este simpla si frumoasa, vroiam sa-ti spun. de fapt e sensibila. are o sensibilitate pe care o vezi mai rar la un barbat. probabil ca tocmai de aceea cucereste.
multumesc frumos pt com si pt penita. ma mira si ma bucura astfel de semne. zilele trecute reciteam ac text si, da, am avut aceeasi senzatie in privinta ultimului vers. ma voi gandi la o solutie
Mi-a placut atmosfera de reverie care este fericit sugerata in aceasta poezie... cred ca asta a fost de fapt miza textului si de aceea aceasta aproape neverosimila insingurare (poate ca "Insingurare" ar merge ca titlu si astfel eviti sa devii explicita la final) mi se pare plina de farmec... textul acesta nu se vrea coerent, este doar o poza de suflet, o panza care flutura... poate fi un stindard al unei armii invinse sau o simpla esarfa ce acopera gatul unei femei frumoase ghemuita de prea mult frig. As schimba finalul Madim, e prea moale... uite o posibila sugestie: te întrebi cine tulbură apa în adâncuri daca iubirea mai poate îngropa așteptarea in labirintul îngust dintre valuri
Un poem frumos, n-am ce zice, din păcate ca o crimă la indigo, acest text nu are niciun pic de originalitate.
Nici măcar nu încep să enumăr poeții ale căror texte, decupate ca din ziar, le regăsesc aici și nu mă refer la vreun plagiat, să fiu bine înțeles!
Într-o totală lipsă de personalitate, acest poem este doar un soi de caleidoscop literar
Te numesti ambasador al acestui site? Ce ai facut pt el? Simplul motiv ca ai publicat? De unde stii tu ca mi-am spalat sosetele si rufele? Nu te-ai gindit ca am un motiv serios:? Imi pare rau rau domana profesoara, mai aveti de invatat...
ţi-a reuşit să dai echilibru stării şi să-i defineşti obiectivele, nici mai puţin, tu eşti cheia, ai completat cu ce trebuie completat sau controlat, chiar dacă nu te mai interesează nimic (mi se întâmplă şi mie des).
Corina, mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut textul, așa cum e el, cu finalul ratat. Mulțumesc și lui Andu, mă bucur de fiecare dată când sunt criticată negativ. Pe cuvânt!
l-am citit dimineata, in graba, ce-i drept, si am ramas cu senzatia de...ceva nou, ceva cunoscut, ceva albastru. Mi-am zis ca trebuie ma intorc la el in liniste. Acum e liniste. Imi place jocul vocilor, crestera lor in intensitate. Femeiea din prima strofa - chemand, jucandu-se, constienta de ea forta fragilitatii ei ("numai vedeți piciorul acesta cald, ca de mânz, cum sună /și-adună cerbii în sângele lui, bărbații în glumă-i sugrumă"), seamana (putin) cu Fata cu sosete de diamat, da, asta era acel deja-vu care m-a urmarit. Pote ca si culorile de fond ale tabloului m-au dus intr-acolo, plus papadiile si... microbuzele. Drept e ca bicicletele sunt mai en vogue... De la "ție, femeie, ah, femeie, cum îți ticăie sânul!" Dorin face o volta si ne arunca intr-o lume a de simbolurilor masculine, usor caricaturizate, doar atat cat sa dea bine, zic eu, mai ales daca stai sa le pui in cumpana cu "provocarea". "iar mie, vai, îmi bubuie tâmpla, îmi crapă ochii când treci, supergrozav, pe retină și scuturi alean, în afară, un balon de săpun, ba un moft, o jivină atunci trec la atac, sunt din nou un roman cu roșu canaf, în sandale sunt dac, dârz, cu bustul uns cu miere și lapte o armată întreagă de romani și de daci, sfâșiindu-se sub surâsul tău veșnic în care se coc evii și sunetul cornului de bizon sub care urlu, da, acum urlu, în lună, ca un lup, s-o sfâșii, cazon," pana aici zambeam...finanul, insa, m-a trezit ca un dus rece. Si nu din pricina tonului grav, ci fiindca mi se pare abrupt in comparatie cu dezinvoltura de pana acum. Iar tu stii sa spui si lucruri grave cu multa, multa dezinvoltura. Drept pentru care mi-am pus penita in buzunar si-mi cer iertare pentru aceasta firava incercare de comentariu literar!
Mai e de lucrat pe text. Nu prea am înțeles ideea, iar transpunerea în vers este doar sonoră. Nu îmi sună "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un_soare" (sic!).
Ok, am să trimit textul pe prima pagină, dar să mai dai o tură prin el, că mai sunt câteva lucruri de corectat (câteva virgule, pe alocuri, topica, " uvular sau velar" - care, pare-mi-se, înseamnă acelaşi lucru etc).
Îmi place definiţia chiştocului şi îmi pare rău de Beni.
Poate niciodată nu e prea tîrziu să îi spui bună ziua unui vechi prieten, bună ziua Elenuța, iată o întimplare -sau mirarea!-care îmi pune cuvînt pe limbă. Căutînd vorbelor în coarne, abia acum te văd.
Mircea, dreptate ai, eu deobicei sunt foarte zgarcit cu comparatiile in poeme, mi se par ca niste "carje" literare, insa aici nu m-am priceput altfel iar tu ai sesizat si ai spus ce era de spus, fapt pentru care ma plec in fata atentei tale lecturi omule cu spirit treaz. Bobadil.
Andu, țin cont de sugestiile tale. Iau acest comentariu ca o primă lecție. Până acum ai fost zgârcit. Aprecierea acelui "ceva...pas", mă-mpinge către perseverență; asta ai vrut , nu? ;) Mulțumesc.
ideea textului imi aminteste de testamentul arghezian. asta imi confirma o fixatie de a mea, cum ca n a murit, ci haladuieste pre plaja bulgareasca. cine sa i mai inteleaga pe poeti cand mor atat de putin?
portret in tuse puternice, Virgil. O poezie care te determina sa o recitesti si ale carei imagini te urmaresc. Remarc indeosebi "sugrumate zilele mureau înainte de răsărit ea continua să scrie diatribe cînturi poezia insistentă a cangrenei măcina orașul asfaltul parcurile se prăbușeau clădirile vechi dispăreau școlile orizontul devenise o gură de craniu rînjind" - strofa pe care as fi vazut-o inaintea finalului, mi se pare mai potrivita acolo.
foarte surprins, costele. bine scris. cap-coada. imi aduce in gand pe sorescu, care e slabiciunea mea. cel putin ca atitudine e pe gustul meu la mai multe! ps: merge scos din nisip si plimbat pe bulevard, sub umbrela nanometrica
Un poem deosebit de bun, dupa umila mea parere. Asta poate si pentru ca il indragesc pe Esenin, poetul caruia i-ati dedicat acest text si care v-a inspirat. Ati realizat acea atmosfera ruseasca pe care am intalnit-o si in opera genialului poet rus. Sa nu se inteleaga de aici ca e o pastisa, nu e nicidecum asa, "Balada lui Serghei Esenin" e originala si dispune de o curgere muzicala deosebita. Superb finalul, mai ales pentru cei care cunoastem biografia lui Esenin si presupun ca multi de pe aici o stiu. Un typo in comentariul Marinei (prin continut, egal de competent ca si alta data) : corect este "o balada al carei lirism". si un alt typo in textul dumneavoastra: "se-mleteau ". Gata, nu ma mai uit ca devin carcotasa si nu prea imi sta in fire. Mai ales ca si eu fac greseli destule... Violeta
Primăverile sînt bucurii care nu se repetă, sînt unice precum aburul fiecărei flori de pe ram, de aceea eternitatea fură din cînd în cînd cîte o picătură și o păstrează într-un cristal, mulțumesc Sapphire.
Eseul este scris îngrijit, cu preocupare și atenție. Și e o bucurie oricând să vezi că cineva încearcă să readucă această scriere unică în atenția cititorilor. Mai ții minte însă de cine avea oroare Parintele Nicolae? De cei "călduți". Poate că aici este un minus al acestui eseu. Este călduț... nu transmite foarte mult în așa fel încât să te determine, dacă nu ai citit-o încă, să iei cartea să o citești. Poate că eseul tău are prea mult o tentă scolastică și este prea puțin evocator. Cui aparține citatul final?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
este simpla si frumoasa, vroiam sa-ti spun. de fapt e sensibila. are o sensibilitate pe care o vezi mai rar la un barbat. probabil ca tocmai de aceea cucereste.
pentru textul : garden/interior deImi pare rau, nu am stiut! A fost o personalitate puternica!
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. defraților, v-aruncară-ți mucegaiul pe pagina mea. v-ajunge! chiar vă rog! mutați-vă acum la hristosul nenăscut.
pentru textul : Pe drum cu Iosif și Maria demultumesc frumos pt com si pt penita. ma mira si ma bucura astfel de semne. zilele trecute reciteam ac text si, da, am avut aceeasi senzatie in privinta ultimului vers. ma voi gandi la o solutie
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur deVersurile 11/ 14 sunt mai scurte. Ultimul vers e şi total aritmic. Artificiul pentru rimă e aşa şi aşa...
pentru textul : Iulie deMi-a placut atmosfera de reverie care este fericit sugerata in aceasta poezie... cred ca asta a fost de fapt miza textului si de aceea aceasta aproape neverosimila insingurare (poate ca "Insingurare" ar merge ca titlu si astfel eviti sa devii explicita la final) mi se pare plina de farmec... textul acesta nu se vrea coerent, este doar o poza de suflet, o panza care flutura... poate fi un stindard al unei armii invinse sau o simpla esarfa ce acopera gatul unei femei frumoase ghemuita de prea mult frig. As schimba finalul Madim, e prea moale... uite o posibila sugestie: te întrebi cine tulbură apa în adâncuri daca iubirea mai poate îngropa așteptarea in labirintul îngust dintre valuri
pentru textul : Labirint deUn poem frumos, n-am ce zice, din păcate ca o crimă la indigo, acest text nu are niciun pic de originalitate.
pentru textul : poem de alungat singurătatea deNici măcar nu încep să enumăr poeții ale căror texte, decupate ca din ziar, le regăsesc aici și nu mă refer la vreun plagiat, să fiu bine înțeles!
Într-o totală lipsă de personalitate, acest poem este doar un soi de caleidoscop literar
Te numesti ambasador al acestui site? Ce ai facut pt el? Simplul motiv ca ai publicat? De unde stii tu ca mi-am spalat sosetele si rufele? Nu te-ai gindit ca am un motiv serios:? Imi pare rau rau domana profesoara, mai aveti de invatat...
pentru textul : Starea Hermeneia - 2013 deţi-a reuşit să dai echilibru stării şi să-i defineşti obiectivele, nici mai puţin, tu eşti cheia, ai completat cu ce trebuie completat sau controlat, chiar dacă nu te mai interesează nimic (mi se întâmplă şi mie des).
pentru textul : akedia depe mine mă obsedează rimele astea căutate în text, în sensul negativ. de ce le vrei? practic diluează esența.
pentru textul : V decostel, ai o greseala de tastare...
pentru textul : Curiozitate deam inteles ca a fost o eroare din neintelegerea regulei asa ca textul ramine asa
pentru textul : olympa deCorina, mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut textul, așa cum e el, cu finalul ratat. Mulțumesc și lui Andu, mă bucur de fiecare dată când sunt criticată negativ. Pe cuvânt!
pentru textul : text cu oameni care mă surprind del-am citit dimineata, in graba, ce-i drept, si am ramas cu senzatia de...ceva nou, ceva cunoscut, ceva albastru. Mi-am zis ca trebuie ma intorc la el in liniste. Acum e liniste. Imi place jocul vocilor, crestera lor in intensitate. Femeiea din prima strofa - chemand, jucandu-se, constienta de ea forta fragilitatii ei ("numai vedeți piciorul acesta cald, ca de mânz, cum sună /și-adună cerbii în sângele lui, bărbații în glumă-i sugrumă"), seamana (putin) cu Fata cu sosete de diamat, da, asta era acel deja-vu care m-a urmarit. Pote ca si culorile de fond ale tabloului m-au dus intr-acolo, plus papadiile si... microbuzele. Drept e ca bicicletele sunt mai en vogue... De la "ție, femeie, ah, femeie, cum îți ticăie sânul!" Dorin face o volta si ne arunca intr-o lume a de simbolurilor masculine, usor caricaturizate, doar atat cat sa dea bine, zic eu, mai ales daca stai sa le pui in cumpana cu "provocarea". "iar mie, vai, îmi bubuie tâmpla, îmi crapă ochii când treci, supergrozav, pe retină și scuturi alean, în afară, un balon de săpun, ba un moft, o jivină atunci trec la atac, sunt din nou un roman cu roșu canaf, în sandale sunt dac, dârz, cu bustul uns cu miere și lapte o armată întreagă de romani și de daci, sfâșiindu-se sub surâsul tău veșnic în care se coc evii și sunetul cornului de bizon sub care urlu, da, acum urlu, în lună, ca un lup, s-o sfâșii, cazon," pana aici zambeam...finanul, insa, m-a trezit ca un dus rece. Si nu din pricina tonului grav, ci fiindca mi se pare abrupt in comparatie cu dezinvoltura de pana acum. Iar tu stii sa spui si lucruri grave cu multa, multa dezinvoltura. Drept pentru care mi-am pus penita in buzunar si-mi cer iertare pentru aceasta firava incercare de comentariu literar!
pentru textul : manifest găsit într-un buzunar deErata: "Locuiește tu însuți în ele și reconstruiește această lume ca și cum e singura metaforă în care poți respira."
pentru textul : un pește-arlechin în deșertul-pâlnie deMai e de lucrat pe text. Nu prea am înțeles ideea, iar transpunerea în vers este doar sonoră. Nu îmi sună "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un_soare" (sic!).
pentru textul : Cioplitorului de vers deOk, am să trimit textul pe prima pagină, dar să mai dai o tură prin el, că mai sunt câteva lucruri de corectat (câteva virgule, pe alocuri, topica, " uvular sau velar" - care, pare-mi-se, înseamnă acelaşi lucru etc).
Îmi place definiţia chiştocului şi îmi pare rău de Beni.
pentru textul : hamalul dePoate niciodată nu e prea tîrziu să îi spui bună ziua unui vechi prieten, bună ziua Elenuța, iată o întimplare -sau mirarea!-care îmi pune cuvînt pe limbă. Căutînd vorbelor în coarne, abia acum te văd.
pentru textul : Graal deMircea, dreptate ai, eu deobicei sunt foarte zgarcit cu comparatiile in poeme, mi se par ca niste "carje" literare, insa aici nu m-am priceput altfel iar tu ai sesizat si ai spus ce era de spus, fapt pentru care ma plec in fata atentei tale lecturi omule cu spirit treaz. Bobadil.
pentru textul : cuvânt impropriu deAndu, țin cont de sugestiile tale. Iau acest comentariu ca o primă lecție. Până acum ai fost zgârcit. Aprecierea acelui "ceva...pas", mă-mpinge către perseverență; asta ai vrut , nu? ;) Mulțumesc.
pentru textul : re-Facerea deAdrian,voi încerca,momentan îmi vine peste mână,dar cred că se poate.
pentru textul : Cerneală închisă la culoare deClar, ori site-ul are probleme cu conexiunile (ceea ce nu cred) ori Marina Nicolaev este de fapt o clona, un answering machine. Stop. Bobadil
pentru textul : this is a film deMA REFER LA APELATIV....
pentru textul : Consumaționism deideea textului imi aminteste de testamentul arghezian. asta imi confirma o fixatie de a mea, cum ca n a murit, ci haladuieste pre plaja bulgareasca. cine sa i mai inteleaga pe poeti cand mor atat de putin?
pentru textul : ... și au numit-o carte depenițe? îmi vine să fug în sârmă ghimpată! come on you, thinkers!
pentru textul : escape deportret in tuse puternice, Virgil. O poezie care te determina sa o recitesti si ale carei imagini te urmaresc. Remarc indeosebi "sugrumate zilele mureau înainte de răsărit ea continua să scrie diatribe cînturi poezia insistentă a cangrenei măcina orașul asfaltul parcurile se prăbușeau clădirile vechi dispăreau școlile orizontul devenise o gură de craniu rînjind" - strofa pe care as fi vazut-o inaintea finalului, mi se pare mai potrivita acolo.
pentru textul : epidemia poeziei tentaculare ▒ defoarte surprins, costele. bine scris. cap-coada. imi aduce in gand pe sorescu, care e slabiciunea mea. cel putin ca atitudine e pe gustul meu la mai multe! ps: merge scos din nisip si plimbat pe bulevard, sub umbrela nanometrica
pentru textul : cerere de brevet deUn poem deosebit de bun, dupa umila mea parere. Asta poate si pentru ca il indragesc pe Esenin, poetul caruia i-ati dedicat acest text si care v-a inspirat. Ati realizat acea atmosfera ruseasca pe care am intalnit-o si in opera genialului poet rus. Sa nu se inteleaga de aici ca e o pastisa, nu e nicidecum asa, "Balada lui Serghei Esenin" e originala si dispune de o curgere muzicala deosebita. Superb finalul, mai ales pentru cei care cunoastem biografia lui Esenin si presupun ca multi de pe aici o stiu. Un typo in comentariul Marinei (prin continut, egal de competent ca si alta data) : corect este "o balada al carei lirism". si un alt typo in textul dumneavoastra: "se-mleteau ". Gata, nu ma mai uit ca devin carcotasa si nu prea imi sta in fire. Mai ales ca si eu fac greseli destule... Violeta
pentru textul : Balada lui Serghei Esenin dePrimăverile sînt bucurii care nu se repetă, sînt unice precum aburul fiecărei flori de pe ram, de aceea eternitatea fură din cînd în cînd cîte o picătură și o păstrează într-un cristal, mulțumesc Sapphire.
pentru textul : Irepetabilă primăvara deEseul este scris îngrijit, cu preocupare și atenție. Și e o bucurie oricând să vezi că cineva încearcă să readucă această scriere unică în atenția cititorilor. Mai ții minte însă de cine avea oroare Parintele Nicolae? De cei "călduți". Poate că aici este un minus al acestui eseu. Este călduț... nu transmite foarte mult în așa fel încât să te determine, dacă nu ai citit-o încă, să iei cartea să o citești. Poate că eseul tău are prea mult o tentă scolastică și este prea puțin evocator. Cui aparține citatul final?
pentru textul : "Jurnalul fericirii". O poetică a (re)găsirii și (re)culturalizării prin credință în universul concentraționar românesc. dePagini