Erika, textul scris la comentariu nu e slab, mai renunță la patetisme și o să fie mai bine pentru poezie. Chiar sincer cred că poate fi cel mai bun text al tău de până acum. Dacă a fost șters acum o lună jumătate și nu l-ai mai postat de atunci și dacă ții tu să îl postezi, postează-l peste două săptămâni, timp în care vei avea destulă vreme să îl lucrezi.
mi-a placut mult latura meditativa la care trimite textul intr-o forma usor pesimista, dar am reusit sa intrezaresc si o raza in finalul poemului. poem care imi confirma ca autoarea are nu numai sensibilitate ci si tehnica de a o pune in cuvinte atat de frumos. las semnul meu de apreciere cu drag! frumoasa nostalgie! o impacare de sine prin nemiscare, prin introspectie. am citit, recitit cu drag.
nu prea mi-a placut prima parte, dar ultima strofa m-a facut sa zic: da, dom`le, si Nicholas este om! asa ca, daca vrei un sfat de la mine (nu zi nu, te rog), ar fi fain sa mai scrii asa. suntem autentici cand ne scriem pe noi insine, nu-i asa?
nu ma leg insa de titlu, imi place ca induce ideea muncii cu tine insusi, constientizarea necesitatii unui efort perpetuu intru edificare. eu l-as pastra, eventual legandu-l de text printr-un simbol mai explicit decat ideea indusa.
faptul ca incerc sa o ajut pe ela la colaj este un proces constructiv. daca eram vecine de ym nu intram sa ii las mesajul aici. altfel, nu vad cum... chiar nu am pofta, la ora asta, de procese de intentie si justificari, mai ales ca fac parte din categoria haoticilor care respecta macar regulile daca nu si legile... :(
da, îmi aduc aminte că scriam parcă într-un poem: “e ghinionul mării că ajunge la mal” și m-ai provocat, Mariana, să privesc cu ochii unui outsider acest poem și să văd ce iese...
prin urmare avem în primul vers : “sunt cel care scrie cu gluga pe cap” poate sugera rușinea prin ascunderea feței, rebeliunea prin purtarea glugii, o simplă observație referitoare la vreme, la căldură; “din mersul trenurilor” aduce pentru ego-ul acesta străin nostalgia, drumul înmulțit spre ceva (aici m-aș putea gândi și la titlu, mulțimea valurilor care se întorc, a trenurilor care merg) personajul fiind prins în aceste mișcări; apoi: “mă fascinează zidurile dărâmate” (în prim plan fascinația libertății, aplecarea spre studierea ei prin verbul a fascina etc.); “azi am nervozitatea unui pictor neamț” (comunicarea stării ca fiind una artistică, minuțioasă, etc); voi schimba ceva grav (acest ceva grav mă duce cu gândul la ceva definitoriu, radical); “în hanoracul lejer pot să ascund” (tinerețea folosită ca scuză, ori constatarea dureroasă a ei); “nu vei ști că plec departe” (acest departe îmi sugerează o distanță remarcabilă precum largul sugerat de valuri); “mai departe decât își duce rana/ un ghepard” (animalele umblă rănite la discreția rănii, deci personajul are ceva ce nu poate vindeca de unul singur); “mă desfac în bine și rău cum se desface/ o cireașă japoneză de țepii mici” (problema aici este descoperită, după mine… separarea binelui de rău în persoana aflată ca personaj); “cobor la sinaia și încep să îmi număr pașii” (o soluție, o stație unde se poate opri din mersul nesfârșit, aplecarea spre amănunte etc.); “să îmi îndrept umerii” (conștientizarea unei alte stări, demne); “pe hol m-am întâlnit cu dumnezeu” (confirmarea că mersul s-a oprit, că drumul ales este cel corect, că acolo este locul unde se poate odihni); “în vila camelia/ îmi pun o piatră la căpătâi dorm dus” (comparația cu scara lui Iacov, cu locul în care simți că este prezența divină în viața ta, liniștea ce decurge din aceasta); “cândva aici mi-am dorit ca primul copil/ să fie un băiat” (personajul mai trecuse pe acolo, prin locul unde simțise prezența divină, dar nu rămăsese cu nimic valoros, doar cu amintirea)
cam așa aș privi poemul dacă aș fi doar un cititor. însă linia pe care ai mers, Mariana, îmi trezește tot respectul și îți mulțumesc frumos pentru timp, semn și lectură!
Stefan Doru Dancus, știm bine cât de împărțite sunt părerile în această privință. În anumită măsură, tind să îți dau dreptate, mai ales în ceea ce privește literatura română, dar pe de altă parte poate nici nu m-am aplecat eu suficient în căutări în această direcție. Marina, nici nu am pretins a fi mai mult decât un exercițiu. Optzecist să fie, dacă spui tu. Sincer? Nu. Nu știam că așa se numește perioada aceea a lui de început (parcă scria SF la începuturi?!), dar e interesantă apropierea ta.
rectificare: "nu am știut de el oriucm până aucm și voi fi și plecată din șară" a se citi: "nu am știut de el oricum până acum și voi fi și plecată din țară"
Îmi plac aceste ludice din cutia_cu_nisip, joc de rimă, de ritm, de imagine, de verb, pe "cioburi de scoică" ... riscant, nu? Sunt două cuvinte care cred că ar merge modificate: "sperioasă" și "zăludă".
<<pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.>> Total de acord!!! Sper să ajung să transmit acel CEVA!
Anul acesta a fost ploios, lumea arată de parcă apele nici nu s-ar fi retras de pe fața pămîntului, după potop. A început deja să scadă ziua și aproape uitasem gustul cireșelor coapte. Oare se poate folosi terminologia blue poem? Dacă da, acesta este cel mai frumos blue poem pe care l-am citit de mult timp încoace.
„sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
poemul trist al stepelor
şi morilor de vânt
poemul beznelor intrate
în rutină
poem la care numai moartea are drepturi de autor.”
ma surprinde parerea ta aici, dar nu, nu imi fac probleme. eu nu as fi numit subtire si epuizat acest "text". dar asta e. mulțam de părere. culmea e că mă așteptam să îți placă, în comparație cu altele scrise de mine sau nu. :) my error, this time.
Pentru început, vin cu un citat dintr-un articol, apărut în revista Știință și tehnică, despre profesorul John Polkinghorne, (laureat în anul 2000 al Premiu Templeton), care, după o carieră de cercetare în fizică, (sau tocmai datorită ei) a început o a doua, teologică. Desigur, nu e singurul… Citatul se vrea un mic addagio la punctul 6 al eseului dvs.,ilustrând cumva limita de care vorbiți și inerentele căutări pe care le generează: “Epistemologie și Ontologie: cunoaștere și origine. Polkinghorne a „inventat” o propoziție pe care o repetă atât de des încât soția sa i-a făcut într-o zi cadou un T-shirt pe care imprimase: „epistemologia modelează ontologia”. Și nu este așa? Nu avem atât de des de-a face cu oameni pe care acumularea de informație și cunoștințe în domeniul profesiei lor îi face să-și reconsidere punctul de vedere asupra originii lucrurilor, de la cea a Universului până la cea a vieții însăși, în acord cu ceea ce se consideră a fi mulțimea datelor observaționale și experimentale? Deși...nici cunoștintele, oricât de multe și diverse, nu înseamnă Cunoaștere, nici datele observației sau experimentului nu trebuie sanctificate și valoarea lor absolutizată. Cel puțin pentru un motiv foarte simplu: repetarea experimentului sau a observației, cu alte instrumente și aparatură sau chiar fără a schimbă NIMIC în instrumentarul folosit, va da TOTDEAUNA un alt rezultat. Pentru că CEL PUȚIN UN PARAMETRU este diferit, ori de câte ori se repeta o experiență: timpul.” Voi reveni. Felicitări pentru eseu! :)
Paul, oricât vom încerca sa ne "izolam" scrierile de contextul social, nu vom reusi. Dar putem încerca. Referitor la N. Labis, nu eu îl apropii de Eminescu, am folosit impersonalul, "se spunea". Sigur, ai dreptate,Nichita este peste el. Si-ti multumesc ca aduci discutia pe un teren pe care se pot face comparatii. Stiu si eu ca Labis, pe lânga "Moartea caprioarei", a scris si "sa învatam ce-nseamna omenia si comunisti sa învatam sa fim". Ca Eminescu are si el "rateuri", gen "Sara pe deal" sau "Împarat si proletar" ("... ca cu ai ei putere..."). Dar fara ei noi ar fi greu sa fim ceea ce suntem. Nu vreau sa lungesc discutia pe pagina d-lui Titarenco, mai ales ca nici nu am acordul domniei sale. Mai adaug doar - by the way - "Nu este nici mai buna si nici mai slaba..."(asa am scris), asta înseamna ca cele doua concepte nu întrunesc elemente de comparatie, sau ca putem, cel mult, conveni ca sunt "la fel". Toata consideratia.Tuturor.
Dm Bucur ! Poate e cazul sa scot ultimul vers-la tara In acest caz pare-mi-se ca dau frau mai liber imaginatiei cititorului si poate ca pe cineva il duce gandul si la mama care e in ceruri , fiind tot atat de neobosita? Nitel ma supara si verbul a falfai Poate ca FLUTURA? La sugestia dm. ma voi gandi
Imi place si mie. E usor de navigat. Cel mai mult ma bucur de fapul ca pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime! E ca o antologie virtuala ce-ti sare-n fata. Oricum, face citirea mai accesibila, te atrage sa citesti o pagina pe care altfel poate nu ai fi deschis-o.
Hm, n-am fost prea incantata de ideea ca altii pot sa vada ce pagini ai deschis, dar adevarul e ca da o idee de transparenta (pe care nu o gasesti pe alte site-uri), Calin are dreptate. Initial am luat-o ca pe a breach of privacy, dar ..mi-a trecut, sa zicem. :)
Deocamdata nu am observat probleme tehnice, dar mai cotrobai.
Felicitari!
Eu zic ca am intrat cu dreptul in 2010. Sa animam un pic Hermeneia! :)
Scuze pentru eroare: poezia am postat-o mai demult pe un alt site, nu aici. Am încurcat borcanele. Nu e nimic, o voi posta mâine şi cine doreşte verifică data scrierii ei. Scuze încă o dată, nu este vorba de plagiat sau de contaminare, este vorba de două poeme care folosesc o imagine frecvent întâlnită în lumea literară :)
"ti se pare", bine zici Bobadile si spun asta pentru ca desi observi relativ corect nu poti nici sa intelegi si nici sa simti ceea ce observi. tocmai de aceea ai dreptate. singurul nivel la care ajunge este parerea. adica ti se pare. si cam atit.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Draguta, ca intotdeauna, Marina... Sarumana ..
pentru textul : Fata plăpumarului deErika, textul scris la comentariu nu e slab, mai renunță la patetisme și o să fie mai bine pentru poezie. Chiar sincer cred că poate fi cel mai bun text al tău de până acum. Dacă a fost șters acum o lună jumătate și nu l-ai mai postat de atunci și dacă ții tu să îl postezi, postează-l peste două săptămâni, timp în care vei avea destulă vreme să îl lucrezi.
pentru textul : Cioplitorului de vers demi-a placut mult latura meditativa la care trimite textul intr-o forma usor pesimista, dar am reusit sa intrezaresc si o raza in finalul poemului. poem care imi confirma ca autoarea are nu numai sensibilitate ci si tehnica de a o pune in cuvinte atat de frumos. las semnul meu de apreciere cu drag! frumoasa nostalgie! o impacare de sine prin nemiscare, prin introspectie. am citit, recitit cu drag.
pentru textul : nemişcaţi denu prea mi-a placut prima parte, dar ultima strofa m-a facut sa zic: da, dom`le, si Nicholas este om! asa ca, daca vrei un sfat de la mine (nu zi nu, te rog), ar fi fain sa mai scrii asa. suntem autentici cand ne scriem pe noi insine, nu-i asa?
nu ma leg insa de titlu, imi place ca induce ideea muncii cu tine insusi, constientizarea necesitatii unui efort perpetuu intru edificare. eu l-as pastra, eventual legandu-l de text printr-un simbol mai explicit decat ideea indusa.
pentru textul : nihil sine labore deca limbaj pare altceva. in partea a adoua reusesti sa treci dincolo și sa arati frumosul. cel putin unele imagini merita
pentru textul : trăiesc în suburbii defaptul ca incerc sa o ajut pe ela la colaj este un proces constructiv. daca eram vecine de ym nu intram sa ii las mesajul aici. altfel, nu vad cum... chiar nu am pofta, la ora asta, de procese de intentie si justificari, mai ales ca fac parte din categoria haoticilor care respecta macar regulile daca nu si legile... :(
pentru textul : roca din care mă nasc deda, îmi aduc aminte că scriam parcă într-un poem: “e ghinionul mării că ajunge la mal” și m-ai provocat, Mariana, să privesc cu ochii unui outsider acest poem și să văd ce iese...
prin urmare avem în primul vers : “sunt cel care scrie cu gluga pe cap” poate sugera rușinea prin ascunderea feței, rebeliunea prin purtarea glugii, o simplă observație referitoare la vreme, la căldură; “din mersul trenurilor” aduce pentru ego-ul acesta străin nostalgia, drumul înmulțit spre ceva (aici m-aș putea gândi și la titlu, mulțimea valurilor care se întorc, a trenurilor care merg) personajul fiind prins în aceste mișcări; apoi: “mă fascinează zidurile dărâmate” (în prim plan fascinația libertății, aplecarea spre studierea ei prin verbul a fascina etc.); “azi am nervozitatea unui pictor neamț” (comunicarea stării ca fiind una artistică, minuțioasă, etc); voi schimba ceva grav (acest ceva grav mă duce cu gândul la ceva definitoriu, radical); “în hanoracul lejer pot să ascund” (tinerețea folosită ca scuză, ori constatarea dureroasă a ei); “nu vei ști că plec departe” (acest departe îmi sugerează o distanță remarcabilă precum largul sugerat de valuri); “mai departe decât își duce rana/ un ghepard” (animalele umblă rănite la discreția rănii, deci personajul are ceva ce nu poate vindeca de unul singur); “mă desfac în bine și rău cum se desface/ o cireașă japoneză de țepii mici” (problema aici este descoperită, după mine… separarea binelui de rău în persoana aflată ca personaj); “cobor la sinaia și încep să îmi număr pașii” (o soluție, o stație unde se poate opri din mersul nesfârșit, aplecarea spre amănunte etc.); “să îmi îndrept umerii” (conștientizarea unei alte stări, demne); “pe hol m-am întâlnit cu dumnezeu” (confirmarea că mersul s-a oprit, că drumul ales este cel corect, că acolo este locul unde se poate odihni); “în vila camelia/ îmi pun o piatră la căpătâi dorm dus” (comparația cu scara lui Iacov, cu locul în care simți că este prezența divină în viața ta, liniștea ce decurge din aceasta); “cândva aici mi-am dorit ca primul copil/ să fie un băiat” (personajul mai trecuse pe acolo, prin locul unde simțise prezența divină, dar nu rămăsese cu nimic valoros, doar cu amintirea)
cam așa aș privi poemul dacă aș fi doar un cititor. însă linia pe care ai mers, Mariana, îmi trezește tot respectul și îți mulțumesc frumos pentru timp, semn și lectură!
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deStefan Doru Dancus, știm bine cât de împărțite sunt părerile în această privință. În anumită măsură, tind să îți dau dreptate, mai ales în ceea ce privește literatura română, dar pe de altă parte poate nici nu m-am aplecat eu suficient în căutări în această direcție. Marina, nici nu am pretins a fi mai mult decât un exercițiu. Optzecist să fie, dacă spui tu. Sincer? Nu. Nu știam că așa se numește perioada aceea a lui de început (parcă scria SF la începuturi?!), dar e interesantă apropierea ta.
pentru textul : Regele pescar derectificare: "nu am știut de el oriucm până aucm și voi fi și plecată din șară" a se citi: "nu am știut de el oricum până acum și voi fi și plecată din țară"
pentru textul : Cenaclul Virtualia - la a VII-a ediție deÎmi plac aceste ludice din cutia_cu_nisip, joc de rimă, de ritm, de imagine, de verb, pe "cioburi de scoică" ... riscant, nu? Sunt două cuvinte care cred că ar merge modificate: "sperioasă" și "zăludă".
pentru textul : din lumile mele dedeh, iarasi eu cu steaua. merci de penita vituala, fireste.
pentru textul : soare viu de<<pasul in plus care este reprezentat de arta in general, si poezie in cazul de fata, este cel prin care reusesti sa transmiti sau sa generezi si in mintea celui ce citeste ceva asemanator. parerea mea.>> Total de acord!!! Sper să ajung să transmit acel CEVA!
pentru textul : Dincolo de horele, orele... devezi ca ti se prelinge rozul prin viata:) nu e rau ca te poti lasa prinsa de partea asta a povestilor. spor la toate cele bune!
pentru textul : prea scurt jurnal dePai, atunci sa punem punct. :-)
pentru textul : Dependențe de sânge deAnul acesta a fost ploios, lumea arată de parcă apele nici nu s-ar fi retras de pe fața pămîntului, după potop. A început deja să scadă ziua și aproape uitasem gustul cireșelor coapte. Oare se poate folosi terminologia blue poem? Dacă da, acesta este cel mai frumos blue poem pe care l-am citit de mult timp încoace.
pentru textul : femeia și ploaia de"număra până cinci, îţi zic"
sau: numără până la cinci?
E oare corect să foloseşti punctuaţia, şi sa continui apoi după punct cu literă mică? Întreb şi eu!
pentru textul : inocenţa deje te pardonne, ti perdono, te scuz, domnule, mă bucur că mă citeşti. eşti binevenit!
pentru textul : odios plouă desau altă variantă(text de sine stătător):
„sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
poemul trist al stepelor
şi morilor de vânt
poemul beznelor intrate
în rutină
poem la care numai moartea are drepturi de autor.”
Eugen.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit dema surprinde parerea ta aici, dar nu, nu imi fac probleme. eu nu as fi numit subtire si epuizat acest "text". dar asta e. mulțam de părere. culmea e că mă așteptam să îți placă, în comparație cu altele scrise de mine sau nu. :) my error, this time.
pentru textul : patru puncte de vedere deeroarea era la pappies care nu inseamna nimic.
restul - sarcasm la adresa mea.
sper sa-ti placa [no spoilers!:p]
pentru textul : pe tocuri prea înalte dePentru început, vin cu un citat dintr-un articol, apărut în revista Știință și tehnică, despre profesorul John Polkinghorne, (laureat în anul 2000 al Premiu Templeton), care, după o carieră de cercetare în fizică, (sau tocmai datorită ei) a început o a doua, teologică. Desigur, nu e singurul… Citatul se vrea un mic addagio la punctul 6 al eseului dvs.,ilustrând cumva limita de care vorbiți și inerentele căutări pe care le generează: “Epistemologie și Ontologie: cunoaștere și origine. Polkinghorne a „inventat” o propoziție pe care o repetă atât de des încât soția sa i-a făcut într-o zi cadou un T-shirt pe care imprimase: „epistemologia modelează ontologia”. Și nu este așa? Nu avem atât de des de-a face cu oameni pe care acumularea de informație și cunoștințe în domeniul profesiei lor îi face să-și reconsidere punctul de vedere asupra originii lucrurilor, de la cea a Universului până la cea a vieții însăși, în acord cu ceea ce se consideră a fi mulțimea datelor observaționale și experimentale? Deși...nici cunoștintele, oricât de multe și diverse, nu înseamnă Cunoaștere, nici datele observației sau experimentului nu trebuie sanctificate și valoarea lor absolutizată. Cel puțin pentru un motiv foarte simplu: repetarea experimentului sau a observației, cu alte instrumente și aparatură sau chiar fără a schimbă NIMIC în instrumentarul folosit, va da TOTDEAUNA un alt rezultat. Pentru că CEL PUȚIN UN PARAMETRU este diferit, ori de câte ori se repeta o experiență: timpul.” Voi reveni. Felicitări pentru eseu! :)
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul dePaul, oricât vom încerca sa ne "izolam" scrierile de contextul social, nu vom reusi. Dar putem încerca. Referitor la N. Labis, nu eu îl apropii de Eminescu, am folosit impersonalul, "se spunea". Sigur, ai dreptate,Nichita este peste el. Si-ti multumesc ca aduci discutia pe un teren pe care se pot face comparatii. Stiu si eu ca Labis, pe lânga "Moartea caprioarei", a scris si "sa învatam ce-nseamna omenia si comunisti sa învatam sa fim". Ca Eminescu are si el "rateuri", gen "Sara pe deal" sau "Împarat si proletar" ("... ca cu ai ei putere..."). Dar fara ei noi ar fi greu sa fim ceea ce suntem. Nu vreau sa lungesc discutia pe pagina d-lui Titarenco, mai ales ca nici nu am acordul domniei sale. Mai adaug doar - by the way - "Nu este nici mai buna si nici mai slaba..."(asa am scris), asta înseamna ca cele doua concepte nu întrunesc elemente de comparatie, sau ca putem, cel mult, conveni ca sunt "la fel". Toata consideratia.Tuturor.
pentru textul : domnule Labiș deDm Bucur ! Poate e cazul sa scot ultimul vers-la tara In acest caz pare-mi-se ca dau frau mai liber imaginatiei cititorului si poate ca pe cineva il duce gandul si la mama care e in ceruri , fiind tot atat de neobosita? Nitel ma supara si verbul a falfai Poate ca FLUTURA? La sugestia dm. ma voi gandi
pentru textul : Poem de„prin fata porții” - un typo mititel aici.
„și peste cuvintele mele or să înceapă să cadă
cuvintele tale
și alte zece mii de cuvinte care vor ști să
descrie zăpada
Dar sunt numai cuvintele mele
așternându-se peste cuvintele tale
drumul spre lumea pierdută
și lumea oamenilor care nu dorm
în fața caselor fără trepte
unde mă aștepți numai tu”
partea asta mi-a plăcut, e curgătoare (deloc agloreată) și sugestivă, m-a făcut să mă gândesc la o gură de aer curat. :)
pentru textul : casa concept desi titlul...blue :)
pentru textul : keep my secret well deE simpatioc, dar "amuşină" e pur şi simplu pretenţie.
pentru textul : vânătoare deImi place si mie. E usor de navigat. Cel mai mult ma bucur de fapul ca pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime! E ca o antologie virtuala ce-ti sare-n fata. Oricum, face citirea mai accesibila, te atrage sa citesti o pagina pe care altfel poate nu ai fi deschis-o.
Hm, n-am fost prea incantata de ideea ca altii pot sa vada ce pagini ai deschis, dar adevarul e ca da o idee de transparenta (pe care nu o gasesti pe alte site-uri), Calin are dreptate. Initial am luat-o ca pe a breach of privacy, dar ..mi-a trecut, sa zicem. :)
Deocamdata nu am observat probleme tehnice, dar mai cotrobai.
Felicitari!
Eu zic ca am intrat cu dreptul in 2010. Sa animam un pic Hermeneia! :)
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deScuze pentru eroare: poezia am postat-o mai demult pe un alt site, nu aici. Am încurcat borcanele. Nu e nimic, o voi posta mâine şi cine doreşte verifică data scrierii ei. Scuze încă o dată, nu este vorba de plagiat sau de contaminare, este vorba de două poeme care folosesc o imagine frecvent întâlnită în lumea literară :)
pentru textul : echilibru straniu deerata: fiind vorba numai de lucrurile...
pentru textul : lucruri pe care le iubesc încă de"ti se pare", bine zici Bobadile si spun asta pentru ca desi observi relativ corect nu poti nici sa intelegi si nici sa simti ceea ce observi. tocmai de aceea ai dreptate. singurul nivel la care ajunge este parerea. adica ti se pare. si cam atit.
pentru textul : vase comunicante dePagini