da, Alma, ai dreptate si iti multumesc. in primele doua strofe chiar am simtit ca ma ceva de spus, pe cand, in ce a mai ramas din poem, a fost rodul muncii neinspirate. multumesc pentru incurajare.
deși titlul sugerează că cititnd poemul ne iluzionăm, personal, cred că iluzia este ultimul efect pe care reușește să îl sugereze. fiecare vers îmi pare conceput, creat forțat, deși nu contest inspirația și talentul autorului.
CAm asta iese când trăirea se vrea mai transparentă, Virgil. Se întâmplă rar, dar se întâmplă. De obicei, aşa cum observai, o tratez mai criptic, mai cerebral, asumându-mi eventuale pierderi la capitolul feeling, însă, oricâtă ambiţie de înnoire expresiv-conceptuală ar exista în fenomenul liric, personal nu uit că scopul primordial al artei este de a emoţiona pe alţii cu emoţia ta. Mulţumesc de trecere!
Bianca, As fi putut renunta/taia/modifica, dar am ramas la prima forma, facusem grafica si mi-a placut cum a iesit. Cum ati remarcat si voi - intregul. Acele miliarde de oglinzi sunt oamenii. N-am putut-o spune altfel si oglinda era sistemul corect de referinta. Cum referinta absoluta e acel 0 K din titlu. Multumesc pentru trecere si pentru aprecieri.
un text care m-a așezat la masă cu autoarea lui, iar mie ce-mi mai place să savurez o tristețe provincială, de la Topârceanu și Minulescu încoace!
am țesut și des-țesut o poveste nici măcar atât de 'casnică' pe cât ar fi, la o primă citire.
deliciul nu se lasă așteptat, pentru că autoarea știe să dozeze nectarul atunci când poțiunea este prea amară.
mulțumesc pentru lectură
Eu nu mi-aș face probleme cu râsul, sunt de câțiva ani buni pe aici și tot n-am înțeles de ce râde atunci când râde Virgil Titarenco. Asta doar el o știe (presupun). Dar eu mă bucur când râde, asta destinde atmosfera, dar cel mai mult mă bucur că uite, poemul arată bine acum, printr-un proces de brainstorming. Deci... felicitari distinsă Doamnă Adriana Lisandru ! :-)
Daca ma cheama Maia, acilea sunt! :-) Acolo nu lipseste nimic, este o omisiune contextuala. Insa poemul nu se remarca prin nimic, este liniar, previzibil... insa e doar un experiment, dupa cum spune insasi autoarea care are, incredibil (conform biografiei) doar 18 ani. Asa ca eu vreau sa folosesc prilejul acesta pentru a o felicita cu referire la modul cum scrie la o varsta asa de frageda. Sau dupa cum spunea un vechi prieten cu care n-am mai vorbit de cand a intrat la puscarie pentru evaziune fiscala, "atentie fratilor, Labis traieste!" Andu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
da, Alma, ai dreptate si iti multumesc. in primele doua strofe chiar am simtit ca ma ceva de spus, pe cand, in ce a mai ramas din poem, a fost rodul muncii neinspirate. multumesc pentru incurajare.
pentru textul : Sonetul propriei căutări deovYus, mucho gusto, amigo, no lo entiendo, pero estoy bien en mi incapacidad. asta la vista, bebeto!
pentru textul : ce frumusețe rară dedeși titlul sugerează că cititnd poemul ne iluzionăm, personal, cred că iluzia este ultimul efect pe care reușește să îl sugereze. fiecare vers îmi pare conceput, creat forțat, deși nu contest inspirația și talentul autorului.
pentru textul : un mecanism al iluziei deCAm asta iese când trăirea se vrea mai transparentă, Virgil. Se întâmplă rar, dar se întâmplă. De obicei, aşa cum observai, o tratez mai criptic, mai cerebral, asumându-mi eventuale pierderi la capitolul feeling, însă, oricâtă ambiţie de înnoire expresiv-conceptuală ar exista în fenomenul liric, personal nu uit că scopul primordial al artei este de a emoţiona pe alţii cu emoţia ta. Mulţumesc de trecere!
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare deBianca, As fi putut renunta/taia/modifica, dar am ramas la prima forma, facusem grafica si mi-a placut cum a iesit. Cum ati remarcat si voi - intregul. Acele miliarde de oglinzi sunt oamenii. N-am putut-o spune altfel si oglinda era sistemul corect de referinta. Cum referinta absoluta e acel 0 K din titlu. Multumesc pentru trecere si pentru aprecieri.
pentru textul : absolute zero deun text care m-a așezat la masă cu autoarea lui, iar mie ce-mi mai place să savurez o tristețe provincială, de la Topârceanu și Minulescu încoace!
pentru textul : Série grise ou noire deam țesut și des-țesut o poveste nici măcar atât de 'casnică' pe cât ar fi, la o primă citire.
deliciul nu se lasă așteptat, pentru că autoarea știe să dozeze nectarul atunci când poțiunea este prea amară.
mulțumesc pentru lectură
Eu nu mi-aș face probleme cu râsul, sunt de câțiva ani buni pe aici și tot n-am înțeles de ce râde atunci când râde Virgil Titarenco. Asta doar el o știe (presupun). Dar eu mă bucur când râde, asta destinde atmosfera, dar cel mai mult mă bucur că uite, poemul arată bine acum, printr-un proces de brainstorming. Deci... felicitari distinsă Doamnă Adriana Lisandru ! :-)
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deDaca ma cheama Maia, acilea sunt! :-) Acolo nu lipseste nimic, este o omisiune contextuala. Insa poemul nu se remarca prin nimic, este liniar, previzibil... insa e doar un experiment, dupa cum spune insasi autoarea care are, incredibil (conform biografiei) doar 18 ani. Asa ca eu vreau sa folosesc prilejul acesta pentru a o felicita cu referire la modul cum scrie la o varsta asa de frageda. Sau dupa cum spunea un vechi prieten cu care n-am mai vorbit de cand a intrat la puscarie pentru evaziune fiscala, "atentie fratilor, Labis traieste!" Andu
pentru textul : Înger netrebnic dePagini