multor poeme scrise de mine.Chiar și atunci când critici ai o anume eleganță aristocratică, lucru care îmi place mult. Cele patru versuri de la sfârșit, îi spuneam și Adrianei Lisandru, vin ca o concluzie, un fel de haiku ontologic dacă îmi permiți comparația. Cu prietenie, te mai aștept
pentru textul : vin creioaneleeeeeeeeeeee deai dreptate! recitind îmi dau seama că îl voi rescrie!
pentru textul : poeții dorm în vaze deNu sunt de acord cu "ascunsa in suflet" deoarece duce ideea in alta directie de la orbirea propriuzisa la orbirea interioara. Iar "bezna" e legata de orbire, dar nu de manechini ceea ce face ca analogia sa pice in final. Ideea de baza mi se pare buna.
emil
pentru textul : Atingere desi totusi poemu' e bun, un fel de brodărie cu filacterii, un fel de raj kapoor slam dunk millionaire taj mahal bollywood style, ceva ce mai rar citim pe-aici. ce nu inteleg este alternanta intre litera mica si litera mare la inceputul pasajelor unde putea fi cate-un asterik poate, dar ce stiu eu? o fi licenta poetica si eu, ruptul de românism de-atata timp, nu sunt la curent cu
pentru textul : and nothing else matters… deAdina, sunt câteva sintagme și imagini la care merită să te gândești pentru a prelucra: "de parcă aș avea ceva de-a face" - e prea "de conversație" și soft față de structura ideatică a poeziei tale "mai degrabă" - e în plus "care decât să trăiască e conștient" - formulat astfel îmbină mai multe sensuri, nu știu dacă voit ai ales așa sau e o alunecare "buze prea roșii crăpate de vânt" - cred că e banal acel crăpate de vânt și destul de nepotrivit în context "decât sufletul și inima și oamenii..." - cred că merge altceva în loc de sufletul sau în loc de inima. Remarc însă construcții precum: "corbii și cicatricile cresc tot mai mult în carne" "lygia nu are voie să rostească toate cuvintele încep să o leg și pe ea în fiecare venă îi înfig seringi cu poemele iubitului" "trebuia să facă abstracție de cimitirele sensurilor rostite în câteva minute" Desigur, întreaga atmosfera de descompunere este abia respirabilă, mă întreb dacă ai scris ascultând Leonard Kohen sau pur și simplu vezi ceva-ul acesta putred, sau hăul, sau des-ființarea. oricum, actul sublimator a reușit. Iar mesajele percutează, ca o melodie ascultată la nesfârșit. :)
pentru textul : centrul lumei deîntradevăr. dar oricum, binevenit, e altceva, e altfel față de
pentru textul : Arta Brută deMarina, multumesc mult. Da, SUV-urile sunt Sport Utility Vehicle. De fapt acest ciclul de trei poeme are o istorie foarte curioasa. E un pariu de imaginatie, toate au pornit de la o singura fraza pe care mi s-a cerut s-o dezvolt, un exercitiu de autenticitate, de transpunere si imprumut al unor stari.
pentru textul : ruta 86 demulţumesc pentru apreciere. Spune-mi şi mie ce înseamnă "congrat!"
pentru textul : Zahărul şi zaharina, pielea şi plasticul deStimă,i.p.v
Mulţumesc. Aprecierea este, pentru mine, de două ori importantă, pentru că vine de la Virgil.
pentru textul : mama primenea cerul într-un trunchi de salcie deerată
*ce anume (în loc de „se anume”)
vezi? nu mă lăudam degeaba cu miopia mea... :)
pentru textul : UN GROTESC COTIDIAN desensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
pentru textul : mater misericordiae deVersiune noua... Cristi
pentru textul : Sonet 174 deFoarte bine ai spris .Sinceră să fiu, insă, eu nu cred că ,,poezia e o cale de a înfrumuseţa , de a picta”dar din păcate aşa mi se primeşte, deci , nu-s frumoasă prin poezie. Dacă până acum aveam nişte îndoieli-să es sau nu din rândurile voastre- , acum am s-o fac . De ce? Doar din considerentul să nu fur timpul oamenilor pentru a-mi citi ,,capodoperele “ Am înţeles ,că a iubi la nebunie poezia nu inseamn a o naşte, nefiind însărcinată. Mulţumesc ,Adrian , pentru sinceritate. Am o rugăminte: te rog spune-mi cum să inchid contul , caci am vrut s-o fac de cateva ori , dar nu găsesc cum , Se vede că am ochi ca stelele adică prostuţă ca noaptea(am glumit )
pentru textul : suferinţă deCeea ce face amprenta unicităţii versurilor tale este un simţ al limbii înnăscut, este ceea ce pentru cei care cântă s-ar numi ureche muzicală şi desigur, o sensibilitate caldă, creatoare de atmosferă. Lipsa de asperitate dar ironia fină, felină, te atrag şi te ţin legat, să mai rămâi, încă puţin prin paginile tale.
pentru textul : două cântece roşii deAdeseori m-am întrebat cu ce ai putea asocia cel mai bine credinţa. Evident, cu acea pasăre purtătoare de neasemuite comori, iar metafora acestui poem pare anume menită să te apropie cât mai mult de adevăr, ca o iubire aproape perfectă.
Aranca, îți mulțumesc pentru răspuns, însă nici acum n- ai înțeles ceea ce îi spuneam eu lui Andu și oricum asta mă privește pe mine și pe el. Te- aș ruga să fii mai atentă, dacă chiar dorești să intervii cu păreri acolo unde ele se adresează altora. Eu măcar am grijă să scriu corect genitiv- dativele în limba română. Nu îmi doresc un critic anume, doar mi- am exprimat punctul meu de vedere, dorind să nu supăr pe nimeni. Este până la urmă alegerea noastră un mod sau altul de a vedea lucrurile, de a vedea sau nu ceva într- un text. Toate părerile sunt subiective. Că ție nu- ți plac textele mele, asta e, eu n- am ce să- ți spun, decât că eu nu scriu ca să epatez pe cineva sau să- i fac pe plac cuiva anume, cu atât mai mult ție. Că sunt "mediocre" e părerea ta, nu e nevoie să mi-o spui tot mereu. Textele mele au avut însă parte și de altă receptare. Nu e nevoie să spun aici și nici nu caut să mă disculp că nu am de ce. Cât despre alte "păreri" privind studiile de exemplu, cred că nu sunt necesare pe acest site pentru că sunt mai nepotrivite decât urările creștinești, despre care n- am crezut că deranjează atât de mult. Dar, dacă ai astfel de păreri, te invit respectuos să nu mi le mai amintești pentru că le- am auzit, le cunosc. Nu te obligă absolut nimeni să mă citești. E destulă lume aici, pe site. Dumnezeu să îți ajute. Mie nu- mi fac absolut nici o plăcere discuțiile în contradictoriu, drept pentru care de acum înainte nu voi mai răspunde comentariilor tale. Cu aceeași considerație, Camelia Silea.
pentru textul : raiul de la marginea potirului deÎn linii mari mi-a plăcut poemul. Îmi spune ceva, mă pot regăsi pe undeva. Dar, mi se pare extrem de încărcat. Este doar o părere...nevinovată.
pentru textul : Fast forward deNici nu mă aşteptam, Vlad, ca tu să ai vreo problemă cu oareşce din acest text sau oricare alt text/ desen/ recitare/ aparţinând autoarei.
Sincer, îmi place cum vă trimiteţi voi bezele literare cu orice prilej hermeneic, cum vă puneţi voi peniţe la bentiţe fără să vă întrebaţi dacă, pe undeva, cumva, se poate considera abuz sau prost gust faptul că folosiţi acest spaţiu doar pentru voi, de parcă ar fi terasa voastră de vară. Îmi place pentru că, uite, Vlad poate comite, după vreun an, un comentariu literar, transformând în nişă literar-modernă un text petulant-inocent în abordare şi naiv-adolescentin în mijloacele expresive şi în strucutra discursivă, pentru că, uite, în 2 ani, dintre atâtea sute de texte care s-au perindat pe aici, doar două i-au reţinut atenţia peniţei lui Vlad, ambele ale autoarei respectivei scrieri.
...
pentru textul : de vorbă cu tine II deChiar dacă miroase a Sorescu, se vede epoca, evoluţia. Şi e bine să se continue dezvoltarea unui stil ce prinde. Aici sînt alte cote poetice, originilatitate în mesaj şi în mesaj.
pentru textul : După-amiaza unui hierofant deLIM.
imi aduc aminte de vremurile de demult cind faceam fotografii cu un Zenit si ma bateam pentru niste filme AzoMures. La un moment dat era sa mor pentru ca, in camera obscura, am baut din greseala o substanta folosita la developat. Cu toate acestea, cred ca acest text e doar o parere asumata si atit. Dupa ce m-am intors de pe Mont Blank(pe atunci nu aveam cont de fb), m-a intrebat frate-miu de ce sint impotriva. Sincer sa fiu imi era lene. In cele din urma mi-am facut cont pe fb(e doar un exemplu) si mi-am regasit aproape toti prietenii si oamenii care au contat pentru mine. Nu iau apararea nimanui si nu tin sa provoc pe nimeni, dar astfel de luari de pozitie sint lipsite de substanta in lipsa unei experiente concrete.
pentru textul : rețeaua de inutil deÎmi pare rău că nu vrei să-mi spui și ce nu-ți cade bine. Abea așteptam să te combat. Mulțumesc pentru James Cotton, cineva propunea și posibilitatea realizării unui fundal sonor, pînă atunci eu nu știu nici cum se pot posta imagini.
pentru textul : Valea Lotusului deÎnainte să citesc, ştiu că mă aşteaptă ceva inedit în fiecare proză semnată Avelea şi, niciodată, nu am fost dezamăgit. Descrierile şi comparaţiile sunt sarea şi piperul, iar această frază lungă e construită în aşa fel, încât nu oboseşte cititorul din faţa monitorului. Felicitări!
pentru textul : Plaja de la Vadu într-o singură frază dela "Hei, Janis" ai dat o explicatie amanuntita contextului. care este talcul apostrofarii batranei care te supara cu "nu ti-s boii acasa"? sunt plecat de 30 de ani din Romania dar nu vreau sa-mi scape nimic! "ne scrantim piciorul drept" nu prea merge. sunteti o intreaga echipa calcand pe un singur picior drept? imi scrantesc piciorul drept, "ne iese sufletul" e OK. apoi as zice spre final: Sergiu Nicolaescu mai scoate un lung-metraj ceva de primă pagină. in rest s-auzim de bine. un an nou cu pace si placute reportaje, iti doresc.
pentru textul : Filmări ratate desi sa nu uit penita pe care textul si autorul o merita cu desavîrsire (suna cam standard, dar n-am gasit altceva si penita vreau sa dau!)
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deAdrian, să-ţi dea Dumnezeu multă sănătate! Te felicit! Eşti printre puţinii autori pe care îi citesc cu drag şi-i respect. Meriţi.
O felicit şi pe Raluca Sandor.
Bravo!
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 dePagini