Nu aș vrea să îi indispun pe interlocutorii mei de pînă acum dar numai Adrian mi-a răspuns, ce-i drept și el destul de criptico-anecdotic, la întrebarea originală. Nu că nu ar fi validă o discuție despre „ce anume este poezia pentru mine?” sau „ce anume este poezia acum în raport cu acum o mie de ani?” dar cred că ar putea face obiectul unei alte mese rotunde. Evident, tehnic vorbind aș fi putut face un sondaj cu cele trei opțiuni dar am preferat o soluție, zic eu, mai elegantă. Aș vrea să discutăm, să dialogăm, să răspundem, să argumentăm sau să contrazicem vis a vis de cele trei opțiuni pe care le-am înșirat acolo (și care cred că sînt destul de des întîlnite la cei care scriu):
- Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?
- Sau ar trebui să fie ceva rezultat în urma înfrînării, abținerii mele (ca autor) de a mă satisface (estetic, comunicațional, artistic, filosofic, teologic, ideatic, etc) de dragul atingerii unei anumite reușite (sau perfecțiuni) artistice, estetice, comunicaționale, etc) obiective, neutre, separate de mine.
- Sau, este aceeași abținere (înfrînare, etc) - deci autoconstrîngere - de dragul întîmpinării așteptărilor estetice, ideatice, etc, ale celor ce o vor citi sau asculta?
Cele trei opțiuni nu se exclud neaparat reciproc dar sînt distincte și o simplă analiză ne va face să înțelegem că nu prea se poate să le fii loial la două sau mai multe în același timp. Deci apare o problemă a priorităților sau a preferințelor. Și în plus să nu uităm că întrebarea mea este dublă (realitatea și dezideratul - sau un anumit ideal -).
Deci aș dori ca atît interlocutorii mei de pînă acum precum și alții să aibă curajul să intervină și să abordeze această problematică. Pentru altele sînt convins că vom face alte mese rotunde.
Alma, mulțam. A fost voită repetiția, ca o accentuare, ca o specificare anume. De aceea am lăsat așa chiar dacă aparent deranjează sau devine prea desciptiv. Îmi permit aici această alegere. Știu că s-a scris despre timp iluzoriu, aici este o altă fațetă a lui. Și, da, e încă o căutare, de aceea Timp și iluzie. Acum înspre vis, ca o altă iluzie. :)
de acord cu vladimir in ceea ce priveste constructia vizibil prozaica. altfel, imi place confesiunea introspectiei, sobra si sensibila, in acelasi timp. daca o mai epurezi de explicatii si cuvinte de legatura, poate deveni si poezie. dragobete fericit! ...
"It is living and ceasing to live which are imaginary solutions. Existence is elsewhere." ce-am putea spune altfel despre surrealist manifesto si restul lumii? acelasi lucru ca si Louis Aragon, Antonin Artaud, Jacques Baron, Joe Bousquet, Jacques-André Boiffard, Jean Carrive, Rene Crevel, Robert Desnos, Paul Éluard, Max Ernst, si André Breton. pentru ca ne punem mereu aceeasi intrebare: este surealismul de fapt? "Psychic automatism in its pure state, by which one proposes to express -- verbally, by means of the written word, or in any other manner -- the actual functioning of thought. Dictated by the thought, in the absence of any control exercised by reason, exempt from any aesthetic or moral concern." Mi povas pasi mian tutan vivon prenante laksige la sekretojn de la frenezuloj. Tiuj homoj estas honestaj ĝis kulpo, kaj ilia naiveco havas neniun kolegon krom la mia. (esperanto)
Interesant, simt o încercare de schimbare de ton aici...
însă departe de a fi altceva decât o scriere intelectualistă, cu pagini scorojite dintre care nu plânge sau zâmbește vreo muză.
Eu mai aștept texte și mai vedem.
Corecteză 'difragmă'.
La naiba, eu port ochelari de citit
In general ma simt foarte prost cand trebuie sa fac cadouri si cand trebuie sa felicit, dar cateodata trebuie sa trec peste asta deci: Felicitari, felicitari! Leo, nu stiu cat de batran esti, dar poezia ta are destul de multa energie cat sa te sustina pe mai departe. Cum zicea si Sebi, sunt multe pasaje puternice, multe care sunt pline de emotie, energie, mesaj, iar altele pe care noi nu le percepem tocmai asa cum, banuiesc, ai fi vrut tu. Nu-i bai, pentru fiecare vers exista un cititor potrivit. :)
Mircea, vrei sa sochezi, dar cazi in ridicol. Textul tau nu aduce nimic nou, nu ofera erotism. Ci plictiseste. Pur si simplu. Nu asa se vorbeste despre moarte sau despre sex. Parerea mea. petre
Alma, da, n-ar fi rau sa justifici penitele. Macar de dragul celorlalti membri ai sitului, care ar invata cum se face o critica justa pe text. Contam pe experienta ta. Ionut Caragea, as propune sa-i lasam si istoriei literaturii ceva de facut. Alma, totusi, a nuantat, afirmand ca este "concluzia ei". Personala.
Aalizei Aalizei Aalizei! sa castige concursul! E cea mai reusita parodie! Eu te felicit, e un text excelent! Felicitari si lui Andu, pentru alegerea poeziei de parodiat, e numa' buna! :))
Well, maybe. De fapt asta ziceam și eu cînd am vazut textul acesta. Tocmai de aceea ți-am oferit și cîteva argumente și te-am îndemnat să scrii proză. Nu e obligatoriu să te naști poet. Asta fiindcă ai început să generalizezi la modul dramatic.
Vara unii dintre noi au vacanță... Cartea: Graur, Al., Puțină gramatică, II, Ed. Academiei, București, 1988, se poate găsi la orice bibliotecă publică; eu nu am exemplare în plus... Dar aceste amănunte nu schimbă părerea despre text.
Eu m-as feri de "sexualizarea" poeziei... e adevarat, femeile sunt in general mai sensibile :-) Problema mea cu acest text e ca-i atat de invechit incat cand il citesc simt pe gat un praf din acela de carti de la biblioteca pentru toti... Eu am mai spus-o in repetate randuri, nu sunt impotriva scrisului sa zicem a-la-nichita sau a-la-macedonski, sau a-la-barbu, dar fratilor, sa scrii ca nichita (cazul de fata) insa mult mult mult mai prost e ... ridicol e... sinistru, pe cuvant de onoare! Foaie verde de albastru ma doare un cal maiastru si-am zis pasare de peste desclestare de ce creste si secunda am zis de ora curcubeu de aurora si am zis unul de doi si zapada de noroi... din memorie-am zis de-a valma si-am crescut osul cu palma :-) Cu riscul unei sanctiuni altadata eu as fi dat o penita pentru urmatoarele: Prada neprinsa (ca daca ai fi prinsa ar fi tautologie, nu? cum ar suna: prada prinsa??) abia la sfarsit voi sti (din nou cum ar fi fost "abia la inceput as fi stiut" sau "as sti") că (vers simplu, identificabil poetic)... CĂ... pauza de gandire carevasazica dupa ce ma ucizi... aici e un pic de tensiune n-am sa mai mor... niciodata, ca sa fie totul clar, nu asa simplu n-am sa mai mor, ci niciodata. (desigur nu apas butonul ca atunci Virgil chiar ar avea motive intemeiate sa ma arunce iar afara de pe site) "cazusem stramb cu verbul peste orizont ca l-am facut sa fie-n doua ca bucile unui copil de inger pe mare-atunci cand ploua" - tot din memorie Citeste Caline Nodul 24 al lui Nichita din Noduri si semne... o sa-ti placa si apoi sa mai scrii din astea cu am sa mai mor niciodata Sinistru, Andu
OK Cristi, orice drum lung incepe cu un pas. Al doilea poate il vei face lasand pe Maria-sa, cititorul sa simta mai mult pe cont propriu. Imi amintesc de spusele unuia dintre favoritii mei, Antoine de Saint-Exupery, sa duci omul pe munte dar sa nu il tii de mana si sa il lasi sa vada el privelistea de acolo, din varful muntelui (in Citadela) Nu inchide poemul in concluzii, nu folosi simboluri majore (crucea) decat in cazuri de forta majora :-) Scrie pentru mine, cel care te citesc, fa-ma sa simt, nu-mi relata ce ai simtit tu. Eu nu voi simti probabil acelasi lucru niciodata. Insa apreciez iesirea ta din matca, cel putin deocamdata. Si anume cu o penita. Andu
Adrian, mulțumirea ți-o datorăm noi, pentru contribuția ta deosebită, elegantă, originală pe acest site. Felicitări pentru finalizarea unui asemenea proiect, sună teribil de bine și cred că știi ce mă întreb: când, cum, unde lansarea, sau cel puțin, pentru moment, procurarea acestei cărți? Voi atrage atenția asupra acestui articol, pentru că este o bucurie și a noastră această carte...
habar nu ai de unde este expresia "soro mireaso". sub nici o forma insa nu este manelista. dar daca simti nevoia sa numesti textul manelist este dreptul tau sa o faci.
o greseala de exprimare in chiar formularul pentru comentarii asa scrie: "În cazul în care consideri că acest text merită evidențiat poți ca să alături comentariului tău o peniță de aur." in loc de "poti sa sa alaturi" cred ca trebuia spus poti sa alaturi e o greseala cu respect catre editori si scuze emiliei pentru revenire
o calatorie in adancuri, ce pare fara iesire, pana in momentul in care nu se dau chei spre o Poarta Inalta, de fier; imi amintesc de un castel pustiu, in care se poarta razboiul tacerii si a Sacrului, un loc unde se poarta stigmatul muteniei. trecerile se fac pe poduri inguste, dar la capatul lor se afla mereu o minune. descantecul pentru mai departe.
un alt text nelucrat "sunt ca și cum aș fi făcut ocolul pământului într-o mie de gânduri" imi suna mai degraba anecdotic decit liric prima parte e confuza intre ceas si pantofi a doua parte aluneci ca de obicei in expresii religioase (pare un condiment preferat de tine) si dai sfaturi "să nu mă strigi niciodată în visul tău lasă loc liber pentru lumină", un alt "obicei" din lirica ta. incearca sa scrii poezie
Medeea, da, am o pisica. Sfarsitul este sau nu este atat. Multumesc pentru trecere. Nedumerire: am primit notificare pe mail despre inca un comm apartinand se pare lui "punct si virgula", dar aici pe pagina nu e. A fost ori n-a fost? :))))) ;)
Gorune, marturisesc ca nu incetezi sa ma fascinezi si uite, lasa teoria universurilor pulsatorii sau gaurile de vierme, baliverne d-ale lui Hawking, dar nu credeam ca mai pot sa aud in ziua de azi un banc de pe vremea lui ceau atat de celebru ca acesta cu biscuitii intr-o varianta modificata. Eu il stiam asa (si jur ca nu am mai auzit bancul asta spus de nimeni de atunci, din 80 toamna) era la congresul 13 si nea Nicu cuvanta la sala palatului si la un moment dat a vrut biscuiti... si i-a cerut lui Manea Manescu... biscuiti... si asta a dat mai departe in prezidiu... biscuiti! Si nimeni n-avea biscuiti si au dat in sala mai departe... biscuiti... si edivent finalul este ca sala a inceput sa aplaude in ritmul stiut: biscuim, biscuim! Mai exista unul, dupa congresul 13 (ca dupa 14 n-au mai prea iesit bancuri cu ceau-bau ca directia 5 a devenit formatie de rock) vine un delegat acasa obosit si adoarme in fotoliu, dupa vreo ora vine nevasta-sa si il trezeste "Mitica, ti-am fiert doi cremvursti, cum ii vrei, cu mustar sau fara", la care asta sare ca ars in picioare si incepe sa aplaude "cu-mus-tar, cu-mus-tar!" Deci, revenind, tu ori esti de la directia a cincea baterist sau backround vocals, ori te-ai ramolit. Dar eu nu cred ca te-ai ramolit. Andu
dragul meu Hecatonhir, merci pentru interventie. nu iti explic ultimele versuri, ca stric poanta...noaptea asta este de fapt a mea, ca si poezia cu hotelul ei cu tot (Mesner, pentru prieteni, pe dreapta). cit despre extraterestrii mici verzi si cu encefalul marit, sincera sa fiu, este vorba doar de unul singur, recunoscut in Guiness Book, celebru ambidextru.
in laguna apareau torsuri albe razele soarelui chiar se vedeau ochii si gura lui ranjitoare cum cadeau luminau cenuseau pielea branzoasa se strecura printr-o sedila nisip alge apa aparea conforma deforma fragmenta gusta inghitea digera defeca reforma ploile incepeau intr-o luna torsuri albe apareau in laguna
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu aș vrea să îi indispun pe interlocutorii mei de pînă acum dar numai Adrian mi-a răspuns, ce-i drept și el destul de criptico-anecdotic, la întrebarea originală. Nu că nu ar fi validă o discuție despre „ce anume este poezia pentru mine?” sau „ce anume este poezia acum în raport cu acum o mie de ani?” dar cred că ar putea face obiectul unei alte mese rotunde. Evident, tehnic vorbind aș fi putut face un sondaj cu cele trei opțiuni dar am preferat o soluție, zic eu, mai elegantă. Aș vrea să discutăm, să dialogăm, să răspundem, să argumentăm sau să contrazicem vis a vis de cele trei opțiuni pe care le-am înșirat acolo (și care cred că sînt destul de des întîlnite la cei care scriu):
- Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?
- Sau ar trebui să fie ceva rezultat în urma înfrînării, abținerii mele (ca autor) de a mă satisface (estetic, comunicațional, artistic, filosofic, teologic, ideatic, etc) de dragul atingerii unei anumite reușite (sau perfecțiuni) artistice, estetice, comunicaționale, etc) obiective, neutre, separate de mine.
- Sau, este aceeași abținere (înfrînare, etc) - deci autoconstrîngere - de dragul întîmpinării așteptărilor estetice, ideatice, etc, ale celor ce o vor citi sau asculta?
Cele trei opțiuni nu se exclud neaparat reciproc dar sînt distincte și o simplă analiză ne va face să înțelegem că nu prea se poate să le fii loial la două sau mai multe în același timp. Deci apare o problemă a priorităților sau a preferințelor. Și în plus să nu uităm că întrebarea mea este dublă (realitatea și dezideratul - sau un anumit ideal -).
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deDeci aș dori ca atît interlocutorii mei de pînă acum precum și alții să aibă curajul să intervină și să abordeze această problematică. Pentru altele sînt convins că vom face alte mese rotunde.
Alma, mulțam. A fost voită repetiția, ca o accentuare, ca o specificare anume. De aceea am lăsat așa chiar dacă aparent deranjează sau devine prea desciptiv. Îmi permit aici această alegere. Știu că s-a scris despre timp iluzoriu, aici este o altă fațetă a lui. Și, da, e încă o căutare, de aceea Timp și iluzie. Acum înspre vis, ca o altă iluzie. :)
pentru textul : dubito dede acord cu vladimir in ceea ce priveste constructia vizibil prozaica. altfel, imi place confesiunea introspectiei, sobra si sensibila, in acelasi timp. daca o mai epurezi de explicatii si cuvinte de legatura, poate deveni si poezie. dragobete fericit! ...
pentru textul : Măști ale dragostei de"It is living and ceasing to live which are imaginary solutions. Existence is elsewhere." ce-am putea spune altfel despre surrealist manifesto si restul lumii? acelasi lucru ca si Louis Aragon, Antonin Artaud, Jacques Baron, Joe Bousquet, Jacques-André Boiffard, Jean Carrive, Rene Crevel, Robert Desnos, Paul Éluard, Max Ernst, si André Breton. pentru ca ne punem mereu aceeasi intrebare: este surealismul de fapt? "Psychic automatism in its pure state, by which one proposes to express -- verbally, by means of the written word, or in any other manner -- the actual functioning of thought. Dictated by the thought, in the absence of any control exercised by reason, exempt from any aesthetic or moral concern." Mi povas pasi mian tutan vivon prenante laksige la sekretojn de la frenezuloj. Tiuj homoj estas honestaj ĝis kulpo, kaj ilia naiveco havas neniun kolegon krom la mia. (esperanto)
pentru textul : Expoziția surealistă - "Surrealism and Beyond"- Ierusalim 2007 dePunct?
pentru textul : oamenii sunt mari îmi spuneam deInteresant, simt o încercare de schimbare de ton aici...
pentru textul : uitarea, constanta balansului deînsă departe de a fi altceva decât o scriere intelectualistă, cu pagini scorojite dintre care nu plânge sau zâmbește vreo muză.
Eu mai aștept texte și mai vedem.
Corecteză 'difragmă'.
La naiba, eu port ochelari de citit
In general ma simt foarte prost cand trebuie sa fac cadouri si cand trebuie sa felicit, dar cateodata trebuie sa trec peste asta deci: Felicitari, felicitari! Leo, nu stiu cat de batran esti, dar poezia ta are destul de multa energie cat sa te sustina pe mai departe. Cum zicea si Sebi, sunt multe pasaje puternice, multe care sunt pline de emotie, energie, mesaj, iar altele pe care noi nu le percepem tocmai asa cum, banuiesc, ai fi vrut tu. Nu-i bai, pentru fiecare vers exista un cititor potrivit. :)
pentru textul : cîntece pentru Jusa deMircea, vrei sa sochezi, dar cazi in ridicol. Textul tau nu aduce nimic nou, nu ofera erotism. Ci plictiseste. Pur si simplu. Nu asa se vorbeste despre moarte sau despre sex. Parerea mea. petre
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deDihania , asa zice si alex
pentru textul : De noapte deAlma, da, n-ar fi rau sa justifici penitele. Macar de dragul celorlalti membri ai sitului, care ar invata cum se face o critica justa pe text. Contam pe experienta ta. Ionut Caragea, as propune sa-i lasam si istoriei literaturii ceva de facut. Alma, totusi, a nuantat, afirmand ca este "concluzia ei". Personala.
pentru textul : story of a city deAm schimbat, mulțumesc de atenționare.
pentru textul : Teenage angst deAalizei Aalizei Aalizei! sa castige concursul! E cea mai reusita parodie! Eu te felicit, e un text excelent! Felicitari si lui Andu, pentru alegerea poeziei de parodiat, e numa' buna! :))
pentru textul : două mâini deam lasat asa tocmai pentru acea ambiguitate, sa citeasca fiecare cum ii dicteaza subconstientul. multumesc de trecere Bianca, e o bucurie, sa stii.
pentru textul : respira demulţumesc frumos consiliului pentru promovare.
Silvia, merci pentru cuvinte şi apreciere, acum chiar că am emoţii mari.
pentru textul : nu a fost niciodată ceva să nu iasă deWell, maybe. De fapt asta ziceam și eu cînd am vazut textul acesta. Tocmai de aceea ți-am oferit și cîteva argumente și te-am îndemnat să scrii proză. Nu e obligatoriu să te naști poet. Asta fiindcă ai început să generalizezi la modul dramatic.
pentru textul : mă voi afunda în inima ta ca-ntr-o mlaştină deFelicitări Elena pentru volum.
pentru textul : Virtualia XII - Live Online pe Hermeneia.com - anunț important deVara unii dintre noi au vacanță... Cartea: Graur, Al., Puțină gramatică, II, Ed. Academiei, București, 1988, se poate găsi la orice bibliotecă publică; eu nu am exemplare în plus... Dar aceste amănunte nu schimbă părerea despre text.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deEu m-as feri de "sexualizarea" poeziei... e adevarat, femeile sunt in general mai sensibile :-) Problema mea cu acest text e ca-i atat de invechit incat cand il citesc simt pe gat un praf din acela de carti de la biblioteca pentru toti... Eu am mai spus-o in repetate randuri, nu sunt impotriva scrisului sa zicem a-la-nichita sau a-la-macedonski, sau a-la-barbu, dar fratilor, sa scrii ca nichita (cazul de fata) insa mult mult mult mai prost e ... ridicol e... sinistru, pe cuvant de onoare! Foaie verde de albastru ma doare un cal maiastru si-am zis pasare de peste desclestare de ce creste si secunda am zis de ora curcubeu de aurora si am zis unul de doi si zapada de noroi... din memorie-am zis de-a valma si-am crescut osul cu palma :-) Cu riscul unei sanctiuni altadata eu as fi dat o penita pentru urmatoarele: Prada neprinsa (ca daca ai fi prinsa ar fi tautologie, nu? cum ar suna: prada prinsa??) abia la sfarsit voi sti (din nou cum ar fi fost "abia la inceput as fi stiut" sau "as sti") că (vers simplu, identificabil poetic)... CĂ... pauza de gandire carevasazica dupa ce ma ucizi... aici e un pic de tensiune n-am sa mai mor... niciodata, ca sa fie totul clar, nu asa simplu n-am sa mai mor, ci niciodata. (desigur nu apas butonul ca atunci Virgil chiar ar avea motive intemeiate sa ma arunce iar afara de pe site) "cazusem stramb cu verbul peste orizont ca l-am facut sa fie-n doua ca bucile unui copil de inger pe mare-atunci cand ploua" - tot din memorie Citeste Caline Nodul 24 al lui Nichita din Noduri si semne... o sa-ti placa si apoi sa mai scrii din astea cu am sa mai mor niciodata Sinistru, Andu
pentru textul : Și dacă deOK Cristi, orice drum lung incepe cu un pas. Al doilea poate il vei face lasand pe Maria-sa, cititorul sa simta mai mult pe cont propriu. Imi amintesc de spusele unuia dintre favoritii mei, Antoine de Saint-Exupery, sa duci omul pe munte dar sa nu il tii de mana si sa il lasi sa vada el privelistea de acolo, din varful muntelui (in Citadela) Nu inchide poemul in concluzii, nu folosi simboluri majore (crucea) decat in cazuri de forta majora :-) Scrie pentru mine, cel care te citesc, fa-ma sa simt, nu-mi relata ce ai simtit tu. Eu nu voi simti probabil acelasi lucru niciodata. Insa apreciez iesirea ta din matca, cel putin deocamdata. Si anume cu o penita. Andu
pentru textul : re-Facerea deAdrian, mulțumirea ți-o datorăm noi, pentru contribuția ta deosebită, elegantă, originală pe acest site. Felicitări pentru finalizarea unui asemenea proiect, sună teribil de bine și cred că știi ce mă întreb: când, cum, unde lansarea, sau cel puțin, pentru moment, procurarea acestei cărți? Voi atrage atenția asupra acestui articol, pentru că este o bucurie și a noastră această carte...
pentru textul : Un an + pe Hermeneia dehabar nu ai de unde este expresia "soro mireaso". sub nici o forma insa nu este manelista. dar daca simti nevoia sa numesti textul manelist este dreptul tau sa o faci.
pentru textul : downloadez poezii deo greseala de exprimare in chiar formularul pentru comentarii asa scrie: "În cazul în care consideri că acest text merită evidențiat poți ca să alături comentariului tău o peniță de aur." in loc de "poti sa sa alaturi" cred ca trebuia spus poti sa alaturi e o greseala cu respect catre editori si scuze emiliei pentru revenire
pentru textul : smog deo calatorie in adancuri, ce pare fara iesire, pana in momentul in care nu se dau chei spre o Poarta Inalta, de fier; imi amintesc de un castel pustiu, in care se poarta razboiul tacerii si a Sacrului, un loc unde se poarta stigmatul muteniei. trecerile se fac pe poduri inguste, dar la capatul lor se afla mereu o minune. descantecul pentru mai departe.
pentru textul : stâlpnica deun alt text nelucrat "sunt ca și cum aș fi făcut ocolul pământului într-o mie de gânduri" imi suna mai degraba anecdotic decit liric prima parte e confuza intre ceas si pantofi a doua parte aluneci ca de obicei in expresii religioase (pare un condiment preferat de tine) si dai sfaturi "să nu mă strigi niciodată în visul tău lasă loc liber pentru lumină", un alt "obicei" din lirica ta. incearca sa scrii poezie
pentru textul : issey miyake deVladimir, încep să cred că am înțeles amândoi greșit, propun ca neînțelegerea să se oprească aici, sub acest text, al meu
pentru textul : Prunci de lumină deei, iată ce numesc eu un text sexy...
pentru textul : despre cum am murit astă noapte deMedeea, da, am o pisica. Sfarsitul este sau nu este atat. Multumesc pentru trecere. Nedumerire: am primit notificare pe mail despre inca un comm apartinand se pare lui "punct si virgula", dar aici pe pagina nu e. A fost ori n-a fost? :))))) ;)
pentru textul : Poem cu buzunare deGorune, marturisesc ca nu incetezi sa ma fascinezi si uite, lasa teoria universurilor pulsatorii sau gaurile de vierme, baliverne d-ale lui Hawking, dar nu credeam ca mai pot sa aud in ziua de azi un banc de pe vremea lui ceau atat de celebru ca acesta cu biscuitii intr-o varianta modificata. Eu il stiam asa (si jur ca nu am mai auzit bancul asta spus de nimeni de atunci, din 80 toamna) era la congresul 13 si nea Nicu cuvanta la sala palatului si la un moment dat a vrut biscuiti... si i-a cerut lui Manea Manescu... biscuiti... si asta a dat mai departe in prezidiu... biscuiti! Si nimeni n-avea biscuiti si au dat in sala mai departe... biscuiti... si edivent finalul este ca sala a inceput sa aplaude in ritmul stiut: biscuim, biscuim! Mai exista unul, dupa congresul 13 (ca dupa 14 n-au mai prea iesit bancuri cu ceau-bau ca directia 5 a devenit formatie de rock) vine un delegat acasa obosit si adoarme in fotoliu, dupa vreo ora vine nevasta-sa si il trezeste "Mitica, ti-am fiert doi cremvursti, cum ii vrei, cu mustar sau fara", la care asta sare ca ars in picioare si incepe sa aplaude "cu-mus-tar, cu-mus-tar!" Deci, revenind, tu ori esti de la directia a cincea baterist sau backround vocals, ori te-ai ramolit. Dar eu nu cred ca te-ai ramolit. Andu
pentru textul : mount palomar dedragul meu Hecatonhir, merci pentru interventie. nu iti explic ultimele versuri, ca stric poanta...noaptea asta este de fapt a mea, ca si poezia cu hotelul ei cu tot (Mesner, pentru prieteni, pe dreapta). cit despre extraterestrii mici verzi si cu encefalul marit, sincera sa fiu, este vorba doar de unul singur, recunoscut in Guiness Book, celebru ambidextru.
pentru textul : pietrele umbrei dein laguna apareau torsuri albe razele soarelui chiar se vedeau ochii si gura lui ranjitoare cum cadeau luminau cenuseau pielea branzoasa se strecura printr-o sedila nisip alge apa aparea conforma deforma fragmenta gusta inghitea digera defeca reforma ploile incepeau intr-o luna torsuri albe apareau in laguna
pentru textul : măcelaria literară dePagini