Eu nu sînt încîntat că „pe paginile de poezie, proza, etc, se pot citi direct ultimele texte introduse, in intregime”. Asta face ca citirea să nu fie înregistrată ca atare și cred că va indispune pe mulți autori care doresc să știe aceasta. De aceea cred că voi schimba cu opțiunea de a vedea doar un „teaser”, adică un fel de porțiune introductivă care să te încurajeze să citești mai departe. Nu știu cum voi face asta cu textele vechi dar cele noi cred că deja au acest lucru.

Nici ideea cu vizualizarea paginilor urmarite nu îmi pare prea kosher și e posibil să o îndepărtez. Mă voi mai gîndi. Poate vom vota. Sau poate voi decide eu. Voi vedea ce e mai bine pentru Hermeneia.

Bine ai revenit, Adina! Am descoperit o reprezentare remarcabilă despre agorafobia (literar vorbind) acută a citadinului, ceva specific universului tău poetic: "și dintr-o dată totul e prea tare tac și ascult îmi privesc mâinile picioarele mâinile îmi simt pulsul ca pe o cărămidă aruncată de pe bloc știu că dacă se face țăndări mii de prafuri o să-mi ia respirația. " Citind textul tău mă mai gândeam și la noutățile gramaticale: dintr-o dată - dintr-odată o dată ce - odată ce o dată cu - odată cu nici un - niciun etc Cred că ar putea fi un subiect interesant, poate îl vom discuta undeva (nu neapărat aici) cândva...

Caline eu nu am facut un comentariu cu obiectiv literar, ci unul mai degraba omenesc pentru ca de tine, desi nu ne cunoastem, ma leaga o afectiune hai sa o numesc "intuitiva". Apoi nu as depune un efort (considerabil) exegetic in a compara scrierea ta cu cea a lui nichita (ca un exemplu doar). Nu as face asa ceva nu pentru ca nu m-as simti in stare (poate ca sunt, poate ca nu sunt) ci pentru ca mi se pare mai simplu sa-ti spun asa, direct, aici pe Hermeneia ceea ce cred, ti-am spus deja. Si sper ca nu te-am suparat zicandu-ti asta, nicidecum a fost asa ceva in intentia mea. Sa ne citim cu bine. Andu

un poem de relatii binare cu interferente existentiale pe marginea Creatiei si a Creatorului ei, intr-o "Lume de mântuială. Amândoi" metamorfoza eterna a doua fiinte ce imi aduce aminte de un film The Fly (1986) - David Cronenberg. "că bărbatul și femeia din locul acesta se înghesuie unul în altul și devin – pentru totdeauna – un singur clovn."

mi-a facut placere fragmentul dar in acelasi timp nu am putut scapa de senzatia ca autorul incearca sa supuna cumva subiectul stilului. nu cred ca proza mai poate imbraca astazi aceasta forma, repet mi-a placut, astept sa mai citesc si alte bucati, dar pe undeva am dat de un gol.

in timp ce ma plimbam cu gondola si gondolierul tragea ocheade pasarelelor grasutze mi-as fi dorit sa-i recit un astfel de poem, -ceea ce, din perspectiva hypertextualitatii a ceea ce francezii numesc metaforic la vie en rose, -iar imponderabilitatea bluzitei lui de mariner ii dezvelea, discret, pantecelul, am cazut in apa non tropo adanca. aveam sa fac mult mai tarziu un silogism al amaraciunii asemanator: eu, gondolierul Stela si parama

hm... stii tu de ce ai incheiat asa poemul. oricum, e ceva care ma face trist in el. cîteva constructii imi plac foarte mult. sunt poeme pe care le citesti ca si cum le-ai fi scris tu. asta e unul din ele

Multumesc Sister, poemul acesta s-a impiedicat pe undeva pe cursa concursului. Imi pare rau ca a fost scos din lista de votare. Nu a avut nicio vina. Doamnei Chelaru, cea cu lullaby pentru candelabre nu i-a picat bine titlul si a decis sa se supere, sa-si ia papusile si sa plece. Foarte nefericit. Poemul dansei avea cea mai mare sansa sa castige concursul. Acum ce sa zic. In afara de acel lullaby, cele doua poeme n-au nici in clin, nici in maneca unul cu celalalt.

Toate bune si sa ne citim sanatosi. Merci inca o data pentru semn.

Felicit şi eu pe Silvia. Este exact cum mi-o imaginam.

Îmi pare atât, atât de rău că Raluca (Şandor) Gorcea a plecat de pe Hermeneia, cu atât mai mult cu cât a făcut-o pentru motive care nu aveau legătură cu site-ul. Felicitări şi ei. (De notat că a câştigat cu proză, nu cu poezie; ceea ce e de admirat - e "ambidextră").

Raluca Blezniuc, mulţumesc nult!
(Nu am spus că am câştigat şi Trofeul festivalului pentru că nu am făcut-o - sunt două concursuri diferite: Tradem (unde am luat premiul I) şi Moştenirea Văcăreştilor (unde am câştigat locul I şi marele premiu).

Comentariul tău mă bucură mult, Adrian. Şi ai ghicit întrutotul intenţiile mele şi starea mea de spirit. Este adevărat, îţi dau dreptate, că un plus de ficţiune peste realismul nud ar aduce poate o altă valoare literară. Dar am dorit să dezbrac puţin povestirea de învelişul ei aparent grotesc, să aduc ceva din lumina raţiunii peste umbre ale trecutului.

ca mai în toate judecățile tale te înșeli sebi. te înșeli dacă ai impresia că eu am timp de pierdut cu astfel de drame de conjunctură sau războaie de mucava. e fascinant să vezi cum oamenii se erijează în cunoscători și judecători cu atîta ușurință. eu continui să vorbesc despre text, tu continui să aberezi în voie ca și cum ne-am cunoaște de un veac. ție chiar nu ți se pare straniu?

Uite inca unul care l-a descoperit pe Nietzsche :) Pacat de text ca avea un parfum aparte.

Te citesc de ceva timp si ceea ce imi place cel mai mult in creatiile tale sunt finalurile, intotdeauna surprinzatoare si convingatoare. Mie imi place poezica si nu este o incercare(nereusita), este o reusita. cu sinceritate .

ce să zic? mă bucur că...te-a fermecat, Virgil. cât despre rețete, numai de bine: nici în bucătărie nu prea țin cont de ele...