O poezie plină ochi de tine și emoții adolescentine, când orice ți se întâmplă are magnitudine "grozavă". Aș reveni asupra repetiției din versul 3 "și să te tăvălești în omăt topind zăpada cu lacrimi", omătul și zăpada fiind același lucru.
Un pic de clasic cum altfel decât acrit în acest poem, primul care îmi vine în minte e Geo Bogza, tonul acesta elegiac și 'sfătos' fără pretenții de filozofie însă plin de 'cujetare'.
Interesant deși plicticos, bine construit deși înțepenit, cam așa am citit eu acest poem care promite dar nu livrează, cam la fel cu reclamele la telefoanele mobile când sigur la factură plătești mai mult decât te așteptai. Cred că poemului îi lipsește acea sinceritate care face din poezie poezie și din polologhie polologhie.
Finalul trebuie re-lucrat. Cuvinte ca 'parșiva' sunt dificile și nu își găsesc ușor locul într-un text poetic atât de subțire ca acesta.
Doar o părere.
Spor,
M
Andrei... textul meu intr-adevar trebuia inteles intr-un registru apropiat celui la care ai facut referire in comentariu... insa fiecare cu parerea lui. Desi nu ma multumesc cu comentarii de un rand, imi spun ca ar trebui sa fiu recunoascator ca macar ma baga lumea in seama, dat fiind faptul ca timpul fiecaruia este limitat :) Bianca, unde vezi tu clovni, aruncatori de cutite, elefanti dresati ori lei care sar prin inele in flacari?
Ti-am urmarit cu interes "ciclul" Scrum-urilor, iar in acest al XII-lea scrum(sincer ma intreb ce s-a intamplat cu Scrum IX,X,XI ) gasesc primul vers ca fiind unul destul de reusit, tema recursiva de-a lungul acestui "ciclu", adica cea a celor 30 de arginti(sau argintilor nedeterminati uneori).Femeia ce sta si asteapta, mie personal imi pare o Eva, dar mult mai demonizata,dar si mult mai practica(in concordanta cu timpurile moderne).Ultimul lucru...folosirea cuvantului "aproape" in primele 2 versuri reuseste sa creeze o paleta interpretativa impresionanta, dand atatea nuante unei posibile interpretari incat nu voi spune mai mult. Cu toata stima, Sebastian
un poem foarte bun, poate cel mai bun poem al tau de pana acum chiar daca esti putin expresionista asta nu strica si imaginarul poetic este unul f bine conturat o poezie de imagini cateva motive des intalnite in poezie si mai ales la blaga pietre , lumina etc insa imi place acest poem extraterestru pana la rareori ne mai dam seama unde suntem e excelent in continuare te diluezi putin dar meriti felicitata, cu adevarat
multumesc Marina, iata poemul acesta mi-a adus cu cateva minute in urma excluderea de pe un alt site literar... acum nu mai stiu ce sa spun despre el daca e bun, daca nu cumva suntem subiectivi si receptam literatura in functie de starea de moment... mai bine sa ne rugam, cine stie..vine noaptea...
Gallé .. dacă o să stai vreodată noaptea de veghe lângă insula Hokkaidō o să auzi marea cum dezosează gâtul unei viori până obține cel mai bun sushi așa se obține și un gallé... e un sushi din sticlă iar sticla ? un fagure muzielo privește, sticlarul a scuipat filéul de sunet în nisipul fierbinte plutește deasupra firului de sticlă subțiat ca un zahăr candel cum se mai joacă fachirul de cristal... simți? primul țesut coagulat ...un vârtej de polen e momentul când furia ta dispare sub sărutul meu și trupul meu dispare sub tine ochiul de ciclop turnat în sâmburi de pară un gallé e o clepsidră născând sângele ei de pulbere împroșcând timpul rezemându-se de arcada unei fructiere de opal și iar aud pulpa de vioară topindu-se în mare nervurile ei translucide spre necuvânt
! un text fluent şi demn din câte se pare de o peniţă pe acest site...cât de trist este atunci când arta alunecă în imoralitate. Sunt obligată să acuz acest text vinovat prin etica perfidă şi strâmbă pe care o afirmă. Este un text inuman cu note fasciste. Ştiu că arta nu are graniţe, teoretic nu este tributară unei ideologii, dar de data aceasta acest text mă obligă moral să ripostez. Sărăcia, lipsurile, murdăria lumii "de jos" nu pot fi poezie adevărată (aşa cred eu), dacă apar distorsionate, diforme şi ridiculizate fără scrupule de către cei privilegiaţi, cei care în realitate fură din bunurile şi drepturile celor mărunţi. E vorba de oameni care îşi doreau poate mult să muncească, să câştige un ban muncit şi legea le-a luat dreptul sau au fost brutal marginalizaţi. E vorba de omenescul pur şi simplu al stării de a fi mamă, care nu "schiaună" şi este obligată să cerşească pentru viaţa pruncului. Cunosc din proprie experienţă ce înseamnă să cerşeşti la asistenţi sociali sau în spitale o pereche de pamperşi, nu pentru ţigări sau pahare...aici textul atinge din nou absurdul şi grotescul lipsei de onestitate. Până şi parodierea rugăciunii pentru copii ("cîine cîinişorul meu" cu î din i din vremea de demult) trece dioncolo de limitele acceptabile ale cruzimii şi exprimă doar ideologia celui puternic asupra celui slab. Cunosc foarte bine cum omul lipsit de şanse simte chiar la vârstă adultă nevoia să murmure acea rugăciune. Rozariile nu sunt legate de "îndoctrinarea" muribunzilor, ci a torţionarilor de felurite feluri, cu felurite măşti. Nu mai adaug nimic. Goya însuşi ar fi poate îngrozit de o astfel de viziune, precum cea din acest poem.
Nu am vrut să intru în nici o polemică cu nimeni, doar că am primit un număr destul de mare de comentarii care afirmau că ceea ce scriu eu e sub orice critică (poate chiar așa o fi), iar când am cerut să mi se spună ce anume e rău nu am primit nici un ajutor, ci doar răspunsuri în doi peri cu aere de superioritate. Consider că merit mai mult respect, indiferent de calitatea sau lipsa de calitate a ceea ce am considerat că sunt creațiile mele literare. Scopul înscrierii mele pe Hermeneia a fost să învăț ceva și să îmi îmbunătățesc calitatea compozițiilor printr-o critică constructivă, nu să mi se demonstreze cine e mai tare și mai bun. Îmi cer scuze că m-am lăsat angrenat în această serie de comentarii și voi avea grijă ca pe viitor să discut doar la obiect, pe text, și să ignor orice comentarii provocatoare de discuții în contradictoriu. Scopul înscrierii mele pe Hermeneia a fost să învăț ceva și să îmi îmbunătățesc calitatea creațiilor literare. Mulțumesc.
Ca idee, ca profunzime, găsesc în textele tale, Mădălina, de fiecare dată, pasaje deosebite, profunde, meditative cum ar fi aici: "Singurătatea mea este ascunsă sub o dală de piatră pe care o calc/În fiecare zi când cobor pe aleea din parc"; "Caut să fiu sfânt" şi m-aş opri aici, în vers, urmează o rimă căpuşă care strică versul, adică: "sfânt, blând"
Foarte reuşit finalul prin acel "Vai", superb inserat în corpul discursului final
"Vai mie căci mi-aș fi închinat durerea unei frunze tomnatice
Ea ar fi știut să moară iar eu aș fi știut să caut mai departe
O altă sursă domnească sfințită de doinele pe care mi le cântau
Ai mei pe vremea nefiiri" - la nefiirii este articulat i, e ca şi cum ai spune vremea omenirii.
Un poem care te reține prin muzicalitatea intrinsecă, curățat de balastul unor procedee stilistice prea încărcate, o metaforă în sine. Apreciez harul și migala finisajului.
la plus
bun poem
o surpriza cât se poate de plăcută o lectură chiar intrigantă, fascinantă
bravos nicodeme un final de zile mari chiar m-ai ambiționat
la minus
'odată' să-l faci 'o dată' americane, așa, pe românește
Andu
Adriana, este corect si de bun simt ceea ce spui. dar cred ca exista o formula de blocaj atunci cand mergi de la pagina la pagina, te intorci inapoi ca pe o scurtatura si hop, fara sa mai citesti textul respectiv in cele cateva minute cat esti pe computer iti aduni cititori cu tabla inmultirii de pe la butoane. e OK?
Mulțumesc mult de comentariu, dragă Sixtus. Versurile de mai sus m-au ajutat să mă eliberez (măcar parțial) de starea apăsătoare generată de întâmplările din viața mea din ultima vreme și să-mi mai regăsesc din optimismul de altă dată. Ultimele două versuri făceau, cum deja ai observat, aluzie la Tibet... Poate voi reuși chiar să scriu mai bine pe viitor. Am observat că încercările mele de versuri de altă dată erau prea repetitive și prea încărcate.
citind ceea ce ai scris aici, am avut impresia acustica a unei masini care franeaza brusc. imi plac primele doua versuri. restul poemului este un amalgam bine amestecat de stari ce se vor. ultimul vers... total anapoda. despre titlu... perpelex. fiindca, asa cum percep eu, se refera la imagine si nu la text. lucian.
si totusi imagini anacronice poti intilni oriunde e o idee sa initiem un concurs de fotografii insolite. in ce masura este un experiment, chiar nu ma pot pronunta, fie si romantic. inca ceva, ca o rugaminte: daca iti apartine imaginea mentioneaza; daca nu, iarasi mentioneaza. nu de altceva, dar poate vine cineva cu ideea dreptului de autor. stii tu...
Eu cred ca asta e o pozie scrisa dintr-un call center interior care preia toate mesajele dinspre realitate si le transpune in senzatii. Personal, mi-a placut strofa a treia, dar intreg textul emana o lipsa sau un prea plin interior pe care realitatea nu-l poate vindeca decit prin zbor. Spre Paris sau spre altul.
foarte... nu stiu, tanara poezia asta a ta. eu m-am simtit de 16 ani citind-o. curge firesc si foarte repede/ caleidoscopic. mi-a amintit de amelie si fashurile de la inceputul filmului. asa ca da, e de bine.
daca ar trebui sa renunt la ceva, ar fi micul monolog interior.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am spus "urnal interesant, deci care merita continuat" deci nu cred ca e spam
pentru textul : blog de iarnă deO poezie plină ochi de tine și emoții adolescentine, când orice ți se întâmplă are magnitudine "grozavă". Aș reveni asupra repetiției din versul 3 "și să te tăvălești în omăt topind zăpada cu lacrimi", omătul și zăpada fiind același lucru.
pentru textul : o singură cameră fără ferestre deVirgil... multumesc pentru cuvinte. E bine cand faci pe cineva sa zambeasca.
pentru textul : ea deUn pic de clasic cum altfel decât acrit în acest poem, primul care îmi vine în minte e Geo Bogza, tonul acesta elegiac și 'sfătos' fără pretenții de filozofie însă plin de 'cujetare'.
pentru textul : Gheara deInteresant deși plicticos, bine construit deși înțepenit, cam așa am citit eu acest poem care promite dar nu livrează, cam la fel cu reclamele la telefoanele mobile când sigur la factură plătești mai mult decât te așteptai. Cred că poemului îi lipsește acea sinceritate care face din poezie poezie și din polologhie polologhie.
Finalul trebuie re-lucrat. Cuvinte ca 'parșiva' sunt dificile și nu își găsesc ușor locul într-un text poetic atât de subțire ca acesta.
Doar o părere.
Spor,
M
Nicodem, mulţam de trecere. şi eu aş fi preferat să mă simt invincibil. ioan
pentru textul : aşa a fost viaţa ta deAndrei... textul meu intr-adevar trebuia inteles intr-un registru apropiat celui la care ai facut referire in comentariu... insa fiecare cu parerea lui. Desi nu ma multumesc cu comentarii de un rand, imi spun ca ar trebui sa fiu recunoascator ca macar ma baga lumea in seama, dat fiind faptul ca timpul fiecaruia este limitat :) Bianca, unde vezi tu clovni, aruncatori de cutite, elefanti dresati ori lei care sar prin inele in flacari?
pentru textul : fado curvo deTi-am urmarit cu interes "ciclul" Scrum-urilor, iar in acest al XII-lea scrum(sincer ma intreb ce s-a intamplat cu Scrum IX,X,XI ) gasesc primul vers ca fiind unul destul de reusit, tema recursiva de-a lungul acestui "ciclu", adica cea a celor 30 de arginti(sau argintilor nedeterminati uneori).Femeia ce sta si asteapta, mie personal imi pare o Eva, dar mult mai demonizata,dar si mult mai practica(in concordanta cu timpurile moderne).Ultimul lucru...folosirea cuvantului "aproape" in primele 2 versuri reuseste sa creeze o paleta interpretativa impresionanta, dand atatea nuante unei posibile interpretari incat nu voi spune mai mult. Cu toata stima, Sebastian
pentru textul : Scrum (XII) dedeci cu exceptia ideilor, sa fac altul :-)) multumesc de sugestii fac :-)
pentru textul : Cunosc, deci pot iubi. Iubesc, deci pot cunoaște. Hm! deun poem foarte bun, poate cel mai bun poem al tau de pana acum chiar daca esti putin expresionista asta nu strica si imaginarul poetic este unul f bine conturat o poezie de imagini cateva motive des intalnite in poezie si mai ales la blaga pietre , lumina etc insa imi place acest poem extraterestru pana la rareori ne mai dam seama unde suntem e excelent in continuare te diluezi putin dar meriti felicitata, cu adevarat
pentru textul : smog demultumesc Marina, iata poemul acesta mi-a adus cu cateva minute in urma excluderea de pe un alt site literar... acum nu mai stiu ce sa spun despre el daca e bun, daca nu cumva suntem subiectivi si receptam literatura in functie de starea de moment... mai bine sa ne rugam, cine stie..vine noaptea...
pentru textul : cerceii spanioli de"adiere de vânt" nu este pleonasm la fel cum nici rafală de vânt nu este pleonasm.
pentru textul : mai lasă-mă deCezar
şi eu am o oarecare reţinere cu privire la "prelingîndu-se". Am să încerc să găsesc altceva.
pentru textul : în căutarea pietrei albe II demie mi se pare finalul remarcabil, iti ramine in memorie
pentru textul : la nave del olvido deGallé .. dacă o să stai vreodată noaptea de veghe lângă insula Hokkaidō o să auzi marea cum dezosează gâtul unei viori până obține cel mai bun sushi așa se obține și un gallé... e un sushi din sticlă iar sticla ? un fagure muzielo privește, sticlarul a scuipat filéul de sunet în nisipul fierbinte plutește deasupra firului de sticlă subțiat ca un zahăr candel cum se mai joacă fachirul de cristal... simți? primul țesut coagulat ...un vârtej de polen e momentul când furia ta dispare sub sărutul meu și trupul meu dispare sub tine ochiul de ciclop turnat în sâmburi de pară un gallé e o clepsidră născând sângele ei de pulbere împroșcând timpul rezemându-se de arcada unei fructiere de opal și iar aud pulpa de vioară topindu-se în mare nervurile ei translucide spre necuvânt
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 12 deEi bine: Dinu Lazar Fotografia poate fi gasita in "Under the backstage", mai multe indicatii nu dau.
pentru textul : Grilaj de! un text fluent şi demn din câte se pare de o peniţă pe acest site...cât de trist este atunci când arta alunecă în imoralitate. Sunt obligată să acuz acest text vinovat prin etica perfidă şi strâmbă pe care o afirmă. Este un text inuman cu note fasciste. Ştiu că arta nu are graniţe, teoretic nu este tributară unei ideologii, dar de data aceasta acest text mă obligă moral să ripostez. Sărăcia, lipsurile, murdăria lumii "de jos" nu pot fi poezie adevărată (aşa cred eu), dacă apar distorsionate, diforme şi ridiculizate fără scrupule de către cei privilegiaţi, cei care în realitate fură din bunurile şi drepturile celor mărunţi. E vorba de oameni care îşi doreau poate mult să muncească, să câştige un ban muncit şi legea le-a luat dreptul sau au fost brutal marginalizaţi. E vorba de omenescul pur şi simplu al stării de a fi mamă, care nu "schiaună" şi este obligată să cerşească pentru viaţa pruncului. Cunosc din proprie experienţă ce înseamnă să cerşeşti la asistenţi sociali sau în spitale o pereche de pamperşi, nu pentru ţigări sau pahare...aici textul atinge din nou absurdul şi grotescul lipsei de onestitate. Până şi parodierea rugăciunii pentru copii ("cîine cîinişorul meu" cu î din i din vremea de demult) trece dioncolo de limitele acceptabile ale cruzimii şi exprimă doar ideologia celui puternic asupra celui slab. Cunosc foarte bine cum omul lipsit de şanse simte chiar la vârstă adultă nevoia să murmure acea rugăciune. Rozariile nu sunt legate de "îndoctrinarea" muribunzilor, ci a torţionarilor de felurite feluri, cu felurite măşti. Nu mai adaug nimic. Goya însuşi ar fi poate îngrozit de o astfel de viziune, precum cea din acest poem.
pentru textul : viaţa de dincolo de fortral deNu am vrut să intru în nici o polemică cu nimeni, doar că am primit un număr destul de mare de comentarii care afirmau că ceea ce scriu eu e sub orice critică (poate chiar așa o fi), iar când am cerut să mi se spună ce anume e rău nu am primit nici un ajutor, ci doar răspunsuri în doi peri cu aere de superioritate. Consider că merit mai mult respect, indiferent de calitatea sau lipsa de calitate a ceea ce am considerat că sunt creațiile mele literare. Scopul înscrierii mele pe Hermeneia a fost să învăț ceva și să îmi îmbunătățesc calitatea compozițiilor printr-o critică constructivă, nu să mi se demonstreze cine e mai tare și mai bun. Îmi cer scuze că m-am lăsat angrenat în această serie de comentarii și voi avea grijă ca pe viitor să discut doar la obiect, pe text, și să ignor orice comentarii provocatoare de discuții în contradictoriu. Scopul înscrierii mele pe Hermeneia a fost să învăț ceva și să îmi îmbunătățesc calitatea creațiilor literare. Mulțumesc.
pentru textul : Un întreg fragmentat deAm încercat o schimbare, dar consider că s-ar pierde sensul celorlalte versuri.
pentru textul : Defrişare deMulţumesc pentru sugestii!
Ca idee, ca profunzime, găsesc în textele tale, Mădălina, de fiecare dată, pasaje deosebite, profunde, meditative cum ar fi aici: "Singurătatea mea este ascunsă sub o dală de piatră pe care o calc/În fiecare zi când cobor pe aleea din parc"; "Caut să fiu sfânt" şi m-aş opri aici, în vers, urmează o rimă căpuşă care strică versul, adică: "sfânt, blând"
pentru textul : În tăcere sunt deFoarte reuşit finalul prin acel "Vai", superb inserat în corpul discursului final
"Vai mie căci mi-aș fi închinat durerea unei frunze tomnatice
Ea ar fi știut să moară iar eu aș fi știut să caut mai departe
O altă sursă domnească sfințită de doinele pe care mi le cântau
Ai mei pe vremea nefiiri" - la nefiirii este articulat i, e ca şi cum ai spune vremea omenirii.
Un poem care te reține prin muzicalitatea intrinsecă, curățat de balastul unor procedee stilistice prea încărcate, o metaforă în sine. Apreciez harul și migala finisajului.
pentru textul : nu lăsa depărtarea deschisă de„prin fata porții” - un typo mititel aici.
„și peste cuvintele mele or să înceapă să cadă
cuvintele tale
și alte zece mii de cuvinte care vor ști să
descrie zăpada
Dar sunt numai cuvintele mele
așternându-se peste cuvintele tale
drumul spre lumea pierdută
și lumea oamenilor care nu dorm
în fața caselor fără trepte
unde mă aștepți numai tu”
partea asta mi-a plăcut, e curgătoare (deloc agloreată) și sugestivă, m-a făcut să mă gândesc la o gură de aer curat. :)
pentru textul : casa concept dela plus
pentru textul : ad interim debun poem
o surpriza cât se poate de plăcută o lectură chiar intrigantă, fascinantă
bravos nicodeme un final de zile mari chiar m-ai ambiționat
la minus
'odată' să-l faci 'o dată' americane, așa, pe românește
Andu
Adriana, este corect si de bun simt ceea ce spui. dar cred ca exista o formula de blocaj atunci cand mergi de la pagina la pagina, te intorci inapoi ca pe o scurtatura si hop, fara sa mai citesti textul respectiv in cele cateva minute cat esti pe computer iti aduni cititori cu tabla inmultirii de pe la butoane. e OK?
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – deMulțumesc mult de comentariu, dragă Sixtus. Versurile de mai sus m-au ajutat să mă eliberez (măcar parțial) de starea apăsătoare generată de întâmplările din viața mea din ultima vreme și să-mi mai regăsesc din optimismul de altă dată. Ultimele două versuri făceau, cum deja ai observat, aluzie la Tibet... Poate voi reuși chiar să scriu mai bine pe viitor. Am observat că încercările mele de versuri de altă dată erau prea repetitive și prea încărcate.
pentru textul : Neant decitind ceea ce ai scris aici, am avut impresia acustica a unei masini care franeaza brusc. imi plac primele doua versuri. restul poemului este un amalgam bine amestecat de stari ce se vor. ultimul vers... total anapoda. despre titlu... perpelex. fiindca, asa cum percep eu, se refera la imagine si nu la text. lucian.
pentru textul : dacă aș fi perdea desi totusi imagini anacronice poti intilni oriunde e o idee sa initiem un concurs de fotografii insolite. in ce masura este un experiment, chiar nu ma pot pronunta, fie si romantic. inca ceva, ca o rugaminte: daca iti apartine imaginea mentioneaza; daca nu, iarasi mentioneaza. nu de altceva, dar poate vine cineva cu ideea dreptului de autor. stii tu...
pentru textul : ...romantic, dom'le! deEu cred ca asta e o pozie scrisa dintr-un call center interior care preia toate mesajele dinspre realitate si le transpune in senzatii. Personal, mi-a placut strofa a treia, dar intreg textul emana o lipsa sau un prea plin interior pe care realitatea nu-l poate vindeca decit prin zbor. Spre Paris sau spre altul.
pentru textul : și eu te iubesc deAi esențializat foarte bine starea de zbucium permanent, de alunecare în țipăt. Pasărea devine un motiv preferat în poeziile tale, nu?
pentru textul : mă-ntorc în dor deAm scris un comentariu care s-a ratacit. Era mai mult decat edificator.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian defoarte... nu stiu, tanara poezia asta a ta. eu m-am simtit de 16 ani citind-o. curge firesc si foarte repede/ caleidoscopic. mi-a amintit de amelie si fashurile de la inceputul filmului. asa ca da, e de bine.
daca ar trebui sa renunt la ceva, ar fi micul monolog interior.
pentru textul : Ochiuri sau omletă dePagini