cred că încep să văd textele pe care le voiam de la tine și pe care știam că le poți scrie. se vede alt ritm al respirației, chiar dacă textul se împarte pe momente. unele din aceste "hălci" consistente de poezie sunt foarte reușite. probabil că diversificarea tehnicilor îți poate aduce o evoluție firească. spun probabil pentru ca nu există rețete. te salut și... drum lung și greu!
Repetiții fără susținere ideatică, un fel de langoare care nu prea se mai "poartă", poate doar finalul mai inedit, deși am o rezervă în general față de chestiile vădit forțate doar pentru un final mai în forță. Cred că trebuia o idee mai generoasă...
Remarc "să-mi lenevească ziua asta verde/intr-o matriță/de turnat culoare." si "am zile numai șapte,/numărătoarea-i frântă". In rest... numeroase clisee, versuri de umplutura si pe alocuri rima, care intr-un astfel de text chiar nu isi are locul. Parerea mea... Ialin
Să scrii bine proză la persoana întâi nu e de ici de colo. E reușit textul și-l ține în hățuri pe cititor. Mentalitatea auctorială se subordonează docil personajului. Cinică luciditate tranzitivă întâi, apoi reflexivă.
Mi-a plăcut tare mult: ”Plec.// Am plecat” și toate celelalte intervenții de acest tip, care presupun un anumit timp scurs între notațiile respective. Țin de subtext, sau așa ceva. Îi dă valoare.
E pe undeva o virgulă care trebuie să dispară, la ”eu mă căiesc”.
Cu riscul de a pare putin off-topic, tocmai revelarea Nimicului duce spre sesizarea totalitatii fintarii, deci Nimicul este primul pas, iar intrebarea lui Heideger este la inceputul textului sau(sa nu ii mai fac reclama) in decursul caruia ii si raspunde.Cat despre poezie am sa fiu impartial si sa afirm ca nu o inteleg, probabil nu am parte de "Sorge" ca sa fiu tot in tema. :) Cu mult respect, Sebastian
alma, sa inteleg ca tu nu poti face comentarii decat in ipostaza de editor, ca membru nu poti? am intrat si eu pe pagina ta, de cateva ori, am citit unele comentarii, iar, cel putin ca numar (calitatea nu o pot discuta acum, am citit prea putine ca sa-mi fac o parere. dar, cu mici exceptii, la alea pe care le-am citit n-am ce sa obiectez), da, tocmai am verificat, sunt, intr-adevar, f multe*. dar poate s-a intamplat ceva cu tine intre timp, nu mai ai chef, dispozitie, nu stiu... pentru ca de aici, de pe ACEASTA PAGINA -observi ca iar am scris cu majuscule, da?- rezulta epuizare, lipsa de timp pentru a te mai pune la curent cu ce mai petrece pe site(-uri)**, precizari in plus, inconsistenta. DAR, ca si lipsa mea acuta de inspiratie, poate trece :). iar pana trece/nu trece nu vad de ce n-ai ramane in continuare editor, adica nu vad nici la ceilalti editori o dispozitie mai buna, mai cuprinzatoare :) *e multa liniste pe site din acest punct de vedere. la primul text pe care l-am postat n-a comentat nimeni. la al doilea o singura persoana!!!... probabil il voi sterge din acelasi motiv. sau poate il las, dar numai pentru ca altfel as ramane cu zero texte si n-ar fi corect pentru calitatea mea de user al site-ului. ** faza cu "n-am citit in intregime manifestul" e graitoare. are puncte slabe, e facut in pripa, e de secol 19-20 si multe altele i se pot reprosa. dar sa nu-l citesti mi se pare, totusi, o exagerare. nu gasesti manifeste literare in fiecare zi!
Mi-a placut in mod deosebit 'exitul' acestui poem: moartea poate fi si o calatorie in africa inconjurata de copii negri prieteni care nu te mai lasa sa pleci (si mie tot asa mi-ar place sa cred!:p) iar lumina din obrajii ei - amintirea ce lumineaza drumul in viata. Senzatia de calm si liniste, care imbraca aceasta mini-tragedie - fictiva sau nu - seduce intr-adevar cititorul insa ceva mai presus aici este poate faptul ca 'love is not a destination but a journey'.
In fata unui asemenea text, jos palaria! „Wereof one can speak by means of words of silence” . Daca acest comentariu (impresionist) nu e suficient, sa fiu amendat. Totusi, ca sa nu se zica asa si pe dincolo, ceva influente din "Motanul Detectivului Arthur" Emil Brumaru) se "simt". Dar sunt asimilate, virtual, de text. Si o remarcare, dintre multe altele: "femeia domnului Pa întră în real printr-o dimensiune de inimă" care insa trebuie incadrata in context pentru a-i simti savoarea.
Lea, spui ca: "Pe autor nu îl cunosc și nu înțeleg de ce l-aș aborda într-un alt context decît prin intermediul acestor comentarii." As fi de acord cu ce afirmi, daca nu te-ar contrazice prima ta interventie sub text, unde nu te adresai autorului (asta ar fi presupus o apelare la persoana a doua, directa), ci consiliului Hermenenei. Nici eu nu te cunosc, asta nu ma impiedica sa ma adresez TIE, cata vreme incerc sa port un dialog cu tine. "M-am referit la calitatea editor pe care o are și la conflictul de interese dintre această calitate și obiectivitatea cu care este privit textul său." Tot in numele obiectivitatii invocate te rugasem (nu iti cerusem, te rugasem...) sa exemplifici prin citate pasajele care ti s-au parut pornografice, profanatoare, etc. Nu ai facut-o si ai continuat cu acuzatiile. Cand faci un proces cuiva ( fie el si de intentie ), e bine sa ai niste argumente, altfel demersul va aluneca in derizoriu. "Avertismentul dat îmi amintește teribil de vremurile comuniste." Regretabila confuzie, Lea. Si tot regretabil este faptul ca unora inca le este greu sa inteleaga ca libertatea nu inseamna negarea tuturor regulilor. "Circ îi zice acum la opinie?" Opinia nu este circ. Insa modul in care o faci cunoscuta poate fi circ.
ok, Alma, in primul rind cred ca ar fi foarte intelept daca nu mi-ai "extrage" vorbele din context pentru a face din ele un... pretext. Pur si simplu nu este corect. Eu sint dispus sa le discut sau sa le analizez pe fiecare in contextul in care au fost spuse dar nu voi accepta sa mi le rastalmacesti.
In al doilea rind, mi se pare absolut aiurea, neproductiv si cu absolut nici o relevanta sa reiteram situatii din trecut, situatii care fiecare au avut contextul si istoria lor si care nu au absolut nici o legatura cu situatia de fata. A face o ciulama din istorie nu este si nu poate fi un substitut pentru realitate. Asta in cazul in care vrem sa raminem in realitate si nu cumva intentionam sa zburdam pe cimpiile aprilice ale fabulatiei.
In al treilea rind, faptul ca tu nu vezi nici o greseala (catastrofala sau nu) in ceea ce ai afirmat despre textele trimise pentru concurs, mai ales datorita faptului ca esti membra a juriului, este pentru mine pur si simplu șocant. Cred ca ma auto-citez deja dar am senzatia ca viata s-a hotarit sa continue sa imi ofere surprize. Uite, am sa fac un efort si am sa fiu binevoitor si am sa te rog sa faci un pas in spate si sa te uiti asa calma, de la distanta la tot ce ai scris si la intregul context. Sa iesi din pielea ta, oricit de bine te-ai simti in ea, si sa intri in a mea sau a lui Calin sau Adriana, si sa iti imaginezi ca tu, Alina Manole, ai organizat, ai muncit si ai pregatit tot acest concurs cu scopul de a fi corect, transparent, promotor de calitate si competitie autentica. Si dupa ce faci acest minim efort empatic sa iti imaginezi ca vin eu si fac ce ai facut tu.
Apoi te rog sa imi spui daca ce as face eu este sau nu o greseala.
Vreau sa mai precizez ceva, Alina. Nu eu am fost primul care am reactionat fata de gestul tau. Altii mi-au atras atentia asupra lui. Asta ca sa intelegi ca nu este vorba de malitiozitate sau malevolenta din partea mea. Mai ales ca eu sint cel care te-am propus pentru a face parte din Juriu si tot eu te-am contactat personal si te-am rugat sa faci parte. Cred ca este cinstit sa mentionam asta daca tot te-ai pornit sa amintesti de acea falsa realitate cum ca eu te-as fi dat afara din Consiliul Hermeneia. Asta mi se pare si mai urit privita din perspectiva nenumaratelor ocazii cind te-am rugat sa revii ca editor Hermeneia. Prezentarea partiala a unui adevar este in orice instanta considerata a fi ruda buna cu neadevarul.
Ce să-i faci, adri?! Problema e că unora le place să se mai joace şi de-a baba-oarba şi nu numai cu „viata, miros de transpiratie, de sex, de pamint, de zgura, de alcool, de fum de tigare, de.........” pe care, dacă le iei în serios, ajungi să ţi-o faci cu mâna ta ceea ce înseamnă (uneori – nu vreau să generalizez) chiar „lucru manual”. Dar şi el (d-aia n-am vrut să generalizez) când e făcut cum trebe, adică cu oarece „ludicitate poetică” se(d)uce la poezie; ca în cazul, de exemplu, al lui Geo Dumitrescu (a se vedea, printre altele, cazul în care poetul se joacă pe aeroport cu grenade(le) [„poeziei”?!]). Sau chiar al unor douămiişti mai acătării din zilele noastre. Cum tot aşa şi „joaca asta de-a baba oarba”, pe care o încriminezi în com-ul la textul de faţă, atunci când e luată în serios cu zisa „luciditate poetică”, aşa cum face Adriana, conduce şi ea la poezie. Ce să-i faci?! „Din fericire suntem toţi diferiţi” – cum zice o reclamă afişată pe o mulţime de panouri care a ajuns să mă plictisească.
partea asta ma face sa ma gandesc la "Cel care se vede pe sine, in lume"
mai ales ca, mai departe, ceasul e intr-o incremenire care ar putea insemna prezentul continuu...
azi ma vrut sa va cer o tigara, si-am vazut ca a disparut pachetul. :) de ce?
Distinsă Adriana Lisandru vă mulțumesc pentru faptul ca ați citit acest poem. Fiind eu un "old man", copilaria mea a coincis cu perioada bolșevizării României de către sovietici. Credința mea este că poezia nu trebuie să planeze doar în spații evenescente ci, câteodată, poate îndrăzni să plonjeze în istorie. Părinții mei, învățători români fiind, au fost obligați sa învețe, în 1948 - la seral - limba rusă, și asta în mod inutil, pentru că la clasă, în școala generală, nu se preda limba rusă. M-am temut că poemul nu va plăcea, pentru că mai tinerii mei confrați vor face mai greu conexiunile și, în fond, puțin le pasă de acei ani foarte îndepărtați. Vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru "peniță".
mie mi-a placut jocul asta, ironia si autoironia autorului. e ca o razbunare a barbatului actual fata de femeia care preia toate atributele sale. asa cum omul l a inlocuit pe dumnezeu. dincolo de gluma, un text este sau tinde spre poezie tocmai atunci cand nu ofera pseudosentente filosofice, nu critica, nu moralizeaza si atat, nu se da in spectacol numai de dragul show ului. (iar daca o face tb sa fie peste masura, sa modifice sau macar sa cutremure putin cadrele obisnuite) asa ca, cel putin ca stare si ca mesaj, eu ii ofer credit aici.
Maestre, Tiziano e Tiziano (sau Titian, cum vrei), nu contest, asta poate confirma si Bellini in atelierul caruia a lucrat, ca mai tirziu, dupa moartea acestuia, sa devina pictorul oficial al Republicii Venetia (sec. XVI). in plus, dupa moartea lui Giorgione, de ciuma, i-a continuat lucrarile. Te referi la "Ecce Homo"? si sa nu uitam ca s-a cunoscut foarte bine cu Palladio si chiar Tintoretto. Tintoretto e special, cel putin pentru mine. Crucificarea lui Tintoretto m-a impresionat nu numai compozitional. La San Rocco este intr-adevar un regal Tintoretto senzational.
In primul rand, are legatura postmodernismul cu New Age sau doar ca interval de timp? Apoi, daca raspunsul e afirmativ, in opinia ta, lasa-mi un indiciu, de la care sa incep firul logic.
Au poeziile tale dragă Elia David, ceva autentic, de suflet. Acest dialog atât de cald, cu atâta sensibilitate punctat are și ritm și delicatețe. Merită adunate într-o carte cândva. Și ilustrate. Eu le văd ilustrate de Elena Boariu Opriș.
Călin. Am modificat parțial. Nu pot renunța la orologiu, are sens în tot poemul. Inimă-turn-orologiu. Și las și piesă de antichitate, fiindcă despre asta este vorba. Mulțumesc, nu mă deranjează să mi se spună adăugiri sau modificări, rămâne să aleg ceea ce (mi) se acordează. Virgil, m-am gândit. Da, "inutil" nu a fost bine ales, m-am împiedicat și eu de el. Însă las "prin care se văd oricând sentimentele", fiindcă sticla poate fi extrem de transparentă, sau extrem de opacă, sau între transparent și opac; eu am ales transparența. De aceea nu cred că e redundant ci adaugă o percepție. Și, da, e pe marginea impresionismului scrisă poezia. Mulțumesc.
Văzând aprecierile binemeritate plus recomandarea textului (și ea binemeritată) m-am tot aținut de la cârcoteală... însă nu vreau să o las chiar așa. Adică al doilea vers mi se pare sinistru de în plus. Și cel puțin mie mi-a dat cu un par în cap de-a trebuit să-l ignor la a doua lectură pentru a putea savura cu adevărat acest frumos poem. Adică domnule poet, chiar era necesar să specificați acolo? Nimeni, nici măcar eu nu trece prin orașul care sunt? Ce facem aici, proceduri recursive? Iar inginerim, mai mult sau mai puțin soft?
Însă e doar părerea mea.
Poemul în rest este excepțional.
Margas
Un text fără nicio valoare artistică, tehnică sau ideatică. N-are sensibilitate, fineţe, aer. Aproape ca orice text alb de-al tău, nu se diferenţiază cu nimic de o proză adolescentină fragmentată într-un jurnal. Ce şanse lirice să aibă formulări de genul: "am dat nas în nas/ în paştele mamei voastre / de surori siameze / culcuşite una în braţele celeilalte"?. Să mai spun că "ţigara, lumânarea+ alte câteva cuvinte revin obsedant în fiece text? Formulările forţate, plate, fără gust, şcolăreşti ori din folclorul expresiilor zilnice nu au nicio sansă fără contrast.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc frumos Daniela, am reparat și sper să meargă acum
pentru textul : naiv decitire placuta , Silvia si astept incadrarea ...
pentru textul : Poetul decred că încep să văd textele pe care le voiam de la tine și pe care știam că le poți scrie. se vede alt ritm al respirației, chiar dacă textul se împarte pe momente. unele din aceste "hălci" consistente de poezie sunt foarte reușite. probabil că diversificarea tehnicilor îți poate aduce o evoluție firească. spun probabil pentru ca nu există rețete. te salut și... drum lung și greu!
pentru textul : Inside deRepetiții fără susținere ideatică, un fel de langoare care nu prea se mai "poartă", poate doar finalul mai inedit, deși am o rezervă în general față de chestiile vădit forțate doar pentru un final mai în forță. Cred că trebuia o idee mai generoasă...
pentru textul : S-a întâmplat în sufletul meu deRemarc "să-mi lenevească ziua asta verde/intr-o matriță/de turnat culoare." si "am zile numai șapte,/numărătoarea-i frântă". In rest... numeroase clisee, versuri de umplutura si pe alocuri rima, care intr-un astfel de text chiar nu isi are locul. Parerea mea... Ialin
pentru textul : Green Day deSă scrii bine proză la persoana întâi nu e de ici de colo. E reușit textul și-l ține în hățuri pe cititor. Mentalitatea auctorială se subordonează docil personajului. Cinică luciditate tranzitivă întâi, apoi reflexivă.
Mi-a plăcut tare mult: ”Plec.// Am plecat” și toate celelalte intervenții de acest tip, care presupun un anumit timp scurs între notațiile respective. Țin de subtext, sau așa ceva. Îi dă valoare.
E pe undeva o virgulă care trebuie să dispară, la ”eu mă căiesc”.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deo plecare, o urcare, un semn lasat si o rememorare : marele frig inconjoara orice pantec fara dragoste. nu exista moarte fara dragoste.
pentru textul : edict scris în vertical deCu riscul de a pare putin off-topic, tocmai revelarea Nimicului duce spre sesizarea totalitatii fintarii, deci Nimicul este primul pas, iar intrebarea lui Heideger este la inceputul textului sau(sa nu ii mai fac reclama) in decursul caruia ii si raspunde.Cat despre poezie am sa fiu impartial si sa afirm ca nu o inteleg, probabil nu am parte de "Sorge" ca sa fiu tot in tema. :) Cu mult respect, Sebastian
pentru textul : girovag al maculelor desunt. te ascult stefam doru dancus
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I dealma, sa inteleg ca tu nu poti face comentarii decat in ipostaza de editor, ca membru nu poti? am intrat si eu pe pagina ta, de cateva ori, am citit unele comentarii, iar, cel putin ca numar (calitatea nu o pot discuta acum, am citit prea putine ca sa-mi fac o parere. dar, cu mici exceptii, la alea pe care le-am citit n-am ce sa obiectez), da, tocmai am verificat, sunt, intr-adevar, f multe*. dar poate s-a intamplat ceva cu tine intre timp, nu mai ai chef, dispozitie, nu stiu... pentru ca de aici, de pe ACEASTA PAGINA -observi ca iar am scris cu majuscule, da?- rezulta epuizare, lipsa de timp pentru a te mai pune la curent cu ce mai petrece pe site(-uri)**, precizari in plus, inconsistenta. DAR, ca si lipsa mea acuta de inspiratie, poate trece :). iar pana trece/nu trece nu vad de ce n-ai ramane in continuare editor, adica nu vad nici la ceilalti editori o dispozitie mai buna, mai cuprinzatoare :) *e multa liniste pe site din acest punct de vedere. la primul text pe care l-am postat n-a comentat nimeni. la al doilea o singura persoana!!!... probabil il voi sterge din acelasi motiv. sau poate il las, dar numai pentru ca altfel as ramane cu zero texte si n-ar fi corect pentru calitatea mea de user al site-ului. ** faza cu "n-am citit in intregime manifestul" e graitoare. are puncte slabe, e facut in pripa, e de secol 19-20 si multe altele i se pot reprosa. dar sa nu-l citesti mi se pare, totusi, o exagerare. nu gasesti manifeste literare in fiecare zi!
pentru textul : analiza manifestului boierismului deSapphire, Profetul, va multumesc pt sfaturi. Le iau cu mine si incerc sa le aplic atat textului de mai sus cat si celor viitoare.
pentru textul : Pedeapsa danaidelor deMi-a placut in mod deosebit 'exitul' acestui poem: moartea poate fi si o calatorie in africa inconjurata de copii negri prieteni care nu te mai lasa sa pleci (si mie tot asa mi-ar place sa cred!:p) iar lumina din obrajii ei - amintirea ce lumineaza drumul in viata. Senzatia de calm si liniste, care imbraca aceasta mini-tragedie - fictiva sau nu - seduce intr-adevar cititorul insa ceva mai presus aici este poate faptul ca 'love is not a destination but a journey'.
cheers!
pentru textul : gripa deIn fata unui asemenea text, jos palaria! „Wereof one can speak by means of words of silence” . Daca acest comentariu (impresionist) nu e suficient, sa fiu amendat. Totusi, ca sa nu se zica asa si pe dincolo, ceva influente din "Motanul Detectivului Arthur" Emil Brumaru) se "simt". Dar sunt asimilate, virtual, de text. Si o remarcare, dintre multe altele: "femeia domnului Pa întră în real printr-o dimensiune de inimă" care insa trebuie incadrata in context pentru a-i simti savoarea.
pentru textul : femeia domnului Pa deLea, spui ca: "Pe autor nu îl cunosc și nu înțeleg de ce l-aș aborda într-un alt context decît prin intermediul acestor comentarii." As fi de acord cu ce afirmi, daca nu te-ar contrazice prima ta interventie sub text, unde nu te adresai autorului (asta ar fi presupus o apelare la persoana a doua, directa), ci consiliului Hermenenei. Nici eu nu te cunosc, asta nu ma impiedica sa ma adresez TIE, cata vreme incerc sa port un dialog cu tine. "M-am referit la calitatea editor pe care o are și la conflictul de interese dintre această calitate și obiectivitatea cu care este privit textul său." Tot in numele obiectivitatii invocate te rugasem (nu iti cerusem, te rugasem...) sa exemplifici prin citate pasajele care ti s-au parut pornografice, profanatoare, etc. Nu ai facut-o si ai continuat cu acuzatiile. Cand faci un proces cuiva ( fie el si de intentie ), e bine sa ai niste argumente, altfel demersul va aluneca in derizoriu. "Avertismentul dat îmi amintește teribil de vremurile comuniste." Regretabila confuzie, Lea. Si tot regretabil este faptul ca unora inca le este greu sa inteleaga ca libertatea nu inseamna negarea tuturor regulilor. "Circ îi zice acum la opinie?" Opinia nu este circ. Insa modul in care o faci cunoscuta poate fi circ.
pentru textul : keep my secret well deok, Alma, in primul rind cred ca ar fi foarte intelept daca nu mi-ai "extrage" vorbele din context pentru a face din ele un... pretext. Pur si simplu nu este corect. Eu sint dispus sa le discut sau sa le analizez pe fiecare in contextul in care au fost spuse dar nu voi accepta sa mi le rastalmacesti.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” deIn al doilea rind, mi se pare absolut aiurea, neproductiv si cu absolut nici o relevanta sa reiteram situatii din trecut, situatii care fiecare au avut contextul si istoria lor si care nu au absolut nici o legatura cu situatia de fata. A face o ciulama din istorie nu este si nu poate fi un substitut pentru realitate. Asta in cazul in care vrem sa raminem in realitate si nu cumva intentionam sa zburdam pe cimpiile aprilice ale fabulatiei.
In al treilea rind, faptul ca tu nu vezi nici o greseala (catastrofala sau nu) in ceea ce ai afirmat despre textele trimise pentru concurs, mai ales datorita faptului ca esti membra a juriului, este pentru mine pur si simplu șocant. Cred ca ma auto-citez deja dar am senzatia ca viata s-a hotarit sa continue sa imi ofere surprize. Uite, am sa fac un efort si am sa fiu binevoitor si am sa te rog sa faci un pas in spate si sa te uiti asa calma, de la distanta la tot ce ai scris si la intregul context. Sa iesi din pielea ta, oricit de bine te-ai simti in ea, si sa intri in a mea sau a lui Calin sau Adriana, si sa iti imaginezi ca tu, Alina Manole, ai organizat, ai muncit si ai pregatit tot acest concurs cu scopul de a fi corect, transparent, promotor de calitate si competitie autentica. Si dupa ce faci acest minim efort empatic sa iti imaginezi ca vin eu si fac ce ai facut tu.
Apoi te rog sa imi spui daca ce as face eu este sau nu o greseala.
Vreau sa mai precizez ceva, Alina. Nu eu am fost primul care am reactionat fata de gestul tau. Altii mi-au atras atentia asupra lui. Asta ca sa intelegi ca nu este vorba de malitiozitate sau malevolenta din partea mea. Mai ales ca eu sint cel care te-am propus pentru a face parte din Juriu si tot eu te-am contactat personal si te-am rugat sa faci parte. Cred ca este cinstit sa mentionam asta daca tot te-ai pornit sa amintesti de acea falsa realitate cum ca eu te-as fi dat afara din Consiliul Hermeneia. Asta mi se pare si mai urit privita din perspectiva nenumaratelor ocazii cind te-am rugat sa revii ca editor Hermeneia. Prezentarea partiala a unui adevar este in orice instanta considerata a fi ruda buna cu neadevarul.
Ce să-i faci, adri?! Problema e că unora le place să se mai joace şi de-a baba-oarba şi nu numai cu „viata, miros de transpiratie, de sex, de pamint, de zgura, de alcool, de fum de tigare, de.........” pe care, dacă le iei în serios, ajungi să ţi-o faci cu mâna ta ceea ce înseamnă (uneori – nu vreau să generalizez) chiar „lucru manual”. Dar şi el (d-aia n-am vrut să generalizez) când e făcut cum trebe, adică cu oarece „ludicitate poetică” se(d)uce la poezie; ca în cazul, de exemplu, al lui Geo Dumitrescu (a se vedea, printre altele, cazul în care poetul se joacă pe aeroport cu grenade(le) [„poeziei”?!]). Sau chiar al unor douămiişti mai acătării din zilele noastre. Cum tot aşa şi „joaca asta de-a baba oarba”, pe care o încriminezi în com-ul la textul de faţă, atunci când e luată în serios cu zisa „luciditate poetică”, aşa cum face Adriana, conduce şi ea la poezie. Ce să-i faci?! „Din fericire suntem toţi diferiţi” – cum zice o reclamă afişată pe o mulţime de panouri care a ajuns să mă plictisească.
pentru textul : atunci se întâmplă de"Când a privit-o
cu ochiul întors
în el însuşi"
partea asta ma face sa ma gandesc la "Cel care se vede pe sine, in lume"
mai ales ca, mai departe, ceasul e intr-o incremenire care ar putea insemna prezentul continuu...
azi ma vrut sa va cer o tigara, si-am vazut ca a disparut pachetul. :) de ce?
pentru textul : Orfeu deDistinsă Adriana Lisandru vă mulțumesc pentru faptul ca ați citit acest poem. Fiind eu un "old man", copilaria mea a coincis cu perioada bolșevizării României de către sovietici. Credința mea este că poezia nu trebuie să planeze doar în spații evenescente ci, câteodată, poate îndrăzni să plonjeze în istorie. Părinții mei, învățători români fiind, au fost obligați sa învețe, în 1948 - la seral - limba rusă, și asta în mod inutil, pentru că la clasă, în școala generală, nu se preda limba rusă. M-am temut că poemul nu va plăcea, pentru că mai tinerii mei confrați vor face mai greu conexiunile și, în fond, puțin le pasă de acei ani foarte îndepărtați. Vă mulțumesc pentru înțelegere și pentru "peniță".
pentru textul : Băieți de cauciuc vor săruta fete de cauciuc demie mi-a placut jocul asta, ironia si autoironia autorului. e ca o razbunare a barbatului actual fata de femeia care preia toate atributele sale. asa cum omul l a inlocuit pe dumnezeu. dincolo de gluma, un text este sau tinde spre poezie tocmai atunci cand nu ofera pseudosentente filosofice, nu critica, nu moralizeaza si atat, nu se da in spectacol numai de dragul show ului. (iar daca o face tb sa fie peste masura, sa modifice sau macar sa cutremure putin cadrele obisnuite) asa ca, cel putin ca stare si ca mesaj, eu ii ofer credit aici.
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși deMaestre, Tiziano e Tiziano (sau Titian, cum vrei), nu contest, asta poate confirma si Bellini in atelierul caruia a lucrat, ca mai tirziu, dupa moartea acestuia, sa devina pictorul oficial al Republicii Venetia (sec. XVI). in plus, dupa moartea lui Giorgione, de ciuma, i-a continuat lucrarile. Te referi la "Ecce Homo"? si sa nu uitam ca s-a cunoscut foarte bine cu Palladio si chiar Tintoretto. Tintoretto e special, cel putin pentru mine. Crucificarea lui Tintoretto m-a impresionat nu numai compozitional. La San Rocco este intr-adevar un regal Tintoretto senzational.
pentru textul : l'aria è per tutti - (jurnal de calatorie - fragment) dehey dorin, long time no see... stelaru era din turnu-magurele, ca si mine. pe acolo, asa ne ziceam: turneanule, turneanco...
pentru textul : barba iubitului meu deD-le Dinu, am să iau ca glumă prima parte a comentariului d-voastră. Dacă nu-i aşa,e grav :)) Voi corecta typo-ul. Mulţumesc de oprire!
pentru textul : Maricico,-n dumnecatu' mă-tii, ai închis câinele afară deIn primul rand, are legatura postmodernismul cu New Age sau doar ca interval de timp? Apoi, daca raspunsul e afirmativ, in opinia ta, lasa-mi un indiciu, de la care sa incep firul logic.
pentru textul : Sfârșitul timpului: Prolog la o discuție (virtuală) cu David Bohm și Jiddu Krishnamurti deinteresant final
pentru textul : mărturisirile unui hoț de buzunare deAu poeziile tale dragă Elia David, ceva autentic, de suflet. Acest dialog atât de cald, cu atâta sensibilitate punctat are și ritm și delicatețe. Merită adunate într-o carte cândva. Și ilustrate. Eu le văd ilustrate de Elena Boariu Opriș.
pentru textul : O depărtare deCălin. Am modificat parțial. Nu pot renunța la orologiu, are sens în tot poemul. Inimă-turn-orologiu. Și las și piesă de antichitate, fiindcă despre asta este vorba. Mulțumesc, nu mă deranjează să mi se spună adăugiri sau modificări, rămâne să aleg ceea ce (mi) se acordează. Virgil, m-am gândit. Da, "inutil" nu a fost bine ales, m-am împiedicat și eu de el. Însă las "prin care se văd oricând sentimentele", fiindcă sticla poate fi extrem de transparentă, sau extrem de opacă, sau între transparent și opac; eu am ales transparența. De aceea nu cred că e redundant ci adaugă o percepție. Și, da, e pe marginea impresionismului scrisă poezia. Mulțumesc.
pentru textul : Tango deAdrian, te-ai intrebat cat de dese sunt pauzele?
pentru textul : Lucirea ierbii frăgezind izvorul deVăzând aprecierile binemeritate plus recomandarea textului (și ea binemeritată) m-am tot aținut de la cârcoteală... însă nu vreau să o las chiar așa. Adică al doilea vers mi se pare sinistru de în plus. Și cel puțin mie mi-a dat cu un par în cap de-a trebuit să-l ignor la a doua lectură pentru a putea savura cu adevărat acest frumos poem. Adică domnule poet, chiar era necesar să specificați acolo? Nimeni, nici măcar eu nu trece prin orașul care sunt? Ce facem aici, proceduri recursive? Iar inginerim, mai mult sau mai puțin soft?
pentru textul : sînt un oraș prin care nu mai trece nimeni deÎnsă e doar părerea mea.
Poemul în rest este excepțional.
Margas
Un text fără nicio valoare artistică, tehnică sau ideatică. N-are sensibilitate, fineţe, aer. Aproape ca orice text alb de-al tău, nu se diferenţiază cu nimic de o proză adolescentină fragmentată într-un jurnal. Ce şanse lirice să aibă formulări de genul: "am dat nas în nas/ în paştele mamei voastre / de surori siameze / culcuşite una în braţele celeilalte"?. Să mai spun că "ţigara, lumânarea+ alte câteva cuvinte revin obsedant în fiece text? Formulările forţate, plate, fără gust, şcolăreşti ori din folclorul expresiilor zilnice nu au nicio sansă fără contrast.
pentru textul : Antananarivo! De ce? De aia! de"de ceva vreme înţelegerea mea a crescut
odată cu ea teama"
prin rugaciune intelegerea creste si cu ea vine pacea.
"ziua aceasta e o clipire în care îşi întoarce privirea
spre alţii." eu as elimina prepozitia "in".
ziua aceasta e o clipire
pentru textul : de ceva vreme decare isi intoarce privirea spre altii. frumos spus.
Pagini