Apreciez regularitatea de metronom cu care respecți regula celor două zile (ai o mică "scăpare", dar, fiind una singură, să spunem că trece, de data aceasta). Mai departe însă, regulamentul are și el un spirit, nu e literă moartă. Se cere membrilor încadrați ca novici reducerea frecvenței în speranța că o perioadă mai mare de reflexie asupra textelor poate duce în egală măsură la ascuțirea spiritului auto-critic, cât și la creșterea valorii artistice, prin lucru asupra textelor. Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa. Textul de față, asemenea celor dinainte, este slab, insuficient susținut ideatic și prozodic. Singura care merită o oarecare atenție este antiteza între orașul prins de somnul său efemer și singurătatea catedralei pe timp de noapte. Deși tind eu să cred că, la o analiză mai atentă, o catedrală nu este niciodată singură, atâta vreme cât clopotele sale se aud în oraș, iar un oraș nu doarme niciodată efemer, atâta vreme cât este vegheat de o catedrală. Acestea fiind spuse, e ca un fel de crochiu slab realizat. Repetiția ultimului vers nu aduce, din nefericire, nici ea vreun plus de valoare. Folosirea cuvintelor cu iz învechit nu mai este nici ea benefică. Nu știu, nu spune nimeni că trebuie să fim cu toții post-ultra-neo-moderniști. Dar dacă nu mai vorbim cu astfel de cuvinte în viața de zi cu zi, la ce le mai folosim în poezie? Nu ne putem întoarce la clasici decât pentru a-i admira pe ei și epoca lor, dacă însă încercăm să-i copiem, tare îmi este că vom cădea în ridicol. Pentru că aceia care ne citesc nu mai trăiesc în secolul respectiv.
facere din prefacere cirpe strabatute de lumina lucrurilor pe care le invelesc, balansul simteriilor cu punctul (sa mai si spun, TU-stabil?) dedinsprepunct spre dimineațașilunafãrãcontur..
Doamna Bitere, uite am sa fac un experiment. Si poate ca sint rau acum dar marturisesc ca ceea ce ma ispiteste la nebunie este faptul ca v-ati declarat inspector de resurse umane. In general eu nu acord nici un interes profesiunii membrilor Hermeneia. Tocmai pentru ca incerc sa ii privesc pe toti in mod egal. Dar evident ca la cit ma duce pe mine mintea, a fi inspector de resurse umane presupune o anumita conduita morala si un anumit echilibru psihologic. Deci, tinind cont de asta, am sa fac un experiment pe care am sa il numesc „Resursele umane și bunul simț” - poate am să scriu pînă la urmă și o proză despre asta, și nu am să vă închid contul (deși Consiliul Hermeneia mi-a cerut în mod expres să o fac). Dar am să îl mai las o vreme ca să văd pînă unde poate ajunge bunul simț al unui inspector de resurse umane. Am eu curiozitatea asta. Și sper că mi-o veți satisface. De vreme ce nu ați avut curajul să îmi răspundeți sub textul unde v-am comunicat eu decizia ci ați binevoit să îl ștergeți. Chiar nu vă dați oare seama că modul în care procedați trădează, printre altele, inclusiv un anumit gen de lașitate...
Da, un discurs închegat care aproape nu poate fi bănuit de tehnică, care penetrează prin curgere, un discurs cu imagini mulate pe sens, imagini - unele - cu adevărat spectaculoase, dar fără să tindă spre peisagistică. Un poem care respiră veridic, un pseudopsalm romantic al vremurilor noastre, cu durerea, bucuria şi spăşirea de rigoare, cu speranţa, amintirea şi omul din urmă.
Mi-a plăcut ideea din prima unitate şi faptul că este susţinută până la final, chiar dacă în a doua strofă, discursul devine niţel cam tehnic, vizavi de subiect, (alge/sânge/hemoglobină/). Oricum, finalul (ultimele 2 versuri) salvează.
Nu-mi place deloc "algele începutului), nu mai repet de ce.
direct, frust, jurnalistic, sec ca un martini fără măslină
și cu puțină poezie
genul de panseu care îmi dă un refresh monden
pt. luminița nu-i rău trebăluiesc ăla e în acord cu textul
și above all mie îmi place și subtitlul =))
nice, quite nice
Andu
Virgile, this is a film, anyway... uite, iti spun, ma asteptam sa imi faca cineva referire la kusturica, tu in locul meu nu ai fi facut la fel? Ce e this is a film, Virgile? This is a film, and the fish is mute, 'cause the fish knows everything. In schimb, vezi si tu, citesti... asta e, sic transit gloria mundi. Iar cel mai simpatic dintre toti e vladimir. El e chiar simpatic, pe cuvantul meu de onoare. Bobadil
un text despre care pot sa spun ca e slab fara sa am prea mari remuscari de le retoricele "se întemeiează pe faptul că" si "în falsitatea omenirii postmoderne" pina la banalitatea lui "și despre ce vrea să existe în Univers amorul" sau "și mâine tot ieri este nu există decât trecut" sau falsul ludic din "degetele mele au rămas prinse" sau "când mă iau în brațe" e cam greu sa gasesti poezie, fie ea chiar cu pretentii postmoderniste
fa un experiment. taie din fiecare vers jumatate si vezi ce iese. nu, nu glumesc.
cam asa, de ex
Rareori oamenii spun
de teamă să nu se surpe cetăţile
S-ar amesteca printre bolovani
atunci când nu sunt captivi în sarma ghimpată
Am încercat astăzi să tac,
Simplu, fără explicaţii poetice
mie imi place mai mult asa, cu fragment de cod lipsa. lasa si cititorul sa completeze cu codurile lui
cum ti se pare?
Marina Nicolaev, Am facut o promisiune și o să mă țin de cuvânt. Volumul va apărea, probabil, în vară. Până atunci ne mai "auzim". Toate cele bune, Mircea Florin Șandru
Va rog nu fiti rautaciosi in numele poeziei... asta e textul Alicei Drogoreanu plagiat involuntar de mine printr-o conjuctura ce are de-a face cu betia nu doar bahica (adica rau de tot). Ideile de clone etc sunt aberatii sau dorinta de balci. Eu am citit cu Alice la Deko acum vreo doi ani impreuna pe acelasi slot. Am si baut cafea impreuna. Cuiul trebuie batut in capul meu, nu in al ei. Mai putin expozitia aia de fotografie in care am crezut, am si sponsorizat-o cu niste bani dar nu s-a petrecut din motive. maybe next time money is a hit so don't give me that too goody goody bull shit Andu
Îmi place textul tău, pentru că prin titlu sugerezi ideea și pentru simplitatea lui. Estetic e reușit, iar expresia de slang de la sfârșit "îl fac la buzunare" updatează plăcut prospețimea imaginii. Faptul că verbul "zâmbesc" este asociat cu o imprecație ușoară și cu o senzație antagonică dă bine! Al...naibi de bine:)! O părere. cu sympatheia, yester p.s. remarc șarpele ce mușcă divin, de trei ori; faină antagonie! Sau mă înșel?:)
pentru a respecta metrica eu aș pune în prima strofă: "e roșu timpul înspre verde doare" "iar locul se desprinde de trecut",( 11 silabe, 10 silabe, 11 silabe, 10 silabe) ideea frumoasă! mai lucrează, dacă vrei! mă opresc aici pt. că văd nerespectarea metricii și în continuare. obiectiv, cu sympatheia, yester.
Aveţi dreptate, d-le Dinu, doar că într-o parte avem Biblia, care duce cu gândul la manele doar dacă eşti bătut în cap cu leica, şi care foloseşte sintagma în corpul textului, iar în altă parte avem un text, o poezie, care o foloseşte (sintagma) în subtitlu. Nu mai aduc în discuţie ipoteza că poezia ar fi şi slabă. Cam asta-i mica diferenţă astronomică dintre fenomene. Analogia d-voastră nu stă nici în fund, darămite in picioare.
e ca tecstul nu reuseste sa depaseasca un anume infantilism poetic. vrea sa dea lovitura de gratie, vrea sa fie filosofia ultima, isi doreste sa stranga totul intr-un vers, dar din pacate nereusita vine din ceea ce s-a mai spus. e o neasumare de fapt, incercarea de a cuprinde totul intr-o singula lege universala, fara a avea macar revelatia sau puterea de cuprindere a fenomenului sacru.
vă mulțumesc pentru comentariu, mă bucur să ne recitim. iubirea de câine vagabond cred că e destul de potrivită aici, pentru că merge exact pe contrapunctul pe care îl încerc (perversitate-fetiș/dragoste, singurătate/iubire. etc). cu celelalte două pot fi de acord, într-adevăr. o să mai rumeg un pic și voi vedea ce se schimbă. mulțumesc și vă mai aștept.
Acest poem nu este nici pe departe "hard". Nici pentru lirica ta, pentru ca am citit pe alte site-uri poeme mai puternice. Te-am provocat sau nu? Din raspunsul tau, primele 3 randuri, reiese ca nu ai luat atitudine la provocarea mea, dar te-am provocat. Asa o fi. Am retinut din poem: "am nevoie de sete am nevoie să tac până la somn" Si finalul, ultimele 2 versuri.
ajunsă la strofa a cincea, mi-am spus, în gând, Anim!
dar
mi-e cam greu să văd în isihie o „condamnare”. firește, spun asta din perspectiva cuiva care n-a ajuns până acolo.
și
mă-ntreb dacă n-ar fi mai potrivit să fi spus
„intră în peştera inimii
pe vârful degetelor”
nu „în vârful”.
însă e o poezie care-și atinge scopul propos. mi-a plăcut.
Luminita, multumesc mult. Pentru mine cheiai e partea de mijloc, cea cu crescatorii de pasari si crescatorii de oameni. Pentru prima data am incercat sa nu fiu eu in centrul atentiei. Acolo in ultima strofa repetitia stiu ca nu suna bine, dar am incercat sugerarea unei obsesii, iar strofa a patra e exclusiv simbolistica. E posibil sa ai dreptate, pentru moment nu pot sa-mi dau seama. Poate ar trebui sa termin strofa la undite, o sa ma mai gindesc.
prima parte a textului mi-a placut. eu prefer sa-mi inchipui ca se termina o data cu strofa a treia. :)comparatiile de acolo fac o pagina de descrieri.
insa ce urmeaza, si in specila ultima strofa, mi se pare a fi strain de profilul personajului. chiar daca finalul trebuie citit in cheie ironica.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc pentru observații și comentariu, Cailean. Sărbători Fericite.
pentru textul : AVATAR deApreciez regularitatea de metronom cu care respecți regula celor două zile (ai o mică "scăpare", dar, fiind una singură, să spunem că trece, de data aceasta). Mai departe însă, regulamentul are și el un spirit, nu e literă moartă. Se cere membrilor încadrați ca novici reducerea frecvenței în speranța că o perioadă mai mare de reflexie asupra textelor poate duce în egală măsură la ascuțirea spiritului auto-critic, cât și la creșterea valorii artistice, prin lucru asupra textelor. Din păcate, dacă aici avem de-a face pur și simplu cu aruncarea unor texte deja scrise, la intervale regulate, cu refuzul tău de a interveni sau încerca o schimbare, cu lipsa completă de interacțiune față de ceilalți membri care postează aici, îngustarea aceasta a orizontului și intereselor pe hermeneia cu alte cuvinte, nu cred că te vei folosi prea mult de hermeneia. Și nici vice versa. Textul de față, asemenea celor dinainte, este slab, insuficient susținut ideatic și prozodic. Singura care merită o oarecare atenție este antiteza între orașul prins de somnul său efemer și singurătatea catedralei pe timp de noapte. Deși tind eu să cred că, la o analiză mai atentă, o catedrală nu este niciodată singură, atâta vreme cât clopotele sale se aud în oraș, iar un oraș nu doarme niciodată efemer, atâta vreme cât este vegheat de o catedrală. Acestea fiind spuse, e ca un fel de crochiu slab realizat. Repetiția ultimului vers nu aduce, din nefericire, nici ea vreun plus de valoare. Folosirea cuvintelor cu iz învechit nu mai este nici ea benefică. Nu știu, nu spune nimeni că trebuie să fim cu toții post-ultra-neo-moderniști. Dar dacă nu mai vorbim cu astfel de cuvinte în viața de zi cu zi, la ce le mai folosim în poezie? Nu ne putem întoarce la clasici decât pentru a-i admira pe ei și epoca lor, dacă însă încercăm să-i copiem, tare îmi este că vom cădea în ridicol. Pentru că aceia care ne citesc nu mai trăiesc în secolul respectiv.
pentru textul : a catedralei grea singurătate defacere din prefacere cirpe strabatute de lumina lucrurilor pe care le invelesc, balansul simteriilor cu punctul (sa mai si spun, TU-stabil?) dedinsprepunct spre dimineațașilunafãrãcontur..
pentru textul : Flash deMultumesc, Daniela
pentru textul : despre ea, niciodată desi bine-ai venit pe aici. :)
Felicitări şi succes!
pentru textul : Lansare de carte și concert în Club A: 69 de poeme de dragoste, de Leonard Ancuța, alături de Negru Latent denu stiu de ce dar eu as fi inlocuit:
"Vom crede că e mai albastru
vom şti că e mai aproape"
cu:
"Vom crede ce e mai albastru
vom şti ce e mai aproape"
si fara "care" in "care să ne aducă aminte"
pentru textul : Despre târziul lucrurilor deAșa-i Virgile, moții trebuia să scriu acolo. Ca și în cazul observației Biancăi, nu schimb ca să se vadă obiectul comm-ului. Thanks, Andu
pentru textul : la un pahar de vorbă deDoamna Bitere, uite am sa fac un experiment. Si poate ca sint rau acum dar marturisesc ca ceea ce ma ispiteste la nebunie este faptul ca v-ati declarat inspector de resurse umane. In general eu nu acord nici un interes profesiunii membrilor Hermeneia. Tocmai pentru ca incerc sa ii privesc pe toti in mod egal. Dar evident ca la cit ma duce pe mine mintea, a fi inspector de resurse umane presupune o anumita conduita morala si un anumit echilibru psihologic. Deci, tinind cont de asta, am sa fac un experiment pe care am sa il numesc „Resursele umane și bunul simț” - poate am să scriu pînă la urmă și o proză despre asta, și nu am să vă închid contul (deși Consiliul Hermeneia mi-a cerut în mod expres să o fac). Dar am să îl mai las o vreme ca să văd pînă unde poate ajunge bunul simț al unui inspector de resurse umane. Am eu curiozitatea asta. Și sper că mi-o veți satisface. De vreme ce nu ați avut curajul să îmi răspundeți sub textul unde v-am comunicat eu decizia ci ați binevoit să îl ștergeți. Chiar nu vă dați oare seama că modul în care procedați trădează, printre altele, inclusiv un anumit gen de lașitate...
pentru textul : poate deDa, un discurs închegat care aproape nu poate fi bănuit de tehnică, care penetrează prin curgere, un discurs cu imagini mulate pe sens, imagini - unele - cu adevărat spectaculoase, dar fără să tindă spre peisagistică. Un poem care respiră veridic, un pseudopsalm romantic al vremurilor noastre, cu durerea, bucuria şi spăşirea de rigoare, cu speranţa, amintirea şi omul din urmă.
pentru textul : ziua în care ne-am mutat într-o migdală deMi-a plăcut ideea din prima unitate şi faptul că este susţinută până la final, chiar dacă în a doua strofă, discursul devine niţel cam tehnic, vizavi de subiect, (alge/sânge/hemoglobină/). Oricum, finalul (ultimele 2 versuri) salvează.
Nu-mi place deloc "algele începutului), nu mai repet de ce.
Bun.
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură dedirect, frust, jurnalistic, sec ca un martini fără măslină
pentru textul : privirea și parbrizul deși cu puțină poezie
genul de panseu care îmi dă un refresh monden
pt. luminița nu-i rău trebăluiesc ăla e în acord cu textul
și above all mie îmi place și subtitlul =))
nice, quite nice
Andu
huh? ai gresit butoanele sau a derapat Dacia?
pentru textul : plouă cu dragoste deVirgile, this is a film, anyway... uite, iti spun, ma asteptam sa imi faca cineva referire la kusturica, tu in locul meu nu ai fi facut la fel? Ce e this is a film, Virgile? This is a film, and the fish is mute, 'cause the fish knows everything. In schimb, vezi si tu, citesti... asta e, sic transit gloria mundi. Iar cel mai simpatic dintre toti e vladimir. El e chiar simpatic, pe cuvantul meu de onoare. Bobadil
pentru textul : this is a film destarea conteaza!:) multumesc pentru comentariu!
pentru textul : se apropie paștele și noi nu avem miel deun text despre care pot sa spun ca e slab fara sa am prea mari remuscari de le retoricele "se întemeiează pe faptul că" si "în falsitatea omenirii postmoderne" pina la banalitatea lui "și despre ce vrea să existe în Univers amorul" sau "și mâine tot ieri este nu există decât trecut" sau falsul ludic din "degetele mele au rămas prinse" sau "când mă iau în brațe" e cam greu sa gasesti poezie, fie ea chiar cu pretentii postmoderniste
pentru textul : Crepuscul defa un experiment. taie din fiecare vers jumatate si vezi ce iese. nu, nu glumesc.
cam asa, de ex
Rareori oamenii spun
de teamă să nu se surpe cetăţile
S-ar amesteca printre bolovani
atunci când nu sunt captivi în sarma ghimpată
Am încercat astăzi să tac,
Simplu, fără explicaţii poetice
mie imi place mai mult asa, cu fragment de cod lipsa. lasa si cititorul sa completeze cu codurile lui
pentru textul : Umblet decum ti se pare?
Pentru ca hialin a intrebat : subiectul este fanatismul religios musulman. Braul este centura cu exploziv.
pentru textul : Brâie negre cu şnur deMarina Nicolaev, Am facut o promisiune și o să mă țin de cuvânt. Volumul va apărea, probabil, în vară. Până atunci ne mai "auzim". Toate cele bune, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zece, o sută, o mie de megatone deVa rog nu fiti rautaciosi in numele poeziei... asta e textul Alicei Drogoreanu plagiat involuntar de mine printr-o conjuctura ce are de-a face cu betia nu doar bahica (adica rau de tot). Ideile de clone etc sunt aberatii sau dorinta de balci. Eu am citit cu Alice la Deko acum vreo doi ani impreuna pe acelasi slot. Am si baut cafea impreuna. Cuiul trebuie batut in capul meu, nu in al ei. Mai putin expozitia aia de fotografie in care am crezut, am si sponsorizat-o cu niste bani dar nu s-a petrecut din motive. maybe next time money is a hit so don't give me that too goody goody bull shit Andu
pentru textul : kreițerova sonata deÎmi place textul tău, pentru că prin titlu sugerezi ideea și pentru simplitatea lui. Estetic e reușit, iar expresia de slang de la sfârșit "îl fac la buzunare" updatează plăcut prospețimea imaginii. Faptul că verbul "zâmbesc" este asociat cu o imprecație ușoară și cu o senzație antagonică dă bine! Al...naibi de bine:)! O părere. cu sympatheia, yester p.s. remarc șarpele ce mușcă divin, de trei ori; faină antagonie! Sau mă înșel?:)
pentru textul : Drumul mătăsii deEu îți mulțumesc.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman depentru a respecta metrica eu aș pune în prima strofă: "e roșu timpul înspre verde doare" "iar locul se desprinde de trecut",( 11 silabe, 10 silabe, 11 silabe, 10 silabe) ideea frumoasă! mai lucrează, dacă vrei! mă opresc aici pt. că văd nerespectarea metricii și în continuare. obiectiv, cu sympatheia, yester.
pentru textul : și soarele ca un mire deAveţi dreptate, d-le Dinu, doar că într-o parte avem Biblia, care duce cu gândul la manele doar dacă eşti bătut în cap cu leica, şi care foloseşte sintagma în corpul textului, iar în altă parte avem un text, o poezie, care o foloseşte (sintagma) în subtitlu. Nu mai aduc în discuţie ipoteza că poezia ar fi şi slabă. Cam asta-i mica diferenţă astronomică dintre fenomene. Analogia d-voastră nu stă nici în fund, darămite in picioare.
pentru textul : videoconferință cu îngeri dee ca tecstul nu reuseste sa depaseasca un anume infantilism poetic. vrea sa dea lovitura de gratie, vrea sa fie filosofia ultima, isi doreste sa stranga totul intr-un vers, dar din pacate nereusita vine din ceea ce s-a mai spus. e o neasumare de fapt, incercarea de a cuprinde totul intr-o singula lege universala, fara a avea macar revelatia sau puterea de cuprindere a fenomenului sacru.
pentru textul : despre iubire devă mulțumesc pentru comentariu, mă bucur să ne recitim. iubirea de câine vagabond cred că e destul de potrivită aici, pentru că merge exact pe contrapunctul pe care îl încerc (perversitate-fetiș/dragoste, singurătate/iubire. etc). cu celelalte două pot fi de acord, într-adevăr. o să mai rumeg un pic și voi vedea ce se schimbă. mulțumesc și vă mai aștept.
pentru textul : femeie în costum de iepure deAcest poem nu este nici pe departe "hard". Nici pentru lirica ta, pentru ca am citit pe alte site-uri poeme mai puternice. Te-am provocat sau nu? Din raspunsul tau, primele 3 randuri, reiese ca nu ai luat atitudine la provocarea mea, dar te-am provocat. Asa o fi. Am retinut din poem: "am nevoie de sete am nevoie să tac până la somn" Si finalul, ultimele 2 versuri.
pentru textul : too late for an iron life deajunsă la strofa a cincea, mi-am spus, în gând, Anim!
dar
mi-e cam greu să văd în isihie o „condamnare”. firește, spun asta din perspectiva cuiva care n-a ajuns până acolo.
și
mă-ntreb dacă n-ar fi mai potrivit să fi spus
„intră în peştera inimii
pe vârful degetelor”
nu „în vârful”.
însă e o poezie care-și atinge scopul propos. mi-a plăcut.
pentru textul : isihie deLuminita, multumesc mult. Pentru mine cheiai e partea de mijloc, cea cu crescatorii de pasari si crescatorii de oameni. Pentru prima data am incercat sa nu fiu eu in centrul atentiei. Acolo in ultima strofa repetitia stiu ca nu suna bine, dar am incercat sugerarea unei obsesii, iar strofa a patra e exclusiv simbolistica. E posibil sa ai dreptate, pentru moment nu pot sa-mi dau seama. Poate ar trebui sa termin strofa la undite, o sa ma mai gindesc.
pentru textul : the kill deun poem sensibil si subtil... acel Tu final cu majuscula spune totul...
pentru textul : te-am aflat în capătul lumii vie deprima parte a textului mi-a placut. eu prefer sa-mi inchipui ca se termina o data cu strofa a treia. :)comparatiile de acolo fac o pagina de descrieri.
pentru textul : balada vecinei de vizavi deinsa ce urmeaza, si in specila ultima strofa, mi se pare a fi strain de profilul personajului. chiar daca finalul trebuie citit in cheie ironica.
Pagini