corectie: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi" se va citi: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum! - din sufi)"
Multumesc de trecere, comentariu si aprecieri ! In primul rand spatiul dintre cuvant si semnul exclamarii il las mereu pentru ca am impresia ca lipsa lui face semnul insesizabil. Stiu ca probabil nu se lasa spatiu... e un fix de-ale mele. Legat de ritmul versului doi, nu-mi pare eronat... posibil sa-l citesc eu aiurea si sa nu-mi dau seama.Desi textul are vreun an si mai e postat, iar pana acum nu mi-a zis nimeni nimic. O sa-l studiez mai atent. Legat de textele mai bune... ramane la aprecierea altora. Sunt convins in schimb ca am si texte mai proaste. Ialin
m-am gandit sa zic sa-ti zic ca am citit poezia de mai multe ori. si nu ma pot abtine sa iti spun ca ... poeziile tale trec peste mine ca un uragan. dupa ce trece te miri cum de-a ramas ceva in picioare. m-a cutremurat masina aia de cusut... si m-a pus pe ganduri si finalul care pare sa-ti zica "i'm ok" dar care ma face sa ma intreb daca eu sunt de fapt asa.
asa...deci: sentimentele fara complexitate de nuante/ e posibila uniformizarea din cauza unei suferinte// nu gasesc in programele celeilalte emisfere un feed-back complex. trairile primitive ii fac pe unii sa fie din acest punct de vedere simplii purtatori de gene//ceea ce transforma ei in materie // dar ce e cu programul de fabricat sentimente? ce anume il face sa nu dea randament? si gata m-am incurcat. e clar ca trebuie sa o iau de la capat, sa vad ce am omis...
da, interesantă chestia cu așează vs. așază. se pare că există o întreagă demonstrație lexicală pe tema asta. dar mie tot mi se pare o prostie. ca să nu mai vorbesc și de faptul că au existat dicționare românești care au promovat forma „așează”. în orice caz, „așază” îmi sună pur și simplu de prost gust. așa că îmi voi permite o licență. nu suport formula „așază” la fel cum nu voi putea niciodată să scriu „sân” sau „pântec”. pentru mine arată ca sacu' pe porc.
Iată un text în care prozodia curge de la sine, neîmpiedicată de tot soiul de considerente „poetico-filosofico-ideatice” incluse în subtext pe care AAA se înverşunează să le expună în alte «producţii» ce-i aparţin. Şi totuşi stăpânirea «tehnică» a zisei prozodii este atât de adecvată încât nu se simte. S-a prins (şi transmis) o clipă de graţie.
Dar..
„Dacă respiri mai cald, mă-mbătrâneşti c-o dungă
gălbuie şi rotundă,
cum peste o veioză un răsărit de august;”
merge, în schimb:
„cercul”, care este O.K., când ajunge să fie „de lapte şi grisină,” devine de-a dreptul «dulceag». Păcat! Şi strică, atenuează din efectul:
Raspund si eu: am comentat fara a citi comentariile anterioare. Ceea ce fac in 90 % din cazuri, dar indeosebi cind imi place un text, ca sa nu ma impregnez de impresiile comentatorilor anteriori. Nu voi face efort sa fiu mai buna, voi fi ceea ce sunt. Si atunci cind voi simti, voi comenta. :) Si voi reveni, fiindca stii ca imi place stilul tau poetic. Da, e nevoie uneori de curaj sa spun asta atit de direct.
"am o altă religie care se constituie din hiperteologie și explică anume că teologia, deși necesară, nu trebuie să distrugă celelalte domenii, arta, știința, tehnica, precum vechea teologie" Sună incitant această interdisciplinaritate. Apreciez efortul tău, Aranca, de a scrie acest articol care ne-a oferit coordonatele înțelegerii unui artist uitat.
Ela, reușită "imagine" (și mă refer acum la ansamblu). Mă întreb două lucruri: cum ar fi apărut totuși fără majuscule (e doar o curiozitate estetică, știu, îmi vei spune cum ți-am spus eu odată, că niciodată nu folosești majuscule decât dacă este cazul), și dacă nu poți înlocui "discret", care îmi pare că nu aduce nimic nou.
dacă acest poem e nou, atunci e o schimbare de registru, un oniric încercând să se prindă cu unghiile pe un zid al tentei fals vizionare. o încercare de desăvârșire prin nu, actorii mănâncă stânca butaforică, sturionii sunt pescuiți oare de pescari care au renunțat la romul jamaican înlocuindu-l cu spumos de import. e greu de gasit ceva stabil în poem, mai toate reperele intră într-un regim al inconsistenței. încercările de eludare pot sfârși precum piratul sub farul care ar trebui să salveze. sirena nu e decât un patefon stricat. dacă demersul meu este incoerent... voi cere să-mi împart vina cu tine, ioana. nu prea ajuți cititorul.
Urmele evanescenței sunt urmele umbrelor noastre ca un implacabil epifenomen... Ce creăm, aruncăm peste umar, iar peste toate rămâne amintirea pentru a "săpa adânci dureri / în asfalt", fiindcă "nihil nove sub sole" parcă intenționat ne vrea reduși la un monism teluric...
hm... pentru că bănuiesc de la ce ți se trage, nu pot comenta obiectiv. Dar nu am putut să nu las semn pentru acel "un vechi liceu desființat într-o vară"... să nu fie, cred că s-ar răsturna totul dacă vechiul liceu nu ar mai fi acolo cândva, și mai ales într-o vară. În rest, am fost și eu toate astea și apoi nu am mai fost. And over. And over. And I am still here. totul e (de) nenumărat, în cele din urmă.
"schelăcăind"... licenţă poetică??!!! Hai să fim serioşi. Chiar aşa e de greu să admitem că am tastat greşit sau că e o simplă gafă făcută în timp ce aveam "o îndeletnicire mult mai plăcută". La urma urmei nimeni nu poate face două lucruri bine în acelaşi timp.
Mulțumesc, Călin, pentru comentariul creativ, bogat în legături și deslușiri atente, aurit de o înțelegere adâncă asupra stărilor-limită pe care acest text le evocă, trecerea ta mă onorează.
Mircea Florin Sandru, sint convinsa ca aceasta casa de pe colina exista si in realitate, prea frumos si veridic ai descris-o. si cu toata sinceritatea iti spun ca te invidiez pentru ea. asa ca accept cu mare placere invitatia la revelionul imaginar. La multi ani!
Mie nu mi se pare că are legătură cu lumea unui copil. Mi se pare că sunt niște stări decupate, uneori contradictorii, usor ironice.
„când lumea va ieşi din biserică o să calce pe pământ” - îmi sună a omul când iese din sacru, cer, biserică tot pe pământ, profan, lumesc ajunge.
Nemulțumirea umană în contrast cu mulțumirea melcului al cărui univers e rezumat la un borcan etc.
Mi se pare că are o idee bună, dar din punctul meu de vedere, la stările decupate, capcana este că se omit anumite indicii care completează ideea și care țin de autor. Pentru noi restul, care citim textul, unele idei par incoerente și nu putem decât să le luăm separat, pentru autor toate au sens și se leagă foarte armonios tocmai datorită faptului că autorul știe acele elemente pe care uneori nu reușeste să le redea foarte bine.
"polizorul este un obiect absolut inutil" Discutie despre inutil Un grăunte nimerit sub pleoapă trădează o lacrimă un moment trăire. o cantitate de grăunțe bine măsurată compactată și echilibrată în jurul unei idei poate schimba istoria fără acel polizor imens de ură Golgota ar fi arătat la fel?
Ioan Jorz, Vezi că ți-am dedicat un text care se găsește la http://www.hermeneia.com/proza/6337/ (ca să nu te obosești) și care sună așa: „Se dedică lui lui Ioan Jorz. Declarȃndu-i armistițiu unilateral. Și întinzȃndu-i o mȃnă cordială. (Să nu uite să mi-o înapoieze). Pentru că amȃndoi avem simțul umorului. (Care, cȃte o dată, dă pe «dinafară» - locuțiune adverbială cf. DOOM; nu-i vina mea)” Și acum (în mod provizoriu, pȃnă îmi restitui mȃna aia), despre textul tău: «nu mai scriu le-ntorc lătratul pe dos și li-l vâr în mama lor de poezie „din bucata mea de câine/ am hrănit un om și-o pâine” lălăie poemul meu turmentat și mie cu creionul înfipt în cap îmi arde de bigudiuri și păr creț» Rezon, monșericule. Pentru că: « scriu la acest poem fără tragere de inimă tragere de urechi de toarta sufletului de „chewing-gum”-ul roz și fără gust trebuie să scriu un poem prozos scorțos grunjos pe placul câinilor când eu credeam că scriu pentru oameni trebuie să-l amestec și pe bob dylan în acest melanj post-modern». Dar ce vină avem noi?! Cu toate că sunt de acord cu tine cȃnd e vorba de p(r)ostmodernism (cu postmodernul e altceva; dar despre asta mai putem discuta). Că și mie îmi stă în gȃt (p(r)ostmodernismul). Insa, fie vorba între noi, puteai să incluzi textul ăsta în altă rubrică (la alegere). Nu la «poezie». Pentru că, de obicei, textele de sub incidența respectivei, se mai și citesc. Că, de: «romȃnu’ e născut poet» Sa ne auzim de bine.
dorin, stii ce il poate face fericit pe un om care scrie? uite asta: "esti pe drum. drumul cel bun il fac talpile tale", spusa de cineva care cunoaste mestesugul ... multumesc!
Am înţeles. Legat de "românizare" - mă gândesc dacă ideea d-lui Pruteanu, conform căreia neologismele ar trebui ortografiate româneşte, nu este o soluţie care să nu se impună "cu orice preţ"... căci, spun eu, importăm conceptul, nu forma.
Da, sunt interesat foarte de acel fişier. Lucrarea mea de licenţă ("Influenţa limbajului asupra filosofiei") a avut incursiuni prin zona asta.
Starea ta este antitranscedentală. Eşti pus pe şotii. Ai ieşit cu capul în jos din pântecul nopţii şi eşti tare vesel. Eu aş zice să înoţi un pic în poemul ista, dar nu ca o gîscă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
corectie: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum!) din sufi" se va citi: "(care, volens nolens, face si el parte - si inca cum! - din sufi)"
pentru textul : o clipă din viața lui Mathnawi deMultumesc de trecere, comentariu si aprecieri ! In primul rand spatiul dintre cuvant si semnul exclamarii il las mereu pentru ca am impresia ca lipsa lui face semnul insesizabil. Stiu ca probabil nu se lasa spatiu... e un fix de-ale mele. Legat de ritmul versului doi, nu-mi pare eronat... posibil sa-l citesc eu aiurea si sa nu-mi dau seama.Desi textul are vreun an si mai e postat, iar pana acum nu mi-a zis nimeni nimic. O sa-l studiez mai atent. Legat de textele mai bune... ramane la aprecierea altora. Sunt convins in schimb ca am si texte mai proaste. Ialin
pentru textul : Poetul deeu nu am nimic de adaugat aici.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master dem-am gandit sa zic sa-ti zic ca am citit poezia de mai multe ori. si nu ma pot abtine sa iti spun ca ... poeziile tale trec peste mine ca un uragan. dupa ce trece te miri cum de-a ramas ceva in picioare. m-a cutremurat masina aia de cusut... si m-a pus pe ganduri si finalul care pare sa-ti zica "i'm ok" dar care ma face sa ma intreb daca eu sunt de fapt asa.
in fine, intelegi tu.
pentru textul : în care discul se zgârie deasa...deci: sentimentele fara complexitate de nuante/ e posibila uniformizarea din cauza unei suferinte// nu gasesc in programele celeilalte emisfere un feed-back complex. trairile primitive ii fac pe unii sa fie din acest punct de vedere simplii purtatori de gene//ceea ce transforma ei in materie // dar ce e cu programul de fabricat sentimente? ce anume il face sa nu dea randament? si gata m-am incurcat. e clar ca trebuie sa o iau de la capat, sa vad ce am omis...
pentru textul : (1) Gestaltul Arhitectural demulţumesc mult. mă bucură trecerea şi comentariul tău.
pentru textul : vastica deda, interesantă chestia cu așează vs. așază. se pare că există o întreagă demonstrație lexicală pe tema asta. dar mie tot mi se pare o prostie. ca să nu mai vorbesc și de faptul că au existat dicționare românești care au promovat forma „așează”. în orice caz, „așază” îmi sună pur și simplu de prost gust. așa că îmi voi permite o licență. nu suport formula „așază” la fel cum nu voi putea niciodată să scriu „sân” sau „pântec”. pentru mine arată ca sacu' pe porc.
pentru textul : oolong tea deIată un text în care prozodia curge de la sine, neîmpiedicată de tot soiul de considerente „poetico-filosofico-ideatice” incluse în subtext pe care AAA se înverşunează să le expună în alte «producţii» ce-i aparţin. Şi totuşi stăpânirea «tehnică» a zisei prozodii este atât de adecvată încât nu se simte. S-a prins (şi transmis) o clipă de graţie.
Dar..
„Dacă respiri mai cald, mă-mbătrâneşti c-o dungă
gălbuie şi rotundă,
cum peste o veioză un răsărit de august;”
merge, în schimb:
„cercul”, care este O.K., când ajunge să fie „de lapte şi grisină,” devine de-a dreptul «dulceag». Păcat! Şi strică, atenuează din efectul:
„cum sub versantul ultim,
buchetele de colţ.”
Asta nu mă împiedică să nu dau o „peniţă”.
pentru textul : Andante deRaspund si eu: am comentat fara a citi comentariile anterioare. Ceea ce fac in 90 % din cazuri, dar indeosebi cind imi place un text, ca sa nu ma impregnez de impresiile comentatorilor anteriori. Nu voi face efort sa fiu mai buna, voi fi ceea ce sunt. Si atunci cind voi simti, voi comenta. :) Si voi reveni, fiindca stii ca imi place stilul tau poetic. Da, e nevoie uneori de curaj sa spun asta atit de direct.
pentru textul : coase-mi buzele pleoapele nările de"am o altă religie care se constituie din hiperteologie și explică anume că teologia, deși necesară, nu trebuie să distrugă celelalte domenii, arta, știința, tehnica, precum vechea teologie" Sună incitant această interdisciplinaritate. Apreciez efortul tău, Aranca, de a scrie acest articol care ne-a oferit coordonatele înțelegerii unui artist uitat.
pentru textul : Isidore Isou, pour en finir avec la conspiration du silence/Collection François Poyet demiroase a lipsă de inteligenţă şi cel mai tare se simte când oamenii încep să se tragă de şireturi...
un gust neplăcut a ceea ce se cheamă viaţă, în tramvai, pe jos, nu contează, ideea este că trebuie să ajungem undeva.
bun!
pentru textul : nu mi-am validat "beletul" deEla, reușită "imagine" (și mă refer acum la ansamblu). Mă întreb două lucruri: cum ar fi apărut totuși fără majuscule (e doar o curiozitate estetică, știu, îmi vei spune cum ți-am spus eu odată, că niciodată nu folosești majuscule decât dacă este cazul), și dacă nu poți înlocui "discret", care îmi pare că nu aduce nimic nou.
pentru textul : sculptată în gheață dedacă acest poem e nou, atunci e o schimbare de registru, un oniric încercând să se prindă cu unghiile pe un zid al tentei fals vizionare. o încercare de desăvârșire prin nu, actorii mănâncă stânca butaforică, sturionii sunt pescuiți oare de pescari care au renunțat la romul jamaican înlocuindu-l cu spumos de import. e greu de gasit ceva stabil în poem, mai toate reperele intră într-un regim al inconsistenței. încercările de eludare pot sfârși precum piratul sub farul care ar trebui să salveze. sirena nu e decât un patefon stricat. dacă demersul meu este incoerent... voi cere să-mi împart vina cu tine, ioana. nu prea ajuți cititorul.
pentru textul : la micul dejun inghite o stanca mare deUrmele evanescenței sunt urmele umbrelor noastre ca un implacabil epifenomen... Ce creăm, aruncăm peste umar, iar peste toate rămâne amintirea pentru a "săpa adânci dureri / în asfalt", fiindcă "nihil nove sub sole" parcă intenționat ne vrea reduși la un monism teluric...
pentru textul : Ca ieri dehm... pentru că bănuiesc de la ce ți se trage, nu pot comenta obiectiv. Dar nu am putut să nu las semn pentru acel "un vechi liceu desființat într-o vară"... să nu fie, cred că s-ar răsturna totul dacă vechiul liceu nu ar mai fi acolo cândva, și mai ales într-o vară. În rest, am fost și eu toate astea și apoi nu am mai fost. And over. And over. And I am still here. totul e (de) nenumărat, în cele din urmă.
pentru textul : de fapt sîntem de"schelăcăind"... licenţă poetică??!!! Hai să fim serioşi. Chiar aşa e de greu să admitem că am tastat greşit sau că e o simplă gafă făcută în timp ce aveam "o îndeletnicire mult mai plăcută". La urma urmei nimeni nu poate face două lucruri bine în acelaşi timp.
pentru textul : fahrenheit game decum spuneam, apreciez delicatetea ta, ovYus.
pentru textul : Despre Cezara demultumesc. si eu as fi onorat sa ajung.
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deMulțumesc, Călin, pentru comentariul creativ, bogat în legături și deslușiri atente, aurit de o înțelegere adâncă asupra stărilor-limită pe care acest text le evocă, trecerea ta mă onorează.
pentru textul : Undeva amețitor de aproape deVă mulţumesc pentru lectură şi pentru intervenţie!
pentru textul : poemele mele deMircea Florin Sandru, sint convinsa ca aceasta casa de pe colina exista si in realitate, prea frumos si veridic ai descris-o. si cu toata sinceritatea iti spun ca te invidiez pentru ea. asa ca accept cu mare placere invitatia la revelionul imaginar. La multi ani!
pentru textul : casa de pe colină deAtenție la editare: "Lasă-mă, Doamane" "ca pe ghiață"... legături de tipul "întunecă cu stoluri"...
pentru textul : Cerșetorul de lumină deMie nu mi se pare că are legătură cu lumea unui copil. Mi se pare că sunt niște stări decupate, uneori contradictorii, usor ironice.
„când lumea va ieşi din biserică o să calce pe pământ” - îmi sună a omul când iese din sacru, cer, biserică tot pe pământ, profan, lumesc ajunge.
Nemulțumirea umană în contrast cu mulțumirea melcului al cărui univers e rezumat la un borcan etc.
Mi se pare că are o idee bună, dar din punctul meu de vedere, la stările decupate, capcana este că se omit anumite indicii care completează ideea și care țin de autor. Pentru noi restul, care citim textul, unele idei par incoerente și nu putem decât să le luăm separat, pentru autor toate au sens și se leagă foarte armonios tocmai datorită faptului că autorul știe acele elemente pe care uneori nu reușeste să le redea foarte bine.
pentru textul : Desprindere de"polizorul este un obiect absolut inutil" Discutie despre inutil Un grăunte nimerit sub pleoapă trădează o lacrimă un moment trăire. o cantitate de grăunțe bine măsurată compactată și echilibrată în jurul unei idei poate schimba istoria fără acel polizor imens de ură Golgota ar fi arătat la fel?
pentru textul : polizorul deși, zăbovind asupra afirmației/interogației din titlu, mă opresc să-l salut pe ironicul/nostalgicul Nietzsche. ori nu cumva salut un nostalgic-ironic?
pentru textul : Postmodern: Ironia a murit! Trăiască Nostalgia?! deIoan Jorz, Vezi că ți-am dedicat un text care se găsește la http://www.hermeneia.com/proza/6337/ (ca să nu te obosești) și care sună așa: „Se dedică lui lui Ioan Jorz. Declarȃndu-i armistițiu unilateral. Și întinzȃndu-i o mȃnă cordială. (Să nu uite să mi-o înapoieze). Pentru că amȃndoi avem simțul umorului. (Care, cȃte o dată, dă pe «dinafară» - locuțiune adverbială cf. DOOM; nu-i vina mea)” Și acum (în mod provizoriu, pȃnă îmi restitui mȃna aia), despre textul tău: «nu mai scriu le-ntorc lătratul pe dos și li-l vâr în mama lor de poezie „din bucata mea de câine/ am hrănit un om și-o pâine” lălăie poemul meu turmentat și mie cu creionul înfipt în cap îmi arde de bigudiuri și păr creț» Rezon, monșericule. Pentru că: « scriu la acest poem fără tragere de inimă tragere de urechi de toarta sufletului de „chewing-gum”-ul roz și fără gust trebuie să scriu un poem prozos scorțos grunjos pe placul câinilor când eu credeam că scriu pentru oameni trebuie să-l amestec și pe bob dylan în acest melanj post-modern». Dar ce vină avem noi?! Cu toate că sunt de acord cu tine cȃnd e vorba de p(r)ostmodernism (cu postmodernul e altceva; dar despre asta mai putem discuta). Că și mie îmi stă în gȃt (p(r)ostmodernismul). Insa, fie vorba între noi, puteai să incluzi textul ăsta în altă rubrică (la alegere). Nu la «poezie». Pentru că, de obicei, textele de sub incidența respectivei, se mai și citesc. Că, de: «romȃnu’ e născut poet» Sa ne auzim de bine.
pentru textul : scriu acest poem pentru câini dedorin, stii ce il poate face fericit pe un om care scrie? uite asta: "esti pe drum. drumul cel bun il fac talpile tale", spusa de cineva care cunoaste mestesugul ... multumesc!
pentru textul : scrisori de îmblânzit mâinile deAm înţeles. Legat de "românizare" - mă gândesc dacă ideea d-lui Pruteanu, conform căreia neologismele ar trebui ortografiate româneşte, nu este o soluţie care să nu se impună "cu orice preţ"... căci, spun eu, importăm conceptul, nu forma.
Da, sunt interesat foarte de acel fişier. Lucrarea mea de licenţă ("Influenţa limbajului asupra filosofiei") a avut incursiuni prin zona asta.
e-mail: [email protected]
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii demulţumesc pentru îndemn. sunt lucruri în viaţă care merită continuate. pentru că, la rândul lor, dau continuitate vieţii.
pentru textul : pe unde-o mai umbla deStarea ta este antitranscedentală. Eşti pus pe şotii. Ai ieşit cu capul în jos din pântecul nopţii şi eşti tare vesel. Eu aş zice să înoţi un pic în poemul ista, dar nu ca o gîscă.
:)
pentru textul : aproape de kilimandjaro dePagini