Atunci reiau mesajul fara trimitere la adresa blog. Paul, multumesc frumos pentru recenzie, imi place cum este scrisa, ca o invitatie sincera la lectura. Poate vom avea ocazia sa ne cunoastem si fata in fata! Mult succes in lumea literelor in continuare!
Andrei P.Velea
reușit textul și cumpătat. adică fără să alunece în patetic. reușit și mai ales fără dulceața aceea pe care o mai lăsai uneori. acum e rece și lucid. unii vor manele și lumină. lasă-i să ceară. toată viața asta au făcut. au tot cerut să li se dea. aici însă nu e nici guvern și nici ngo. aici ești liber să nu le dai.
Inflexiuni venite din lecturi, fara indoiala consistente. Din pacate nicio traire mai vie, de orginalitate ce sa mai vorbesc, ca nu o gasim niciunul dintre noi? :-) Un poem de domnisoara de pension, placut lecturi, atat, punct Andu
m am simtit ca pestele in voloc. intai am crezut ca e un text adolescentin, apoi mi s a parut o parodie cu unele tușe si comparatii bune, apoi iar mi s a parut ca ma insel... la final, nu am gasit limanul. cred ca ar tb adaugat ceva. apoi sunt cateva greseli de tastare. cred ca as insista mai mult pe latura comica a textului si as renunta la unele exprimari "tineresti", chiar pasaje. chiar ma intrebam ieri ce varsta ai, de parca asta ar conta pt niste genii in iarba...
...dam... foarte plauzibil.mi-a plăcut mult textul tău. ai creat o adevărată legentă într-un mic paragraf, clipe deşi clasice, încântătoare, ale marinarului învechit de ani şi de neputinţe... şi mitul fantomei, izvorul povestirilor marinăreşti.
romînia e ceva la fel de artificial ca iugoslavia. și dacă nu vor să se despartă, măcar autonomie ar trebui să-și ia cele zece regiuni istorice (bucovina, moldova, dobrogea, muntenia, oltenia, banat, crișana, maramureș, ardeal, ținutul secuiesc). europa de sud-est e prea coruptă ca să mai dea înainte un stat centralizat. de taxele noastre trebuie să ne ocupăm noi, la nivel regional. bucureștiul mănîncă singurel 25% din bugetul țării, și produce 14%... e o mică mare diferență și noi, provincia, prea sîntem luați de fraieri
Mai astept pana la sfarsitul saptamanii (21 iunie) poate mai scrie cineva ceva pe aici. Pana atunci constat cu bucurie adevarata ca am o parere aici (cea a lui Dorin) si deci concursul meu e viu. Multumesc, Andu P.S. Virgile, mai pune mana pe carte, no ofense... si o sa-ti dai seama si de legaturi si de alte si alte chestii fascinante.
Dragă Bobadil, dacă nu îți place regulamentul, care este parte a site-ului, de ce mai stai pe Hermeneia? De ce nu pleci? Că internetu' e mare și sînt suficiente locuri unde e ca maidanu', adică fără reguli. Nu e obligatoriu să stai aici, sau să postezi aici, sau să comentezi aici. Sau cu alte cuvinte să profiți de Hermeneia fără să o respecți, ca și cum ar fi ograda ta. Știu ce îmi vei răspunde. Că Hermeneia nu e nimic fără membrii ei. Și în parte e adevărat. Dar așa cum nu e bine să existe o dictatură a celui care ți-a oferit acest spațiu ție (pentru că nu îți aparține ci este al lui), tot așa nu e bine să fie nici o dictatură a membrilor acestui site. Fiindcă toți avem morbul ăsta al dominării și al abuzului. Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta. Noi, în consiliul hermeneia ne dăm de ceasu' morții cum să aplicăm regulamentul cît mai "civilizat" posibil și să facem tot ce se poate atît pentru membri cît și pentru bunul mers al site-ului iar oameni ca voi nu fac decît să scuipe în efortul nostru. Habar n-ai tu Bobadile de cîte ori am fost cu spatele la zid în consiliu și mi s-a reproșat că te protejez, că nu îți anulez contul pentru nenumărate abateri. Se pare, așa cum văd eu acum. că atît tu cît și Ovidiu vă chinuiți pe hermeneia. Că este un mediu care vă opresează, vă abuzează. De ce nu plecați dragii mei? Nu vă reține nimeni. NIMENI NU A FOST, NU ESTE ȘI NU VA FI INVITAT VREODATĂ pe hermeneia și NIMENI NU VA FI ȚINUT CU FORȚA. Dar așa cum nimeni nu vă impune principiile lui, aveți vă rog, minimul bun simț și nu ne impuneți "principiile" voastre. Pentru că nu ne interesează. Cel puțin pe mine nu mă interesează. Eu am făcut Hermeneia, și am făcut-o să funcționeze după niște principii care mi s-au părut mie foarte importante. Și cîtă vreme îmi aparține, bănuiesc că am tot dreptul să o păstrez așa. Nu am să mai perorez pe eterna lipsă de respect a românilor față de reguli și o societate civilizată. Pentru că e inutil. A murit și sărmanu' Brucan și lucrurile tot așa au rămas. Mizerie, manele și mîrlănie. Manipulare, mitocănie și mojicie. Vă plac, luați-le domnilor în brațe! Luați-le și plecați cu ele. Nu ne mai agasați. Nu ne interesează. Drum bun.
Domnule Graunfels, regret ca vorbiti asa, de vreme ce aici pe hermeneia v-a fost oferit un spatiu mai mult decit prietenos iar textele dumneavostra au fost remarcate chiar de mine de multe ori si chiar textul acesta a fost pe prima pagina la un moment dat. Observ insa ca dumneavoastra aveti o problema cu obiectivitatea. Si cu rezonabilitatea. Pe Hermeneia scriu si posteaza zeci de oameni. Destul de multe texte. Nu avem editori si moderatori suficienti. Daca dumneavoastra va imaginanati ca eu am timpul necesar pentru munca "de culise" pentru fiecare care face gafe pe Hermeneia inseamna ca ma credeti supraom. Pentru ca nu am. Trebuie insa sa ma straduiesc sa fiu cit mai impartial. Nu mi-a reusit la perfectie. Dar ma tratez. Mai ales in ultima vreme cind am descoperit ca amabilitatea mea este perceputa de unii (si nu ma refer la dumneavoastra) drept prostie. Deci, pentru mine este necesar sa ofer o atitudine cit mai echidistanta. De aceea ideea cu culisele este total nepractica, si, ca sa fiu sincer am si o rezerva morala fata de ea. Prea imi aminteste de sopirlele si pilele romanesti. Iar fata de ele am oroare. Ce sa ii faceti. Am si eu slabiciunile mele...
Adriana, ai rimele în substantive. (pământ - gând? uff) regulile nescrise ale versului clasic nu mă îndoiesc că le cunoști. știu, așa ai vrut să scrii, dar cred că poți mai mult. Nicodem, ai ceva de comentat despre mine? Vino sub textele mele, fii bărbat. Că vii degeaba, asta știi deja.
scuze pt. offtopic Adriana, dar se impunea!
Îl felicit din toată inima pe domnul Adrian Munteanu şi-i doresc deplină satisfacţie în urma poeziei pe care o dă cu inimă largă.
În ce priveşte participarea şi suportul de care ar dori să aibe parte, good luck, cum spune inglezul. Românul, dacă nu e el în centrul aplauzelor, daca nu i se oferă lui acadeaua laudelor, nu e interesat...
Cu câţiva ani în urma ştiam că domnul Munteanu locuia în Canada. Ce i-o fi trebuit să-şi schimbe domiciliul? dintr-o veritabilă oază, în baltă!
Minunat modul de expunere al ideii. Prima parte este cea care da tonul rar intalnit pe care ai ales tu sa-l folosesti aici. "ne construim cazemate în jurul cutiei toracice ne mutăm acolo definitiv" De fapt o redefinire a iubirii expusa intr-un mod dur si realist... Lecturarea lasa un sentiment amar si in acelasi timp placut. Te mai vizitez. Teo
dacă țărcălan e cea ce cred eu atunci „îmi pipăi țărcălanele moi
cu mișcări circulare” e oarecum redundant. dar poate nici nu mai are importanță pentru că pipăirea țărcălanelor moi mi se pare o formulare bizară.
alma, comentariul dumneavoastră este concis și deosebit de pertinent. Ati sesizat imediat că lucrurilor li se poate aplica o grilă asemănătoare celei dupa care există și simte ființa umană. Am admirat următoarea judecată pe care o faceti: "Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii". În altă ordine de idei, știm că o parte din poezia modernă si aproape integral cea postmoderna desfide orice punctuatie. Dar de aici și până la a spune că lectura poeziei mele v-a fost dificilă pentru că versurile mele încep cu majusculă și că respectă o brumă de punctuație e cale lunga. Vă aflați, cred, sub tirania "canonului" de pe poezie.ro și riscați să nu vedeți pădurea din cauza copacilor. Oricum, va mulțumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Sandru
bine spus Andule aici se pare că fac pe m.c...ptr. că tocmai citisem Osho și rezultatul e o interpretare la ideea de temperare a tristeții acest kitch al dezamăgirii care bîntuie printre poeții zilelor noastre...:) mulțam fain pentru semn bătrîne prieten și scuze ptr. întîrzierea răspunsului...:)
Da, redă o stare de „dulce” agonie...
Vezi „crâșmei” (i e în plus).
Aș fi pus alt titlu sau aș fi scris la primul vers din ultima strofă doar „aceste cuvinte”.
Uite un poem care impinge lectura in acea zona a "prelungirilor estetice" (nu mai stiu cine zicea, nu-s cuvintele mele). Desigur, totul a pornit de la intrebarea fundamentala, oare poezia are ceva de a face cu estetica? Pentru ca fiecare dintre noi stie ca estetica are de-a face cu cele doua notiuni funadamentale, axiomatice, uratul si frumosul. dar poezia? Aici Katya cred ca se aseaza la raspantia unor drumuri (variante) care, pornind de la aceasta primordiala intrebare, duc apoi in hatisul unei literaturi contemporane extrem de rate pe care uite-asa, katya incearca sa o reinventeze. Si unde mai pui ca la urma urmei daca ea va continua sa scrie san si nu sin Virgil Titarenco s-ar putea lasa de acest sport daunator pentru sanatatea lui si anume de a scrie in romaneste. Doamne ajuta! Bobadil.
Foarte posibil sa aveti dreptate. Mie primele doua versuri imi plac, mai putin restul. E o poezie mai veche, la care nu tin foarte mult. Multumesc frumos pentru atentie!
imi permit o sugestie
uneori mă surprind în oglindă mai roșu la față decât
culoarea framboise
prin mine aud cum trece orient expresul încărcat cu plutonium
de teamă închid obloanele când ar fi trebuit să ofer umbrela
picăturilor de ploaie căzute din venele cerului
bobadil, multumesc de amabilitate. te mai astept. virgil, nu pot oferi mai mult decit pot. nu ma voi intrista prea mult daca veti lua vreo decizie in acest sens. prefer o modalitate cinstita de a-mi cistiga statutul. multumesc.
Nu prea se intelege la ce face referire acel "sint" din "să uiti că sînt doar niste tuburi" - probabil venele, dar nu e clar, crede-ma, legatura e prea indepartata, intretimp au aparut si locomotivele, si muchiile de sine, locul poetic s-a aglomerat... Insa atmosfera poemului e una speciala, pot sa spun ca m-a prins in astenia asta de primavara :-) Andu
Cred că este drept să spun că acest text nu are absolut nicio ideii. Mi-aş paria tastatura că e scris fără niciun motor ideatic. Un morman de enunţuri, unele mai preţioase şi mai poetice ca altele, fără liant. Compunere de imagini.
"cîteva monosilabe ciugulesc aerul moale din palmele toamnei" - bănuiesc c-o exista vreun subst. "monosilab", dar asta nu înseamnă că nu sună ca din perete.
"îl iau aşa cum mi se oferă / semiotic şi limpede" - pretenţios/ didactic.
"luna pare un sîmbure de fistic
cerul pom de crăciun cu beculeţe albe şi galbene
mă întreb cînd soarele va apare noaptea în care" - se observă tăietura - autorul nu mai ştia ce să spună şi a intrat puţin în universul idilico-peisagistic. "Va apăreA", mai degrabă.
"mă întreb eu pe cine trebuie să votez" - asta e pentru că autorul a devenit prea oniric şi serios. Plus de asta, şi-a dat seama că nici după partea bucolică n-are idee. Şi tot aşa.
A, am uitat de paranteze, paranteze care au menirea de-a ne arăta că autorul e mai complex decât ne-o arată.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Atunci reiau mesajul fara trimitere la adresa blog. Paul, multumesc frumos pentru recenzie, imi place cum este scrisa, ca o invitatie sincera la lectura. Poate vom avea ocazia sa ne cunoastem si fata in fata! Mult succes in lumea literelor in continuare!
pentru textul : Andrei P. Velea - "Gimnastul fără plămâni" deAndrei P.Velea
Inima suna cumva anatomic in valul de senzatii -sentimente. Inima e un organ indiferent de conotatiile poetice care i se dau.
pentru textul : Șoaptă dereușit textul și cumpătat. adică fără să alunece în patetic. reușit și mai ales fără dulceața aceea pe care o mai lăsai uneori. acum e rece și lucid. unii vor manele și lumină. lasă-i să ceară. toată viața asta au făcut. au tot cerut să li se dea. aici însă nu e nici guvern și nici ngo. aici ești liber să nu le dai.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deInflexiuni venite din lecturi, fara indoiala consistente. Din pacate nicio traire mai vie, de orginalitate ce sa mai vorbesc, ca nu o gasim niciunul dintre noi? :-) Un poem de domnisoara de pension, placut lecturi, atat, punct Andu
pentru textul : raiul de la marginea potirului dem am simtit ca pestele in voloc. intai am crezut ca e un text adolescentin, apoi mi s a parut o parodie cu unele tușe si comparatii bune, apoi iar mi s a parut ca ma insel... la final, nu am gasit limanul. cred ca ar tb adaugat ceva. apoi sunt cateva greseli de tastare. cred ca as insista mai mult pe latura comica a textului si as renunta la unele exprimari "tineresti", chiar pasaje. chiar ma intrebam ieri ce varsta ai, de parca asta ar conta pt niste genii in iarba...
pentru textul : Trecute vieți deVirgil, iti multumesc pentru apreciere, varianta ta merita atentie. Cu respect
pentru textul : Decojirea de...dam... foarte plauzibil.mi-a plăcut mult textul tău. ai creat o adevărată legentă într-un mic paragraf, clipe deşi clasice, încântătoare, ale marinarului învechit de ani şi de neputinţe... şi mitul fantomei, izvorul povestirilor marinăreşti.
pentru textul : cred că așa se întâmplă deromînia e ceva la fel de artificial ca iugoslavia. și dacă nu vor să se despartă, măcar autonomie ar trebui să-și ia cele zece regiuni istorice (bucovina, moldova, dobrogea, muntenia, oltenia, banat, crișana, maramureș, ardeal, ținutul secuiesc). europa de sud-est e prea coruptă ca să mai dea înainte un stat centralizat. de taxele noastre trebuie să ne ocupăm noi, la nivel regional. bucureștiul mănîncă singurel 25% din bugetul țării, și produce 14%... e o mică mare diferență și noi, provincia, prea sîntem luați de fraieri
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deam rezerve mari fata de folosirea substantivului flamingo in loc de flamenco in titlu. mi se pare mai degraba o gafa decit un oarecare gen de licenta.
pentru textul : Am obosit să dansăm flamenco deMai astept pana la sfarsitul saptamanii (21 iunie) poate mai scrie cineva ceva pe aici. Pana atunci constat cu bucurie adevarata ca am o parere aici (cea a lui Dorin) si deci concursul meu e viu. Multumesc, Andu P.S. Virgile, mai pune mana pe carte, no ofense... si o sa-ti dai seama si de legaturi si de alte si alte chestii fascinante.
pentru textul : some rule rules some rules deDragă Bobadil, dacă nu îți place regulamentul, care este parte a site-ului, de ce mai stai pe Hermeneia? De ce nu pleci? Că internetu' e mare și sînt suficiente locuri unde e ca maidanu', adică fără reguli. Nu e obligatoriu să stai aici, sau să postezi aici, sau să comentezi aici. Sau cu alte cuvinte să profiți de Hermeneia fără să o respecți, ca și cum ar fi ograda ta. Știu ce îmi vei răspunde. Că Hermeneia nu e nimic fără membrii ei. Și în parte e adevărat. Dar așa cum nu e bine să existe o dictatură a celui care ți-a oferit acest spațiu ție (pentru că nu îți aparține ci este al lui), tot așa nu e bine să fie nici o dictatură a membrilor acestui site. Fiindcă toți avem morbul ăsta al dominării și al abuzului. Privește la Ovidiu Nacu cît de lipsit de bun simț răspunde cuiva care îi atrage frumos atenția că a încălcat un regulament pe care el s-a angajat să îl respecte. Nu l-a obligat absolut nimeni. Deci în esență dumnealui se complace să fie un mincinos, adică un șarlatan, adică un om care promite una și face alta. Noi, în consiliul hermeneia ne dăm de ceasu' morții cum să aplicăm regulamentul cît mai "civilizat" posibil și să facem tot ce se poate atît pentru membri cît și pentru bunul mers al site-ului iar oameni ca voi nu fac decît să scuipe în efortul nostru. Habar n-ai tu Bobadile de cîte ori am fost cu spatele la zid în consiliu și mi s-a reproșat că te protejez, că nu îți anulez contul pentru nenumărate abateri. Se pare, așa cum văd eu acum. că atît tu cît și Ovidiu vă chinuiți pe hermeneia. Că este un mediu care vă opresează, vă abuzează. De ce nu plecați dragii mei? Nu vă reține nimeni. NIMENI NU A FOST, NU ESTE ȘI NU VA FI INVITAT VREODATĂ pe hermeneia și NIMENI NU VA FI ȚINUT CU FORȚA. Dar așa cum nimeni nu vă impune principiile lui, aveți vă rog, minimul bun simț și nu ne impuneți "principiile" voastre. Pentru că nu ne interesează. Cel puțin pe mine nu mă interesează. Eu am făcut Hermeneia, și am făcut-o să funcționeze după niște principii care mi s-au părut mie foarte importante. Și cîtă vreme îmi aparține, bănuiesc că am tot dreptul să o păstrez așa. Nu am să mai perorez pe eterna lipsă de respect a românilor față de reguli și o societate civilizată. Pentru că e inutil. A murit și sărmanu' Brucan și lucrurile tot așa au rămas. Mizerie, manele și mîrlănie. Manipulare, mitocănie și mojicie. Vă plac, luați-le domnilor în brațe! Luați-le și plecați cu ele. Nu ne mai agasați. Nu ne interesează. Drum bun.
pentru textul : Doină deDomnule Graunfels, regret ca vorbiti asa, de vreme ce aici pe hermeneia v-a fost oferit un spatiu mai mult decit prietenos iar textele dumneavostra au fost remarcate chiar de mine de multe ori si chiar textul acesta a fost pe prima pagina la un moment dat. Observ insa ca dumneavoastra aveti o problema cu obiectivitatea. Si cu rezonabilitatea. Pe Hermeneia scriu si posteaza zeci de oameni. Destul de multe texte. Nu avem editori si moderatori suficienti. Daca dumneavoastra va imaginanati ca eu am timpul necesar pentru munca "de culise" pentru fiecare care face gafe pe Hermeneia inseamna ca ma credeti supraom. Pentru ca nu am. Trebuie insa sa ma straduiesc sa fiu cit mai impartial. Nu mi-a reusit la perfectie. Dar ma tratez. Mai ales in ultima vreme cind am descoperit ca amabilitatea mea este perceputa de unii (si nu ma refer la dumneavoastra) drept prostie. Deci, pentru mine este necesar sa ofer o atitudine cit mai echidistanta. De aceea ideea cu culisele este total nepractica, si, ca sa fiu sincer am si o rezerva morala fata de ea. Prea imi aminteste de sopirlele si pilele romanesti. Iar fata de ele am oroare. Ce sa ii faceti. Am si eu slabiciunile mele...
pentru textul : Jules Perahim deAdriana, ai rimele în substantive. (pământ - gând? uff) regulile nescrise ale versului clasic nu mă îndoiesc că le cunoști. știu, așa ai vrut să scrii, dar cred că poți mai mult. Nicodem, ai ceva de comentat despre mine? Vino sub textele mele, fii bărbat. Că vii degeaba, asta știi deja.
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna descuze pt. offtopic Adriana, dar se impunea!
Îl felicit din toată inima pe domnul Adrian Munteanu şi-i doresc deplină satisfacţie în urma poeziei pe care o dă cu inimă largă.
În ce priveşte participarea şi suportul de care ar dori să aibe parte, good luck, cum spune inglezul. Românul, dacă nu e el în centrul aplauzelor, daca nu i se oferă lui acadeaua laudelor, nu e interesat...
Cu câţiva ani în urma ştiam că domnul Munteanu locuia în Canada. Ce i-o fi trebuit să-şi schimbe domiciliul? dintr-o veritabilă oază, în baltă!
pentru textul : Scrisoare deschisă a poetului Adrian Munteanu deMinunat modul de expunere al ideii. Prima parte este cea care da tonul rar intalnit pe care ai ales tu sa-l folosesti aici. "ne construim cazemate în jurul cutiei toracice ne mutăm acolo definitiv" De fapt o redefinire a iubirii expusa intr-un mod dur si realist... Lecturarea lasa un sentiment amar si in acelasi timp placut. Te mai vizitez. Teo
pentru textul : iubire în stil modern dedacă țărcălan e cea ce cred eu atunci „îmi pipăi țărcălanele moi
pentru textul : sunt cinci degete la o mână și nu seamănă unul cu altul decu mișcări circulare” e oarecum redundant. dar poate nici nu mai are importanță pentru că pipăirea țărcălanelor moi mi se pare o formulare bizară.
alma, comentariul dumneavoastră este concis și deosebit de pertinent. Ati sesizat imediat că lucrurilor li se poate aplica o grilă asemănătoare celei dupa care există și simte ființa umană. Am admirat următoarea judecată pe care o faceti: "Sunt lucruri de gen masculin și lucruri de gen feminin. Poate lucrurile sunt mai mult decât sunt oamenii". În altă ordine de idei, știm că o parte din poezia modernă si aproape integral cea postmoderna desfide orice punctuatie. Dar de aici și până la a spune că lectura poeziei mele v-a fost dificilă pentru că versurile mele încep cu majusculă și că respectă o brumă de punctuație e cale lunga. Vă aflați, cred, sub tirania "canonului" de pe poezie.ro și riscați să nu vedeți pădurea din cauza copacilor. Oricum, va mulțumesc mult pentru comentariu, Mircea Florin Sandru
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită debine spus Andule aici se pare că fac pe m.c...ptr. că tocmai citisem Osho și rezultatul e o interpretare la ideea de temperare a tristeții acest kitch al dezamăgirii care bîntuie printre poeții zilelor noastre...:) mulțam fain pentru semn bătrîne prieten și scuze ptr. întîrzierea răspunsului...:)
pentru textul : De ce te Paraguay deDa, redă o stare de „dulce” agonie...
pentru textul : cuvinte de jurnal deVezi „crâșmei” (i e în plus).
Aș fi pus alt titlu sau aș fi scris la primul vers din ultima strofă doar „aceste cuvinte”.
serios?! subtitlul e obligatoriu?
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deUite un poem care impinge lectura in acea zona a "prelungirilor estetice" (nu mai stiu cine zicea, nu-s cuvintele mele). Desigur, totul a pornit de la intrebarea fundamentala, oare poezia are ceva de a face cu estetica? Pentru ca fiecare dintre noi stie ca estetica are de-a face cu cele doua notiuni funadamentale, axiomatice, uratul si frumosul. dar poezia? Aici Katya cred ca se aseaza la raspantia unor drumuri (variante) care, pornind de la aceasta primordiala intrebare, duc apoi in hatisul unei literaturi contemporane extrem de rate pe care uite-asa, katya incearca sa o reinventeze. Si unde mai pui ca la urma urmei daca ea va continua sa scrie san si nu sin Virgil Titarenco s-ar putea lasa de acest sport daunator pentru sanatatea lui si anume de a scrie in romaneste. Doamne ajuta! Bobadil.
pentru textul : the last song of Shéhérazade devoi încerca. rămâne de văzut dacă voi reuşi. mulţumesc de oprire şi sfaturi.
pentru textul : points faibles deiar pentru următoarele versuri ai aprecierea mea:
zăpezile s-au retras
pentru textul : armistițiu de sfîrșit de februarie deîntr-un tîrziu în ceruri
Foarte posibil sa aveti dreptate. Mie primele doua versuri imi plac, mai putin restul. E o poezie mai veche, la care nu tin foarte mult. Multumesc frumos pentru atentie!
pentru textul : era o dragoste ca două mere deimi permit o sugestie
pentru textul : mai roșu decât culoarea framboise deuneori mă surprind în oglindă mai roșu la față decât
culoarea framboise
prin mine aud cum trece orient expresul încărcat cu plutonium
de teamă închid obloanele când ar fi trebuit să ofer umbrela
picăturilor de ploaie căzute din venele cerului
n-ar trebui sa existe suspiciuni, intelesul "celulei" fiind diferit:) sau nu?
pentru textul : din centru înspre nicio margine debobadil, multumesc de amabilitate. te mai astept. virgil, nu pot oferi mai mult decit pot. nu ma voi intrista prea mult daca veti lua vreo decizie in acest sens. prefer o modalitate cinstita de a-mi cistiga statutul. multumesc.
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt deE un poem ok din care se poate face un poem chiar bun.
pentru textul : nu îmi este frică de cuvinte deMargas
Nu prea se intelege la ce face referire acel "sint" din "să uiti că sînt doar niste tuburi" - probabil venele, dar nu e clar, crede-ma, legatura e prea indepartata, intretimp au aparut si locomotivele, si muchiile de sine, locul poetic s-a aglomerat... Insa atmosfera poemului e una speciala, pot sa spun ca m-a prins in astenia asta de primavara :-) Andu
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint III deCred că este drept să spun că acest text nu are absolut nicio ideii. Mi-aş paria tastatura că e scris fără niciun motor ideatic. Un morman de enunţuri, unele mai preţioase şi mai poetice ca altele, fără liant. Compunere de imagini.
"cîteva monosilabe ciugulesc aerul moale din palmele toamnei" - bănuiesc c-o exista vreun subst. "monosilab", dar asta nu înseamnă că nu sună ca din perete.
"îl iau aşa cum mi se oferă / semiotic şi limpede" - pretenţios/ didactic.
"luna pare un sîmbure de fistic
cerul pom de crăciun cu beculeţe albe şi galbene
mă întreb cînd soarele va apare noaptea în care" - se observă tăietura - autorul nu mai ştia ce să spună şi a intrat puţin în universul idilico-peisagistic. "Va apăreA", mai degrabă.
"mă întreb eu pe cine trebuie să votez" - asta e pentru că autorul a devenit prea oniric şi serios. Plus de asta, şi-a dat seama că nici după partea bucolică n-are idee. Şi tot aşa.
A, am uitat de paranteze, paranteze care au menirea de-a ne arăta că autorul e mai complex decât ne-o arată.
Nu a ieşit. E catastrofic.
pentru textul : a hundred schools of thought dePagini