stiu exact ce vrei sa spui. de-aia inca fug de voi, m-as scurtcircuita.
partea ironica e ca incerc sa scap, scriind, exact de ceea ce transmit.
parca as cara un pacat in vazul tuturor.
intr-o nota mai putin personala, am sperat ca titlul sa "traduca" poezia acolo unde-i poate prea invaluita; pare c-a reusit. multumesc, ma temeam ca n-am sa stiu.
Comentariile mi se par pertinente și într-adevăr, am lucrat aici cu destule clișee pentru a mai produce cititorului vreun fior artistic. Vă mulțumesc pentru trecere și cuvinte și vă mai aștept.
excelenta, Ialin. Mi-a placut felul in care "ai incaltat" cotidianul cu ritm si rima. Tropi inediti: "De după geamul gol m-ascult... latent Mă simt un gramofon cu baterie Din discul de vinil se-aude lent- Un ac îi tatua o melodie-" "Un lift pierdut se cațără pe funii Sunt mai bătrân cu-un metru, doi de sfoară M-aș încălța cu tălpile de-afară." plus convergenta ideilor. Foarte inspirat finalul. obiectii? da, primul vers ( pe ideea asta s-a brodat foarte mult pana acum, nu-i asa?) si "Anestezia pașilor... calc unii", care mi s-a parut mai aglutinat la intreg. dar obiectiile mele sunt palide, comparativ cu valoarea ansamblului. penita, cu admiratie.
iată o reacţie poetică care m-a făcut să tresar. minunat!
este singurul text dintre cele trei ale mele despre care ştiam cu siguranţă că-ţi va plăcea. strofa selectată de tine a fost punctul de la care am început să gândesc întreaga poezie. mi-a plăcut şi mie mult. chiar mi-era teamă că n-o să pot ridica restul la nivelul ei.
mă bucură şi mă onorează aprecierile tale.
îţi mulţumesc mult, Adrian.
bunicel text. are imagini inedite, comic pe alocuri, iar per total, un spectacol. la final, eu m as fi oprit in dud. iar in loc de casa de sticla ar merge menajeria sau ceva asemanator
Expoziţia cuprinde mult mai multe fotografii, majoritatea de la începutul secolului trecut. Am ales pentru acest articol câteva mai sugestive pentru mineritul Văii Jiului şi pentru minerit, în general. Chiar dacă o anumită fotografie e făcută la Lupeni, ea este reprezentativă pentru oricare mină. Ideea este să se vadă condiţiile grele de muncă în subteran. Aşa am gândit eu, când am ales să nu vin cu detalii.
Adina, sunt câteva sintagme și imagini la care merită să te gândești pentru a prelucra: "de parcă aș avea ceva de-a face" - e prea "de conversație" și soft față de structura ideatică a poeziei tale "mai degrabă" - e în plus "care decât să trăiască e conștient" - formulat astfel îmbină mai multe sensuri, nu știu dacă voit ai ales așa sau e o alunecare "buze prea roșii crăpate de vânt" - cred că e banal acel crăpate de vânt și destul de nepotrivit în context "decât sufletul și inima și oamenii..." - cred că merge altceva în loc de sufletul sau în loc de inima. Remarc însă construcții precum: "corbii și cicatricile cresc tot mai mult în carne" "lygia nu are voie să rostească toate cuvintele încep să o leg și pe ea în fiecare venă îi înfig seringi cu poemele iubitului" "trebuia să facă abstracție de cimitirele sensurilor rostite în câteva minute" Desigur, întreaga atmosfera de descompunere este abia respirabilă, mă întreb dacă ai scris ascultând Leonard Kohen sau pur și simplu vezi ceva-ul acesta putred, sau hăul, sau des-ființarea. oricum, actul sublimator a reușit. Iar mesajele percutează, ca o melodie ascultată la nesfârșit. :)
Niet Virgile, tocmai asta e... daca ceea ce ai fi scris tu pana acum ar fi fost doar clisee nu m-as fi obosit sa ma oftic la aceasta lectura. Dar eu stiu ca nici tu nu crezi ce ai spus :-) Bobadil.
cred că meteahna acestui text sînt prea multele cuvinte de legătură. precum și faptul că se rezumă la a fi doar descriptiv-impresionist. deși îmi place impresionismul în pictură am rezerve față de el în poezie. nu că nu poate fi realizat dar se alunecă foarte ușor (cum cred că este și cazul de față) în confuz, neclar.
Nu stiu care era inainte si ce ai adaugat, dar pe mine sigur ma "atinge" cea de-a doua. Desi, acum e acum, ochiul meu ar prefera-o pe prima. Ceea ce inseamna ca e bine sa fie ambele, tocmai pentru plinatatea expresivitatii. Nici o cale de alegere but to turn it off.
Ok, purced. Mă deranjează puțin pedalarea pe libertate, dar din punctul de vedere al prea multelor cuvinte folosite. Și înțeleg, sper, că te-ai folosit cum trebuie de vorba aceea prea des folosită vizavi de România. Numai că m-am așteptat să schimbi registrul. Dupa balada am sperat că o să închei cu "și asta mi-a ocupat deja tot sufletul". Sfârșitul frizează antologicul. Mai ales că eu îl văd ca pe o trecere dincolo de românism, o scufundare în umanul ce nu ține cont de granițe.
eu iti urez bun venit dar am rezerve fata de text. parca prea multe cuvinte de legatura, comentariul (mușcând din batistă, evident)... este mai degraba anecdotic. partea a doua e tot mai degraba pontoasa decit lirica desi apar nuante tandre. probabil ca textul ar mai trebui lucrat.
"ca să existe unele lucruri nu trebuie să vorbească ele doar sînt pentru vremea cînd ochii vor fi pregătiți" - poate prea retoric "fără tine e ca și cum ai dormi noaptea cu ușa deschisă și dimineața te trezești gripat sau ca și cum realizezi..." - probabil as fi preferat folosirea persoanei intii "zilele mele încep cu accidente niște tineri s-au făcut zob pe dn nu știu care dau fuga la hartă să văd dacă e drumul tău de întoarcere mă rog să ajungi acasă cu bine" - relativ melodramatic in umila mea opinie (mai ales finalul) "ca să exist nu trebuie să vorbesc să mănînc să să mă spăl pe față nu trebuie să am dantura completă trebuie doar să mă rog să-ți fie bine într-o zi vei fi pregătită vei ști că eu am făcut toate minunile din viața ta" - am inteles ca acesta este intr-un fel un poem de dragoste dar versurile de mai sus mi se par simplute si mai degraba "emotionalitati" decit poezie. "de nu m-ai crede ți-aș spune că-l am pe dumnezeu la degetul mic e topit după mine nu am făcut lumea dar am crescut oameni cum am știut mai bine" - putin cam copilareasca strofa asta "de astăzi ambulanțele vor transporta miri la starea civilă moartea e ca un mijloc de transport în comun mergi două trei stații și ai ajuns" - textul asta incepe sa semene cu o colectie de cimilituri sau ziceri mai mult sau mai putin batrinesti, si tot mai putin cu poezie. Finalul e la fel de simplut.
sinteza e babeasca: programe...dreapta stanga...forta omniprezenta/asta in lipsa de informatii ce ar putea fi ea/ isi trece energia prin modulul de cautare si aranjare a informatiilor pentru a satisface un sentiment/ o energie cerere/ dar totul se blocheaza cand sunt alte necesitati sufleteste predominante in momantul provocarii/textul/ de aceea a te ridica prin arta/ muzica de exemplu/ devine o metoda de a-ti face accesibil sistemul. daca conditiile sentimentale nu sunt satisfacute poti sa fi geniu nu te vei indrepta cu vointa catre studiu ori alegerea nu stiu carei meserii. sa zicem ca esti nevrozat pe ideia de hrana. de aici ajung la textul cu adrenalina, care forteaza in cazuri extreme concentrarea in cazul in care trebuie sa intrerupi brusc folosirea sistemului pt o necesitate aparuta brusc , de alt gen. cred ca mai pot simplifica, dar eram nerabdatoare sa ma manifest.
poemul pare o polifonie compozita interpretata de oratorienii uitati prin corabiile de hirtie din iazul acesta domestic cotidian. totul tinde sa se subtieze, sa capete nuantele si gustul pietrelor, dincolo de tabloul profan "La Rappresentazione di Anima e di Corpo" recent restaurat, si tu stii cine e autorul "într-o zi m-am sculat mort clopoțelul legat de degetul de la picior suna a marș funebru"
M-a atras titlul, cred că este din cauza pasiunii mele pentru oamneii-arbori, pentru definirea printr-un anume arbore special, ca aromă, ca simbolistică, rădăcină, sevă, esență. Aici, timpul este convalescent, piperul nu își duce până la capăt tămăduirea, golește trupul de suflet, îl lasă într-o amintire pe un țărm. E totuși o eliberare. Din melancolia unei femei ce se întoarce "din naufragiul literelor/grea de polen", născătoare, fecundă, roditoare, tămăduitoare ea va fi. Tehnic: cred că poți prelucra "bolnavă de moarte" , cu altă expresie (bolnavă de negru?). În strofa a doua e o rimă involuntară "înflori_melancolii". De asemenea e ușor disonant "pe când_pe nume" (poți renunța la primul "pe"). Arborele tău așteaptă mâna care să-i aducă apa vindecătoare.
Dancus, pot spune ca am avut o zi frumoasa astazi...prima mea lansare de carte si penita primita de la tine! :) dar mai ales cuvintele ce o insotesc... multumesc. Adriana
I s-a facut o primire frumoasa lu Vasile, un gest deosebit din partea membrilor. Eu il intreb un singur lucru, mai Vasile, de ce te chinui sa pui rima intotdeauna la sfarsitul versului, e al naiba de previzibila,cautata, lasa textul sa respire, nu trebuie sa le asezi intotdeauna cu rigla. Este doar parerea mea, poate asta e stilul tau, poate vei reflecta la asta. Salut.
Andu, tocmai imi spunea cineva ca dupa ac. sminteala frumoasa numita dragoste vine timpul intelepciunii sau macar a unor cuvinte potrivite. iar ele pot lega si dezlega lumea. ceea ce e minunat. multumesc pentru semn
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată poemului.
Deocamdată nu accentuez pe prozodie ci merg mai mult pe idee încercând să păstrez o prozodie de tip vorbire liberă dar asta e discutabil ca orice lucru:)
Am decis în ultima clipă să-l scriu aşa, fluviu dar după ce am citit comentariul dumneavoastră mi-am dat seama că era mai bine să rămână la forma iniţială cu trei strofe. "până mai ieri" indică faptul că ne aflăm încă într-un timp relativ, este o expresie inexactă, de acolo timpul devine exact devine relatare. L-am gândit ca un poem în trei stări: trecut, prezent şi etern.
În încheiere vă mulţumesc din nou pentru citire şi pentru sugestii.
Marga
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
stiu exact ce vrei sa spui. de-aia inca fug de voi, m-as scurtcircuita.
partea ironica e ca incerc sa scap, scriind, exact de ceea ce transmit.
parca as cara un pacat in vazul tuturor.
intr-o nota mai putin personala, am sperat ca titlul sa "traduca" poezia acolo unde-i poate prea invaluita; pare c-a reusit. multumesc, ma temeam ca n-am sa stiu.
pentru textul : Poezie pentru orbi deComentariile mi se par pertinente și într-adevăr, am lucrat aici cu destule clișee pentru a mai produce cititorului vreun fior artistic. Vă mulțumesc pentru trecere și cuvinte și vă mai aștept.
pentru textul : YM deexcelenta, Ialin. Mi-a placut felul in care "ai incaltat" cotidianul cu ritm si rima. Tropi inediti: "De după geamul gol m-ascult... latent Mă simt un gramofon cu baterie Din discul de vinil se-aude lent- Un ac îi tatua o melodie-" "Un lift pierdut se cațără pe funii Sunt mai bătrân cu-un metru, doi de sfoară M-aș încălța cu tălpile de-afară." plus convergenta ideilor. Foarte inspirat finalul. obiectii? da, primul vers ( pe ideea asta s-a brodat foarte mult pana acum, nu-i asa?) si "Anestezia pașilor... calc unii", care mi s-a parut mai aglutinat la intreg. dar obiectiile mele sunt palide, comparativ cu valoarea ansamblului. penita, cu admiratie.
pentru textul : Desculț deda, e un text patetic
pentru textul : lasoul de aur deiată o reacţie poetică care m-a făcut să tresar. minunat!
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” deeste singurul text dintre cele trei ale mele despre care ştiam cu siguranţă că-ţi va plăcea. strofa selectată de tine a fost punctul de la care am început să gândesc întreaga poezie. mi-a plăcut şi mie mult. chiar mi-era teamă că n-o să pot ridica restul la nivelul ei.
mă bucură şi mă onorează aprecierile tale.
îţi mulţumesc mult, Adrian.
bunicel text. are imagini inedite, comic pe alocuri, iar per total, un spectacol. la final, eu m as fi oprit in dud. iar in loc de casa de sticla ar merge menajeria sau ceva asemanator
pentru textul : casa cu pereții de sticlă deExpoziţia cuprinde mult mai multe fotografii, majoritatea de la începutul secolului trecut. Am ales pentru acest articol câteva mai sugestive pentru mineritul Văii Jiului şi pentru minerit, în general. Chiar dacă o anumită fotografie e făcută la Lupeni, ea este reprezentativă pentru oricare mină. Ideea este să se vadă condiţiile grele de muncă în subteran. Aşa am gândit eu, când am ales să nu vin cu detalii.
pentru textul : Mineritul Văii Jiului în alb şi negru deMă predau, domnule! M-aţi convins definitiv.
pentru textul : aproape alb deAdina, sunt câteva sintagme și imagini la care merită să te gândești pentru a prelucra: "de parcă aș avea ceva de-a face" - e prea "de conversație" și soft față de structura ideatică a poeziei tale "mai degrabă" - e în plus "care decât să trăiască e conștient" - formulat astfel îmbină mai multe sensuri, nu știu dacă voit ai ales așa sau e o alunecare "buze prea roșii crăpate de vânt" - cred că e banal acel crăpate de vânt și destul de nepotrivit în context "decât sufletul și inima și oamenii..." - cred că merge altceva în loc de sufletul sau în loc de inima. Remarc însă construcții precum: "corbii și cicatricile cresc tot mai mult în carne" "lygia nu are voie să rostească toate cuvintele încep să o leg și pe ea în fiecare venă îi înfig seringi cu poemele iubitului" "trebuia să facă abstracție de cimitirele sensurilor rostite în câteva minute" Desigur, întreaga atmosfera de descompunere este abia respirabilă, mă întreb dacă ai scris ascultând Leonard Kohen sau pur și simplu vezi ceva-ul acesta putred, sau hăul, sau des-ființarea. oricum, actul sublimator a reușit. Iar mesajele percutează, ca o melodie ascultată la nesfârșit. :)
pentru textul : centrul lumei deNiet Virgile, tocmai asta e... daca ceea ce ai fi scris tu pana acum ar fi fost doar clisee nu m-as fi obosit sa ma oftic la aceasta lectura. Dar eu stiu ca nici tu nu crezi ce ai spus :-) Bobadil.
pentru textul : bronzul orologiilor deioana, te rog, reformuleaza! ce sa inteleg prin "umplutura"? din puntul tau de vedere, celelalte frgamente nu au nicio valoare literara?
pentru textul : punga de plastic decred că meteahna acestui text sînt prea multele cuvinte de legătură. precum și faptul că se rezumă la a fi doar descriptiv-impresionist. deși îmi place impresionismul în pictură am rezerve față de el în poezie. nu că nu poate fi realizat dar se alunecă foarte ușor (cum cred că este și cazul de față) în confuz, neclar.
pentru textul : cântec de iubire oarbă deCOABITÁRE s.f. Faptul de a coabita; conviețuire; coabitație. [ Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink
Cuvântul «cohabita» nu a fost găsit, dar am găsit următoarele cuvinte apropiate:
pentru textul : Alb şi roşu decoabita (1 coabitez) | coabita (1 coabit)
Nu stiu care era inainte si ce ai adaugat, dar pe mine sigur ma "atinge" cea de-a doua. Desi, acum e acum, ochiul meu ar prefera-o pe prima. Ceea ce inseamna ca e bine sa fie ambele, tocmai pentru plinatatea expresivitatii. Nici o cale de alegere but to turn it off.
pentru textul : exaust deOk, purced. Mă deranjează puțin pedalarea pe libertate, dar din punctul de vedere al prea multelor cuvinte folosite. Și înțeleg, sper, că te-ai folosit cum trebuie de vorba aceea prea des folosită vizavi de România. Numai că m-am așteptat să schimbi registrul. Dupa balada am sperat că o să închei cu "și asta mi-a ocupat deja tot sufletul". Sfârșitul frizează antologicul. Mai ales că eu îl văd ca pe o trecere dincolo de românism, o scufundare în umanul ce nu ține cont de granițe.
pentru textul : all the way home deeu iti urez bun venit dar am rezerve fata de text. parca prea multe cuvinte de legatura, comentariul (mușcând din batistă, evident)... este mai degraba anecdotic. partea a doua e tot mai degraba pontoasa decit lirica desi apar nuante tandre. probabil ca textul ar mai trebui lucrat.
pentru textul : un avanpost al nebuniei de"ca să existe unele lucruri nu trebuie să vorbească ele doar sînt pentru vremea cînd ochii vor fi pregătiți" - poate prea retoric "fără tine e ca și cum ai dormi noaptea cu ușa deschisă și dimineața te trezești gripat sau ca și cum realizezi..." - probabil as fi preferat folosirea persoanei intii "zilele mele încep cu accidente niște tineri s-au făcut zob pe dn nu știu care dau fuga la hartă să văd dacă e drumul tău de întoarcere mă rog să ajungi acasă cu bine" - relativ melodramatic in umila mea opinie (mai ales finalul) "ca să exist nu trebuie să vorbesc să mănînc să să mă spăl pe față nu trebuie să am dantura completă trebuie doar să mă rog să-ți fie bine într-o zi vei fi pregătită vei ști că eu am făcut toate minunile din viața ta" - am inteles ca acesta este intr-un fel un poem de dragoste dar versurile de mai sus mi se par simplute si mai degraba "emotionalitati" decit poezie. "de nu m-ai crede ți-aș spune că-l am pe dumnezeu la degetul mic e topit după mine nu am făcut lumea dar am crescut oameni cum am știut mai bine" - putin cam copilareasca strofa asta "de astăzi ambulanțele vor transporta miri la starea civilă moartea e ca un mijloc de transport în comun mergi două trei stații și ai ajuns" - textul asta incepe sa semene cu o colectie de cimilituri sau ziceri mai mult sau mai putin batrinesti, si tot mai putin cu poezie. Finalul e la fel de simplut.
pentru textul : lonesome deMulțumesc, Francisc, e atât cât poate fi. Iar sad-sand-send-sent e un joc. Ca și luminile. Tu vezi, auzi, înțelegi.
pentru textul : white sent (for blanche) desinteza e babeasca: programe...dreapta stanga...forta omniprezenta/asta in lipsa de informatii ce ar putea fi ea/ isi trece energia prin modulul de cautare si aranjare a informatiilor pentru a satisface un sentiment/ o energie cerere/ dar totul se blocheaza cand sunt alte necesitati sufleteste predominante in momantul provocarii/textul/ de aceea a te ridica prin arta/ muzica de exemplu/ devine o metoda de a-ti face accesibil sistemul. daca conditiile sentimentale nu sunt satisfacute poti sa fi geniu nu te vei indrepta cu vointa catre studiu ori alegerea nu stiu carei meserii. sa zicem ca esti nevrozat pe ideia de hrana. de aici ajung la textul cu adrenalina, care forteaza in cazuri extreme concentrarea in cazul in care trebuie sa intrerupi brusc folosirea sistemului pt o necesitate aparuta brusc , de alt gen. cred ca mai pot simplifica, dar eram nerabdatoare sa ma manifest.
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural deiti multumesc frumos.
pentru textul : Apariţie editorială depoemul pare o polifonie compozita interpretata de oratorienii uitati prin corabiile de hirtie din iazul acesta domestic cotidian. totul tinde sa se subtieze, sa capete nuantele si gustul pietrelor, dincolo de tabloul profan "La Rappresentazione di Anima e di Corpo" recent restaurat, si tu stii cine e autorul "într-o zi m-am sculat mort clopoțelul legat de degetul de la picior suna a marș funebru"
pentru textul : 12-13 marinari deM-a atras titlul, cred că este din cauza pasiunii mele pentru oamneii-arbori, pentru definirea printr-un anume arbore special, ca aromă, ca simbolistică, rădăcină, sevă, esență. Aici, timpul este convalescent, piperul nu își duce până la capăt tămăduirea, golește trupul de suflet, îl lasă într-o amintire pe un țărm. E totuși o eliberare. Din melancolia unei femei ce se întoarce "din naufragiul literelor/grea de polen", născătoare, fecundă, roditoare, tămăduitoare ea va fi. Tehnic: cred că poți prelucra "bolnavă de moarte" , cu altă expresie (bolnavă de negru?). În strofa a doua e o rimă involuntară "înflori_melancolii". De asemenea e ușor disonant "pe când_pe nume" (poți renunța la primul "pe"). Arborele tău așteaptă mâna care să-i aducă apa vindecătoare.
pentru textul : arborele de piper deDancus, pot spune ca am avut o zi frumoasa astazi...prima mea lansare de carte si penita primita de la tine! :) dar mai ales cuvintele ce o insotesc... multumesc. Adriana
pentru textul : În zodia şopârlei defie cum zici tu... vorba aceea: „las` să fie și-un lup mâncat de oaie”
Seară bună,
pentru textul : terorism individual* deEugen.
I s-a facut o primire frumoasa lu Vasile, un gest deosebit din partea membrilor. Eu il intreb un singur lucru, mai Vasile, de ce te chinui sa pui rima intotdeauna la sfarsitul versului, e al naiba de previzibila,cautata, lasa textul sa respire, nu trebuie sa le asezi intotdeauna cu rigla. Este doar parerea mea, poate asta e stilul tau, poate vei reflecta la asta. Salut.
pentru textul : delirum hristum deAndu, tocmai imi spunea cineva ca dupa ac. sminteala frumoasa numita dragoste vine timpul intelepciunii sau macar a unor cuvinte potrivite. iar ele pot lega si dezlega lumea. ceea ce e minunat. multumesc pentru semn
pentru textul : deșertul din mijlocul patului deVă mulţumesc pentru atenţia acordată poemului.
pentru textul : Chat deDeocamdată nu accentuez pe prozodie ci merg mai mult pe idee încercând să păstrez o prozodie de tip vorbire liberă dar asta e discutabil ca orice lucru:)
Am decis în ultima clipă să-l scriu aşa, fluviu dar după ce am citit comentariul dumneavoastră mi-am dat seama că era mai bine să rămână la forma iniţială cu trei strofe. "până mai ieri" indică faptul că ne aflăm încă într-un timp relativ, este o expresie inexactă, de acolo timpul devine exact devine relatare. L-am gândit ca un poem în trei stări: trecut, prezent şi etern.
În încheiere vă mulţumesc din nou pentru citire şi pentru sugestii.
Marga
matei mă bucur dacă ti-a plăcut. adevărat nu este chiar un poem minimalist. dacă ai o altă idee pentru final eu o ascult:) mai învăţ
pentru textul : Un poem minimalist degrigore invata sa moara. isi traforeaza cutia, isi planifica ritualul. sunt mai multe, tu unul. multumesc pentru fairplay.
pentru textul : ferpar deMarina, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucur că ți-a plăcut poemul. Te mai aștept
pentru textul : Singur dePagini