Mi se pare o abordare mult prea simplistă și mult sub ceea ce făceai (făceam?) în România lui Virgil T... Nu știu dacă este o mănușă aruncată, dar dacă este, atunci ar trebui cumva reformulată...
Nu imi este clar cum s-au nascut aceste versuri si in special daca directia a fost una de la corporal la abstract ca intr-o catedrala gotica ori dimpotriva e vorba de caderea in luciditate.
Dar ai dreptate... uneori gandurile si emotiile isi ating granitele fine, intr-o ascutita si poate dureroasa atingere, un alt fel de coit.
Asta cu frumosul mortii e o treaba tare discutabila in conditiile in care cel care participa la actul trecerii este de departe un observator cu ochii atintiti in lumina, estet al unei alte realitati iar ceilalti sunt prea atenti la lumanari :)
paul, mon ami, mersi frumos pentru semnul de lectura. este inteligent si elegant, as spune, perfect barbatesc. daca traim vremuri cinice sau kynice, ironia si umorul presupun un joc al inteligentei, unde gandirea pozitiva iese invingatoarea. si asta, logic, pentru ca trebuie.
Da, ai dreptate, Boba, eu nu pricep mai nimic, pe când tu, prin lobul stâng al urechii drepte, simţi vaierul existenţial post mortem al unei bacterii din a noua placă tectonică de pe Marte. Dacă mai punem la calcul şi perpetua-ţi grijă de-a-mi aminţi că tu ai o vârstă respectabilo-matusalemică, iar eu încă-mi folosesc mâneca pe post de batistă, pare lesne de înţeles de ce tu, o tu, numai tu, simţi fiorul spiritual al Hermeneii...
dom'le, am citit si eu textul de mai sus de mi s-a topit maduva in ceara de ploaie. da' am zis sa nu ma trezesc ca daca ma trezesc am sa expir cu luminare cu tot. si tot citind asa fara sa ma trezesc si topindu-ma asteptindu-l pe xolotl ma tot intrebam cu ce-oi fi gresit eu de tre' sa citesc chestia asta la nesfirsit. probabil de la miere mi se trage sau poate de la scinteie. am ramas tulbure ca ceara in apa de ploaie. singura chestie pe care am inteles-o este titlul vis finit nedeterminist. am inteles-o si asta ma face fericit. ca si cum as sta pe o bordura dimineata.
....eu m-am oprit la verbul șiroiesc... apoi am continuat cu o nostalgie de colegiu... Sorin, caută alte verbe, alte substantive, cu impact, proaspete, asta pentru început... și nu o spun pe un ton condescendent, toți mai păcătuim:) cu speranța că nu am deranjat...
"schelăcăind"... licenţă poetică??!!! Hai să fim serioşi. Chiar aşa e de greu să admitem că am tastat greşit sau că e o simplă gafă făcută în timp ce aveam "o îndeletnicire mult mai plăcută". La urma urmei nimeni nu poate face două lucruri bine în acelaşi timp.
Rar mi se intampla sa fiu de acord cu Boba. Scces pe "Marea de Mijoc". Si atentie la meforizare, nu la "metafotizare" in sine ci la cea care apare cand trairea slabeste pentru a o suplini prin, sa zicem, "mestesug".
alma, te inseli. scriu bine. scriu genial, chiar. si nu era vorba de asta. sunteti pe lînga subiect. voiam sastiu daca va fi iar reuniunea gospodinelor. si se pare ca va fi, din cîte zici. asta nu ma impiedica sa vin sa pap si sa beau moca. va fi interesant. chiar distractiv. iar in cele literare, va urez multa initiere!
Frumoasa povestea acestui poem. Si un pic de Sorescu si un pic de Visniec. Ai imaginatie si textul curge. Imi place si tineretea lui. Nu-mi place titlul. Este nepotrivit si mai ales, in engleza. Bucura-te de limba romana.
singurul cuvînt care oarecum m-a deranjat (poate prin excesivă religiozitate sau poate printr-un fel de iz optzecist de genul Ioan Alexandru) este „îndură-mă”. în rest avem de-a face cu o bijuterie care, cel puțin mie îmi vorbește despre o poetă care se scrie. deja.
O forță sugestivă evidentă, subliniată atât în modelul ales, cât și în tehnica utilizată: suprapunerea a două imagini într-un gri monocord, precum și printr-o superpoziție perfect studiată ce are scopul de a crea un punct fix în Spațiu și Timp, spre a induce o veritabilă centrare pe imagine: gândirea se întrerupe într-o clipă, "ô temps, suspends ton vol..." („o, timp, oprește-ți zborul”…)(Lamartine). Calul așteaptă în acest peisaj urban al unui cartier burghez de la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX.Caleașca este goală, statuia este încremenită, nici un suflet omenesc nu apare, doar umbra bustului profilat interoghează prin ferestrele clădirii, ce par a fi „ochii unui chip uman” – ceea ce s-ar traduce printr-o privire interioară ducând către introspecție, deoarece Fața însăși ne apare direct, în timp ce privirea răzbate până departe, printr-un „salt cuantic” în afara dimensiunilor :)) Imediatitatea realității se estompează, fiind ștearsă de acest gri precum o ceață invadatoare care înghite, încetul cu încetul, cele mai fine detalii perceptibile, și ne aduce aminte că fenomenul realului este efemer. De observat că această poziționare a chipului (din față) și cu părul lung ne aduce aminte de Gioconda, având ca și aceasta o privire enigmatică proiectată în direcția spectatorului, pus astfel în legătură cu titlul fotografiei: „Autoportret”. Si expresia pusa inaintea "Totul despre Mine" ( cu majuscule...) mi se pare cu subtila tenta ironica.
Linea, tu, care asculți toamnele din toate unghiurile frunzelor, redându-le culoarea chiar și după căderea lor, cum să nu te atingă o înălțare din pântec? Mulțam pentru atingerea din cuvinte. Călin, în mine această construcție e simplă, a curs totul lin, am scris așa, agale. Mă voi gândi de ce se văd alambicate. O fi vreun labirint în castelul acesta, castel care de la exterior pare simplu, însă pătrunzând în el vezi numai întortocheli. Kafkiană ființă. :) Ai perceput și viziunea, și memoria suspendată între, și firul emoției sublimat, și strădania de a înțelege rosturile, și ale coborârii, și ale înălțării. Mulțam fain.
eşti jenant. Ce are Evanghelia cu frustrarile tale prozelitistcultiste? Nu pune egal intre ele pentru ca nu convingi pe nimeni.
In plus, regulamentul Hermeneia stipuleaza foarte clar:
16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
Ai grija ca atitudinea ta faţa de confesiunea lui cailean sau ovyus din comentariul tău frizează defăimarea. Aşa ceva sau jigniri interconfesionale nu vor fi permise pe Hermeneia. Dacă tu eşti obişnuit cu aşa ceva te rog să o practici la tine acasă. Aici însă te rog să te consideri avertizat.
p.s. în ce priveşte ce fac sau scriu eu sînt oricînd gata să dau socoteală. evident nu ţie. aici însă discutăm despre ce publicăm aici. încetează să mai arunci cu noroi în alţii cu scopul de a abate atenţia de la incompetenţa sau lipsa ta de talent. nu convingi pe nimeni. dar daca vrei sa fii buffon e alegerea ta.
În primul haiku, razele provoacă durerea iar în al doilea situația extremă, liniștea și afecțiune de nivel cosmic. Asupra haik-ului e nevoie de mai multă meditație. Mulțam Mahmoud Djamal
Ambele forme sunt corecte, dar fiecare te duce cu gândul la altceva. "ai să mi te strecori înapoi în medalionul din piept", pe mine mă duce cu gândul la amintirile dragi care rămân aproape lipite de suflet, să-ți ofere din când în când, bucurie! Îmi place curgerea lină și firească a poemului din care țâșnesc "simple și adevărate incantații" tincuta
e proaspata, e plina de viata si de nerabdare, in ciuda "momentelor numite rabdare" pe care le invoci. e bogata in sonoritati si, acolo unde Adrian vede lipsa culorii, eu vad o abundenta de verde.
personal, aveam nevoie de o asemenea poezie. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi se pare o abordare mult prea simplistă și mult sub ceea ce făceai (făceam?) în România lui Virgil T... Nu știu dacă este o mănușă aruncată, dar dacă este, atunci ar trebui cumva reformulată...
pentru textul : problema românilor deNu imi este clar cum s-au nascut aceste versuri si in special daca directia a fost una de la corporal la abstract ca intr-o catedrala gotica ori dimpotriva e vorba de caderea in luciditate.
pentru textul : călcîiul lui hermes deDar ai dreptate... uneori gandurile si emotiile isi ating granitele fine, intr-o ascutita si poate dureroasa atingere, un alt fel de coit.
Asta cu frumosul mortii e o treaba tare discutabila in conditiile in care cel care participa la actul trecerii este de departe un observator cu ochii atintiti in lumina, estet al unei alte realitati iar ceilalti sunt prea atenti la lumanari :)
suna stupid tie insuti. si artificial. iar textul e yabukasigi rau de tot. dar nu dau cu parul. doar send.
pentru textul : Trapped depaul, mon ami, mersi frumos pentru semnul de lectura. este inteligent si elegant, as spune, perfect barbatesc. daca traim vremuri cinice sau kynice, ironia si umorul presupun un joc al inteligentei, unde gandirea pozitiva iese invingatoarea. si asta, logic, pentru ca trebuie.
chapeau!
pentru textul : Apocalipsa... hmm, după Vaslui înainte și la dreapta! deDa, ai dreptate, Boba, eu nu pricep mai nimic, pe când tu, prin lobul stâng al urechii drepte, simţi vaierul existenţial post mortem al unei bacterii din a noua placă tectonică de pe Marte. Dacă mai punem la calcul şi perpetua-ţi grijă de-a-mi aminţi că tu ai o vârstă respectabilo-matusalemică, iar eu încă-mi folosesc mâneca pe post de batistă, pare lesne de înţeles de ce tu, o tu, numai tu, simţi fiorul spiritual al Hermeneii...
Şi atât aici.
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție deeco locuieste la parter
pentru textul : Ascensor depăcat de titlu. că nu are text. nu orice înșiruire de cuvinte e poezie.
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile dedom'le, am citit si eu textul de mai sus de mi s-a topit maduva in ceara de ploaie. da' am zis sa nu ma trezesc ca daca ma trezesc am sa expir cu luminare cu tot. si tot citind asa fara sa ma trezesc si topindu-ma asteptindu-l pe xolotl ma tot intrebam cu ce-oi fi gresit eu de tre' sa citesc chestia asta la nesfirsit. probabil de la miere mi se trage sau poate de la scinteie. am ramas tulbure ca ceara in apa de ploaie. singura chestie pe care am inteles-o este titlul vis finit nedeterminist. am inteles-o si asta ma face fericit. ca si cum as sta pe o bordura dimineata.
pentru textul : vis finit nedeterminist decorectat! de ce am senzatia ca si "calumea" era ok?! nu stiu... dar am corectat. multumesc.
pentru textul : Melancholia/Apoftegma de....eu m-am oprit la verbul șiroiesc... apoi am continuat cu o nostalgie de colegiu... Sorin, caută alte verbe, alte substantive, cu impact, proaspete, asta pentru început... și nu o spun pe un ton condescendent, toți mai păcătuim:) cu speranța că nu am deranjat...
pentru textul : Dril de"schelăcăind"... licenţă poetică??!!! Hai să fim serioşi. Chiar aşa e de greu să admitem că am tastat greşit sau că e o simplă gafă făcută în timp ce aveam "o îndeletnicire mult mai plăcută". La urma urmei nimeni nu poate face două lucruri bine în acelaşi timp.
pentru textul : fahrenheit game deRar mi se intampla sa fiu de acord cu Boba. Scces pe "Marea de Mijoc". Si atentie la meforizare, nu la "metafotizare" in sine ci la cea care apare cand trairea slabeste pentru a o suplini prin, sa zicem, "mestesug".
Toate cele bune.
pentru textul : Uneori... deparerea mea este ca textul vrea sa faca ceva dar nu reuseste. pur si simplu nu trece de un fel de contemplare prozodica.
pentru textul : Elegie ermetică V devoi supraviețui
pentru textul : femeia-copil dealma, te inseli. scriu bine. scriu genial, chiar. si nu era vorba de asta. sunteti pe lînga subiect. voiam sastiu daca va fi iar reuniunea gospodinelor. si se pare ca va fi, din cîte zici. asta nu ma impiedica sa vin sa pap si sa beau moca. va fi interesant. chiar distractiv. iar in cele literare, va urez multa initiere!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deRevin cu ideea, de a initia un concurs de genul, Poezia saptamanii, poezia lunii, autorul lunii, autorul anului 2007, eventual pe sectiuni etc.
pentru textul : dare de seamă deFrumoasa povestea acestui poem. Si un pic de Sorescu si un pic de Visniec. Ai imaginatie si textul curge. Imi place si tineretea lui. Nu-mi place titlul. Este nepotrivit si mai ales, in engleza. Bucura-te de limba romana.
pentru textul : the devil and the angel inside dehapciu!
pentru textul : în ultima cameră, el dejudecata bobadilica. iar m-am incurcat...
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu dela o privire ulterioara cred ca ai dreptate cu privire la lucrurile care nu ti-au placut
pentru textul : simfonie cu candelabru şi seppuku desingurul cuvînt care oarecum m-a deranjat (poate prin excesivă religiozitate sau poate printr-un fel de iz optzecist de genul Ioan Alexandru) este „îndură-mă”. în rest avem de-a face cu o bijuterie care, cel puțin mie îmi vorbește despre o poetă care se scrie. deja.
pentru textul : Fântânarului de"Şi iată-mă închis pe dinafară,
Bătând din piept în piept, din gen în gen,
Cu tuş în mâini şi drum dintr-o ţigară,
M-ascult pe rând, mă-nvăţ ca pe-un refren.
În noaptea asta simplă ca o gară,
N-a mai oprit, în dreptu-mi, niciun tren."
atât. şi aici cu fum (în loc de drum) dintr-o ţigară.
pentru textul : Ambidextru deO forță sugestivă evidentă, subliniată atât în modelul ales, cât și în tehnica utilizată: suprapunerea a două imagini într-un gri monocord, precum și printr-o superpoziție perfect studiată ce are scopul de a crea un punct fix în Spațiu și Timp, spre a induce o veritabilă centrare pe imagine: gândirea se întrerupe într-o clipă, "ô temps, suspends ton vol..." („o, timp, oprește-ți zborul”…)(Lamartine). Calul așteaptă în acest peisaj urban al unui cartier burghez de la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX.Caleașca este goală, statuia este încremenită, nici un suflet omenesc nu apare, doar umbra bustului profilat interoghează prin ferestrele clădirii, ce par a fi „ochii unui chip uman” – ceea ce s-ar traduce printr-o privire interioară ducând către introspecție, deoarece Fața însăși ne apare direct, în timp ce privirea răzbate până departe, printr-un „salt cuantic” în afara dimensiunilor :)) Imediatitatea realității se estompează, fiind ștearsă de acest gri precum o ceață invadatoare care înghite, încetul cu încetul, cele mai fine detalii perceptibile, și ne aduce aminte că fenomenul realului este efemer. De observat că această poziționare a chipului (din față) și cu părul lung ne aduce aminte de Gioconda, având ca și aceasta o privire enigmatică proiectată în direcția spectatorului, pus astfel în legătură cu titlul fotografiei: „Autoportret”. Si expresia pusa inaintea "Totul despre Mine" ( cu majuscule...) mi se pare cu subtila tenta ironica.
pentru textul : Totul despre Mine deLinea, tu, care asculți toamnele din toate unghiurile frunzelor, redându-le culoarea chiar și după căderea lor, cum să nu te atingă o înălțare din pântec? Mulțam pentru atingerea din cuvinte. Călin, în mine această construcție e simplă, a curs totul lin, am scris așa, agale. Mă voi gândi de ce se văd alambicate. O fi vreun labirint în castelul acesta, castel care de la exterior pare simplu, însă pătrunzând în el vezi numai întortocheli. Kafkiană ființă. :) Ai perceput și viziunea, și memoria suspendată între, și firul emoției sublimat, și strădania de a înțelege rosturile, și ale coborârii, și ale înălțării. Mulțam fain.
pentru textul : înălțarea din pântec deeşti jenant. Ce are Evanghelia cu frustrarile tale prozelitistcultiste? Nu pune egal intre ele pentru ca nu convingi pe nimeni.
In plus, regulamentul Hermeneia stipuleaza foarte clar:
16.4. să nu conţină un limbaj sau
imagini obscene, defăimătoare, rasiste, de incitare la violenţă, de
hărţuire, profanatoare sau pornografice.
Ai grija ca atitudinea ta faţa de confesiunea lui cailean sau ovyus din comentariul tău frizează defăimarea. Aşa ceva sau jigniri interconfesionale nu vor fi permise pe Hermeneia. Dacă tu eşti obişnuit cu aşa ceva te rog să o practici la tine acasă. Aici însă te rog să te consideri avertizat.
pentru textul : Despre evanghelistul Matei dep.s. în ce priveşte ce fac sau scriu eu sînt oricînd gata să dau socoteală. evident nu ţie. aici însă discutăm despre ce publicăm aici. încetează să mai arunci cu noroi în alţii cu scopul de a abate atenţia de la incompetenţa sau lipsa ta de talent. nu convingi pe nimeni. dar daca vrei sa fii buffon e alegerea ta.
multumesc de semn, Vladimir...
pentru textul : din ce în ce mai galben deÎn primul haiku, razele provoacă durerea iar în al doilea situația extremă, liniștea și afecțiune de nivel cosmic. Asupra haik-ului e nevoie de mai multă meditație. Mulțam Mahmoud Djamal
pentru textul : Dunele goale depe mine nu ma deranjeaza. insa nu am prins masuratoarea. imi pare la intamplare.
pentru textul : smalț deAmbele forme sunt corecte, dar fiecare te duce cu gândul la altceva. "ai să mi te strecori înapoi în medalionul din piept", pe mine mă duce cu gândul la amintirile dragi care rămân aproape lipite de suflet, să-ți ofere din când în când, bucurie! Îmi place curgerea lină și firească a poemului din care țâșnesc "simple și adevărate incantații" tincuta
pentru textul : în medalionul din piept dee proaspata, e plina de viata si de nerabdare, in ciuda "momentelor numite rabdare" pe care le invoci. e bogata in sonoritati si, acolo unde Adrian vede lipsa culorii, eu vad o abundenta de verde.
pentru textul : apriliano depersonal, aveam nevoie de o asemenea poezie. :)
Pagini