Îmi permit să fac o paralelă între literatură şi o altă artă, cea teatrală, de care sunt foarte îndrăgostită, şi să vin să spun că a fi critic de literatură, echivalează cu noţiunea de a juca pe scenă, ca şi actor, pe viu, o piesă de teatru. Pentru că dincolo de emoţia generată către un public larg, există şi acel grai al unei bune dicţii, un limbaj persuasiv, ce ţine nu de natura piesei în sine, a materialului scriitoricesc propus publicului, evident, de un scriitor, ci de felul în care actorul de teatru vs criticul de literatură va reuşi să pună în scenă/pe hârtie, prin talent şi dăruire de frumos, opera colegului său, scriitorul. Nu poţi scinda legătura dintre criticul de literatură şi scriitor atâta timp cât singurul instrument al celui implicat într-o dezbatere literară este condeiul. Ba, mai mult, consider că un critic de literatură este mult mai îndreptăţit să vadă dincolo de el ca şi critic şi latura aceasta de scriitor. Ca să fii un scriitor bun, trebuie şi este aproape impusă condiţia de a citi cât mai mult, de a te dezvolta prin citit şi scris. Un critic literar reuşeşte această performanţă cum e dat exemplu elocvent, aici, de Tudor Cristea.
"Din fericire, există, însă, şi s-a impus tot mai evident în ultima vreme şi părerea că asemenea delimitări nu sunt întotdeauna îndreptăţite, pentru că un critic este şi el un scriitor. În acest sens, sunt scriitori nu doar Balzac sau Stendhal, dar şi Saint-Beuve ori Albert Thibaudet, nu doar Camus, dar si Pierrre de Boisdeffre şi, ca să revenim în spaţiul naţional, nu doar Rebreanu sau Arghezi, dar şi Lovinescu ori G. Călinescu, nu doar Marin Preda sau Ana Blandiana, dar şi E. Simion ori N. Manolescu. - T. Cristea")
Un actor de film, cel care îmbrăţişează arta cinematografică, de exemplu, va fi un actor foarte bun, dacă va fi trecut prin teatru mai întâi, pentru că el porneşte de la "un viu scenic" , de la o emoţie naturală, şi va şti să dea viaţă unei pelicule pe mai târziu.
Vă cititesc cu interes, domnule T. Cristea, şi daţi-mi voie să cad de-acord cu cele expuse de dumneavoastră, mai sus, dar şi să afirm prin crezul meu, că un scriitor complex sau ideal, în sensul în care nu putem defini idealul dar îl putem imagina la nivel de idee, este un bun critic literar, eseist, poet, scriitor şi de ce nu un talentat grafician sau pictor, precum l-aş da, aici, exemplu pe Victor Hugo.
Cu drag.

cand am scris textu mi se parea ca e ok, mai ales ca exprima o stare de facto.insa dupa a doua citire mi s-a parut putin banalizat. sper cand am suficienta inspiratie sa transpun ideea cat mai ok remarcile tale ma bucura si ma onoreaza, dar nu mi-oi au in cap:), e o motivatie in plus sa incerc sa scriu cat mai bine. multumesc mult cu respect, adelina

Aceste versuri mi-au dat senzația că, din când în când, suntem puși la zid, de Dumnezeu...Sau poate greșesc? tincuta

Mie dedalule... si e adevarat ca mi-a luat prea mult timp de care nici macar nu sunt raspunzator pe de-a intregul, dar va veni... ca maine iti zic va veni. Pana de Pasti adica... apoi vom folosi alte tonuri, mai familiare. Multumesc Deocamdata o penita de la mine pentru constructia acestui poem, de fapt arhitectul e mereu de vina :-) cel care manuieste vocabularul in context. C U Andu

Daca atunci "mîncam ca să trăiesc", acum "mâncam ca sa... murim". La Labis murea o caprioara ca sa poata mânca, poate de aceea spunea "... manânc si PLÂNG, manânc... ". Frumoasa asociere.

Destul de bun poem, mai puțin acea secvență cu intrările și ieșirile. Voi relata aici o glumă pe această temă dar nu aș vrea să se înțeleagă că aș face mișto pentru că nu e așa. Vreau să elimini banalul și hilarul din acest poem, atât. La închisoare, vine șeful gardienilor disperat la șeful închisorii și îi spune a fugit aida șefu, a evadat!! Păi cum nenorociților îi răspunde directorul, nu ați păzit cu strășnicie toate ieșirile? Ba da, răspunde gardianul, dar a fugit pe o intrare! E un poem bun, demn de o peniță din alea vechi.
Iar în altă ordine de idei, totuși, nu se poate să scoți jump-ul ăla când te loghezi să nu te mai trimită obligatoriu acasă la tine ci să te lase unde erai? Zău...
Andu

o viata fara credinta/religie e o viata fara principii iar o viata fara principii este un vapor fara comandant - spunea Mahatma GANDHI. despre poem: insiruirea din prima strofa se rupe putin structural de rest.

Mă bucur, Aranca, pentru trecere și pentru că ai găsit acolo ceva ce ți- a plăcut. Ceva mai mult de data aceasta. Oricum părerea ta este importantă pentru mine și apreciez fiecare trecere a ta pe aici. Însă eu sunt conștientă că nu ne poate plăcea totul și că fiecare poate "vedea" într-un text ceva ce corespunde sau nu cu o latură a sa. Mulțumesc.

foarte fain finalul.

mi-a placut, desi nu-s genul de fata care se da in vant dupa rime. probabil e si felinarul ala din port care pe mine ma arunca sirect in the rime of the ancient mariner... nu stiu sigur de ce anume, dar mi-a placut foarte.

Virgil, arta stranie provine din faptul ca de-abia acum incep sa-mi aduc aminte. Toata partea cu tata, cu fugitul de-acasa e adevarata. De aia am si simtit nevoia sa separ, e un text foarte important pentru mine pentru ca marcheaza o trecere. Imaginatia mea se reflecta, cred eu, in comparatii. Lucrind mai nou, intr-o unitate militara, mi se recomanda foarte multa atentie. Multumesc de apreciere.

Domnule Titarenco, duritatea formulării referitoare la mediocritatea textului (sau autorului?) mă îndeamnă să vă întreb dacă anumite genuri -în acest caz pastelul- sunt mai puțin dorite pe acest site. Referitor la valoarea textelor, cum pot fi altfel apreciate decât după postare?

Valabil si pentru tine Yester. Esti irecuperabil.

frumoasă lumea din poezia ta, iar faptul ca poti sa impletesti o poveste din versurile ei inseamna mult pentru mine.

il citesc si eu pe Leonard, imi place cum scrie si marturisesc ca am avut multe de invatat de la el. asemanarea pe care o remarcati nu poate decat sa ma onoreze.
eu sunt un incepator, poate e inerent sa se vada stangacii in scrierile mele, dar sper ca nu peste multa vreme voi avea libertatea de a fi eu insumi.