excelent. există unele chestii pe la sfîrşit (de exemplu: "Pe la colțurile tavanului șoptesc căderile") unde mi se pare că încerci să poetizezi în mod inutil. Dar în mare măsură textul reuşeşte să surprindă printr-un un mod de a reprezenta, a exprima o stare în registrul suprarealist. Nu mă pricep prea mult la proză dar ca şi cititor am experimentat o incursiune într-un univers care m-a făcut să îmi doresc să nu se mai termine. Iar pentru proză asta este ceva rar. Bănuiesc că ştii asta.
Andu, eu nu văd nicio dictatură din partea lui Adrian. Dimpotrivă, îl văd de multe ori că se controlează. În orice caz mai mult decît te controlezi tu. Sînt gata să pun pariu că dacă ai fi editor și cineva te-ar lua în dărbacă (așa cum o faci tu) ai face podeaua cu el (sau cu ea) pe aici. Am văzut reacții de-ale tale față de autorii tineri sau adolescenți. Nu mai vreau să menționez faptul că am primit mesaje de la unii autori care m-au avertizat că nu vor mai publica pe Hermeneia din cauza hărțuirii la care îi supui și în general din cauza atacurilor care la tine foarte ușor alunecă de la text la orice caracteristică personală a autorului. Nu tot așa pot spune despre Adrian. Și, by the way, îl poți apela cu Adrian dacă nu te pricepi să scrii Agheorghesei (ceva ce mă miră știindu-te mare patriot). Anyway, nu văd nicio urmă de dictatură. Iar textul acela nu a fost nici pus și nici propus pentru remarcate de către Adrian. Deci, mult scandal fără obiect. Iar dacă tu vezi alte texte mai bune de ce nu le acorzi măcar o peniță de aur? Nu cumva ești inconsecvent în toată gălăgia asta pe care o faci? Dacă ar exista momentan (în ultimele zile, etc) texte pe care tu le consideri mai bune și care ar merita remarcate, de ce nici măcar tu nu le remarci? Deci, eu zic, pînă îți clarifici tu toată această încrîncenare, încearcă să fii mai rezervat cu convingerile. Despre alții sau despre site în general. Știi, mie cel mai frică îmi e de oamenii care nu mai au dubii.
Îmi place în mod deosebit ultima strofă. "Pân-o să plângă viscol la capăt de poteci" Cred că diminutivul de la picior e piciorușe. Sună mai bine decât "picioruțe" tincuta
Maria Doina Leonte, am consultat rubrica ”Cine este online?” Singurul editor(și membru) care intrase pe site după ce publicasem textul era Maria(na) Doina Leonte.
”Era bine să rămâi la primul com. și să fi recitit poemul să-i vezi minusurile”
Maria, nu este un text perfect, dar nici unul de șantier și e ipocrizie curată să nu recunoști că sînt pe prima pagină texte cu mult mai slabe dpdv literar, decât textul meu.
cred ca un numai un britanic poate sa scrie cu asa devotiune despre soare. pentru ca nu il are. noi aici in california nu prea ne dam in vint dupa el. ca e pretutindeni. mai putin uneori during the june gloom. I guess, everybody with his/her needs. anyway, I enjoyed the rhyme.
- exista typos - „Însă nu erau inventate și melcișorii avea să se convingă singuri de asta, peste alte și alte mii de ani…” - nu inteleg propozitia „Apoi un cântec de alge aduse la mal, ca niște sirene adormite pe spinarea unor meduze…” - expresia „O tăcere din care se năștea o nouă tăcere și tot așa,” pare contradictorie cu ideea de citec de mai inainte. - „Melcișorii se întoarseră la căsuțele lor, veseli și supărați.” suna cam anapoda. textul se vrea copilaros dar nu cred ca reuseste sa comunice nimic. am rezerve ca un text pentru copii poate oferi o astfel de ambiguitate (oarecum) existentiala. pe alocuri are formulari scolaresti care nu cred ca pot fi explicate (sau justificate) prin faptul ca textul se adreseaza copiilor.
Eu am o admiraţie deosebită pentru Roxana şi efortul ei. Unora le-a fost greu să vină din Iaşi pînă în Copou. Sau de prin alte oraşe învecinate sau cu access mai uşor, precum Tecuci sau Bacău, etc. Roxana însă a trecut munţii. Singură şi la volanul unei maşini. Well, din punctul meu de vedere asta este admirabil şi extrem de curajos. Mă tem că a făcut pe unii băieţi de ruşine. Bineînţeles că nimeni nu este obligat să participe nicăieri. Dar dacă cineva pomeneşte scuza frigului şi a zăpezii pentru mine Roxana a făcut irelevantă această scuză. Îi mulţumesc pentru cheltuieli şi pentru efortul depus ca Virtualia să poată fi văzută şi online live. Există multe persoane pe care dacă le-aş fi rugat ar fi fost binevoitoare dar s-ar fi scuzat cu eternul "nu mă pricep" sau "nu mă bag". Roxana nu numai că s-a oferit dar s-a şi aventurat dincolo de zona ei de confort. Putea asemeni multor altora să se mulţumească în postura calmă a unui spectator. Mai ales după multele ore de condus şi traversat munţii cu lanţuri pe roţi. Repet şi admir asta pentru că am făcut-o şi eu cîndva în România şi nu este cel mai amuzant lucru. Oricînd poţi sfîrşi cu maşina într-o rîpă. Deci aprecierile mele pentru efort şi pentru cîştigarea poziţiei de editor special media pentru Hermeneia ;).
Interesantă viziune, nu neapărat o prozodie reușită, sunt câteva opintiri mai mult sau mai puțin literare prin strofele mediane dar... una peste alta un poem încântător!
Nici măcar nu știu unde să-l încadrez, deși stiu că încadrările sunt supuse erorilor, dar dacă ar fi totuși vorba de așa ceva, aș încadra acest poem neo-romantic douămiist. Păcat de abandonul care a urmat unui entuziasm pe care l-am simțit cu toții. Primiți vă rog o peniță pe care nu o pot oferi pe text habar n-am de ce.
Marga
Shappire, noi ne citim de ceva vreme și te știu bună în imagistică. prezența ta aici nu face decît să mă bucure. Am căutat, într-adevăr, să provoc acolo o cădere, în versul 2. Pînă unde nu știu, rămîne ca fiecare cititor să-și definească alunecările la scenă deschisă și pe cele din suflet. Cît despre prezența absentă din viață, poate că e puțin exagerată exprimarea, dar e reală. Mulțumesc de pas.
Gebeleizis, am încercat în comentariul meu, să îți dau "o mână de ajutor", să te ajut atât cât am putut și cred că am fost sincer și politicos. ceea ce remarc în comentariile tale este faptul că preferi să ai ultimul cuvânt, dar și că gândești matematic. până și imaginația trebuie să se supună unei formule, aș spune, ca în originalele și frumoasele tale tablouri. cu considerație, mircea.
Polemica iscată sub textul Luminiţei Petrovici mi se pare excesivă şi alimentată artificial de elemente dinafara acestuia. Este posibil să aibă rădăcini mai vechi.
Textul mi se pare interesant, cel puţin ca experiment şi ca rod al unei căutări a stilului şi a expresivităţii. Prima jumătate, ingenioasă, cu excepţia câtorva formulări abstracte, este chiar excelentă - ea fiind şi purtătoarea de mesaj şi generatoarea de expresivitate. Partea a doua uită, însă, alternarea planurilor (exterior-interior, ritual feminin-reverie erotică) şi lasă prea mult loc poveştii, anecdoticii. De aceea n-ar strica să taie fără milă o secvenţă, bunăoară pe aceasta:
"galop ventricular ajuns la saturaţie limită
pompează umbra ta de la inimă la exterior
adunasem în mine toate tăcerile lumii
o stranie anacuzie transforma silabe în bule de săpun
înecate într-o apă de o linişte neprevăzută a uitării
mirările aveau gust de cireaşă necoaptă
în cearcănă crâmpeie de gânduri licăreau
orele franjurate de ploi
prelingeau despărţirea ca o intuiţie
doar aşa dezbrăcată de frunzele tale
voi da emanciparea sâmburelui mâine".
Ar mai fi de lucru pe text, de înlăturat unele formulări mai abstracte ("un make-up reuşit poate pune-n valoare întreaga bogăţie a potenţialului personal"), dar cu grijă, pentru că un anume efect iese chiar din alternarea de abstracţiuni sau prozaisme cu exprimările plastice şi sugestive.
La nivel de detaliu, sesizez o formă incorectă ("crează" pentru "creează") şi o cacofonie uşor de evitat prin suprimarea adverbului de aproximaţie "cam" ("într-o arcuire acrobatică / cam aşa creşteai tu...").
Dincolo de toate, un text care sugerează existenţa sensibilităţii, trăirii intense la nivel existenţial şi textual, dar şi certe valenţe expresive. Trebuie doar strunit ceva mai bine.
Lucian, citesc, citesc, si cred ca seman cu lupul acela din desene animate, caruia ii ies ochii din orbite cand vad ceva atat de...sexi, precum punga ta de plastic! serios acum...care e, domnule, cheia in care ar trebui receptat textul asta? ajuta-ma, am obosit sa o caut singura!
Virgil să ști că am așteptat o zi cu răspunsul ca să mă calmez. Să nu-mi scriu nervii în continuare. Așadar pot să-ți spun liniștit că ai comentat ca o domnișoară. De unde pînă unde nervii sunt interziși în poezie și la liber în proză, nu știu. Adevărul e că îi prefer oricînd, oricărei tristeți. Și sunt convins că, în situația dată, doar domnișoarele ar apela la tristețe. Nu Virgile. Cînd fratele tău e chiar mai șacal decît un păduche Nu ajunge să fi trist. Eu chiar îi spun acestei morale fripturiste de măcelari cretini pe nume nu doar oftez "semnificativ"... Tu ști foarte bine... încă de la romani, așa încep războaiele fratricide: cu mutilări publice de animale, cu crima "de kiki și de miki", cu plictisul care îți vinde circ și carne vie la colț de stradă. Și dacă unii mai cred că e mai bine să fim calmi și cel mult triști, se înșeală amarnic: cine omoară azi un bou așa...de florile mărului...mîine poate se uită ciudat de roșu la tine...și să devi nervos doar atunci va fi prea tîrziu...
poate ca ai dreptate, Andrei. o sa meditez la ce mi-ai spus. multumesc de vizita, lectura și flori . le-am pus in raft printre carti, la incoltit. te mai astept.
Da, ai dreptate, e destul de contextualizat. E scris după o călătorie dincolo de Prut. În rest, e realitate virtuală. Confundabilă. Merci de trecere pe aici, Virgil.
ma bucur ca femeile sint cautate in aceeasi masura ca si barbatii si mai ales ca Alina's challenege has been answered!:))... un text dramatic, ce atirna greu in sufletul cititorului. 'zimbetul ca o floare' suna putin banal, considerind adincimea textului, dar acum te cred ca in ultima noapte la Venetia se pot gasi femei si altfel ori si altfel de femei. cheers, Corina
si eu m-am gandit la Exupery , la desenele acelea deloc naive, la elefantul inghitit de sarpe ... e si o intoarcere inspre copilarie in jocul acesta re-recunoscut, dar „micul tau print” e domnul acela care a pierdut sirul orelor, nu?
Mariana, mi se întâmplă rar să mă las furat de un comentariu, dar acum am motive destul de bune. De exp: "prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor/ Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă" sunt nuanţe (sau poate mai mult decât atât) nu tocmai uşor de găsit.
Într-adevăr, unitatea care începe cu "ar fi trebuit să fierbem vinul nostru" este chiar miza textului. (Poate că ar fi trebuit să supralicitez, folosind "Ar fi trebuit să ne fierbem vinul nostru"? Asta e o idee care mi-a venit acum).
Mulţumesc pentru timpul pe care l-ai petrecut pe pagina asta!
În sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
Foarte interesanta alcatuire ce mizeaza mai mult pe participarea universului mut si ascuns al omului, zavorat in inconstient, dupa propriile temeri... constructe imagistice bazate pe motive gen sarpe, apa, nisip, joc de culori (implicit de stari), limba, parul, sarea, oglinda, bratara, inelele... imi pare un text de care nu te poti apropia rational, sau oricum nu in prima faza, daca ai pretentii de intelegere... remarc excedentul de firesc pe care autoarea l-a figurat in aceasta creatie si dimensiunea subliminala a rostirii.
... am uitat (si atunci ca si acum..asa cum si pe viitor..) cum pot detona/ declansa/ etcetera functia de a primi emailuri de notificatie pe Hermeneia atunci cind cineva iti comenteaza textul?
Fluturii fluturilor ingerilor devin fluturii oamenilor care devin uneori ingerii fluruilor si-n alte dati cind oamenii uita de fluturi albastrii si uita de aripi si miros de flori si uita ca mai exista doctori se transfoarma oamenii in fluri cap de mort.Si-n moarte devin numai capete de morti fara aripi si-atunci e pacat fiindca daca tot sintem datori c-o moarte macar sa lasam in urma praful de pe aripile noastre.si sa se intrebe ceilalti nu " a fi sau a nu fi" desi suna fatnastic ci mai degraba " cine-a fost" .e asa de uman..doctore...
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
excelent. există unele chestii pe la sfîrşit (de exemplu: "Pe la colțurile tavanului șoptesc căderile") unde mi se pare că încerci să poetizezi în mod inutil. Dar în mare măsură textul reuşeşte să surprindă printr-un un mod de a reprezenta, a exprima o stare în registrul suprarealist. Nu mă pricep prea mult la proză dar ca şi cititor am experimentat o incursiune într-un univers care m-a făcut să îmi doresc să nu se mai termine. Iar pentru proză asta este ceva rar. Bănuiesc că ştii asta.
pentru textul : Dependențe de sânge deAndu, eu nu văd nicio dictatură din partea lui Adrian. Dimpotrivă, îl văd de multe ori că se controlează. În orice caz mai mult decît te controlezi tu. Sînt gata să pun pariu că dacă ai fi editor și cineva te-ar lua în dărbacă (așa cum o faci tu) ai face podeaua cu el (sau cu ea) pe aici. Am văzut reacții de-ale tale față de autorii tineri sau adolescenți. Nu mai vreau să menționez faptul că am primit mesaje de la unii autori care m-au avertizat că nu vor mai publica pe Hermeneia din cauza hărțuirii la care îi supui și în general din cauza atacurilor care la tine foarte ușor alunecă de la text la orice caracteristică personală a autorului. Nu tot așa pot spune despre Adrian. Și, by the way, îl poți apela cu Adrian dacă nu te pricepi să scrii Agheorghesei (ceva ce mă miră știindu-te mare patriot). Anyway, nu văd nicio urmă de dictatură. Iar textul acela nu a fost nici pus și nici propus pentru remarcate de către Adrian. Deci, mult scandal fără obiect. Iar dacă tu vezi alte texte mai bune de ce nu le acorzi măcar o peniță de aur? Nu cumva ești inconsecvent în toată gălăgia asta pe care o faci? Dacă ar exista momentan (în ultimele zile, etc) texte pe care tu le consideri mai bune și care ar merita remarcate, de ce nici măcar tu nu le remarci? Deci, eu zic, pînă îți clarifici tu toată această încrîncenare, încearcă să fii mai rezervat cu convingerile. Despre alții sau despre site în general. Știi, mie cel mai frică îmi e de oamenii care nu mai au dubii.
pentru textul : ... căluții în flăcări deÎmi place în mod deosebit ultima strofă. "Pân-o să plângă viscol la capăt de poteci" Cred că diminutivul de la picior e piciorușe. Sună mai bine decât "picioruțe" tincuta
pentru textul : Iarna deFinalul mi-a plăcut în mod deosebit. Cred că folosirea comparaţiei cu femeia frumoasă din final aduce un plus de valoare. Las un semn strălucitor.
pentru textul : copacul dinăuntru defrig însorit
pentru textul : 8 Martie deo mie de flori albe
nemişcate
Maria Doina Leonte, am consultat rubrica ”Cine este online?” Singurul editor(și membru) care intrase pe site după ce publicasem textul era Maria(na) Doina Leonte.
”Era bine să rămâi la primul com. și să fi recitit poemul să-i vezi minusurile”
Maria, nu este un text perfect, dar nici unul de șantier și e ipocrizie curată să nu recunoști că sînt pe prima pagină texte cu mult mai slabe dpdv literar, decât textul meu.
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. decred ca un numai un britanic poate sa scrie cu asa devotiune despre soare. pentru ca nu il are. noi aici in california nu prea ne dam in vint dupa el. ca e pretutindeni. mai putin uneori during the june gloom. I guess, everybody with his/her needs. anyway, I enjoyed the rhyme.
pentru textul : Ra de- exista typos - „Însă nu erau inventate și melcișorii avea să se convingă singuri de asta, peste alte și alte mii de ani…” - nu inteleg propozitia „Apoi un cântec de alge aduse la mal, ca niște sirene adormite pe spinarea unor meduze…” - expresia „O tăcere din care se năștea o nouă tăcere și tot așa,” pare contradictorie cu ideea de citec de mai inainte. - „Melcișorii se întoarseră la căsuțele lor, veseli și supărați.” suna cam anapoda. textul se vrea copilaros dar nu cred ca reuseste sa comunice nimic. am rezerve ca un text pentru copii poate oferi o astfel de ambiguitate (oarecum) existentiala. pe alocuri are formulari scolaresti care nu cred ca pot fi explicate (sau justificate) prin faptul ca textul se adreseaza copiilor.
pentru textul : Scoica deEu am o admiraţie deosebită pentru Roxana şi efortul ei. Unora le-a fost greu să vină din Iaşi pînă în Copou. Sau de prin alte oraşe învecinate sau cu access mai uşor, precum Tecuci sau Bacău, etc. Roxana însă a trecut munţii. Singură şi la volanul unei maşini. Well, din punctul meu de vedere asta este admirabil şi extrem de curajos. Mă tem că a făcut pe unii băieţi de ruşine. Bineînţeles că nimeni nu este obligat să participe nicăieri. Dar dacă cineva pomeneşte scuza frigului şi a zăpezii pentru mine Roxana a făcut irelevantă această scuză. Îi mulţumesc pentru cheltuieli şi pentru efortul depus ca Virtualia să poată fi văzută şi online live. Există multe persoane pe care dacă le-aş fi rugat ar fi fost binevoitoare dar s-ar fi scuzat cu eternul "nu mă pricep" sau "nu mă bag". Roxana nu numai că s-a oferit dar s-a şi aventurat dincolo de zona ei de confort. Putea asemeni multor altora să se mulţumească în postura calmă a unui spectator. Mai ales după multele ore de condus şi traversat munţii cu lanţuri pe roţi. Repet şi admir asta pentru că am făcut-o şi eu cîndva în România şi nu este cel mai amuzant lucru. Oricînd poţi sfîrşi cu maşina într-o rîpă. Deci aprecierile mele pentru efort şi pentru cîştigarea poziţiei de editor special media pentru Hermeneia ;).
pentru textul : Entropia unei seri de poezie. Virtualia XII. deInteresantă viziune, nu neapărat o prozodie reușită, sunt câteva opintiri mai mult sau mai puțin literare prin strofele mediane dar... una peste alta un poem încântător!
pentru textul : covrigi calzi deNici măcar nu știu unde să-l încadrez, deși stiu că încadrările sunt supuse erorilor, dar dacă ar fi totuși vorba de așa ceva, aș încadra acest poem neo-romantic douămiist. Păcat de abandonul care a urmat unui entuziasm pe care l-am simțit cu toții. Primiți vă rog o peniță pe care nu o pot oferi pe text habar n-am de ce.
Marga
discutati despre text, doamnă, despre text !
pentru textul : go fishing deShappire, noi ne citim de ceva vreme și te știu bună în imagistică. prezența ta aici nu face decît să mă bucure. Am căutat, într-adevăr, să provoc acolo o cădere, în versul 2. Pînă unde nu știu, rămîne ca fiecare cititor să-și definească alunecările la scenă deschisă și pe cele din suflet. Cît despre prezența absentă din viață, poate că e puțin exagerată exprimarea, dar e reală. Mulțumesc de pas.
pentru textul : Copilul din cîrpe de in deGebeleizis, am încercat în comentariul meu, să îți dau "o mână de ajutor", să te ajut atât cât am putut și cred că am fost sincer și politicos. ceea ce remarc în comentariile tale este faptul că preferi să ai ultimul cuvânt, dar și că gândești matematic. până și imaginația trebuie să se supună unei formule, aș spune, ca în originalele și frumoasele tale tablouri. cu considerație, mircea.
pentru textul : Utopie lirică cu tarif normal dePolemica iscată sub textul Luminiţei Petrovici mi se pare excesivă şi alimentată artificial de elemente dinafara acestuia. Este posibil să aibă rădăcini mai vechi.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului deTextul mi se pare interesant, cel puţin ca experiment şi ca rod al unei căutări a stilului şi a expresivităţii. Prima jumătate, ingenioasă, cu excepţia câtorva formulări abstracte, este chiar excelentă - ea fiind şi purtătoarea de mesaj şi generatoarea de expresivitate. Partea a doua uită, însă, alternarea planurilor (exterior-interior, ritual feminin-reverie erotică) şi lasă prea mult loc poveştii, anecdoticii. De aceea n-ar strica să taie fără milă o secvenţă, bunăoară pe aceasta:
"galop ventricular ajuns la saturaţie limită
pompează umbra ta de la inimă la exterior
adunasem în mine toate tăcerile lumii
o stranie anacuzie transforma silabe în bule de săpun
înecate într-o apă de o linişte neprevăzută a uitării
mirările aveau gust de cireaşă necoaptă
în cearcănă crâmpeie de gânduri licăreau
orele franjurate de ploi
prelingeau despărţirea ca o intuiţie
doar aşa dezbrăcată de frunzele tale
voi da emanciparea sâmburelui mâine".
Ar mai fi de lucru pe text, de înlăturat unele formulări mai abstracte ("un make-up reuşit poate pune-n valoare întreaga bogăţie a potenţialului personal"), dar cu grijă, pentru că un anume efect iese chiar din alternarea de abstracţiuni sau prozaisme cu exprimările plastice şi sugestive.
La nivel de detaliu, sesizez o formă incorectă ("crează" pentru "creează") şi o cacofonie uşor de evitat prin suprimarea adverbului de aproximaţie "cam" ("într-o arcuire acrobatică / cam aşa creşteai tu...").
Dincolo de toate, un text care sugerează existenţa sensibilităţii, trăirii intense la nivel existenţial şi textual, dar şi certe valenţe expresive. Trebuie doar strunit ceva mai bine.
Lucian, citesc, citesc, si cred ca seman cu lupul acela din desene animate, caruia ii ies ochii din orbite cand vad ceva atat de...sexi, precum punga ta de plastic! serios acum...care e, domnule, cheia in care ar trebui receptat textul asta? ajuta-ma, am obosit sa o caut singura!
pentru textul : Stare de extaz deVirgil să ști că am așteptat o zi cu răspunsul ca să mă calmez. Să nu-mi scriu nervii în continuare. Așadar pot să-ți spun liniștit că ai comentat ca o domnișoară. De unde pînă unde nervii sunt interziși în poezie și la liber în proză, nu știu. Adevărul e că îi prefer oricînd, oricărei tristeți. Și sunt convins că, în situația dată, doar domnișoarele ar apela la tristețe. Nu Virgile. Cînd fratele tău e chiar mai șacal decît un păduche Nu ajunge să fi trist. Eu chiar îi spun acestei morale fripturiste de măcelari cretini pe nume nu doar oftez "semnificativ"... Tu ști foarte bine... încă de la romani, așa încep războaiele fratricide: cu mutilări publice de animale, cu crima "de kiki și de miki", cu plictisul care îți vinde circ și carne vie la colț de stradă. Și dacă unii mai cred că e mai bine să fim calmi și cel mult triști, se înșeală amarnic: cine omoară azi un bou așa...de florile mărului...mîine poate se uită ciudat de roșu la tine...și să devi nervos doar atunci va fi prea tîrziu...
pentru textul : Bestial Planet depoate ca ai dreptate, Andrei. o sa meditez la ce mi-ai spus. multumesc de vizita, lectura și flori . le-am pus in raft printre carti, la incoltit. te mai astept.
pentru textul : după ploaie deMulţumesc de trecere şi sugestii!
pentru textul : Între garduri deCe titlu nepotrivit, abia ma abtin sa nu rad. Am citit prima jumatate din primul vers. Si gata!
pentru textul : Camilafca iubirii deDa, ai dreptate, e destul de contextualizat. E scris după o călătorie dincolo de Prut. În rest, e realitate virtuală. Confundabilă. Merci de trecere pe aici, Virgil.
pentru textul : praying ground blues deconcentrat. sugestiv.
pentru textul : Poem rupt din ploaie. Toată noaptea dema bucur ca femeile sint cautate in aceeasi masura ca si barbatii si mai ales ca Alina's challenege has been answered!:))... un text dramatic, ce atirna greu in sufletul cititorului. 'zimbetul ca o floare' suna putin banal, considerind adincimea textului, dar acum te cred ca in ultima noapte la Venetia se pot gasi femei si altfel ori si altfel de femei. cheers, Corina
pentru textul : caut femeie deNu sunt haiku-uri, ci doar niște micropoeme care respectă canonul 5/7/5 silabe. Este nevoie de documentare.
pentru textul : haiku deSincere felicitări celor care au gândit acest proiect. Arată într-adevăr minunat.
pentru textul : premiile „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 desi eu m-am gandit la Exupery , la desenele acelea deloc naive, la elefantul inghitit de sarpe ... e si o intoarcere inspre copilarie in jocul acesta re-recunoscut, dar „micul tau print” e domnul acela care a pierdut sirul orelor, nu?
pentru textul : Poema del Piccolo Principe deMariana, mi se întâmplă rar să mă las furat de un comentariu, dar acum am motive destul de bune. De exp: "prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor/ Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă" sunt nuanţe (sau poate mai mult decât atât) nu tocmai uşor de găsit.
Într-adevăr, unitatea care începe cu "ar fi trebuit să fierbem vinul nostru" este chiar miza textului. (Poate că ar fi trebuit să supralicitez, folosind "Ar fi trebuit să ne fierbem vinul nostru"? Asta e o idee care mi-a venit acum).
pentru textul : Ziua când am semănat cu toamna deMulţumesc pentru timpul pe care l-ai petrecut pe pagina asta!
În sfârșit mă cucerește poezia ta, ceea ce pentru mine e un îndemn spre a te reciti din urmă. Simțeam ceva, dar nu se contura, ... și iată răbufnirea. E minunat micul tău poem, cu imagini poetice deosebit de reușite... deși, chiar la început, vânt și frunză par a fi o potecă prea bătătorită. Se pare că eul auctorial se retrage într-o reflectare atentă, foarte lucidă, dar încărcat de o așa de mare blândețe încât pare fragil, abandonat visării, acordându-și sinelui o privire exterioară, distanțată, aproape impasibilă. E ca un vis în reluare, cu mișcări molcome... Spuneam "imagini", deci sunt mai multe, nici nu-ți vine să crezi că așa de multe în numai șapte rânduri. Puțini scriu așa poezie aici. La început ai "vânt" și "frunză", aproape zici că e banal, mai e un pas, o fărâmă, dar tu nu-l faci, îi dai exact atât cât îi trebuie pentru a fi poezie prin felul în care le-ai așezat în vers, cu primul cuvânt izolat prin virgulă... a ieșit excelent. Elementele sunt arhi-clasice, dar construcția excelează. I-ai dat exact cât a trebuit. Ce urmează cu versul trei și patru, e pură poezie: e atât de armonic împletită imaginea, încât pare o suavă litanie antìcă (da, cu accent pe i) (exact la "Odă, în metru antic" m-a dus gândul) pierdută în reverie. "Cameră blândă în ziduri" e de o mare putere de sugestie, în totală consonanță cu restul poemului. Din nou, construcția e rarisimă. Reflexivul "mă" din final dă acea notă de privire exterioară a sinelui, trimite spre conceptul că textul de fapt se scrie pe sine, într-o ideea care ar spune că 'eu sunt poemul și poemul e-n mine'. "Degetul" e cel care "scrie încet" denotă un intim gest de mângâiere, de dulce desfătare, căci "pielea e fină" - a ei, desigur - (din nou salvezi din derizoriu prin simplețe, suavitate, prin punctele de suspensie)... și toamna cea blândă se-nchide-n scrisoarea care parcă plutește într-un alt timp, într-un vis al sinelui despre sine, într-un poem bijuterie pentru care-mi exprim toată admirația mea.
pentru textul : Scrisoare de toamnă deFoarte interesanta alcatuire ce mizeaza mai mult pe participarea universului mut si ascuns al omului, zavorat in inconstient, dupa propriile temeri... constructe imagistice bazate pe motive gen sarpe, apa, nisip, joc de culori (implicit de stari), limba, parul, sarea, oglinda, bratara, inelele... imi pare un text de care nu te poti apropia rational, sau oricum nu in prima faza, daca ai pretentii de intelegere... remarc excedentul de firesc pe care autoarea l-a figurat in aceasta creatie si dimensiunea subliminala a rostirii.
pentru textul : Teama tăcerii de... am uitat (si atunci ca si acum..asa cum si pe viitor..) cum pot detona/ declansa/ etcetera functia de a primi emailuri de notificatie pe Hermeneia atunci cind cineva iti comenteaza textul?
thank you for your attention to this matter!
pentru textul : Hemoragii deFluturii fluturilor ingerilor devin fluturii oamenilor care devin uneori ingerii fluruilor si-n alte dati cind oamenii uita de fluturi albastrii si uita de aripi si miros de flori si uita ca mai exista doctori se transfoarma oamenii in fluri cap de mort.Si-n moarte devin numai capete de morti fara aripi si-atunci e pacat fiindca daca tot sintem datori c-o moarte macar sa lasam in urma praful de pe aripile noastre.si sa se intrebe ceilalti nu " a fi sau a nu fi" desi suna fatnastic ci mai degraba " cine-a fost" .e asa de uman..doctore...
pentru textul : alergie la îngeri dePagini