sunteti omenosi si simpatici ca mi-ati dat juma de luna in loc de o unitate. abia astept sa treaca sentinta ca sa o luam de la capat cu pace si voie bune. multa inspiratie in absenta mea va urez!
am citit si textul meu de 8 ori si s-a inregistrat ca citire o singura data nu e sublim?
și continuarea:
no wander ca textele tale au zeci de citiri intr-o singura zi iar ale altora cateva citiri intr-o luna!
zi-le nico, mai zi-le cum te sabotează acest autocrat
auzi, da' de ce nu ai făcut experiența pe trei texte, sau patru?
poate că e o conspirație...
Călin, da, e fain "voalate" fiindcă se acordează bine în context. Inimă-turn de sticlă în care sentimentele dansează tango. Eros-thanatos sunt într-un perpetuu tango. Inima își are și "ceasul" care poate fi prevăzut cu o melodie specifică. Eu tot tango am ales. Cam așa am avut imaginile. Mulțumesc pentru tot, te aștept oricând cu sugestii.
Ok, Mihai, se pare ca modul in care alegi sa te raportezi la hermeneia este unul agresiv si vulgar. Nu cred ca cineva dintre noi obligat sa consume timp sau resurse financiare doar ca apoi sa fie jignit de tine. Hermeneia are un regulament la care ai subscris. Are apoi un consiliu care nu neaparat conduce ceva ci mai degraba te slujeste pe tine si pe ceilalti ca sa puteti folosi site-ul in mod corect si normal. De asemenea Hermeneia are mijloace prin care poti comunica problemele tale cu consiliul. In ciuda acestor lucruri tu ai ales aceasta cale care mie mi se pare si grobiana si neinteleapta. Dar este alegerea ta. Nu mai poti insa alege si consecintele. Din acest moment ai contul pe Hermeneia (sau cum spui tu, caii de la bicicleta) suspendat pe o perioada nedeterminata. Cind vei avea (daca vei mai avea nevoie) de caii de la bicicleta, si daca ii mai avem disponibili, ne anunti si mai vedem. Pina atunci iti urez numai sanatate.
Masha, ma bucur ca izul de Craciun din poem a fost pe gustul tau. Multumesc pentru semnul de apreciere si pentru urari! Sper sa ne citim cu bine si drag si in anul care vine.
Tie si tuturor de pe hermeneia , un sincer " Feliz navidad!" :)
Bună revenire tuturor, în primul rînd. Eu una am o problemă cu profilul, mai precis cu datele introduse. Momentan am reușit cu fotografia. Folosesc Firefox, o fi din cauza asta? Mi se pare important să existe profilul, pentru că știu senzația pe care o am atunci cînd văd o pagină albă în dreptul unui nume. Încă un lucru:la ce se referă rubrica "Interactiv"?
strofa a doua este de rară frumuseţe. nu ştiu, dar eu simt aşa o amărăciune în cuvintele tale foarte frumoase.
o dorinţă de a depăşi nişte stări sufleteşti. uite, de exemplu: "te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti" - ce minunat spui tu lucrul acesta, dureros, de altfel. şi finalul are încărcătura lui. oprirea aceasta a timpului în momerntul hărăzit: "timpul trece subtil din ceasul vechi în retină".
o poezie deosebită, pe care permite-mi să o remarc.
... textul îmi dă o bucurie cesnică, de ipochimen fără nici o tribulație. este un pasaj acrimonios cu împlinirea androginului ce parcă se alcătuiește pe finele șine ale metroului-tren. curge ca un râu și modulat în toate măsurile astfel încât nu se observă optimile ce grăbesc finalul încondeiat într-un verb. substanța "Tunelului de liniște" constă în mixarea diacronică, e drept, a mișcării realului cu mișcarea imaginarului. am citit, am recitit, drept pentru care motivând până acum "împenițez". văzut târziu, reacționat prompt. amical, paul
Eu cred că subiectul este foarte interesant și ar merita dezbatut mai pe larg, ajungând acolo, at the heart of the matter, unde some fuck discovered the roots of manipulation. Eu una m-aș pune pe scris 'a-la-long' ca să zic așa pe un subiect ca acesta, sau 2012 de exemplu... you name it! Toate exemple ale îndobitocirii noastre. Dacă doriți o dezbatere mai amplă pe acest subiect și îl lansați pe site domnule Titarenco, eu promit că voi participa... pentru că manipularea opiniei în lumea de azi a luat deja forme extreme.
Oricum felicitări pentru această 'primă' sper eu, luare de poziție.
E primul și cel mai mare spre a nu deveni cu toții doar o turmă.
Margas
Remarc aici textul și mai puțin realizarea vizuală (sau poate monitorul meu e de vină). Finalul reușit: "să nu vibreze moartea...", precum și subtitlul ("apa Domnului").
Versul "aruncat normal peste mine" imi pare inutil, amar, oricum se subintelege ca scutura scrumul peste tine. Apoi "ca niste" strica versul "ca niște cearcăne de mucegai pe tomată". As face o paralela intre suprafata plamanilor vecinului si tomata incercanata. "scoate rotocoale de fum/ din cratere pe plamani/ cearcăne de mucegai pe tomată" Nu vad utilitatea stilistica si ideatica a versurilor 12 si 13. Inutila repetitia cuvantului "azi" si "fiinta tactila" imi suna ciudat. Poezia este deja centrata in tine asa ca "meu" din orizontul meu este superfluu. "azi nu pot să dau ochii cu nimeni/ sunt o entitate tactilă/ orizontul se termină în buricele degetelor" Imi plac acele slash-uri (bare oblice) in loc de virgule.
Nu aș vrea să intervin atât de mult în textul tău :) că doar tu știi cum te simți confortabil în el, deși mi se pare foarte fain că accepți degajat păreri și propuneri :) Îți spuneam de versul cu pricina tocmai pe motivul că pare un pic patetic și exagerat să mori de așteptare, dar e și o chestie de gust la mine, că prefer poeziile mai puternice și care mai degrabă sugerează.
Eugen, nu e vorba de calitatea scrisului, ci de înţelegerea, simţirea limbii în care scrii şi nu are legătură cu exerciţiul scrisului, ci cu anii copilăriei, iar aici nu eşti tu de vină.
Vă mulţumesc pentru popas şi mă bucur că modesta mea încercare a plăcut, măcar puţin.
'Normalitatea' e relativă, peste tot, aşa cum subliniezi şi tu, Adriana, sau Huxley. Wow, ce lucru mare am spus :-). În orice societate, totul se raportează la anumite 'norme' unanim acceptate, croite după şabloane generale sau particulare. Şi atunci se pune problema adaptării, a conformismului, a normalităţii mele în rapot cu normalitatea celorlalţi. Da, pe undeva sunt un neadaptat, aici sau aiurea, şi e bine dacă am reuşit să transmit asta printre rânduri.
În rest, se pune problema percepţiei şi a stereotipurilor. E vorba atât de modul în care Olanda e percepută în afara graniţelor, cât şi de modul în care sunt văzuţi românii în străinătate. Foarte multă lume vede Olanda aşa cum am descris-o eu, desigur îngroşând contururile cât m-am priceput :-). Droguri, libertinism, Red Light District, Van Gogh, mori de vânt, lalele şi saboţi. În realitate, dincolo de spoiala teribilistă a Amsterdamului, eu văd Olanda ca pe un fel de Moldavoltenia, liniştită şi la locul ei. Cu alte cuvinte... normală şi uneori chiar plicticoasă (aici ar trebui să rânjesc de la o ureche la alta). Noroc cu sumedenia ei de imperfecţiuni de zici că-s rupte din coasta străvechilor noastre plaiuri mioritice.
Vă mai aştept cu drag şi promit că o să încerc să ies din inerţia lenevoasă care mă bântuie în ultima vreme.
se pare ca revolta face bine, Ovidiu! zambesc...era si timplu pentru o schimbare de registru, macar in plan ideatic. Un text care mi-a placut, iata. succes mai departe.
Copiii nostri nu sint copia noastra; au o personalitate a lor fiecare cind sint mici atit de accentuata incit important este sa te ingaduie, sa fii acceptat de ei in lumea lor. prieten poti fi cu ei mult mai tirziu, cind te vor intelege. Ai o fata sensibila Bianca si frumoasa. un experiment reusit din toate punctele de vedere.
Foarte interesant articolul, Marina, felicitări pentru că ne readuci în atenție o personalitate artistică atât de fascinantă a avangardismului. E cu atît mai bine că astăzi mulți suntem interesați de lucrările avangardei, de această explozie de fantezie care a schimbat, a generat și regenerat arta secolului XX. Mulțumesc pentru reproducerile reprezentative bine alese, voi urmări linkurile și voi reveni sa discutăm despre acest artist.
titlul sugestiv ,
finalul neaşteptat dar bine gândit.o soluţie care cu siguranţă ajută.
"stinge
lumina
și lasă-mă singur" sună sfâşietor,numai bine Paul.
m-am aşezat pe margine. se vedea prin pădure umbra unui om.părea fără contur.
să fi fost...?
mulţumesc călin pentru că m-ai întâmpinat aici pe tărâmuri noi.
rara
stilul acestei confesiuni penduleaza intre gazetaresc-ideologic la inceput cu cel al unui poem in proza in partea a doua. Prima o contrazice usor pe a doua ca optica, dar fiind notatii de jurnal gandurile sunt un mozaic. Eul liric isi definteste crezul artistic, nimic din ce i se intampla nu e hazard insa...nu tot ce e autobiografic merita a fi considerat arta. Simt o austeritate a expunerii, pentru paginile unui jurnal ar putea avea un ton ...nu stiu, poate mai cald... revino dupa o vreme asupra textului. acesta e sfatul meu.
Sixtus. oare nu gresesti fiind atit de "pozitivist"?, incercind atit de mult sa vezi lucrurile in alb si negru., fiind atit de sigur pe ceea ce afirmi. Tocmai asta ma ingrijoareaza la tine si la altii care la fel ca tine sint "convinsi". Mai ales ca eu nu sint chiar atit de convins ca tine ca am urmarit ce spui tu. Apoi privesc spiritul tau "contestator". Oare nu se hraneste din propria energie? Nu se auto-entusiasmeaza? Chiar nu exista "conditie postmodernista"? Daca nu ar exista atunci de ce naste o asa enorma opozitie? Intreb aproape retoric pentru ca realitate postmodernista intilnim oriunde, de la conflictul gastronomic dintre cheese-burger si vinul corsican si pina la evadarea in "mediaval renaisance". Hai sa fim seriosi, comunismul a murit de douazeci de ani si lumea nu are religie. DOUAZECI de ani!! Iti dai seama ce inseamna asta?? Mai ales acum cind sarim de la Mega la Giga si curind la Peta in doar un deceniu. Sentmentele sint doar frisca in poezie. Poezia adevarata are carne si oase si singe. Dar nu e vie. Decit in masura in care intram noi in ea.
n-am prea înțeles ce ai spus, Doina. Ori nu știu eu să număr ori nu știi tu. Pentru că eu continui să văd acolo 7 5 7. Dar nici măcar asta nu este neaparat o problemă. După cum nu sînt nici celelate argumente pe care le aduci tu. Am stat de vorbă cu specialiști în cultură și poezie japoneză. Din ăia adevărați. Și te asigur că tot ce susții tu aici nu este valid. Reprezintă doar o percepție rigidă și școlărească pe care unii din Europa sau Rmânia o au despre poezia japoneză sau despre haiku. Lucrurile sînt mult mai nuanțate și sub nicio formă un japonez nu gîndește în felul acesta mecanicist în care gîndești tu. Dacă îmi permiți, abordarea ta este asemănătoare cam cu modul în care un cowboy din Texas s-ar apuca să ne demonstreze cum se joaca „cu adevărat” călușarii. Nu vreau să spun prin aceasta că un european sau un român nu ar putea să înțeleagă sau să scrie haiku cu adevărat. Doar că acest lucru ține mult mai mult de un mod de a gîndi și a te raporta la realitate și cu mult mai puțin la niște reguli rigide scolastic insușite. Și chiar între japonezi există multe nuanțe. Cam la fel cum vezi nuanțe într-un sat românesc cînd este vorba ca femeile să îți descrie cum se face „corect” o cergă, sau cum se face claia. Te asigur că fiecare va avea specificul ei. Cam la fel e și cu japonezii. Dar trebuie să stai de vorbă cu ei și nu să înveți chestiile astea din cărți.
Marina, nu ma gandeam ca se va opri cineva aici, tocmai pentru ca e scris un pic mai diferit. Asa ca ma bucura cu adevarat aprecierile tale si ma onoreaza! Cam ce spuneai tu, remarca si domnul Emilian Marcu, multumesc pentru parere!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
sunteti omenosi si simpatici ca mi-ati dat juma de luna in loc de o unitate. abia astept sa treaca sentinta ca sa o luam de la capat cu pace si voie bune. multa inspiratie in absenta mea va urez!
pentru textul : opi deam citit si textul meu de 8 ori si s-a inregistrat ca citire o singura data nu e sublim?
și continuarea:
no wander ca textele tale au zeci de citiri intr-o singura zi iar ale altora cateva citiri intr-o luna!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – dezi-le nico, mai zi-le cum te sabotează acest autocrat
auzi, da' de ce nu ai făcut experiența pe trei texte, sau patru?
poate că e o conspirație...
Călin, da, e fain "voalate" fiindcă se acordează bine în context. Inimă-turn de sticlă în care sentimentele dansează tango. Eros-thanatos sunt într-un perpetuu tango. Inima își are și "ceasul" care poate fi prevăzut cu o melodie specifică. Eu tot tango am ales. Cam așa am avut imaginile. Mulțumesc pentru tot, te aștept oricând cu sugestii.
pentru textul : Tango deOk, Mihai, se pare ca modul in care alegi sa te raportezi la hermeneia este unul agresiv si vulgar. Nu cred ca cineva dintre noi obligat sa consume timp sau resurse financiare doar ca apoi sa fie jignit de tine. Hermeneia are un regulament la care ai subscris. Are apoi un consiliu care nu neaparat conduce ceva ci mai degraba te slujeste pe tine si pe ceilalti ca sa puteti folosi site-ul in mod corect si normal. De asemenea Hermeneia are mijloace prin care poti comunica problemele tale cu consiliul. In ciuda acestor lucruri tu ai ales aceasta cale care mie mi se pare si grobiana si neinteleapta. Dar este alegerea ta. Nu mai poti insa alege si consecintele. Din acest moment ai contul pe Hermeneia (sau cum spui tu, caii de la bicicleta) suspendat pe o perioada nedeterminata. Cind vei avea (daca vei mai avea nevoie) de caii de la bicicleta, si daca ii mai avem disponibili, ne anunti si mai vedem. Pina atunci iti urez numai sanatate.
pentru textul : Castelul din Rónaszék (IV) deLucian, mi-a plăcut perspectiva din care ai citit poezia, mulțumesc pentru comentariul tău frumos.
pentru textul : ce să fac deMasha, ma bucur ca izul de Craciun din poem a fost pe gustul tau. Multumesc pentru semnul de apreciere si pentru urari! Sper sa ne citim cu bine si drag si in anul care vine.
pentru textul : feliz navidad deTie si tuturor de pe hermeneia , un sincer " Feliz navidad!" :)
Bună revenire tuturor, în primul rînd. Eu una am o problemă cu profilul, mai precis cu datele introduse. Momentan am reușit cu fotografia. Folosesc Firefox, o fi din cauza asta? Mi se pare important să existe profilul, pentru că știu senzația pe care o am atunci cînd văd o pagină albă în dreptul unui nume. Încă un lucru:la ce se referă rubrica "Interactiv"?
pentru textul : un fel de numărătoare a bobocilor destrofa a doua este de rară frumuseţe. nu ştiu, dar eu simt aşa o amărăciune în cuvintele tale foarte frumoase.
o dorinţă de a depăşi nişte stări sufleteşti. uite, de exemplu: "te străduieşti să iubeşti fără să iubeşti" - ce minunat spui tu lucrul acesta, dureros, de altfel. şi finalul are încărcătura lui. oprirea aceasta a timpului în momerntul hărăzit: "timpul trece subtil din ceasul vechi în retină".
o poezie deosebită, pe care permite-mi să o remarc.
pentru textul : toamna, o santinelă ce-ţi păzeşte conştincioasă anii de... textul îmi dă o bucurie cesnică, de ipochimen fără nici o tribulație. este un pasaj acrimonios cu împlinirea androginului ce parcă se alcătuiește pe finele șine ale metroului-tren. curge ca un râu și modulat în toate măsurile astfel încât nu se observă optimile ce grăbesc finalul încondeiat într-un verb. substanța "Tunelului de liniște" constă în mixarea diacronică, e drept, a mișcării realului cu mișcarea imaginarului. am citit, am recitit, drept pentru care motivând până acum "împenițez". văzut târziu, reacționat prompt. amical, paul
pentru textul : Tunel de liniște deEu cred că subiectul este foarte interesant și ar merita dezbatut mai pe larg, ajungând acolo, at the heart of the matter, unde some fuck discovered the roots of manipulation. Eu una m-aș pune pe scris 'a-la-long' ca să zic așa pe un subiect ca acesta, sau 2012 de exemplu... you name it! Toate exemple ale îndobitocirii noastre. Dacă doriți o dezbatere mai amplă pe acest subiect și îl lansați pe site domnule Titarenco, eu promit că voi participa... pentru că manipularea opiniei în lumea de azi a luat deja forme extreme.
pentru textul : 11.11.11 deOricum felicitări pentru această 'primă' sper eu, luare de poziție.
E primul și cel mai mare spre a nu deveni cu toții doar o turmă.
Margas
Remarc aici textul și mai puțin realizarea vizuală (sau poate monitorul meu e de vină). Finalul reușit: "să nu vibreze moartea...", precum și subtitlul ("apa Domnului").
pentru textul : Secunda luminii deVersul "aruncat normal peste mine" imi pare inutil, amar, oricum se subintelege ca scutura scrumul peste tine. Apoi "ca niste" strica versul "ca niște cearcăne de mucegai pe tomată". As face o paralela intre suprafata plamanilor vecinului si tomata incercanata. "scoate rotocoale de fum/ din cratere pe plamani/ cearcăne de mucegai pe tomată" Nu vad utilitatea stilistica si ideatica a versurilor 12 si 13. Inutila repetitia cuvantului "azi" si "fiinta tactila" imi suna ciudat. Poezia este deja centrata in tine asa ca "meu" din orizontul meu este superfluu. "azi nu pot să dau ochii cu nimeni/ sunt o entitate tactilă/ orizontul se termină în buricele degetelor" Imi plac acele slash-uri (bare oblice) in loc de virgule.
pentru textul : Morgă/Morgue deNu aș vrea să intervin atât de mult în textul tău :) că doar tu știi cum te simți confortabil în el, deși mi se pare foarte fain că accepți degajat păreri și propuneri :) Îți spuneam de versul cu pricina tocmai pe motivul că pare un pic patetic și exagerat să mori de așteptare, dar e și o chestie de gust la mine, că prefer poeziile mai puternice și care mai degrabă sugerează.
pentru textul : memento deiti multumesc din suflet pentru prima penita pe hermeneia, aranca! imi prinde bine. si asa mi se terminase mina la pix :) te mai astept
pentru textul : pink velvet deEugen, nu e vorba de calitatea scrisului, ci de înţelegerea, simţirea limbii în care scrii şi nu are legătură cu exerciţiul scrisului, ci cu anii copilăriei, iar aici nu eşti tu de vină.
pentru textul : Mica țigariadă deVă mulţumesc pentru popas şi mă bucur că modesta mea încercare a plăcut, măcar puţin.
'Normalitatea' e relativă, peste tot, aşa cum subliniezi şi tu, Adriana, sau Huxley. Wow, ce lucru mare am spus :-). În orice societate, totul se raportează la anumite 'norme' unanim acceptate, croite după şabloane generale sau particulare. Şi atunci se pune problema adaptării, a conformismului, a normalităţii mele în rapot cu normalitatea celorlalţi. Da, pe undeva sunt un neadaptat, aici sau aiurea, şi e bine dacă am reuşit să transmit asta printre rânduri.
În rest, se pune problema percepţiei şi a stereotipurilor. E vorba atât de modul în care Olanda e percepută în afara graniţelor, cât şi de modul în care sunt văzuţi românii în străinătate. Foarte multă lume vede Olanda aşa cum am descris-o eu, desigur îngroşând contururile cât m-am priceput :-). Droguri, libertinism, Red Light District, Van Gogh, mori de vânt, lalele şi saboţi. În realitate, dincolo de spoiala teribilistă a Amsterdamului, eu văd Olanda ca pe un fel de Moldavoltenia, liniştită şi la locul ei. Cu alte cuvinte... normală şi uneori chiar plicticoasă (aici ar trebui să rânjesc de la o ureche la alta). Noroc cu sumedenia ei de imperfecţiuni de zici că-s rupte din coasta străvechilor noastre plaiuri mioritice.
Vă mai aştept cu drag şi promit că o să încerc să ies din inerţia lenevoasă care mă bântuie în ultima vreme.
pentru textul : Ilustrată cu mori de vânt deAm fost influiențata un pic de scrierile parintelui Nicolae Steinhardt http://www.razbointrucuvant.ro/2008/03/29/parintele-nicolae-steinhardt-d... mai vorbim
pentru textul : priviri dese pare ca revolta face bine, Ovidiu! zambesc...era si timplu pentru o schimbare de registru, macar in plan ideatic. Un text care mi-a placut, iata. succes mai departe.
pentru textul : nebunul deCopiii nostri nu sint copia noastra; au o personalitate a lor fiecare cind sint mici atit de accentuata incit important este sa te ingaduie, sa fii acceptat de ei in lumea lor. prieten poti fi cu ei mult mai tirziu, cind te vor intelege. Ai o fata sensibila Bianca si frumoasa. un experiment reusit din toate punctele de vedere.
pentru textul : Blue Iulia decam off-topic asa, dar nu ma pot abtine - aleg melodia "partons-vite" (kaolin) din lista de winamp si incep sa-ti citesc poezia. fix acceasi stare.
on topic - "poate anul acesta îmi va spune cineva că uimirea trăiește
și e undeva în siguranță"
- foarte faine versurile astea doua. atat de faine incat mai ca as renunta la ultimul. care suna bine, dar e cam tocit in ultima vreme.
pentru textul : lângă martie era un lac deFoarte interesant articolul, Marina, felicitări pentru că ne readuci în atenție o personalitate artistică atât de fascinantă a avangardismului. E cu atît mai bine că astăzi mulți suntem interesați de lucrările avangardei, de această explozie de fantezie care a schimbat, a generat și regenerat arta secolului XX. Mulțumesc pentru reproducerile reprezentative bine alese, voi urmări linkurile și voi reveni sa discutăm despre acest artist.
pentru textul : Isidore Isou, pour en finir avec la conspiration du silence/Collection François Poyet detitlul sugestiv ,
pentru textul : pentru toate fântânile care au cumpănă definalul neaşteptat dar bine gândit.o soluţie care cu siguranţă ajută.
"stinge
lumina
și lasă-mă singur" sună sfâşietor,numai bine Paul.
m-am aşezat pe margine. se vedea prin pădure umbra unui om.părea fără contur.
pentru textul : nelinişti defrişate desă fi fost...?
mulţumesc călin pentru că m-ai întâmpinat aici pe tărâmuri noi.
rara
stilul acestei confesiuni penduleaza intre gazetaresc-ideologic la inceput cu cel al unui poem in proza in partea a doua. Prima o contrazice usor pe a doua ca optica, dar fiind notatii de jurnal gandurile sunt un mozaic. Eul liric isi definteste crezul artistic, nimic din ce i se intampla nu e hazard insa...nu tot ce e autobiografic merita a fi considerat arta. Simt o austeritate a expunerii, pentru paginile unui jurnal ar putea avea un ton ...nu stiu, poate mai cald... revino dupa o vreme asupra textului. acesta e sfatul meu.
pentru textul : Știre de ziar dep.s. Doina. pariez că dacă te întreb repede nici nu știi ce este acel lanț de aramă.
pentru textul : 3 gafe haiku deSixtus. oare nu gresesti fiind atit de "pozitivist"?, incercind atit de mult sa vezi lucrurile in alb si negru., fiind atit de sigur pe ceea ce afirmi. Tocmai asta ma ingrijoareaza la tine si la altii care la fel ca tine sint "convinsi". Mai ales ca eu nu sint chiar atit de convins ca tine ca am urmarit ce spui tu. Apoi privesc spiritul tau "contestator". Oare nu se hraneste din propria energie? Nu se auto-entusiasmeaza? Chiar nu exista "conditie postmodernista"? Daca nu ar exista atunci de ce naste o asa enorma opozitie? Intreb aproape retoric pentru ca realitate postmodernista intilnim oriunde, de la conflictul gastronomic dintre cheese-burger si vinul corsican si pina la evadarea in "mediaval renaisance". Hai sa fim seriosi, comunismul a murit de douazeci de ani si lumea nu are religie. DOUAZECI de ani!! Iti dai seama ce inseamna asta?? Mai ales acum cind sarim de la Mega la Giga si curind la Peta in doar un deceniu. Sentmentele sint doar frisca in poezie. Poezia adevarata are carne si oase si singe. Dar nu e vie. Decit in masura in care intram noi in ea.
pentru textul : downloadez poezii den-am prea înțeles ce ai spus, Doina. Ori nu știu eu să număr ori nu știi tu. Pentru că eu continui să văd acolo 7 5 7. Dar nici măcar asta nu este neaparat o problemă. După cum nu sînt nici celelate argumente pe care le aduci tu. Am stat de vorbă cu specialiști în cultură și poezie japoneză. Din ăia adevărați. Și te asigur că tot ce susții tu aici nu este valid. Reprezintă doar o percepție rigidă și școlărească pe care unii din Europa sau Rmânia o au despre poezia japoneză sau despre haiku. Lucrurile sînt mult mai nuanțate și sub nicio formă un japonez nu gîndește în felul acesta mecanicist în care gîndești tu. Dacă îmi permiți, abordarea ta este asemănătoare cam cu modul în care un cowboy din Texas s-ar apuca să ne demonstreze cum se joaca „cu adevărat” călușarii. Nu vreau să spun prin aceasta că un european sau un român nu ar putea să înțeleagă sau să scrie haiku cu adevărat. Doar că acest lucru ține mult mai mult de un mod de a gîndi și a te raporta la realitate și cu mult mai puțin la niște reguli rigide scolastic insușite. Și chiar între japonezi există multe nuanțe. Cam la fel cum vezi nuanțe într-un sat românesc cînd este vorba ca femeile să îți descrie cum se face „corect” o cergă, sau cum se face claia. Te asigur că fiecare va avea specificul ei. Cam la fel e și cu japonezii. Dar trebuie să stai de vorbă cu ei și nu să înveți chestiile astea din cărți.
pentru textul : 3 gafe haiku deiata un text care m-a facut sa zimbesc. bun venit pe Hermeneia.
pentru textul : Flori de Gunamar deMarina, nu ma gandeam ca se va opri cineva aici, tocmai pentru ca e scris un pic mai diferit. Asa ca ma bucura cu adevarat aprecierile tale si ma onoreaza! Cam ce spuneai tu, remarca si domnul Emilian Marcu, multumesc pentru parere!
pentru textul : sub acoperire deciteste aici http://www.hermeneia.com/content/jurnal-de-nesomn-20
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 dePagini