draga dorin, daca tu vii cu formule din astea memorabile, "regulile le face dumnezeu", eu iti raspund ca fie te hotarasti sa te stabilesti in jungla, fie accepti ideea ca dumnezeu ne-a mai dat si creier pe linga reguli. Cel putin la unii dintre noi... Si asta nu inseamna rebeliune fata de "ordinea divina". Asta doar in cazul in care nu cumva tu ai un monopol special asupra descoperirii "regulilor lui dumnezeu", caz in care ma tem ca ma pierzi de client. In ce priveste ce se intimpla in cazul reducerilor textelor postate pe hermeneia sau a nepublicarii indelungate iti recomand sa citesti regulamentul. Si da, textele iti apartin, dupa cum acest lucru este adevarat cu privire la textele oricui care publica aici. Tot la fel de adevarat este ca hermeneia nu iti apartine. Atit tu cit si ea puteti functiona si fara sa aveti puncte de intersectie. Dar daca iti doresti o colaboarare asta nu se poate face decit in contextul unui acord pe care noi il numim regulament si la care aderi atunci cind te inscrii. Eu traiam cu impresia ca chestia asta este simpla de inteles. Daca nu, ti-o mai pot explica.
imi place imagistica suprarealistă, acest "creion" (ca să folosesc un termen din recuzita tehnică a unui mare poet) și simplitatea expresiei te prinde (deși eu tot aș mai fi scos "de plăcere, de spaimă" și pe "blând", . e un text nou? :) si pentru că e o schiță diafană în peniță adaug și eu una vise plăcute! apoi să vii să ni le traduci!
imagini care construiesc un discurs verosimil si o deznadejde aparenta. o golgota personala, ca sa nu spun profetica mi-a placut, in special spre final versurile 3 si 4 nu mi sună bine
da Adina, s-au intalnit tristetile noastre... niciodata terminate, intotdeauna la inaltime:) multumesc de trecere! Beniamin, cine are pretentia ca e lucid? :) despre indrazneala, numai de bine... am nevoie de comentarii obiective, altfel cum as stii ce am de facut? iar tu posesi aceasta arta a ochiului care vede... caruta vine ... de fapt voiam doar o masura pentru tristete si nu am gasit alta, dar poate fi invocat Ilie cand se supara:) despre „sange” nu cred ca mi-am dat neaparat seama... cred ca e mai degraba un reflex fara premeditare, nu stiu exact de unde venit ... in schimb ma bucur ca ai vazut cuiburile de pe umeri, uneori aici se intampla si lucruri frumoase:) iti multumesc pentru acest comentariul, ma simt privilegiata si mi-e bine:)
Am trecut textul la Cutia cu nisip pentru că e o mostră a felului în care se vorbește pe unde am copilărit. Medean spun moldovenii din sud pentru a se referi la intersecție, mai precis la mijlocul satului (probabil folosise vreun inginer la un moment dat cuvântul median ori altul înrudit). Aici e locul unde oprea rata (autobuzul), acolo se adunau tinerii să meargă seara la căminul cultural, acolo se făcea hora mare la nuntă, acolo se strângea lumea să audă bocetul mai tare când trecea vreun mort. Ce susțin este că există destul de multă lume care vorbește astfel sau în alt dialect, mai ales în mediul rural, și aș vrea să știu cât de inteligibil este. Mă bucur de părerea francă și, chiar dacă aici am postat un calup de text exclusiv în acest limbaj, sunt conștientă că într-o formă finală, cu miză, sunt de ajuns câteva nuanțe pentru a avea un efect fain.
Emile, bine ai revenit pe Hermeneia dupa auto-suspendare! Iti acord o penita pentru efortul acestei auto-suspendari exemplare si a revenirii in forta cu un text vechi si bun ca vinul ! Andu
prima parte mi-a placut la nebunie. desi fireasca, fara cercei si alte bijuterii, are o forta si o limpezime iesite din comun: "despre o maladie ciudată a corăbierilor ce nu se mai întorc din larg... despre fecioara ce-și sfâșie rochia de nuntă pentru a face scutece întâiului născut" la sfarsit si eu cred ca forta se diminueaza prin abundenta, desi zicerea ramane frumoasa. cu prietenie, kranich
mi se pare o reusita trimiterea la emi, (auto)ironica pe alaturi, constienta si mirândă. din cate imi amintesc am mai intalnit la alma o astfel de tehnica a situarii inauntrul si in afara starii/textului, intr un metalimbaj care se protejeaza de spectrul patetismului si asigura, daca nu depasirea ""crizei", macar asumarea ei. despre atotprezenta dlui Pa, nu spun nici da nici nu. e si el un dumnezeu care moare mai greu
Întâi de toate La Mulți Ani Dragilor și să ne dea Dumnezeu un an mai bun (asta ne dorim mereu)!
Apoi re. epigrama mea, mă bucur de răspuns, mulțam.
De-l faci pe Virgil să râdă
Nu e epigrama hâdă
El râde la turbătoare
Și nu la tulburătoare
... aștept replica la tulburel, văd că o eviți... turburește! preferând o divagație la o încadrare a textului care nu este perceptibilă afară din contextul site-ului
Si eu sunt de acord cu toti antecomentatorii mei, cu mici diferente, primele patru versuri mi se par foarte frumoase, ca intr-un film de Oscar. Mai departe, intervin balcanismele, dar in lumea asta exista poemul pentru Chichere. Penita in locul creionului trecut pe inventar, la ingeri.
"arheologii se minunează încearcă să dezlege misterul
acestui ritual în care moartea vine pe dinăuntru
grăbește-te
pe sufletul acesta numit stîncă sau invers
cei cu mania grandorii vor construi
cel mai mare baraj"
Într-adevăr foarte fain text, echilibrat între autori... nu știu ce să zic, am absentat de la acele 'vremuri de aur' ale colajului poetic, pesemne un fel de brainstorming? dar m-aș bucura să văd ceva mai de actualitate postat. Că amintiri avem cu toții cred mai multe decât putem duce. Iar a te lăuda cu amintirile nu e ceva de mare laudă. Deci propun să trecem la faza următoare, pe numele ei 'texte noi iar la texte vechi linkuri' dacă îmi îngăduiți.
Nu știu, poate voi lăcrimați ușpr la vederea textelor voastre mai vechi dar sincer, nu îmi puteți cere mie sau altcuiva să simtă la fel. Eu zic că o antologie on-line plus eventual un concurs de tipul cine-știe-câștigă ar rezolva problema cât se poate de decent
Margas
Maria, Masha, Alina, Adrian și Silviu, vă mulțumesc la fiecare în parte. dacă am reușit să trasmit emoția profundă pe care am simțit-o aflând că a plecat dintre noi un om pe care l-am cunoscut, nu pot decât să mă bucur. mă intrigă faptul că o poezie ca aceasta a fost scrisă în 10-15 minute și am mai revenit ulterior pe text, dar nesemnificativ, iar unele necesită alte abordări.
poate ar fi trebuit să adaug legenda: bilgheri-cizme speciale de parașutist, BG7, parașuta care se folosea acum 20 de ani și ceva ( am înțeles că acum s-a renunțat la ea), inventată de Grigore Baștan, de aici inițialele, salt nestabilizat-cădera liberă pînă la deschiderea parașutei, voalura, pânza de deasupra, etc.
Sau poate nu mai trebuia nimic.
dati-mi voie, domnilor, dati-mi voie... Deci, Mult stimata domnisoara Maya Cusco, Doamnelor, Domnilor, Date fiind alocutiunile domniilor voastre, data fiind vremea perfecta de-afara, dat fiind ca mieii sburda pe cernoziomurile patriei noastre. POEZIA, dati mi voie, zic, sa ma alatur acestui cor, acestui exemplu de generozitate, atentie distributiva egal distribuita, aplombului si sinceritatii cu care m ati rasfatat si rasfatati, vad in mod placut, membrii acestei case. caci ce e o casa? o casa este, logic, o casa de oameni. Fac aceasta divagatie pentru a demonstra, daca mai era nevoie de demonstratie, ca suntem uniti. Suntem aici si acum, ca sa l citesc pe patronul meu spiritual, cel care mi a inundat cu lumina Fiintei copilaria. da, ati ghicit, domnii mei, este vorba despre Heidegger. Marty, cum imi place sa l alint cand ii mangai copertile.... Spuneam asadar, ca nu exista mai mare placere pe lumea asta in afara unui text (ce suntem noi daca nu niste texte, pardon, niste bune texte care se scriu pe sine, scriind despre altul sau celalalt?) si desigur, ati ghicit, in afara unui bun comentariu la adresa si intru insurirea bunelor moravuri si instrumente prin care devenim meseriasi in breasla noastra, in casa noastra, dupa cum precizam Imi permit, stimata dsoara, sa te felicit pentru multilateralitatea observatiilor facute, pt farmecul acestui ideal implinit, exprimandu mi totodata regretul de a nu benefia personal de aceeasi atentie si candoare. C est la vie, spune frantzuzu.... Alea iacta est...italianul...si well, this iz the life, bill... americanul, desigur.. Imi permit din nou domnii mei sa ma adresez dvoastra personal pentru si in vederea, credinta si speranta ca veti persevera si chiar imbogati aria dvoastra de interes, incluzand in ea si florile de gladiș.... Cu stima si consideratiune, al vostru dintotdeauna si pe vecie Dorin della Coza de Hermeneia ps: iertati mi scurtimea si posibilelele greseli. berrare humanum est.... ... ...
Ioana, comentariul meu(de-abia acum se poate vorbi de o opinie personala) era strict legat de reactia lui Virgil Titarenco la acest text. Una e comentariul, alta e textul in sine. In comentarii imi pot expune puctul meu de vedere. Am specificat foarte clar ca era vorba doar niste editoriale amarite, intr-un cotidian amarit de provincie. In ceea ce priveste comentariile, daca eu argumenez asa cum stiu asta nu inseamna ca bat cimpii. Pentru ca ti-as spune ca si tu bati cimpii. Cit cotizeaza stranierii la CAS? Si se mai intreaba de ce nu sint servicii de calitate? Si e numai un exemplu. Eu m-am referit doar la un comentariu si atit. Aici am pus punct acestei discutii care nu are nici un sens. mai bine sa bat eu cimpii decit sa mai dau apa la moara.
am citit de mai multe ori textul si de fiecare data am ramas in aceeasi obscuritate. daca in prima strofa exista un oarecare fir al ideilor, strofa a doua (mie cel putin) nu-mi spune nimic. cred ca o exprimare mai degajata a ideilor ar face textul mai inteligibil si mai putin obositor pentru cititor.
E o poezie foarte solidă. Plină de imagini și sentimente, crează stare și atmosferă, desenează imagini seducătoare și se țese poetic în jurul unor laitmotive armonice. Nisip - apă sărată, mantie - conduri, pași - jurăminte, apă - coajă, iar castel, iar mantie, iar pași, glezne, trup curb, pas drept. Știi ce nu (mi) se potrivește? Domnul acela Pa din antepenultima strofă. Parcă pleznește acolo îmbujorat și fercheș. Eu mă gândeam că va deveni personaj literar, am și spus-o oarecând, dar "de mult" domnul Pa, "iar" domnul, iar "domnul", domnul Pa "era", ba nu era..., eu l-aș vedea mai degrabă ca un personaj mai discret și cred că așa ar fi mult mai seducător. Nici măcar "prinț" nu-i stă bine. Strecurat în taină, aluziv, dezvăluit poate doar în final (și în titlu) ar coborî din poem nu ca un prinț "în toată regula" (prea dă a basm ieftin și Mr. Right), ci ca un personaj care rar se dezvăluie, dar și atunci doar acoperindu-se cu o nouă taină. Dar deja am facut altă poezie... Ce vreau să spun? Îmi place poezia, în afară de antepenultima strofă care sfâșie atmosfera excelent conturată până acolo. Încă: "picătură din oceanul mirării" e magnifică. E aici jocul mare - mirare, dar și o excelentă metaforă. O tot citesc și mă învârt în jurul ei.
Un text remarcabil a cărui tehnică îmi aminteşte de cea a lui Tolstoi.
Este evident că pentru a ajunge la conştiinţa amorfă, la subconştientul colectiv al unui popor, trebuie să cobori chiar la nivelul acestuia. Inutil să spui că direcţia spre care se îndreaptă este una greşită. Slujirea se face printre aceia care au cea mai mare nevoie de ea. Conştiinţa colectivă opacizată de prototipurile false impuse de mass media zilelor noastre, misoginisme, mahalagisme, scandaluri,tabloide siliconate, de pe care se scurge tencuiala, această conştiinţă trebuie cumva, într-un fel, oricare-ar fi acela, trezită.
Aşadar, Tanţa, care de urâtă nu-i frumoasă, da-i deşteaptă proasta dracului, suscită într-atât sensibilitatea naratorului, încât acesta se simte obligat să arunce o privire asupra vieţii intime a acesteia, introspecţiune care-i ocazionează o întreagă teorie despre importanţă şi portanţă şi despre toate datoriile faţă de lume, faţă de stat/e :).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
draga dorin, daca tu vii cu formule din astea memorabile, "regulile le face dumnezeu", eu iti raspund ca fie te hotarasti sa te stabilesti in jungla, fie accepti ideea ca dumnezeu ne-a mai dat si creier pe linga reguli. Cel putin la unii dintre noi... Si asta nu inseamna rebeliune fata de "ordinea divina". Asta doar in cazul in care nu cumva tu ai un monopol special asupra descoperirii "regulilor lui dumnezeu", caz in care ma tem ca ma pierzi de client. In ce priveste ce se intimpla in cazul reducerilor textelor postate pe hermeneia sau a nepublicarii indelungate iti recomand sa citesti regulamentul. Si da, textele iti apartin, dupa cum acest lucru este adevarat cu privire la textele oricui care publica aici. Tot la fel de adevarat este ca hermeneia nu iti apartine. Atit tu cit si ea puteti functiona si fara sa aveti puncte de intersectie. Dar daca iti doresti o colaboarare asta nu se poate face decit in contextul unui acord pe care noi il numim regulament si la care aderi atunci cind te inscrii. Eu traiam cu impresia ca chestia asta este simpla de inteles. Daca nu, ti-o mai pot explica.
pentru textul : urâții de... să îi lăsăm pe ei cu limba lor:) mulțam de opinie, Vlad! cu gânduri bune, paul
pentru textul : asfaltul cărților cu artere deimi place imagistica suprarealistă, acest "creion" (ca să folosesc un termen din recuzita tehnică a unui mare poet) și simplitatea expresiei te prinde (deși eu tot aș mai fi scos "de plăcere, de spaimă" și pe "blând", . e un text nou? :) si pentru că e o schiță diafană în peniță adaug și eu una vise plăcute! apoi să vii să ni le traduci!
pentru textul : Într-o zi, într-o noapte... deimagini care construiesc un discurs verosimil si o deznadejde aparenta. o golgota personala, ca sa nu spun profetica mi-a placut, in special spre final versurile 3 si 4 nu mi sună bine
pentru textul : drumul crucii fără zgomote deda Adina, s-au intalnit tristetile noastre... niciodata terminate, intotdeauna la inaltime:) multumesc de trecere! Beniamin, cine are pretentia ca e lucid? :) despre indrazneala, numai de bine... am nevoie de comentarii obiective, altfel cum as stii ce am de facut? iar tu posesi aceasta arta a ochiului care vede... caruta vine ... de fapt voiam doar o masura pentru tristete si nu am gasit alta, dar poate fi invocat Ilie cand se supara:) despre „sange” nu cred ca mi-am dat neaparat seama... cred ca e mai degraba un reflex fara premeditare, nu stiu exact de unde venit ... in schimb ma bucur ca ai vazut cuiburile de pe umeri, uneori aici se intampla si lucruri frumoase:) iti multumesc pentru acest comentariul, ma simt privilegiata si mi-e bine:)
pentru textul : tristețea ca o căruță de:)) l-a adus fluxul pe prima pagina.
pentru textul : blogbadil deVioleta, iti multumesc de citire si pentru apreciere. cu multa stima
pentru textul : Hibernare de:) Viața și frumusețea sînt nemuritoare! Atentă și sensibilă. Îți mulțumesc, Tincuța.
pentru textul : Instantanee deAm trecut textul la Cutia cu nisip pentru că e o mostră a felului în care se vorbește pe unde am copilărit. Medean spun moldovenii din sud pentru a se referi la intersecție, mai precis la mijlocul satului (probabil folosise vreun inginer la un moment dat cuvântul median ori altul înrudit). Aici e locul unde oprea rata (autobuzul), acolo se adunau tinerii să meargă seara la căminul cultural, acolo se făcea hora mare la nuntă, acolo se strângea lumea să audă bocetul mai tare când trecea vreun mort. Ce susțin este că există destul de multă lume care vorbește astfel sau în alt dialect, mai ales în mediul rural, și aș vrea să știu cât de inteligibil este. Mă bucur de părerea francă și, chiar dacă aici am postat un calup de text exclusiv în acest limbaj, sunt conștientă că într-o formă finală, cu miză, sunt de ajuns câteva nuanțe pentru a avea un efect fain.
pentru textul : Mamaia Ioana povestește deEmile, bine ai revenit pe Hermeneia dupa auto-suspendare! Iti acord o penita pentru efortul acestei auto-suspendari exemplare si a revenirii in forta cu un text vechi si bun ca vinul ! Andu
pentru textul : cer deschis deCristina draga, sint pur si simplu niste note/impresii despre calatorii/peisaje/idei reale. insa nu de pe ruta Iasi Dorohoi via Trusesti.
pentru textul : Ruines de Rome deprima parte mi-a placut la nebunie. desi fireasca, fara cercei si alte bijuterii, are o forta si o limpezime iesite din comun: "despre o maladie ciudată a corăbierilor ce nu se mai întorc din larg... despre fecioara ce-și sfâșie rochia de nuntă pentru a face scutece întâiului născut" la sfarsit si eu cred ca forta se diminueaza prin abundenta, desi zicerea ramane frumoasa. cu prietenie, kranich
pentru textul : scrisoare către fratele meu iuda dee mai puțin sonet aici, ca formă, darurile tale de înțeles înalt, însă, au și m-au luminat în adânc - mulțumesc
pentru textul : eu te iubesc, fă demi se pare o reusita trimiterea la emi, (auto)ironica pe alaturi, constienta si mirândă. din cate imi amintesc am mai intalnit la alma o astfel de tehnica a situarii inauntrul si in afara starii/textului, intr un metalimbaj care se protejeaza de spectrul patetismului si asigura, daca nu depasirea ""crizei", macar asumarea ei. despre atotprezenta dlui Pa, nu spun nici da nici nu. e si el un dumnezeu care moare mai greu
pentru textul : domnul Pa și visul devezi că mai citesc şi românii pe saitul ista, nu numai huţulii. Aşa că cere autonomie pentru românii din Ucraina :)
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deÎntâi de toate La Mulți Ani Dragilor și să ne dea Dumnezeu un an mai bun (asta ne dorim mereu)!
Apoi re. epigrama mea, mă bucur de răspuns, mulțam.
De-l faci pe Virgil să râdă
Nu e epigrama hâdă
El râde la turbătoare
Și nu la tulburătoare
... aștept replica la tulburel, văd că o eviți... turburește! preferând o divagație la o încadrare a textului care nu este perceptibilă afară din contextul site-ului
pentru textul : turburisme deSi eu sunt de acord cu toti antecomentatorii mei, cu mici diferente, primele patru versuri mi se par foarte frumoase, ca intr-un film de Oscar. Mai departe, intervin balcanismele, dar in lumea asta exista poemul pentru Chichere. Penita in locul creionului trecut pe inventar, la ingeri.
pentru textul : Poemul pentru Chichere de"arheologii se minunează încearcă să dezlege misterul
acestui ritual în care moartea vine pe dinăuntru
grăbește-te
pe sufletul acesta numit stîncă sau invers
cei cu mania grandorii vor construi
cel mai mare baraj"
fragnmentul acesta mă fascinează. de aceea:
pentru textul : sicrie suspendate deam corectat. multumesc.
pentru textul : Copacul (Psalm) deÎntr-adevăr foarte fain text, echilibrat între autori... nu știu ce să zic, am absentat de la acele 'vremuri de aur' ale colajului poetic, pesemne un fel de brainstorming? dar m-aș bucura să văd ceva mai de actualitate postat. Că amintiri avem cu toții cred mai multe decât putem duce. Iar a te lăuda cu amintirile nu e ceva de mare laudă. Deci propun să trecem la faza următoare, pe numele ei 'texte noi iar la texte vechi linkuri' dacă îmi îngăduiți.
pentru textul : the brave old world deNu știu, poate voi lăcrimați ușpr la vederea textelor voastre mai vechi dar sincer, nu îmi puteți cere mie sau altcuiva să simtă la fel. Eu zic că o antologie on-line plus eventual un concurs de tipul cine-știe-câștigă ar rezolva problema cât se poate de decent
Margas
Maria, Masha, Alina, Adrian și Silviu, vă mulțumesc la fiecare în parte. dacă am reușit să trasmit emoția profundă pe care am simțit-o aflând că a plecat dintre noi un om pe care l-am cunoscut, nu pot decât să mă bucur. mă intrigă faptul că o poezie ca aceasta a fost scrisă în 10-15 minute și am mai revenit ulterior pe text, dar nesemnificativ, iar unele necesită alte abordări.
pentru textul : salt nestabilizat prin trapa toamnei depoate ar fi trebuit să adaug legenda: bilgheri-cizme speciale de parașutist, BG7, parașuta care se folosea acum 20 de ani și ceva ( am înțeles că acum s-a renunțat la ea), inventată de Grigore Baștan, de aici inițialele, salt nestabilizat-cădera liberă pînă la deschiderea parașutei, voalura, pânza de deasupra, etc.
Sau poate nu mai trebuia nimic.
dati-mi voie, domnilor, dati-mi voie... Deci, Mult stimata domnisoara Maya Cusco, Doamnelor, Domnilor, Date fiind alocutiunile domniilor voastre, data fiind vremea perfecta de-afara, dat fiind ca mieii sburda pe cernoziomurile patriei noastre. POEZIA, dati mi voie, zic, sa ma alatur acestui cor, acestui exemplu de generozitate, atentie distributiva egal distribuita, aplombului si sinceritatii cu care m ati rasfatat si rasfatati, vad in mod placut, membrii acestei case. caci ce e o casa? o casa este, logic, o casa de oameni. Fac aceasta divagatie pentru a demonstra, daca mai era nevoie de demonstratie, ca suntem uniti. Suntem aici si acum, ca sa l citesc pe patronul meu spiritual, cel care mi a inundat cu lumina Fiintei copilaria. da, ati ghicit, domnii mei, este vorba despre Heidegger. Marty, cum imi place sa l alint cand ii mangai copertile.... Spuneam asadar, ca nu exista mai mare placere pe lumea asta in afara unui text (ce suntem noi daca nu niste texte, pardon, niste bune texte care se scriu pe sine, scriind despre altul sau celalalt?) si desigur, ati ghicit, in afara unui bun comentariu la adresa si intru insurirea bunelor moravuri si instrumente prin care devenim meseriasi in breasla noastra, in casa noastra, dupa cum precizam Imi permit, stimata dsoara, sa te felicit pentru multilateralitatea observatiilor facute, pt farmecul acestui ideal implinit, exprimandu mi totodata regretul de a nu benefia personal de aceeasi atentie si candoare. C est la vie, spune frantzuzu.... Alea iacta est...italianul...si well, this iz the life, bill... americanul, desigur.. Imi permit din nou domnii mei sa ma adresez dvoastra personal pentru si in vederea, credinta si speranta ca veti persevera si chiar imbogati aria dvoastra de interes, incluzand in ea si florile de gladiș.... Cu stima si consideratiune, al vostru dintotdeauna si pe vecie Dorin della Coza de Hermeneia ps: iertati mi scurtimea si posibilelele greseli. berrare humanum est.... ... ...
pentru textul : vis finit nedeterminist deIoana, comentariul meu(de-abia acum se poate vorbi de o opinie personala) era strict legat de reactia lui Virgil Titarenco la acest text. Una e comentariul, alta e textul in sine. In comentarii imi pot expune puctul meu de vedere. Am specificat foarte clar ca era vorba doar niste editoriale amarite, intr-un cotidian amarit de provincie. In ceea ce priveste comentariile, daca eu argumenez asa cum stiu asta nu inseamna ca bat cimpii. Pentru ca ti-as spune ca si tu bati cimpii. Cit cotizeaza stranierii la CAS? Si se mai intreaba de ce nu sint servicii de calitate? Si e numai un exemplu. Eu m-am referit doar la un comentariu si atit. Aici am pus punct acestei discutii care nu are nici un sens. mai bine sa bat eu cimpii decit sa mai dau apa la moara.
pentru textul : despre inundaţii. altfel deSapphire, mulțumesc, e într-adevăr simplu, pentru că fotografia aceasta cere simplitate. Voi revedea varianta în română.
pentru textul : texture deam ametit aici.moarte peste tot! nu crezi ca ar fi mai bine doar sa se simta in vers si fara sa o numesti? si gandacul ala care linge limba....iac!
pentru textul : viciul morţii. erotism deam citit de mai multe ori textul si de fiecare data am ramas in aceeasi obscuritate. daca in prima strofa exista un oarecare fir al ideilor, strofa a doua (mie cel putin) nu-mi spune nimic. cred ca o exprimare mai degajata a ideilor ar face textul mai inteligibil si mai putin obositor pentru cititor.
pentru textul : Zar deMaricica, dacă ai fi puţin mai activă (comentarii/ postări), am avea cu toţii numai de câştigat. Bineînţeles, este doar o sugestie.
pentru textul : nu a fost niciodată ceva să nu iasă deE o poezie foarte solidă. Plină de imagini și sentimente, crează stare și atmosferă, desenează imagini seducătoare și se țese poetic în jurul unor laitmotive armonice. Nisip - apă sărată, mantie - conduri, pași - jurăminte, apă - coajă, iar castel, iar mantie, iar pași, glezne, trup curb, pas drept. Știi ce nu (mi) se potrivește? Domnul acela Pa din antepenultima strofă. Parcă pleznește acolo îmbujorat și fercheș. Eu mă gândeam că va deveni personaj literar, am și spus-o oarecând, dar "de mult" domnul Pa, "iar" domnul, iar "domnul", domnul Pa "era", ba nu era..., eu l-aș vedea mai degrabă ca un personaj mai discret și cred că așa ar fi mult mai seducător. Nici măcar "prinț" nu-i stă bine. Strecurat în taină, aluziv, dezvăluit poate doar în final (și în titlu) ar coborî din poem nu ca un prinț "în toată regula" (prea dă a basm ieftin și Mr. Right), ci ca un personaj care rar se dezvăluie, dar și atunci doar acoperindu-se cu o nouă taină. Dar deja am facut altă poezie... Ce vreau să spun? Îmi place poezia, în afară de antepenultima strofă care sfâșie atmosfera excelent conturată până acolo. Încă: "picătură din oceanul mirării" e magnifică. E aici jocul mare - mirare, dar și o excelentă metaforă. O tot citesc și mă învârt în jurul ei.
pentru textul : domnul Pa și visul deUn text remarcabil a cărui tehnică îmi aminteşte de cea a lui Tolstoi.
pentru textul : Tanța portanța și chitanța deEste evident că pentru a ajunge la conştiinţa amorfă, la subconştientul colectiv al unui popor, trebuie să cobori chiar la nivelul acestuia. Inutil să spui că direcţia spre care se îndreaptă este una greşită. Slujirea se face printre aceia care au cea mai mare nevoie de ea. Conştiinţa colectivă opacizată de prototipurile false impuse de mass media zilelor noastre, misoginisme, mahalagisme, scandaluri,tabloide siliconate, de pe care se scurge tencuiala, această conştiinţă trebuie cumva, într-un fel, oricare-ar fi acela, trezită.
Aşadar, Tanţa, care de urâtă nu-i frumoasă, da-i deşteaptă proasta dracului, suscită într-atât sensibilitatea naratorului, încât acesta se simte obligat să arunce o privire asupra vieţii intime a acesteia, introspecţiune care-i ocazionează o întreagă teorie despre importanţă şi portanţă şi despre toate datoriile faţă de lume, faţă de stat/e :).
dinule, am și eu o întrebare pentru tine. așa din curiozitate. pentru tine poezia este ceasornicărie?
pentru textul : poezie pe (contra)sens dePagini