eu am crezut pînă în ultima clipă că jazz ambiental e scrisă de un poet și am încercat –fără succes - să intuiesc autorul. am simțit că e un adversar redutabil. sînt plăcute aceste surprize și interesante trăirile din culise. mulțumesc , felicitări și ție, sper că ne e permis acest răsfăț după o noapte de beție poetică.

ar fi posibil să fiu în eroare, dar... îmi place modul tău de a construi acest poem. modern printr-o anumită ambiguitate, și valoros prin anumite sintagme. nu voi cita. ba, hai că o fac: nu fi trist nu ești unic orașul ăsta e plin de oameni reci pământul întreg e plin de oameni reci aici cred că atingi simplitatea de care uneori e nevoie în poezie. în rest știi tu ce nu prea mere:) începând cu : zidit în timp dar uite ce frumos sună: într-un punct magnetic cum e aleea dintre blocuri mă strecor mereu vinovată

Mi-a plăcut poemul chiar dacă acel „isus nu s-a născut / decît / ca să poată muri” s-a mai spus şi deci nu este ceva nou, cu toate că, unora le este necesar a li se repeta zi de zi şi chiar în fiecare minut acest adevăr. Nu vreau să se înţeleagă că acuz pe cineva. Mă refer doar că s-a mai spus chiar dacă nu în acelaşi fel şi nu în poiezie. Cezar

Aranca, sorcova nu e un obicei ortodox. Sărbătoarea creștină a Crăciunului se intersectează mai mult temporal cu obiceiuri populare românești precum sorcova sau plugușorul. Mai degrabă, sorcova reflectă într-o anume măsură expresia asimilării simbolice a culturii religioase creștine în sărbătorirea anului nou. Copiii "merg" cu sorcova sau cu plugul așa cum merg cu steaua, dar versurile textelor rostite cu aceste ocazii nu reflectă același lucru. Sorcova are o notă preponderent folclorică și doar vag simbolic religioasă. Cel puțin asta este părerea mea rezultată atât din practica sorcovitului, cât și din ce am mai citit referitor la tradiții și obiceiuri. Lucian, te-am atins sper nu doar cu sorcova vesela! Yester, pe tine te-am mai citit și prin altă parte. Mi-am amintit pentru că ești din Tecuci, din locul pe unde am copilărit. Mulțam de apreciere. Poemul e un cadou pentru cineva anume. Știe el. Că bine zici "dulceață de cireșe amare".

Mariana, apreciez mult că vezi prin poem și îți mulțumesc frumos. Cu toții ne construim moartea acceptând existența cotidiană și inconștient ne-o amânăm mințindu-ne că mai avem de trăit. Colectăm acea tăcere de timpuriu. Trecerea ta este ca a unei ploii de sfârșit de vară ce mă surprinde îndrăgostit, pustiit și melancolic. E o ploaie caldă:)

Marga, finețea ta sfideaza legile gravitației, mulțumesc!

O simpla sugestie. In stil Boba. In loc de: "pe când afacerea încă mai mergea" cam asa: "pe când afacerea încă nu începuse" ?!

Dorel, nu cred ca nomenclatura e importanta cat drepturile asociate ei...

o idee frumoasa, leganata intre "uneori mă întreb dacă tristețea asta nu mi se trage de la faptul că nu pot să împăturesc bucovina perfect" și "ar fi trebuit să cioplesc o vioară de bucovină să adorm perfect în pîntecul ei". restul poemului nu face dacat sa imbrace, sa justifice si sa atarne greu intre aceste extraordinare idei poetice. umila mea parere. cu reverenta!

Erată la comentariul anterior: "sucomba" Scuze. emanuel pope

semnul tău, paul, după ziua încărcată de astăzi mă bucură mult, abia mă ţin ochii, merci.

Mult iubită și stimată autoare,
Vă scriu aici nefiind capabil să-mi înfrânez pornirea de a încerca, acolo unde simt că se poate, să spun două vorbe.
Dumneavoastră aveți talent însă cred că nu știți ce să faceți cu el, cu talentul Dvs. adică, cel puțin nu deocamdată.
Dumneavoastră scrieți în engleză și în română poezie ceea ce este de admirat însă personal nu cred că reușiți să scrieți ceva remarcabil în niciuna dintre variante.
Poate dacă v-ați hotărî asupra uneia dintre cele două limbi ați reuși să exprimați ceva... vă considerați atât de dotată încât să le stăpâniți poetic pe ambele? Deocamdată nu-mi dau seama mai degrabă aș zice că alergați după doi iepuri și nu prindeți niciunul. Deocamdată poemele Dvs. (și am citit 3 în engleză și la paritate 3 în română) mi-au aratat o autoare plină de talent dar pe care îl irosește cu grație sau poate fără.
De exemplu în poemul de față dați dovadă de o cunoaștere aparte și nu neapărat corectă a limbii române în ceea ce mesajul poetic este implicat. 'ca o Șeherezadă' 'ventrilocând' și 'ankh-orare' sunt greu de acceptat cu oricâtă bunăvoință ca licențe poetice, mai degrabă sunt forțări inutile ale limbajului.
Scuze dacă v-am deranjat.

ce faci paul? ce e atit de bestial sa abuzezi de un sistem? sau acum au descoperit romanii internetul si nu stiu cum sa ii manince mai repede lebedele? te avertizez ca la urmatoarea experienta de genul asta s-a putea sa ai contul suspendat. in plus, a incepe sa te "comentezi" singur e si de prost gust nu numai "neregulamentar"

Aceeași voce poetică aparte, Aleksandar Stoicovici asociază unități logice disjuncte sau chiar aparent incompatibile, și probabil aici stă bogăția de efecte semantice care te așteaptă chiar cu fiecare vers. "Piele tapisată" - "cu apa tulbure" - care pe deasupra nici "n-ai de unde să o știi" formează un ansamblu poetic surprinzător care primește chiar și valențe tactile. Și am vorbit aici doar de primele două rânduri. "Corpul" poeziei însă e construit altfel. Nu știu din ce universuri își ia autorul trăirile inspiratoare, dar acestea comunică întotdeauna între ele, uneori logic, alteori doar intuitiv. Autorul îmi pare întotdeauna atașat empatic de textele sale, nu cred că s-ar putea desprinde, că s-ar putea rupe, de ceea ce scrie. El nu scrie detașat de text, ci dinăuntrul lui. Zarurile șterse, chivotul ruginit, craniile aliniate, icoanele uscate pe zidul alb și până la câmpurile minate din vârful degetelor de copii sunt câteva imagini ale unui bogat spațiu semantic. Acolo se nasc pe loc legi ciudate, nu funcționează legile primare, imediate, ci legi ale unor asocieri care depășesc primul înțeles, frizând înțelesuri secunde. Aceste legi fac Poesia. Ce asociație primară (la o prima vedere) poate exista între cranii și icoane? Că sunt tot capete? Între iarnă și răni deschise? Doar când cele din urmă sunt acoperite de ninsoare? dar între copii și câmpuri minate? Ei bine, pe toate acestea autorul le vede "cu ochiul liber". De aceea îmi place Aleksandar Stoicovici. Am mai văzut această imagine, parcă ai "donat-o" să fie copertă a unei cărți, și-mi dă oarecum fiori și acum, dar, din nou, asociată cu expresivitatea textului, primește o încărcătură suplimentară care aproape îl obligă pe cititor să o "digere".

well, mă îndoiesc profund de prezența mea într-un dicționar vreodată. problema mea rămîne însă legată de această brambureală a lui î din a și a inconsecvențelor din limba română. pe care în loc să o clarifice/simplifice (eventual să mai scoată din diacritice), pentru a o face viabilă în secolul 21, nu fac decît să o încîlcească și mai rău în așa fel încît tînăra generație ajunge să o respingă tot mai mult. dar mă rog. asta e o altă poveste.