mulumesc,textul se vrea un mini-articol, n-am stiut unde sa-l incadrez, la articol nu pot si l-am incadrat la eseu.multumesc frumos pt indrumare. cu stima, adelina
nicodem, ai comis-o din nou! avem aici o poezie (astea nu e texte domle!) in care rezoneaza cele mai pure sentimente, cele mai fragede trairi, cele mai superlative (sic!) stari de spirit. totul e de-o frumusete rara si acuta; iubirea cu literele, flăcările si lacrimile ei cauta sa ne inunde ontologic, biruind (in Hristos, banuiesc, ca altfel e erezie nicodeme; erezie, iti spun!) moartea in strofa I, plansul in strofa a II-a,si fuga intr-a III-a. tema rastignirii umple de dor pios pieptul oricarui cititor, care cu (sic!) inima sa simte tarmurile Nemuririi cum masoara destinul contopirii, am incheiat citatul. eu zic ca merita cel putin o penita efortul. inca una sentimentul greu expus aici public cu dezinvoltura. iar a treia penita (ca sa fie trinitate) trebuie necessarmente data pt surplusul de originalitate, ce ne-a uimit pe toti laolalta, brusc si dintr-o data. deci...penita!
păi ești fericit! deja ai găsit ce-ai vrut, vezi? :)
iar înaintea lui Brumaru nu mă pot face de râs, așa că o să invit un alt... „clasic”, ceva mai tocit, e-adevărat, dar poate i se va ierta.
pe Nicolaus Cusanus.
care spune
„non est nisi religion una in rituum varierare”.
înlocuiește aici „riturile” cu „expresia”. pentru că ele nici nu sunt altceva. și „religia” cu poezia. pentru că asta ar trebui să fie ea, poezia, pentru cel care scrie. nu o luptă pentru supremație, nu un campionat de originalitate.
Adrian, multumesc pentru indemn, voi merge - candva - sa vad expozitia. De fiecare data cand ma gandesc la Paris, imi amintesc de fotografii de la tine.
nici eu nu mă simt a fi eu în acest poem, Aranca. poeme de pe hermeneia sunt toate recente, dar, așa cum atent observai, exersez. în ceea ce privește asociarea dintre iluzii și iad, cred că una din pedepsele iadului este aceea de a ne crea iluzii, binențeles, dacă într-adevăr crezi în așa ceva. un fel de inorog, unicorn transformat în cerber. Voi cei ce intrați, lăsați orice speranță...
Cine intelege textul asta avand langa el atat dexonline(pentru rotogravura), intuitia(ca zeologie nu l-am gasit nicaieri ( e stiinta care studiaza... zeii ?? :D )), wikipedia (pentru gestalt, ca dexonline nu-l stie) si niste cunostinte despre zoologie, mamuti, arheologie... sa ridice mana ! Textul asta vrea poate sa epateze, ca la nivel poetic... ialin
mi-a placut poemul tau, imi place cum se scriu cuvintele tale atat de liber si atat de firesc, nu le inabusi in metafore, le lasi sa se spuna singure… „ciudat sunt” suna ca o intelegere a sinelui, poate fi un alter ego ce te inglobeaza unei realitati care tresare in functie de „eul” unui anume timp, o inaltare din cele stiute spre cele nestiute… cu bine! anna
şi eu aş putea multe. dar ce relevanţă are capra de la primărie cu iapa de la prefectură. nu vrei să fii comentat, nu scrie. scrii prost, aşteaptă-te să ţi se spună pe hermeneia. scrii bine, la fel.
.......când mâinile tale mă caută înseamnă că m-ai găsit. când gura ta se umple cu aur mă închin ție și te laud, botezătorul meu preadorit. te laud si carnea trupului meu te simte insetat si aspru. iată, păstorii mei umblă desculti si turmele lor grase asteapta sub altarul din varful muntelui. tie mă dau și te chem, dumnezeul cuvintelor, al celor avute si nefăcute. iată, trupul meu nu are odihnă si ochiul meu zboară deasupra apelor. am despărtit cuvintele și coaja lor am aruncat-o in tării si foc si pucioasa mi-am presarat pe crestet. si umblu si bat si fulgii de inger ma-nconjoara si templul sanilor tai, in numele dragostei, botezatorul meu preacrestat in carnea inimii mele....... multumesc pentru comentariu alma, pentru aprecierile tale generoase si, bineinteles tuturor cititorilor mei intr-ale ghicitului in bobi de mustar al dvs, francisc, lectorul
"Recviem pentru nuca verde " e un titlu de poem care mă bântuie de câteva zile şi uite unde a răsărit!:D
Am pus si eu un nuc lângă bloc, câţiva arţari, plopi, tei, dar nu s-a prins decât un măr care s-a dovedit a fi dud în cele din urmă. Toate vrăbiile din cartier mă iubesc.
Îmi place parabola ta până dă în politică, aici legătura e prea de-a dreptul, chiar şi aceea cu lectura venerabililor prea pică dintr-o dată.
Da. De lucrat un pic la partea cu menstra insa pot spune fara sa-mi fie teama ca gresesc uite un text! Pana la urma, nimeni nu e profet in tara lui si aici se opreste orice urma de orgoliu. Mi-era dor sa citesc un text bun de Virgil Titarenco, si uite ca l-am citit aici, mai bine mai tarziu decat niciodata, cu tot cu acest infam invectiv :-) "iubito", care pana la urma e sanatos pana in maduva oaselor. Ma gandesc la tine ca la o capodopera... constructiva gandirea asta. Andu
domnule Titarenco, daca va deranjeaza stergeti penita. la ce foloseste? sincer, luati-le dvs. pe toate. poate or tine de cald si eu nu stiu. sincer nu am cerut si nici nu am nevoie de penite, stele etc. eu scriu si gata. ca nu scriu bine, este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma. deci, puteti sa luati toate penitele de la poeziile mele, si sa le puneti la dumneavoastra. nu este bai.:)
Katya bonomia lui Bobadil e exact genul de răspuns necesar unor astfel de critici negativiste gen Virgil. Sunt convins că dincolo de atitudinea dură ele nu vor decît să echilibreze. Iar Bobadil ți-ar spune că șocul e șoc pentru că nu esti obișnuită la încălzire cu dușuri de apă rece...:) Sunt convins că în timp fiecare va mai lăsa din extremismul actual spre binele poeziei. Adică ne călim ne călim da' pînă cînd? Răspunsul îl dă nea Bobadil în finalul comentariului d-lui. Sper să fie bine înțeles și asimilat de ambii războinici...:) E viva la revolusion! Amical, de sus în jos și invers, George de Asztalos
Foarte interesanta imaginea circulara. Pe gustul meu un pic prea incarcat de simboluri pentru un poem scurt: ecou, turn, maslini, cai albi, panza de apa rosie. Insa are o curgere lina circulara si imi place. Finalul nu mi se pare reusit, plus usor incorect "nechez" cred ca e "nechezat", forma "nechez" este persoana intai singular. Eu nechez... Ma rog, Andu
O poezie in care detaliile fac jocul, povestea credibila. O poezie de o frumusete si, in acelasi timp, tristete - cel de pe urma frig, nordul in umbre - greu de privit (sau poate tocmai de aceea ne place atat, pentru tristete?!) Ma gandesc la zapisul acela... cred ca e un mesager care nu aduce niste vesti, nici scrisori. Am sau n-am dreptate, Vladimir?
independent de orice alte aspecte, cu privire la sistemul HCODE (salut initiativa): exista conceput un echivalent al instructiunii html <br>? fara aceasta nu vad cum se pot stabili alineatele si eventualele pauze de un rand (<br><br>). multumesc
Ecaterina, uite, eu iti promit sa-ti spun ceva si despre "poema" (ce-o fi insemnand acest feminin? eu stiam ca substantivul "poem" e la masculin) daca ma ajuti sa trec cu lectura de primul vers "un sfesnic doua de fapt" pe care nu-l inteleg deloc. Este vorba de fapt de un sfesnic sau de doua? Este vorba de o dilema a dualitatii sfesnicelor care transcede logicii unui Popper de exemplu sau este o metafora a ambiguitatiii cu radacini in numerologie? daca imi explici primul vers atunci eu o sa-ti spun ceva si despre, hai sa fie ca tine "poema", i think it's a fair trade... Andu
vlade, iată ce nu îmi place la un text care îmi place: „undeva înspre răsărit se prăbușeau... ”, „purtau pe rând chipul... ” și „cu voluptatea celui din urmă... ”. Toate sînt ziceri „care s-au tot zis”. În esență în partea a doua textul „se pierde”. părerea mea, de doi lei(noi).
acta(n)eoane, sentimentul de-naltare te strabate, dar tot acolo te lasa, ca o penetrare cu efect de levitatie nul, vad, cat ascendenta explicativa de-o clipa a zborului de gandac in atac la Blanca si cat pulsiunea transcendentei iluzorii a reptilei (o)uro-borus, de unde apar atat de plinele (sic) tale invataturi (traiasca gogu-filozofu, vorba ta), cat un crant de chio-chips, morfolit la fel, de fiecare data, pe un inchipuit munte Cithaeron, la colt cu genunchiul broastei testoase kalmuce pe-o parte, a carei exclamatie nu e niciodata “ah” ci “anh” si totusi, orbitorule de Horus, marite (micite?)Seth, oare tu reprezinti, prin ceea ce scrii, versul alb? brrr, ar fi loc de a doua glaciatiune, stai linistit si modest, asa cum te stim, sunt multi altii care chiar reprezinta genul, in nici un caz insailarile tale, repetative, agramate (v. comentariul tau precedent), imprumutate fara voie, de multe ori, din convorbiri ym sau pur..facultative, pentru a scrie cu adevarat poezie in vers alb tu, domnule actaeon-negru ar trebui sa bei prea mult… lapte pentru asta…de capra….de bivolita, dupa gust, desigur, dar …cat sa-ti mai dau, in vers, pe inteles? Alma crezi perfect, sintetic, fara sa cercetezi, tine de intuitie la tine, de inteligenta, legatura cu subtitlul e o dovada - miracol a subtilitatii, intelegerii, in rest, s-auzim de bine, periscopici si plini de fortaje – fortaje ca de n-am fi nu s-ar povesti, ambilor simpaticilor, multam again :) va pupa si Blanca (cred), ca mult si frumos ati comentat la ea
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulumesc,textul se vrea un mini-articol, n-am stiut unde sa-l incadrez, la articol nu pot si l-am incadrat la eseu.multumesc frumos pt indrumare. cu stima, adelina
pentru textul : Popas acasă la Blaga denicodem, ai comis-o din nou! avem aici o poezie (astea nu e texte domle!) in care rezoneaza cele mai pure sentimente, cele mai fragede trairi, cele mai superlative (sic!) stari de spirit. totul e de-o frumusete rara si acuta; iubirea cu literele, flăcările si lacrimile ei cauta sa ne inunde ontologic, biruind (in Hristos, banuiesc, ca altfel e erezie nicodeme; erezie, iti spun!) moartea in strofa I, plansul in strofa a II-a,si fuga intr-a III-a. tema rastignirii umple de dor pios pieptul oricarui cititor, care cu (sic!) inima sa simte tarmurile Nemuririi cum masoara destinul contopirii, am incheiat citatul. eu zic ca merita cel putin o penita efortul. inca una sentimentul greu expus aici public cu dezinvoltura. iar a treia penita (ca sa fie trinitate) trebuie necessarmente data pt surplusul de originalitate, ce ne-a uimit pe toti laolalta, brusc si dintr-o data. deci...penita!
pentru textul : ce frumusețe rară depăi ești fericit! deja ai găsit ce-ai vrut, vezi? :)
iar înaintea lui Brumaru nu mă pot face de râs, așa că o să invit un alt... „clasic”, ceva mai tocit, e-adevărat, dar poate i se va ierta.
pe Nicolaus Cusanus.
care spune
„non est nisi religion una in rituum varierare”.
înlocuiește aici „riturile” cu „expresia”. pentru că ele nici nu sunt altceva. și „religia” cu poezia. pentru că asta ar trebui să fie ea, poezia, pentru cel care scrie. nu o luptă pentru supremație, nu un campionat de originalitate.
părerea mea de om „vechi”, asta e... :)
pentru textul : în ultima cameră, el deAdrian, multumesc pentru indemn, voi merge - candva - sa vad expozitia. De fiecare data cand ma gandesc la Paris, imi amintesc de fotografii de la tine.
pentru textul : și eu te iubesc denici eu nu mă simt a fi eu în acest poem, Aranca. poeme de pe hermeneia sunt toate recente, dar, așa cum atent observai, exersez. în ceea ce privește asociarea dintre iluzii și iad, cred că una din pedepsele iadului este aceea de a ne crea iluzii, binențeles, dacă într-adevăr crezi în așa ceva. un fel de inorog, unicorn transformat în cerber. Voi cei ce intrați, lăsați orice speranță...
pentru textul : Portretul paznicului iluziilor deDacă îmi permiteți, există și simboluri nefundamentale, de exemplu culoarea roșu a semaforului.
pentru textul : rosario deCine intelege textul asta avand langa el atat dexonline(pentru rotogravura), intuitia(ca zeologie nu l-am gasit nicaieri ( e stiinta care studiaza... zeii ?? :D )), wikipedia (pentru gestalt, ca dexonline nu-l stie) si niste cunostinte despre zoologie, mamuti, arheologie... sa ridice mana ! Textul asta vrea poate sa epateze, ca la nivel poetic... ialin
pentru textul : Arhetipar deVirgil, aici m-ai prins, nu merg niciodată cu majoritatea poate că și de aceea îmi place green day
pentru textul : interviu deDraga Marina, multumesc de trecere. Si pentru sinceritate. Violeta
pentru textul : Șoapte deerata: asa de previzibila, nu-mi bate bine "s"-ul se pare :-)
pentru textul : المرأه في الحب demi-a placut poemul tau, imi place cum se scriu cuvintele tale atat de liber si atat de firesc, nu le inabusi in metafore, le lasi sa se spuna singure… „ciudat sunt” suna ca o intelegere a sinelui, poate fi un alter ego ce te inglobeaza unei realitati care tresare in functie de „eul” unui anume timp, o inaltare din cele stiute spre cele nestiute… cu bine! anna
pentru textul : Păstorul de stânci deşi eu aş putea multe. dar ce relevanţă are capra de la primărie cu iapa de la prefectură. nu vrei să fii comentat, nu scrie. scrii prost, aşteaptă-te să ţi se spună pe hermeneia. scrii bine, la fel.
pentru textul : ROTUND de.......când mâinile tale mă caută înseamnă că m-ai găsit. când gura ta se umple cu aur mă închin ție și te laud, botezătorul meu preadorit. te laud si carnea trupului meu te simte insetat si aspru. iată, păstorii mei umblă desculti si turmele lor grase asteapta sub altarul din varful muntelui. tie mă dau și te chem, dumnezeul cuvintelor, al celor avute si nefăcute. iată, trupul meu nu are odihnă si ochiul meu zboară deasupra apelor. am despărtit cuvintele și coaja lor am aruncat-o in tării si foc si pucioasa mi-am presarat pe crestet. si umblu si bat si fulgii de inger ma-nconjoara si templul sanilor tai, in numele dragostei, botezatorul meu preacrestat in carnea inimii mele....... multumesc pentru comentariu alma, pentru aprecierile tale generoase si, bineinteles tuturor cititorilor mei intr-ale ghicitului in bobi de mustar al dvs, francisc, lectorul
pentru textul : lespezile deprecum în cer așa și pre pământ?!?
pentru textul : portretul unui anonim (secolul XXI) dedin
nimic nu mi se pare mai înălţător
decât îndemnul şi calea de urmat
pentru sufletul meu neliniştit
căzut acum în smerenie
în
nimic nu pare mai înălţător
drumu-i pietros, troiţa decolorată
ruginesc cuiele durerii în sufletul
căzut acum în smerenie
Mulţumesc Anna, pentru aprecierea şi părerea ta corectă.
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine demulțumesc Ioana. opiniile și aprecierile tale sînt importante pentru mine.
pentru textul : fecioare neseduse și neabandonate de"Recviem pentru nuca verde " e un titlu de poem care mă bântuie de câteva zile şi uite unde a răsărit!:D
pentru textul : Sentiment de septembrie deAm pus si eu un nuc lângă bloc, câţiva arţari, plopi, tei, dar nu s-a prins decât un măr care s-a dovedit a fi dud în cele din urmă. Toate vrăbiile din cartier mă iubesc.
Îmi place parabola ta până dă în politică, aici legătura e prea de-a dreptul, chiar şi aceea cu lectura venerabililor prea pică dintr-o dată.
Da. De lucrat un pic la partea cu menstra insa pot spune fara sa-mi fie teama ca gresesc uite un text! Pana la urma, nimeni nu e profet in tara lui si aici se opreste orice urma de orgoliu. Mi-era dor sa citesc un text bun de Virgil Titarenco, si uite ca l-am citit aici, mai bine mai tarziu decat niciodata, cu tot cu acest infam invectiv :-) "iubito", care pana la urma e sanatos pana in maduva oaselor. Ma gandesc la tine ca la o capodopera... constructiva gandirea asta. Andu
pentru textul : moebius love for angels II dedomnule Titarenco, daca va deranjeaza stergeti penita. la ce foloseste? sincer, luati-le dvs. pe toate. poate or tine de cald si eu nu stiu. sincer nu am cerut si nici nu am nevoie de penite, stele etc. eu scriu si gata. ca nu scriu bine, este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma. deci, puteti sa luati toate penitele de la poeziile mele, si sa le puneti la dumneavoastra. nu este bai.:)
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deKatya bonomia lui Bobadil e exact genul de răspuns necesar unor astfel de critici negativiste gen Virgil. Sunt convins că dincolo de atitudinea dură ele nu vor decît să echilibreze. Iar Bobadil ți-ar spune că șocul e șoc pentru că nu esti obișnuită la încălzire cu dușuri de apă rece...:) Sunt convins că în timp fiecare va mai lăsa din extremismul actual spre binele poeziei. Adică ne călim ne călim da' pînă cînd? Răspunsul îl dă nea Bobadil în finalul comentariului d-lui. Sper să fie bine înțeles și asimilat de ambii războinici...:) E viva la revolusion! Amical, de sus în jos și invers, George de Asztalos
pentru textul : solia unei stele de mare deFoarte interesanta imaginea circulara. Pe gustul meu un pic prea incarcat de simboluri pentru un poem scurt: ecou, turn, maslini, cai albi, panza de apa rosie. Insa are o curgere lina circulara si imi place. Finalul nu mi se pare reusit, plus usor incorect "nechez" cred ca e "nechezat", forma "nechez" este persoana intai singular. Eu nechez... Ma rog, Andu
pentru textul : pânză de apă deDa, se pot face modificări, oricum, textul e o variantă mai curată a unui text scris prin 2007-08. O să mai gravitez în jurul finalului.
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul deO poezie in care detaliile fac jocul, povestea credibila. O poezie de o frumusete si, in acelasi timp, tristete - cel de pe urma frig, nordul in umbre - greu de privit (sau poate tocmai de aceea ne place atat, pentru tristete?!) Ma gandesc la zapisul acela... cred ca e un mesager care nu aduce niste vesti, nici scrisori. Am sau n-am dreptate, Vladimir?
pentru textul : suflete dezlegate deva multumesc pentru opinii. textul s-a vrut dificil de citit chiar in ce priveste vizibilitatea
pentru textul : angemon deindependent de orice alte aspecte, cu privire la sistemul HCODE (salut initiativa): exista conceput un echivalent al instructiunii html <br>? fara aceasta nu vad cum se pot stabili alineatele si eventualele pauze de un rand (<br><br>). multumesc
pentru textul : postarea de imagini și HCODE deEcaterina, uite, eu iti promit sa-ti spun ceva si despre "poema" (ce-o fi insemnand acest feminin? eu stiam ca substantivul "poem" e la masculin) daca ma ajuti sa trec cu lectura de primul vers "un sfesnic doua de fapt" pe care nu-l inteleg deloc. Este vorba de fapt de un sfesnic sau de doua? Este vorba de o dilema a dualitatii sfesnicelor care transcede logicii unui Popper de exemplu sau este o metafora a ambiguitatiii cu radacini in numerologie? daca imi explici primul vers atunci eu o sa-ti spun ceva si despre, hai sa fie ca tine "poema", i think it's a fair trade... Andu
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt deah, stiu locurile astea! comul tau m-a facut sa mi fie dor de roma...
pentru textul : Ah deeu multumesc
steaua poetica fie cu mine!
vlade, iată ce nu îmi place la un text care îmi place: „undeva înspre răsărit se prăbușeau... ”, „purtau pe rând chipul... ” și „cu voluptatea celui din urmă... ”. Toate sînt ziceri „care s-au tot zis”. În esență în partea a doua textul „se pierde”. părerea mea, de doi lei(noi).
pentru textul : fado curvo deStefan, iti multumesc de trecere si pentru semn.
pentru textul : Decojirea deacta(n)eoane, sentimentul de-naltare te strabate, dar tot acolo te lasa, ca o penetrare cu efect de levitatie nul, vad, cat ascendenta explicativa de-o clipa a zborului de gandac in atac la Blanca si cat pulsiunea transcendentei iluzorii a reptilei (o)uro-borus, de unde apar atat de plinele (sic) tale invataturi (traiasca gogu-filozofu, vorba ta), cat un crant de chio-chips, morfolit la fel, de fiecare data, pe un inchipuit munte Cithaeron, la colt cu genunchiul broastei testoase kalmuce pe-o parte, a carei exclamatie nu e niciodata “ah” ci “anh” si totusi, orbitorule de Horus, marite (micite?)Seth, oare tu reprezinti, prin ceea ce scrii, versul alb? brrr, ar fi loc de a doua glaciatiune, stai linistit si modest, asa cum te stim, sunt multi altii care chiar reprezinta genul, in nici un caz insailarile tale, repetative, agramate (v. comentariul tau precedent), imprumutate fara voie, de multe ori, din convorbiri ym sau pur..facultative, pentru a scrie cu adevarat poezie in vers alb tu, domnule actaeon-negru ar trebui sa bei prea mult… lapte pentru asta…de capra….de bivolita, dupa gust, desigur, dar …cat sa-ti mai dau, in vers, pe inteles? Alma crezi perfect, sintetic, fara sa cercetezi, tine de intuitie la tine, de inteligenta, legatura cu subtitlul e o dovada - miracol a subtilitatii, intelegerii, in rest, s-auzim de bine, periscopici si plini de fortaje – fortaje ca de n-am fi nu s-ar povesti, ambilor simpaticilor, multam again :) va pupa si Blanca (cred), ca mult si frumos ati comentat la ea
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) dePagini