Singura constructie ce mi-a atras atentia este "cand somnul se intredeschide". Restul prea pompos, prea Eminescu amestecat cu bacovia. Inversiunile nu-si au rostul, nu e text cu prozodie. "Licoare fermecata" reprezinta o sintagma de cartile pentru copii. Nu prea se vede amprenta personala, doza de autenticitate a autorului. Se poate mai bine... Ialin
Maria Doina Leonte, am consultat rubrica ”Cine este online?” Singurul editor(și membru) care intrase pe site după ce publicasem textul era Maria(na) Doina Leonte.
”Era bine să rămâi la primul com. și să fi recitit poemul să-i vezi minusurile”
Maria, nu este un text perfect, dar nici unul de șantier și e ipocrizie curată să nu recunoști că sînt pe prima pagină texte cu mult mai slabe dpdv literar, decât textul meu.
imi aminteste despre o poveste a cioburilor din viata mea: cum ingropam fiecare pui de vrabie lipsita de viata gasita, jalea ce ne cuprindea copii fiind, dupa faptura lui Dumnezeu. deosebit poemul din care subliniez modul de interpretare al Creatiei si Creatorului: "Când nu are sfinți la-ndemână Dumnezeu lucrează prin cioburi: le culege din țărână, privește-ndelung noroiul amestecat cu iarbă, îl dă ușor la o parte, îl curăță cu mâinile umezite de liniște până ce-apare o sclipire în care-și oglindește chipul." "Când nu are sfinți la-ndemână, Dumnezeu aprinde din frunze uscate un foc în jurul căruia toate ființele vin să-și încălzească mâinile tremurânde."
nu stiu daca e bine sau rau, nici daca sta nici daca e stearsa Hermeneia: este banuiesc un proiect cu avantajele si dezavantajele lui, dezavantaje pe care numai tu le poti cantari, Virgil, si avantaje pe care le am avut noi cei care am accesat si folosit acest site cand si cum am vrut.
stiu ca Hermeneia a fost si este o perioada frumoasa din viata mea (cand timpul permite) , ca m a adus aproape de alti poeti/ iubitori de poezie si ca poate fi in continuare un playground poetic pentru noi care ne invartim in aceleasi cercuri. E drept pe FB se poate pune poza / link/ poti edita audienta si primi mai multe like-uri.
Insa aici Cousin IT si auntie Doris nu aveau trecere si probabil ca acest filtru mie, personal. mi a prins bine.
daca decizia a fost luata nu am niciun drept sa ma opun,
Ma induiosasem de cainta mataluta prin com-ul cu care m-ai onorat la textul meu polemic. Dar vad ca paranoia iti tasneste, in continuare, prin toti porii. si pui de o sedinta de partid largita cu tine care te crezi mai multi prin care sa infierezi, cu manie proletara etc. Cred c-o sa pun apa la fiert si o s-o torn in subteranele in care locuiesti. si n-o sa fiu chiar sadic sa fie clocotita. ci mult mai sadic ca numai sa te ametesc si sa te fac sa iesi la suprafata si sa te iau de coada aia puturoasa sa te arat la toata lumea. pe urma, iti garantez, nici nu stii ce te mai astepta
nici gând nu-mi era că elefantu' meu ludicos cu ochi roși va capta așa comentarii admirative spre absolut - mai să-mi ascund în cereș obrajii la fel de roși ca ochii 'mnealui, elefantului, de mare bucurie mai ales când văzui și cine dădu și/sau nu cu penița aurită dar bine ce le spuse, așa de acerbă sensibilitate ce avui anteșipost pauza aia de care se vorbește și de care frică încă nu-mi e în marea mea puțină conștiență și care socoti pielea fetei verde malachită și nu verde cum era de paris ("faaată verde cu păăru pădure...") P.S. aranjez un pic altfel versurile - de acord cu Virgil (parțial, pentru că nici până la strofa a treia ne e vorba de artă) - boom-ul are loc înainte - e ca mersul pe doua poante, continuarea pare (și chiar este) cam împiedicată - știam dar n-am reușit să mă "lepăd" de nici una din ele - atunci și nici acum, din păcate, recunoscute și deci pe jumătate iertate enigma-tic și cuminte, mulțumesc domniilor voastre adică mulțum și esc
grijă la statul pe borduri, zic - riști a te alege cu oarece dureri de spate, cum pățit-am tocmai. și-apoi search-uri pe google despre, și uite-așa din una-n alta hieron osteon, articolașe peste articolașe despre kundalini, yoga-n sus și yoga-n jos, comerț cu tehnici de trezire a celei energii.... și alte asemenea ciuperci ce nasc reacții de felul ăstui text. adicătelea un fel de *cum să-ți întemeiezi propria religie atît cît să-ți jefuiești idolii*. iacătă, explicațiune inițial neintenționată...
RMN (sau IRM) - imagistică prin rezonanţă magnetică. Mă bucur că nu mi-aţi reproşat, ca prin alte părţi, că textul "n-aduce decâţ puţin cu Bacovia", de parcă mi-aş fi propus o pastişă bacoviană, ci nu doar împrumutul unor mecanisme. Mulţumesc de citire şi comentariu!
Ela... nu ai inteles dar asta-i vina mea pentru ca eram intr-o pasa mai criptica atunci cand am redactat comentariul... verdele e verde iar atunci cand se transmite din mana in mana da dureri deasupra inimii... saraca, o sti ea de ce.
textul acesta chiar este poezie. adica mi se pare unfair sa il acuzam numai de parodie. mi se pare o interpretare prea facila. chiar si emotional exista un fel de undercurrent tragic in el. ceva cam ca in filmele lui de Sica.
ok, doamnelor, mă puneți între ciocan și nicovală, dar nu vreau să fac incizie cu anestezie pe text. musca țețe, după cum se știe, provoacă prin înțepătură o boală a somnului care poate duce la moarte. asocierea ei cu oamenii statui, care au trecut deja "dincolo", e metaforică, aluzională. și se zice că privim pe cineva sau ceva în ochi pentru a descoperi adevărata intenție. desigur, mă voi mai gândi la ce mi-ați spus, nici titlul nu e bătut în cuie.
margas, din păcate nu am văzut filmul, din ce ai spus despre el se pare că a fost distractiv. când a apărut și cu ce titlu?
Bun poemul si o spun out loud. As vrea sa argumentez insa de ce NU ii dau penita. 1/ atăta vînt pe mausoleuri - o eroare de diacritice plus o imagine ne-poetica "pe mausoleuri" (de parca vantul ar fi bomboana pe coliva) in loc de "peste mausoleuri"... mai mult, pluralul cuvantului "mausoleu" este fortat (mai scria unul pe aici "cioranii"), semantica lui "mausoleu" este la singular. Eventual se poate face o polemica pornind de la "almanahe" 2/ "la timpul cand vin ploile" - o exprimare inginereasca. "la" si "timpul" - articulat? poate "la timp" - nearticulat sau "la vremea" - articulat. Cam atat deocamdata, la profunzimea mea neprofunda. Andu
Singurătatea lui era atât de frumoasă, ca o locuinţă lacustră
ca o cetate cu porţi înalte.
El, în spatele porţilor ca o armată ce nu se predă,
el, pe tron, ca un zeu al porumbului...
Sunt oameni care se apropie unii de alţii prin peşti, alţii prin pietre,
prin semne, prin ferestrele deschise, alţii prin boală.
Se recunosc după stâncile sălbatice tatuate sub piele,
după felul în care stau nemişcaţi ore întregi sub soare,
au aceeaşi textură a covoarelor minerale...
oameni care au sub piele argint viu iar argintul din ochi îl topesc în monede
oameni a căror trăsătură e plutirea, au oasele uşoare, de pasăre,
capul culcat pe umărul unui vis.
Sunt şi oameni_potop ce nu-şi mai trimit porumbii după ţărmuri,
care–şi îngroapă Atlantidele în alcool,
bolborosesc printre vapori frânturi despre un et in Arcadia ego.
Când un bărbat pe care l-am iubit enorm iese din viaţa noastră,
îl avortăm din sufletul nostru pur şi simplu.
cam atat as pastra eu din acest tecst. restul e redundant, plictisitor, obositor, prea mult pentru ceea ce se cheama o poezie care vrea un efect. alungirea lui, pseudopodele pe care le are, arata un fel de abundenta laptoasa, asa cum spunea si nietzsche, in fond o grasime care ingroapa frumusetea. o poezie frumoasa trebuie sa fie supla si eleganta. poezia de fata trebuie alergata bine.
când treci un pic dincolo de minimalism, ești în dubiu și la fel te-am citit... să scrii, să nu scrii?
E un poem experiment, foarte plăcut lecturii însă doar un experiment cred eu.
Adriana, știu că tu nu te amăgești cu vorbe sau laude... discursul poetic este greu de format și cel mai greu de păstrat.
Eu am citit acest poem cu plăcere, dar nu mi-a produs vreo tresărire.
Însă știu că sunt și vacanțe și zile libere.
Cum spunea Van Morrison, the'll be days like this
finalul e curajos. titlul cam incompatibil cu conținutul. trecerea prea bruscă de la prima la a doua strofă, în sensul în care în a doua utilizezi cuvinte ca body painting, nick-uri, cocktail, Kali, iar în prima nimica de acest gen. poezia începe, după mine, de la "în fiecare seară...". chestia aia cu ciorile și emotivitatea nu e foarte credibilă.
vă doresc muze vioaie, și nu doar pentru anul ce vine! (apoi stau și mă întreb cine, cum și pentru ce a "imaginat" cele de mai sus. cred că merită a fi "deconspirat")
Interesantă ideea așteptării în spatele memoriei cameleonice, sugestia că poate și ceea ce s-a întâmplat este încă latent cumva... în măsură în care, gândindu-ne, am putea influența și trecutul... la restul mi se pare că ar mai fi de lucrat, cu precădere începutul îmi pare prea puțin sugestiv. Ai și un typo în primul vers.
Virgile nu mai traiesti in Romania de ceva vreme insa modul cum intelegi realitatile noastre denota multa dibacie. Probabil ca ne vom astepta cu totii la o noua reforma. Si poate ca de data aceasta se va petrece in bine :)
folositi linkul asta. luati versurile cu copy-paste si duceti-le in fereastra de acolo, apoi conversie, text final si iarasi copy-paste in text. succes si spuneti-mi daca merge.
nu stiu care o fi acel "motiv intemeiat" - eu nu incercasem decat sa atrag atentia asupra vecinatatii unor cuvinte cu aceeasi incarcatura semantica: "prima" langa "dintai" si "ambigua" langa "de nedescris". Puteam la fel de bine sa si tac, se pare.
Cred ca daca ai citat corect, Nicolae. Impresia mea a fost (si este) ca iti motivezi retragerea prin faptul ca ti-o cere cineva. Mi s-a parut simptomatic acest lucru. Adica, daca vrei sa pleci, pleci. Dar pleci pentru ca tu hotarasti asta. Nu pentru ca ti-o cere cineva. De aici neclaritatea. Eu nu am sa intervin cind un autor pe Hermeneia ii spune altul autor ca scrie prost. Chiar daca nu este adevarat. Poate am sa scriu un comentariu in care am sa spun ca scriitura e buna. Dar incerc sa nu impiedic dialogul sau polemica. Apoi, cred ca sintem copii mari si cred ca putem sa nu ne luam jucariile si sa plecam ori de cite ori ne-a suparat cineva. Oamenii spun multe lucruri pe Hermeneia si in masura posibilitatilor ne straduim sa moderam ca dialogul sa fie regulamentar. Tu ne spui ca nu moderam suficient. Altii ne spun ca moderam prea mult. Cred ca iti dai seama de dilema. Dar voi investiga pentru ca nici un membru Hermeneia nu poate pur si simplu sa "recomade" altuia plecarea. Dar chiar daca se intimpla, asa cum spuneam, sintem copii mari si putem sa mai si spunem altora ca "nu mor caii cind vor ciinii". Parerea mea. Nu inteleg expresia "eu nu fac parte din categoria elitistilor, sunt omul acela simplu din parodia recenta a lui Nincu, un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important." Pe Hermeneia sint tot felul de oameni. Eu de exemplu sint un om obisnuit. Nici elitist si nici altfel. Si cred ca am fost disponibil in masura posibilitatii la cit mai multi dintre membri. Cred insa ca absolut nimeni de aici nu are nici cel mai vag habar despre efortul acestor 4 ani de a mentine Hermeneia. Efort care de foarte multe ori l-am facut aproape singur. Si nici despre efortul pe care il fac absolut singur (tehnic si administrativ) ca sa migrez acum Hermeneia de pe v.1 pe 2.0. Tocmai de aceea toate aceste mici hirjoneli si capricii mi se par aproape copilarii pe linga nenumaratele ore de nesomn si munca migaloasa. Deci, ca sa fie clar, nu inteleg de ce defilezi cu o astfel de "smerenie". Nu inteleg ce vrei sa demonstrezi. Mai ales ca expresia "un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important" mi se pare relativ ipocrita. Parerea mea. " V-as incurca fiindca este posibil sa nu inteleg creatiile, ar trebui sa ma certati si sa ma penalizati fiindca urasc diacriticele si comit greseli typo, chiar conjug aiurea cate un verb... " Faptul ca nu intelegi o creatie e problema ta. Nimeni nu e obligat sa inteleaga totul. Faptul insa ca urasti diacriticele sau comiti greseli de tiparire sau de gramatica intra sub incidenta regulamentului pe care te-ai angajat de buna voie si nesilit de nimeni sa il respecti. Pe de alta parte ma indoiesc ca vreun site de literatura care se respecta va accepta sa postezi texte neglijente ca aspect gramatical. Parerea mea. " Apoi mi se nazareste cateodata sa fac pe criticul sau pe filozoful, am o idee fixa cu moralitatea, imi sare repede tandara, refuz sa citesc exprimarile din limbi altele decat cea romana, ba chiar pledez pentru romaneasca veche din popor si cultiv imbogatirea si redescoperirea acesteea. In concluzie sunt un salbatic si, deci, nu putem avea puncte/interese comune." Daca esti antisocial aceasta este problema ta. Nu cred ca ti-o pot rezolva eu sau altii de aici. Exista specialisti pentru asta. Iar daca chiar esti antisocial probabil ca nu iti vei gasi locul in nici o comunitate sociala. Iar asta mi se pare trist. Dar ramine parerea mea. "stiu, imi veti raspunde ca noua versiune primeste si... prostii. Ei, asta e: nu pot sa ma conving ca sunt prost. Am toate defectele, numai prost nu ma simt." Cred ca faci o regretabila eroare semantica. Exista o diferenta fundamentala intre a scrie prost si a fi... prost. Iar daca nu o intelegi este foarte trist si nu cred ca te pot ajuta eu. In orice caz eu personal nu cred ca esti prost. Si nici nu cred ca Hermeneia a numit prost pe cineva vreodata. Dar eu nu te pot ajuta sau obliga sa vezi corect lucrurile daca tu insisti sa le vezi cum vrei tu. Devine un consm inutil de energie si timp. Se va face cum vrei tu. Iti doresc succes pe mai departe.
subscriu visatoarei, s-ar putea sa am ceva "ureche poetica", dar am invatat ca este nevoie de mult exercitiu, sa citim mult(scriitori deja consacrati), sa analizam textele lor...
pentru visatoarea: cateva din "regulile"cum am inteles eu:
"1. MAJUSCULA LA FIECARE VERS SI SEMNE DE PUNCTUATIE
EXP:
Câmpia, câmpia in mine
Prin laptele albului gazdă,
Cu gustul de fragede-azime
Răscoapte pe reavănă brazdă.
2. MAJUSCULA LA INCEPUT DE FRAZA, LITERA MIVCA LA INCEPUT DE VERS DACA ESTE IN CADRUL FRAZEI. SEMNE DE PUNCTUATIE
EXP:
CRIPTONIM
Îmi aşez fantasmele
în pǎmântul
pierdut de sub picioare.
Le zâmbesc
cu ironia sorţii în palme.
3. FARA MAJUSCULE SI FARA SEMNE DE PUNCTUATIE.
EXP:
tac
până unde frica
poate să tremure în ploi
tac
până la marginea umbrei
fără arbori"
Mi se pare, in principiu, corect. Numai ca trebuie emise niste "reguli de aplicare". Cum se va sti, de exemplu, ca un text a fost sters din motive acceptabile (stergeri din greseala sau din motive autocritic-artistice)?
Alina, cred ca ambele forme de plural sunt acceptate. da, mi-am propus sa regandesc ultimul paragraf, problema e ca azi n-am "gandit" nimic din textul acesta.
I.V., nu intentionam sa intristez pe nimeni, incercam doar sa ma scutur de tristetile mele. :)
Un text bunicel. Mi se pare mult mai reusita prima strofa, mai ales poezia din poezie. In a doua strofa insa "braul tau prescolar" (?) e absolut ilar si redundant acel "prescolar".In versurile "pământul pentru cactus/pentru sânii tăi e pregătit" suna fals, e fortat. Cu o oarecare "cizelare" acest text poate deveni unul destul de bun. Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Am corectat, aveți dreptate, mulțumesc! Scuze că răspund scurt, sunt în mare grabă cu Virtualia, volum, afișe, program etc.
pentru textul : text cu oameni care mă surprind deSapphire, mulțumesc pentru părere. îmi este de mare folos. mă gândesc cum să repar "ritmul" și o să revin asupra poemului cu mici modificări. Madim
pentru textul : Scrie în locul meu deSingura constructie ce mi-a atras atentia este "cand somnul se intredeschide". Restul prea pompos, prea Eminescu amestecat cu bacovia. Inversiunile nu-si au rostul, nu e text cu prozodie. "Licoare fermecata" reprezinta o sintagma de cartile pentru copii. Nu prea se vede amprenta personala, doza de autenticitate a autorului. Se poate mai bine... Ialin
pentru textul : Crepuscul deMaria Doina Leonte, am consultat rubrica ”Cine este online?” Singurul editor(și membru) care intrase pe site după ce publicasem textul era Maria(na) Doina Leonte.
”Era bine să rămâi la primul com. și să fi recitit poemul să-i vezi minusurile”
Maria, nu este un text perfect, dar nici unul de șantier și e ipocrizie curată să nu recunoști că sînt pe prima pagină texte cu mult mai slabe dpdv literar, decât textul meu.
Eugen.
pentru textul : Singurătate în doi, împușcată în umbre de lună cu o lunetă. deimi aminteste despre o poveste a cioburilor din viata mea: cum ingropam fiecare pui de vrabie lipsita de viata gasita, jalea ce ne cuprindea copii fiind, dupa faptura lui Dumnezeu. deosebit poemul din care subliniez modul de interpretare al Creatiei si Creatorului: "Când nu are sfinți la-ndemână Dumnezeu lucrează prin cioburi: le culege din țărână, privește-ndelung noroiul amestecat cu iarbă, îl dă ușor la o parte, îl curăță cu mâinile umezite de liniște până ce-apare o sclipire în care-și oglindește chipul." "Când nu are sfinți la-ndemână, Dumnezeu aprinde din frunze uscate un foc în jurul căruia toate ființele vin să-și încălzească mâinile tremurânde."
pentru textul : cioburi denu stiu daca e bine sau rau, nici daca sta nici daca e stearsa Hermeneia: este banuiesc un proiect cu avantajele si dezavantajele lui, dezavantaje pe care numai tu le poti cantari, Virgil, si avantaje pe care le am avut noi cei care am accesat si folosit acest site cand si cum am vrut.
stiu ca Hermeneia a fost si este o perioada frumoasa din viata mea (cand timpul permite) , ca m a adus aproape de alti poeti/ iubitori de poezie si ca poate fi in continuare un playground poetic pentru noi care ne invartim in aceleasi cercuri. E drept pe FB se poate pune poza / link/ poti edita audienta si primi mai multe like-uri.
Insa aici Cousin IT si auntie Doris nu aveau trecere si probabil ca acest filtru mie, personal. mi a prins bine.
daca decizia a fost luata nu am niciun drept sa ma opun,
Multumesc pt gazduire, Hermeneia, nu te voi uita!
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com deBai p...lica Bobadilica,
Ma induiosasem de cainta mataluta prin com-ul cu care m-ai onorat la textul meu polemic. Dar vad ca paranoia iti tasneste, in continuare, prin toti porii. si pui de o sedinta de partid largita cu tine care te crezi mai multi prin care sa infierezi, cu manie proletara etc. Cred c-o sa pun apa la fiert si o s-o torn in subteranele in care locuiesti. si n-o sa fiu chiar sadic sa fie clocotita. ci mult mai sadic ca numai sa te ametesc si sa te fac sa iesi la suprafata si sa te iau de coada aia puturoasa sa te arat la toata lumea. pe urma, iti garantez, nici nu stii ce te mai astepta
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară denici gând nu-mi era că elefantu' meu ludicos cu ochi roși va capta așa comentarii admirative spre absolut - mai să-mi ascund în cereș obrajii la fel de roși ca ochii 'mnealui, elefantului, de mare bucurie mai ales când văzui și cine dădu și/sau nu cu penița aurită dar bine ce le spuse, așa de acerbă sensibilitate ce avui anteșipost pauza aia de care se vorbește și de care frică încă nu-mi e în marea mea puțină conștiență și care socoti pielea fetei verde malachită și nu verde cum era de paris ("faaată verde cu păăru pădure...") P.S. aranjez un pic altfel versurile - de acord cu Virgil (parțial, pentru că nici până la strofa a treia ne e vorba de artă) - boom-ul are loc înainte - e ca mersul pe doua poante, continuarea pare (și chiar este) cam împiedicată - știam dar n-am reușit să mă "lepăd" de nici una din ele - atunci și nici acum, din păcate, recunoscute și deci pe jumătate iertate enigma-tic și cuminte, mulțumesc domniilor voastre adică mulțum și esc
pentru textul : Gioconda și Elefantul degrijă la statul pe borduri, zic - riști a te alege cu oarece dureri de spate, cum pățit-am tocmai. și-apoi search-uri pe google despre, și uite-așa din una-n alta hieron osteon, articolașe peste articolașe despre kundalini, yoga-n sus și yoga-n jos, comerț cu tehnici de trezire a celei energii.... și alte asemenea ciuperci ce nasc reacții de felul ăstui text. adicătelea un fel de *cum să-ți întemeiezi propria religie atît cît să-ți jefuiești idolii*. iacătă, explicațiune inițial neintenționată...
pentru textul : vis finit nedeterminist deRMN (sau IRM) - imagistică prin rezonanţă magnetică. Mă bucur că nu mi-aţi reproşat, ca prin alte părţi, că textul "n-aduce decâţ puţin cu Bacovia", de parcă mi-aş fi propus o pastişă bacoviană, ci nu doar împrumutul unor mecanisme. Mulţumesc de citire şi comentariu!
pentru textul : Bacoviană deEla... nu ai inteles dar asta-i vina mea pentru ca eram intr-o pasa mai criptica atunci cand am redactat comentariul... verdele e verde iar atunci cand se transmite din mana in mana da dureri deasupra inimii... saraca, o sti ea de ce.
pentru textul : Five Seconds detextul acesta chiar este poezie. adica mi se pare unfair sa il acuzam numai de parodie. mi se pare o interpretare prea facila. chiar si emotional exista un fel de undercurrent tragic in el. ceva cam ca in filmele lui de Sica.
pentru textul : fiecare cu treaba lui deok, doamnelor, mă puneți între ciocan și nicovală, dar nu vreau să fac incizie cu anestezie pe text. musca țețe, după cum se știe, provoacă prin înțepătură o boală a somnului care poate duce la moarte. asocierea ei cu oamenii statui, care au trecut deja "dincolo", e metaforică, aluzională. și se zice că privim pe cineva sau ceva în ochi pentru a descoperi adevărata intenție. desigur, mă voi mai gândi la ce mi-ați spus, nici titlul nu e bătut în cuie.
margas, din păcate nu am văzut filmul, din ce ai spus despre el se pare că a fost distractiv. când a apărut și cu ce titlu?
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer deBun poemul si o spun out loud. As vrea sa argumentez insa de ce NU ii dau penita. 1/ atăta vînt pe mausoleuri - o eroare de diacritice plus o imagine ne-poetica "pe mausoleuri" (de parca vantul ar fi bomboana pe coliva) in loc de "peste mausoleuri"... mai mult, pluralul cuvantului "mausoleu" este fortat (mai scria unul pe aici "cioranii"), semantica lui "mausoleu" este la singular. Eventual se poate face o polemica pornind de la "almanahe" 2/ "la timpul cand vin ploile" - o exprimare inginereasca. "la" si "timpul" - articulat? poate "la timp" - nearticulat sau "la vremea" - articulat. Cam atat deocamdata, la profunzimea mea neprofunda. Andu
pentru textul : orhan deSingurătatea lui era atât de frumoasă, ca o locuinţă lacustră
ca o cetate cu porţi înalte.
El, în spatele porţilor ca o armată ce nu se predă,
el, pe tron, ca un zeu al porumbului...
Sunt oameni care se apropie unii de alţii prin peşti, alţii prin pietre,
prin semne, prin ferestrele deschise, alţii prin boală.
Se recunosc după stâncile sălbatice tatuate sub piele,
după felul în care stau nemişcaţi ore întregi sub soare,
au aceeaşi textură a covoarelor minerale...
oameni care au sub piele argint viu iar argintul din ochi îl topesc în monede
oameni a căror trăsătură e plutirea, au oasele uşoare, de pasăre,
capul culcat pe umărul unui vis.
Sunt şi oameni_potop ce nu-şi mai trimit porumbii după ţărmuri,
care–şi îngroapă Atlantidele în alcool,
bolborosesc printre vapori frânturi despre un et in Arcadia ego.
Când un bărbat pe care l-am iubit enorm iese din viaţa noastră,
îl avortăm din sufletul nostru pur şi simplu.
cam atat as pastra eu din acest tecst. restul e redundant, plictisitor, obositor, prea mult pentru ceea ce se cheama o poezie care vrea un efect. alungirea lui, pseudopodele pe care le are, arata un fel de abundenta laptoasa, asa cum spunea si nietzsche, in fond o grasime care ingroapa frumusetea. o poezie frumoasa trebuie sa fie supla si eleganta. poezia de fata trebuie alergata bine.
pentru textul : Singurătatea lui era atât de frumoasă, decând treci un pic dincolo de minimalism, ești în dubiu și la fel te-am citit... să scrii, să nu scrii?
pentru textul : plânsul salcâmilor deE un poem experiment, foarte plăcut lecturii însă doar un experiment cred eu.
Adriana, știu că tu nu te amăgești cu vorbe sau laude... discursul poetic este greu de format și cel mai greu de păstrat.
Eu am citit acest poem cu plăcere, dar nu mi-a produs vreo tresărire.
Însă știu că sunt și vacanțe și zile libere.
Cum spunea Van Morrison, the'll be days like this
finalul e curajos. titlul cam incompatibil cu conținutul. trecerea prea bruscă de la prima la a doua strofă, în sensul în care în a doua utilizezi cuvinte ca body painting, nick-uri, cocktail, Kali, iar în prima nimica de acest gen. poezia începe, după mine, de la "în fiecare seară...". chestia aia cu ciorile și emotivitatea nu e foarte credibilă.
pentru textul : loc de strigat îngeri deîntradevăr un juriu onorant. Mă bucur sincer pentru Dan. Din inima mea de câine îi spun, pe această cale, la mai mare.
pentru textul : Dan Herciu a câștigat Premiul de debut 2009 al U.S.R. filiala Cluj-Napoca deaha, mi-ai dat o idee...
pentru textul : de mâine mă scumpesc și eu deS-a spus ce trebuia spus despre acest poem. De aceea las şi eu un semn de apreciere.
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare devă doresc muze vioaie, și nu doar pentru anul ce vine! (apoi stau și mă întreb cine, cum și pentru ce a "imaginat" cele de mai sus. cred că merită a fi "deconspirat")
pentru textul : Sărbători bune - 2008 deInteresantă ideea așteptării în spatele memoriei cameleonice, sugestia că poate și ceea ce s-a întâmplat este încă latent cumva... în măsură în care, gândindu-ne, am putea influența și trecutul... la restul mi se pare că ar mai fi de lucrat, cu precădere începutul îmi pare prea puțin sugestiv. Ai și un typo în primul vers.
pentru textul : Trezirea deVirgile nu mai traiesti in Romania de ceva vreme insa modul cum intelegi realitatile noastre denota multa dibacie. Probabil ca ne vom astepta cu totii la o noua reforma. Si poate ca de data aceasta se va petrece in bine :)
pentru textul : scrisoarea a treia către români dehttp://srv.diacritice.com/
folositi linkul asta. luati versurile cu copy-paste si duceti-le in fereastra de acolo, apoi conversie, text final si iarasi copy-paste in text. succes si spuneti-mi daca merge.
pentru textul : exil denu stiu care o fi acel "motiv intemeiat" - eu nu incercasem decat sa atrag atentia asupra vecinatatii unor cuvinte cu aceeasi incarcatura semantica: "prima" langa "dintai" si "ambigua" langa "de nedescris". Puteam la fel de bine sa si tac, se pare.
pentru textul : Într-o clipă ambiguă de nedescris deCred ca daca ai citat corect, Nicolae. Impresia mea a fost (si este) ca iti motivezi retragerea prin faptul ca ti-o cere cineva. Mi s-a parut simptomatic acest lucru. Adica, daca vrei sa pleci, pleci. Dar pleci pentru ca tu hotarasti asta. Nu pentru ca ti-o cere cineva. De aici neclaritatea. Eu nu am sa intervin cind un autor pe Hermeneia ii spune altul autor ca scrie prost. Chiar daca nu este adevarat. Poate am sa scriu un comentariu in care am sa spun ca scriitura e buna. Dar incerc sa nu impiedic dialogul sau polemica. Apoi, cred ca sintem copii mari si cred ca putem sa nu ne luam jucariile si sa plecam ori de cite ori ne-a suparat cineva. Oamenii spun multe lucruri pe Hermeneia si in masura posibilitatilor ne straduim sa moderam ca dialogul sa fie regulamentar. Tu ne spui ca nu moderam suficient. Altii ne spun ca moderam prea mult. Cred ca iti dai seama de dilema. Dar voi investiga pentru ca nici un membru Hermeneia nu poate pur si simplu sa "recomade" altuia plecarea. Dar chiar daca se intimpla, asa cum spuneam, sintem copii mari si putem sa mai si spunem altora ca "nu mor caii cind vor ciinii". Parerea mea. Nu inteleg expresia "eu nu fac parte din categoria elitistilor, sunt omul acela simplu din parodia recenta a lui Nincu, un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important." Pe Hermeneia sint tot felul de oameni. Eu de exemplu sint un om obisnuit. Nici elitist si nici altfel. Si cred ca am fost disponibil in masura posibilitatii la cit mai multi dintre membri. Cred insa ca absolut nimeni de aici nu are nici cel mai vag habar despre efortul acestor 4 ani de a mentine Hermeneia. Efort care de foarte multe ori l-am facut aproape singur. Si nici despre efortul pe care il fac absolut singur (tehnic si administrativ) ca sa migrez acum Hermeneia de pe v.1 pe 2.0. Tocmai de aceea toate aceste mici hirjoneli si capricii mi se par aproape copilarii pe linga nenumaratele ore de nesomn si munca migaloasa. Deci, ca sa fie clar, nu inteleg de ce defilezi cu o astfel de "smerenie". Nu inteleg ce vrei sa demonstrezi. Mai ales ca expresia "un om care stie ceva mai mult decat cei din urma sa, dar nu suficient sa fie important" mi se pare relativ ipocrita. Parerea mea. " V-as incurca fiindca este posibil sa nu inteleg creatiile, ar trebui sa ma certati si sa ma penalizati fiindca urasc diacriticele si comit greseli typo, chiar conjug aiurea cate un verb... " Faptul ca nu intelegi o creatie e problema ta. Nimeni nu e obligat sa inteleaga totul. Faptul insa ca urasti diacriticele sau comiti greseli de tiparire sau de gramatica intra sub incidenta regulamentului pe care te-ai angajat de buna voie si nesilit de nimeni sa il respecti. Pe de alta parte ma indoiesc ca vreun site de literatura care se respecta va accepta sa postezi texte neglijente ca aspect gramatical. Parerea mea. " Apoi mi se nazareste cateodata sa fac pe criticul sau pe filozoful, am o idee fixa cu moralitatea, imi sare repede tandara, refuz sa citesc exprimarile din limbi altele decat cea romana, ba chiar pledez pentru romaneasca veche din popor si cultiv imbogatirea si redescoperirea acesteea. In concluzie sunt un salbatic si, deci, nu putem avea puncte/interese comune." Daca esti antisocial aceasta este problema ta. Nu cred ca ti-o pot rezolva eu sau altii de aici. Exista specialisti pentru asta. Iar daca chiar esti antisocial probabil ca nu iti vei gasi locul in nici o comunitate sociala. Iar asta mi se pare trist. Dar ramine parerea mea. "stiu, imi veti raspunde ca noua versiune primeste si... prostii. Ei, asta e: nu pot sa ma conving ca sunt prost. Am toate defectele, numai prost nu ma simt." Cred ca faci o regretabila eroare semantica. Exista o diferenta fundamentala intre a scrie prost si a fi... prost. Iar daca nu o intelegi este foarte trist si nu cred ca te pot ajuta eu. In orice caz eu personal nu cred ca esti prost. Si nici nu cred ca Hermeneia a numit prost pe cineva vreodata. Dar eu nu te pot ajuta sau obliga sa vezi corect lucrurile daca tu insisti sa le vezi cum vrei tu. Devine un consm inutil de energie si timp. Se va face cum vrei tu. Iti doresc succes pe mai departe.
pentru textul : hermeneia 2.0 desubscriu visatoarei, s-ar putea sa am ceva "ureche poetica", dar am invatat ca este nevoie de mult exercitiu, sa citim mult(scriitori deja consacrati), sa analizam textele lor...
pentru visatoarea: cateva din "regulile"cum am inteles eu:
"1. MAJUSCULA LA FIECARE VERS SI SEMNE DE PUNCTUATIE
EXP:
Câmpia, câmpia in mine
Prin laptele albului gazdă,
Cu gustul de fragede-azime
Răscoapte pe reavănă brazdă.
2. MAJUSCULA LA INCEPUT DE FRAZA, LITERA MIVCA LA INCEPUT DE VERS DACA ESTE IN CADRUL FRAZEI. SEMNE DE PUNCTUATIE
EXP:
CRIPTONIM
Îmi aşez fantasmele
în pǎmântul
pierdut de sub picioare.
Le zâmbesc
cu ironia sorţii în palme.
3. FARA MAJUSCULE SI FARA SEMNE DE PUNCTUATIE.
EXP:
tac
până unde frica
poate să tremure în ploi
tac
până la marginea umbrei
fără arbori"
sper sa-ti fie de folos..
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă deMi se pare, in principiu, corect. Numai ca trebuie emise niste "reguli de aplicare". Cum se va sti, de exemplu, ca un text a fost sters din motive acceptabile (stergeri din greseala sau din motive autocritic-artistice)?
pentru textul : Despre ștergerea textelor deAlina, cred ca ambele forme de plural sunt acceptate. da, mi-am propus sa regandesc ultimul paragraf, problema e ca azi n-am "gandit" nimic din textul acesta.
I.V., nu intentionam sa intristez pe nimeni, incercam doar sa ma scutur de tristetile mele. :)
multumesc pentru feed-back.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deUn text bunicel. Mi se pare mult mai reusita prima strofa, mai ales poezia din poezie. In a doua strofa insa "braul tau prescolar" (?) e absolut ilar si redundant acel "prescolar".In versurile "pământul pentru cactus/pentru sânii tăi e pregătit" suna fals, e fortat. Cu o oarecare "cizelare" acest text poate deveni unul destul de bun. Ialin
pentru textul : când am trecut dePagini