Problema cacofoniei nu s-a rezolvat tocmai bine, întrucât s-a creat acolo, prin suprimarea lui "ca", o exprimare deficitară. Pot argumenta asta şi gramatical: e vorba de conjuncţia "ca...să", care nu poate fi utilizată pe jumătate. Corect ar fi fost (dar nu ştiu dacă şi potrivit în poezie) "de teamă să nu poată vedea ceilalţi o inimă etc.".
N-am vrut să fiu ironic (dar e posibil să fi fost).
"Poveste cu gust de toamnă târzie" e frumos, dar s-a mai spus (şi nu o dată). Finalul trebuie lucrat şi, ca să zic aşa, depoetizat. Dar în aşa fel încât a el să reprezinte, totuşi, o culminaţie a textului.
Asta nu e însă treaba comentatorilor (şi nicidecum a criticilor), ci a poetului.
În sfârşit, când am vorbit de atracţia către poetizarea excesiva şi necesitatea de a fugi de clişeu, am făcut nu doar o observaţie cu privire la text, dar şi una de ordin general.
Nu știu de ce am impresia că e ceva oniric în poezia aceasta. E un fel de bătălie ascunsă, dincolo de aceea aparentă, ca și cum o zeiță (neagră?! mai revin la imaginea asta) și-ar folosi întreg arsenalul iar oamenii, poate cu o singură excepție, habar nu au că asistă la mai mult decât o tornadă... Cu începutul ai să-mi îngădui să fac o mică glumă... aceea cu pisicile, dar ce ne facem, se pare totuși că e ziuă... ;-) mi-a plăcut mult imaginea de final... , mai ales aceea cu îngerii săgetați sub aripă.
Am avut o iubita din Slatina care nu scria poezie dar, contrar asteptarilor, facea niste papanasi super. Sa nu ma intrebati de poezie ca eu unul nu o vad pe aici. Am zis doar sa fiu un tip dragut si sa fac conversatie.
A exista si a nu exista in acelasi timp, precum universul. Adica si de ce?!
Aceasta sa fie tema, acesta sa duca la ceea ce este alter ego? Nimic nu se pierde totul se transforma, deci dintr-un ego primordial apare un alter ego, iar din cel vechi se formeaza exteriorul, care nu e decat o senzatie a ceea ce a fost? Si acest ego neaga urmatorului ca el nu exista, in timp ce e doar o senzatie da impulsuri inca, deci ezista? Eu nu ma pot juca cu ideile fara sa pierd logica, firul. Obosesc in atentia mea si ea atentia veche e inlocuita cu una noua ce include si altceva. Ce?
singurul vers cu ceva inefabil este "să tot fi fost un pumn de nisip pe ombilic"
restul... sa fim seriosi... cind ajungi sa scrii "flăcări mistuiau urmele imposibilului" inseamna ca te-a abandonat muza de tot.
bine v-am găsit! mulţumesc pentru încurajări.cu siguranţă voi mai posta texte, sper eu, din ce în ce mai bune. :)
şi da, am parcurs regulamentul şi secţiunea cu întrebări şi răspunsuri. m-am conformat. :D
nu am sa comentez cometariile pentru ca nu se prea cade atita timp cit nu incalca regulamentul siteului si nici nu am avut timp ca sa le citesc pe toate. despre acest text pot spune ca ma bucura si mi se pare un gest atit curajos cit si de bun simt. curajos pentru ca iti trebuie curaj ca sa spui ce gindesti in orice situatie si desigur atunci cind evaluezi critic lucrarile altora. ii prefer intotdeauna pe acesti oameni celor care sub masca nonviolentei sau a impaciuitorismului gindesc si tac sau doar vorbesc pe la spate. si, la urma urmei ce a facut aici alina nu e un concurs ci un clasament al parerilor critice personale. ultima data cind m-am trezit din somn dreptul la exprimarea opiniei era garant pe hermeneia prin regulament. sau poate nu imi aduc eu bine aminte. si apoi am spus ca gestul e de bun simt pentru ca mi se pare cumpatat si elaborat. s-ar putea sa nu fiu de acord cu el 100% dar deocamdata eu n-am pus inca osul la munca sa citesc in integrum toate cele aprox 550 de texte postate pe hermeneia. si cu atit mai putin nu am muncit sa le compar. m-as bucura sa o faca mai multi. macar partial. de exemplu, o recenzie a experimentelor vizuale, sau a cutiei cu nisip, sau a prozelor. eu o felicit si ii multumesc lui alina. iata cineva care a vrut sa faca ceva pentru hermeneia, nu doar sa beneficieze de ea. astept si pe viitor initiative care sa promoveze critica literara sub orice forma pe hermeneia.
Virgil, am modificat putin poemul. am retinut sugestiile tale, voi tine cont de ele. versurile "mai lasă-mi o umbră deschisă să o îmbrățișez în tăcere.", prefer sa nu le modific, nu acum. am scris poemul ascultand Enigma - "Return to inocence". multumesc pentru parere. Madim
Îmi cer scuze că postez aici dar, deşi am încercat de vreo două ori, adresele de mail indicate la "Regulament" apar ca fiind invalide. Aş dori să aflu care este,
totuşi, perioada de aprobare sau, mă rog, respingere, a unor texte ?
Întrebarea este determinată de faptul că de vreo câteva zile aştept un semn de viaţă şi nu-i nici o problemă mai pot aştepta, dar vreau să ştiu, site-ul acesta există, e viu, are cineva grijă de texte?
Mulţam!
Cu prietenie, Sebi Ş.
35 de ani ca 3 minute...si doar un vers...ca atat pare viata intre copilarie si maturitate. Exceptional redata trecerea rapida a vremii. Ai inaripat poezia din cenusa...
Efemeritatea si un pic de tristete legitima se asaza peste poem ca un voal de nunta. La final se descopera chipul si cateva versuri ma ingenucheaza si literar si ca la o ruga pe inserat:
,,mă întreb dacă mă înțelegi
dacă mă vezi aici oprit la jumătatea drumului ca să pot îngheța
între schiță și capodoperă".
Paul, multumesc pentru acest poem! Plec privind in urma si gandindu-ma ca undeva, in cer, Dumnezeu scrie un poem de raspuns.
păcat, știam că Asztalos George parcă scrie mai bine. pare un text scris la nervi. mai bine scriai o proză. nu am auzit de verbul "a fi fripturizat". habar nu am ce înseamnă. mi-a plăcut expresia "mai șacal decît un păduche".
acest text. poate prea realist. mi se pare mai degrabă un reportaj prin ale cărui urme patinează,în toate direcțiile, săniile poeziei. mesaj fără echivoc îmbrăcat devreme, poate voit frust.
Sărbători minunate, Ottilia.
uite kiki, vezi că se poate comenta cât de cât pe argument? Leo are treabă cu metaforele, tu poți avea cu epitetele, eu cu anacolutele și tot așa.
însă, eu abia acum citesc poemul. și îmi pare foarte fain. pentru că există o maturitate a semnificației figurilor de stil, a tropilor; cu titlul nu mă prea împac eu, însă acesta nu mă împiedică să apreciez conținutul. o poezie care nu zbiară la nimeni, nu strânge de gât, ci își prezintă frumos prezentul ideii. Virgil, merge și fără foto... zic și eu.
Sapphire, îți mulțumesc pentru sugestie, voi ține cont de aceasta, ai dreptate, e versul care a tot fost lucrat și se pare că încă nu i-am găsit o formă definitivă.
Pe mine chiar m-ai jignit, te rog să-ți ceri scuze și să gândești mai întâi apăoi să acționezi. Iată adresa de care vorbeam:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/
evident, în acest context atît de pomenit al postmodernismului, oricine poate oferi(sau conferi) definiții. și, la fel de evident, ele pot să fie în același timp și corecte și mai puțin corecte. din nou, sistemul referențial va fi invocat de fiecare. dar am citit dispus să agreez cu autorul. însă am rămas sceptic față de această distincție care ni se oferă. eu cred că este un scepticism sănătos. este adevărat, domnul gorun este foarte abil în a-și pregăti orice exit în caz de incendiu și nu uită să repete că textul (și deci teoria dînsului) nu este nici suficient și nici temeinic argumentat. întrebarea mea ar fi, ceea ce nu este argumentat ar trebui să credem așa... fără să cercetăm? sau cum facem? poate am să fiu acuzat că sînt dur dar mie mi se pare doar o joacă de-a cuvintele această pretenție de distincție terminologică. evident, se poate spune atunci că la urma urmei cuvintele, carapacea lor, nu contează. că s-a vrut să ni se transmită un logos, un contrast între concepte. well, interesant. dar atunci, vorba lui ăla din caragiale, tradare, trădare dar să știm și noi. eu nu cred că există mare diferență între har și talent, în contextul literar (sau chiar general artistic). nu mă leg de contextul originar, teologic sau biblic. nu cred că are rost. unul din motivele pentru care nu cred în teoria încercată în text este această aparentă idee de cristalizare, de definitiv. de sigur. un fel de „cineva scrie un text, dacă este vorba de acel (sau acea) cineva atunci o va face cu har”. iar „dacă este vorba despre altcineva, acel cineva cu siguranță o va face doar cu talent”. sînt sceptic în fața unui astfel de determinism. eu cred mai degrabă în „mania” inspirației poetice. cum credeau vechii greci. ceva ce nu poate fi controlat și probabil că reușeșe să se întîmple doar în măsura în care are chef și mai ales în măsura în care nu se încearcă „domesticirea” ei. tocmai de aceea, pentru că cred profund (și cred că am mai scris asta undeva) că în esență poezia este un animal sălbatic, am rezerve enorme cînd cineva îmi spune că este poet. sau cînd cineva spune despre altcineva că este poet. noi nu sîntem poeți. poezia uneori pune stăpînire pe noi. mai mult sau mai puțin. restul sînt vorbe.
cred ca am mai spus-o si in alta parte, in ce priveste forma de adresare imi poti spune tu la fel ca oricine altcineva. nu de altceva dar am senzatia ca ne-am nascut totusi in acelasi secol si n-am nevoie sa ma simt si mai "antique" decit sint
Nicodeme, eu nu am vazut pe nimeni sa se "agrandizeze". Cel putin nu in contextul acesta imediat. Dar te-am vazut pe tine "bolnav de invidie" (sau de ce-o mai fi aia) de citeva ori pe sub textele mele, ca si acum de fapt, cind nu spui nimic, nu iti justifici opiniile ci doar te fandosesti ca o adolescenta histrionica pufnind si bufnind vis a vis de cum scriu sau ce scriu eu. Iar uneori chiar exprimindu-ti ofuscat dezaprobarea fata de opiniile altora care, vezi Doamne, vad altfel decit tine. Pina ai sa inveti sa te comporti si sa intri intr-o polemica de idei in mod inteligent nu cred ca se merita sa iti acord prea mare atentie. Desi trebuie sa recunosc ca ai uneori si un rol pozitiv, reusesti sa ma amuzi ca si un clown. Si chestia asta face mult uneori cind zilele sint mai sumbre. Asta cind ghidusiile tale nu ies chiar de tot in decor. In ceea ce priveste insa o eventuala receptivitate a ta cu privire la parerea altora fata de felul in care tu scrii si ce scrii, mi-am pierdut de mult nadejdea ca mai poti avea asa ceva. Nu ma exprim cu privire la cauze pentru ca le stiu. E boala grea. Mai ales cind nu o vezi.
Ce să-i faci, adri?! Problema e că unora le place să se mai joace şi de-a baba-oarba şi nu numai cu „viata, miros de transpiratie, de sex, de pamint, de zgura, de alcool, de fum de tigare, de.........” pe care, dacă le iei în serios, ajungi să ţi-o faci cu mâna ta ceea ce înseamnă (uneori – nu vreau să generalizez) chiar „lucru manual”. Dar şi el (d-aia n-am vrut să generalizez) când e făcut cum trebe, adică cu oarece „ludicitate poetică” se(d)uce la poezie; ca în cazul, de exemplu, al lui Geo Dumitrescu (a se vedea, printre altele, cazul în care poetul se joacă pe aeroport cu grenade(le) [„poeziei”?!]). Sau chiar al unor douămiişti mai acătării din zilele noastre. Cum tot aşa şi „joaca asta de-a baba oarba”, pe care o încriminezi în com-ul la textul de faţă, atunci când e luată în serios cu zisa „luciditate poetică”, aşa cum face Adriana, conduce şi ea la poezie. Ce să-i faci?! „Din fericire suntem toţi diferiţi” – cum zice o reclamă afişată pe o mulţime de panouri care a ajuns să mă plictisească.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Vremea aia, bate-o vina, ce mă mai bântuie... de la o vreme. Bună sugestie, schimbăm, modificăm...
Vă rog, nu mai folosiţi pluralul ăla de reverenţă cu mine, că mă simt de 140 de ani. Şi io n-am decât 135!
Cât despre râs şi imaginaţie debordantă, ambele fac bine la sănătate, din câte am auzit. Mulţumesc de trecere!
pentru textul : Cavalerul Trac deProblema cacofoniei nu s-a rezolvat tocmai bine, întrucât s-a creat acolo, prin suprimarea lui "ca", o exprimare deficitară. Pot argumenta asta şi gramatical: e vorba de conjuncţia "ca...să", care nu poate fi utilizată pe jumătate. Corect ar fi fost (dar nu ştiu dacă şi potrivit în poezie) "de teamă să nu poată vedea ceilalţi o inimă etc.".
pentru textul : le pouvoir des mots deN-am vrut să fiu ironic (dar e posibil să fi fost).
"Poveste cu gust de toamnă târzie" e frumos, dar s-a mai spus (şi nu o dată). Finalul trebuie lucrat şi, ca să zic aşa, depoetizat. Dar în aşa fel încât a el să reprezinte, totuşi, o culminaţie a textului.
Asta nu e însă treaba comentatorilor (şi nicidecum a criticilor), ci a poetului.
În sfârşit, când am vorbit de atracţia către poetizarea excesiva şi necesitatea de a fugi de clişeu, am făcut nu doar o observaţie cu privire la text, dar şi una de ordin general.
fara sa vreau am scris i in loc de I. pt ca in mod curent se foloseste i. daca e slaba poezia imi cer scuze. dar nu regret. multumesc de recitire
pentru textul : recreația mare deNu știu de ce am impresia că e ceva oniric în poezia aceasta. E un fel de bătălie ascunsă, dincolo de aceea aparentă, ca și cum o zeiță (neagră?! mai revin la imaginea asta) și-ar folosi întreg arsenalul iar oamenii, poate cu o singură excepție, habar nu au că asistă la mai mult decât o tornadă... Cu începutul ai să-mi îngădui să fac o mică glumă... aceea cu pisicile, dar ce ne facem, se pare totuși că e ziuă... ;-) mi-a plăcut mult imaginea de final... , mai ales aceea cu îngerii săgetați sub aripă.
pentru textul : Închisoarea luminii deAm avut o iubita din Slatina care nu scria poezie dar, contrar asteptarilor, facea niste papanasi super. Sa nu ma intrebati de poezie ca eu unul nu o vad pe aici. Am zis doar sa fiu un tip dragut si sa fac conversatie.
pentru textul : Naufragiu?! deDihanie! Daca e vorba de o asa nesimtire din partea ta, chiar te rog sa vii. Vei avea o surpriza.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deA exista si a nu exista in acelasi timp, precum universul. Adica si de ce?!
pentru textul : alter ego deAceasta sa fie tema, acesta sa duca la ceea ce este alter ego? Nimic nu se pierde totul se transforma, deci dintr-un ego primordial apare un alter ego, iar din cel vechi se formeaza exteriorul, care nu e decat o senzatie a ceea ce a fost? Si acest ego neaga urmatorului ca el nu exista, in timp ce e doar o senzatie da impulsuri inca, deci ezista? Eu nu ma pot juca cu ideile fara sa pierd logica, firul. Obosesc in atentia mea si ea atentia veche e inlocuita cu una noua ce include si altceva. Ce?
singurul vers cu ceva inefabil este "să tot fi fost un pumn de nisip pe ombilic"
pentru textul : Băi, tu de când n-ai mai scris o poezie? derestul... sa fim seriosi... cind ajungi sa scrii "flăcări mistuiau urmele imposibilului" inseamna ca te-a abandonat muza de tot.
... bine scris ca şi formulări. Morala mai degrabă slabă. Cred că ar trebui să mai lucraţi la ea. Ar fi păcat să nu o faceţi.
pentru textul : Spoiler debine v-am găsit! mulţumesc pentru încurajări.cu siguranţă voi mai posta texte, sper eu, din ce în ce mai bune. :)
pentru textul : trembling deşi da, am parcurs regulamentul şi secţiunea cu întrebări şi răspunsuri. m-am conformat. :D
rog editorii sa fie mai atenti. te rog sa incadrezi textul la ce subsectiune se potriveste dar nu la colaj poetic pentru ca nu este un colaj poetic
pentru textul : o sferă bate la ușă descuze: a se citi - comunicarea asumată.
pentru textul : ziua cu ochii deschiși denu am sa comentez cometariile pentru ca nu se prea cade atita timp cit nu incalca regulamentul siteului si nici nu am avut timp ca sa le citesc pe toate. despre acest text pot spune ca ma bucura si mi se pare un gest atit curajos cit si de bun simt. curajos pentru ca iti trebuie curaj ca sa spui ce gindesti in orice situatie si desigur atunci cind evaluezi critic lucrarile altora. ii prefer intotdeauna pe acesti oameni celor care sub masca nonviolentei sau a impaciuitorismului gindesc si tac sau doar vorbesc pe la spate. si, la urma urmei ce a facut aici alina nu e un concurs ci un clasament al parerilor critice personale. ultima data cind m-am trezit din somn dreptul la exprimarea opiniei era garant pe hermeneia prin regulament. sau poate nu imi aduc eu bine aminte. si apoi am spus ca gestul e de bun simt pentru ca mi se pare cumpatat si elaborat. s-ar putea sa nu fiu de acord cu el 100% dar deocamdata eu n-am pus inca osul la munca sa citesc in integrum toate cele aprox 550 de texte postate pe hermeneia. si cu atit mai putin nu am muncit sa le compar. m-as bucura sa o faca mai multi. macar partial. de exemplu, o recenzie a experimentelor vizuale, sau a cutiei cu nisip, sau a prozelor. eu o felicit si ii multumesc lui alina. iata cineva care a vrut sa faca ceva pentru hermeneia, nu doar sa beneficieze de ea. astept si pe viitor initiative care sa promoveze critica literara sub orice forma pe hermeneia.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deVirgil, am modificat putin poemul. am retinut sugestiile tale, voi tine cont de ele. versurile "mai lasă-mi o umbră deschisă să o îmbrățișez în tăcere.", prefer sa nu le modific, nu acum. am scris poemul ascultand Enigma - "Return to inocence". multumesc pentru parere. Madim
pentru textul : Creioane sub apă deÎmi cer scuze că postez aici dar, deşi am încercat de vreo două ori, adresele de mail indicate la "Regulament" apar ca fiind invalide. Aş dori să aflu care este,
pentru textul : psalm detotuşi, perioada de aprobare sau, mă rog, respingere, a unor texte ?
Întrebarea este determinată de faptul că de vreo câteva zile aştept un semn de viaţă şi nu-i nici o problemă mai pot aştepta, dar vreau să ştiu, site-ul acesta există, e viu, are cineva grijă de texte?
Mulţam!
Cu prietenie, Sebi Ş.
35 de ani ca 3 minute...si doar un vers...ca atat pare viata intre copilarie si maturitate. Exceptional redata trecerea rapida a vremii. Ai inaripat poezia din cenusa...
Efemeritatea si un pic de tristete legitima se asaza peste poem ca un voal de nunta. La final se descopera chipul si cateva versuri ma ingenucheaza si literar si ca la o ruga pe inserat:
,,mă întreb dacă mă înțelegi
dacă mă vezi aici oprit la jumătatea drumului ca să pot îngheța
între schiță și capodoperă".
Paul, multumesc pentru acest poem! Plec privind in urma si gandindu-ma ca undeva, in cer, Dumnezeu scrie un poem de raspuns.
pentru textul : mai simplu decât un pai deAici sun de acord cu Alma... o basculă de nume înșirate. Și atunci te întrebi, "Cannes, 2001" face parte din text sau e o datare?
pentru textul : Timp baroc lîngă anotimp și infante depăcat, știam că Asztalos George parcă scrie mai bine. pare un text scris la nervi. mai bine scriai o proză. nu am auzit de verbul "a fi fripturizat". habar nu am ce înseamnă. mi-a plăcut expresia "mai șacal decît un păduche".
pentru textul : Bestial Planet deacest text. poate prea realist. mi se pare mai degrabă un reportaj prin ale cărui urme patinează,în toate direcțiile, săniile poeziei. mesaj fără echivoc îmbrăcat devreme, poate voit frust.
pentru textul : viaţa revine acasă deSărbători minunate, Ottilia.
uite kiki, vezi că se poate comenta cât de cât pe argument? Leo are treabă cu metaforele, tu poți avea cu epitetele, eu cu anacolutele și tot așa.
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deînsă, eu abia acum citesc poemul. și îmi pare foarte fain. pentru că există o maturitate a semnificației figurilor de stil, a tropilor; cu titlul nu mă prea împac eu, însă acesta nu mă împiedică să apreciez conținutul. o poezie care nu zbiară la nimeni, nu strânge de gât, ci își prezintă frumos prezentul ideii. Virgil, merge și fără foto... zic și eu.
Sapphire, îți mulțumesc pentru sugestie, voi ține cont de aceasta, ai dreptate, e versul care a tot fost lucrat și se pare că încă nu i-am găsit o formă definitivă.
pentru textul : kansas in june dedom'le dacî mai continuațî mult îmi dau lacrimili di atîta jingășii. io zîc să trieșem mai diparti.
pentru textul : Asta este... dePe mine chiar m-ai jignit, te rog să-ți ceri scuze și să gândești mai întâi apăoi să acționezi. Iată adresa de care vorbeam:http://www.hermeneia.com/poezie/3473/
pentru textul : e bună tipa deAdrian, mă bucură aprecierea ta.
Cu stimă
P.S. Felicitări pentru numirea ca editor. Cred că va aduce echilibru, polemici cordiale și în general multe beneficii site-ului. Mult succes !
pentru textul : viaţa în direct deViorel, esti bun sa recitesti (cu atentie) versul 3? fara pauze de respiratie...:)
pentru textul : rănit de vise ca de gloanțe deevident, în acest context atît de pomenit al postmodernismului, oricine poate oferi(sau conferi) definiții. și, la fel de evident, ele pot să fie în același timp și corecte și mai puțin corecte. din nou, sistemul referențial va fi invocat de fiecare. dar am citit dispus să agreez cu autorul. însă am rămas sceptic față de această distincție care ni se oferă. eu cred că este un scepticism sănătos. este adevărat, domnul gorun este foarte abil în a-și pregăti orice exit în caz de incendiu și nu uită să repete că textul (și deci teoria dînsului) nu este nici suficient și nici temeinic argumentat. întrebarea mea ar fi, ceea ce nu este argumentat ar trebui să credem așa... fără să cercetăm? sau cum facem? poate am să fiu acuzat că sînt dur dar mie mi se pare doar o joacă de-a cuvintele această pretenție de distincție terminologică. evident, se poate spune atunci că la urma urmei cuvintele, carapacea lor, nu contează. că s-a vrut să ni se transmită un logos, un contrast între concepte. well, interesant. dar atunci, vorba lui ăla din caragiale, tradare, trădare dar să știm și noi. eu nu cred că există mare diferență între har și talent, în contextul literar (sau chiar general artistic). nu mă leg de contextul originar, teologic sau biblic. nu cred că are rost. unul din motivele pentru care nu cred în teoria încercată în text este această aparentă idee de cristalizare, de definitiv. de sigur. un fel de „cineva scrie un text, dacă este vorba de acel (sau acea) cineva atunci o va face cu har”. iar „dacă este vorba despre altcineva, acel cineva cu siguranță o va face doar cu talent”. sînt sceptic în fața unui astfel de determinism. eu cred mai degrabă în „mania” inspirației poetice. cum credeau vechii greci. ceva ce nu poate fi controlat și probabil că reușeșe să se întîmple doar în măsura în care are chef și mai ales în măsura în care nu se încearcă „domesticirea” ei. tocmai de aceea, pentru că cred profund (și cred că am mai scris asta undeva) că în esență poezia este un animal sălbatic, am rezerve enorme cînd cineva îmi spune că este poet. sau cînd cineva spune despre altcineva că este poet. noi nu sîntem poeți. poezia uneori pune stăpînire pe noi. mai mult sau mai puțin. restul sînt vorbe.
pentru textul : Har şi talent decred ca am mai spus-o si in alta parte, in ce priveste forma de adresare imi poti spune tu la fel ca oricine altcineva. nu de altceva dar am senzatia ca ne-am nascut totusi in acelasi secol si n-am nevoie sa ma simt si mai "antique" decit sint
pentru textul : felii de tort deAr putea fi un pseudo-haiku - așa cum moartea este o pseudo-existență, o mereu-rămânere în inimile celor care îi iubesc pe cei dispăruți.
pentru textul : Durere deNicodeme, eu nu am vazut pe nimeni sa se "agrandizeze". Cel putin nu in contextul acesta imediat. Dar te-am vazut pe tine "bolnav de invidie" (sau de ce-o mai fi aia) de citeva ori pe sub textele mele, ca si acum de fapt, cind nu spui nimic, nu iti justifici opiniile ci doar te fandosesti ca o adolescenta histrionica pufnind si bufnind vis a vis de cum scriu sau ce scriu eu. Iar uneori chiar exprimindu-ti ofuscat dezaprobarea fata de opiniile altora care, vezi Doamne, vad altfel decit tine. Pina ai sa inveti sa te comporti si sa intri intr-o polemica de idei in mod inteligent nu cred ca se merita sa iti acord prea mare atentie. Desi trebuie sa recunosc ca ai uneori si un rol pozitiv, reusesti sa ma amuzi ca si un clown. Si chestia asta face mult uneori cind zilele sint mai sumbre. Asta cind ghidusiile tale nu ies chiar de tot in decor. In ceea ce priveste insa o eventuala receptivitate a ta cu privire la parerea altora fata de felul in care tu scrii si ce scrii, mi-am pierdut de mult nadejdea ca mai poti avea asa ceva. Nu ma exprim cu privire la cauze pentru ca le stiu. E boala grea. Mai ales cind nu o vezi.
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities deCe să-i faci, adri?! Problema e că unora le place să se mai joace şi de-a baba-oarba şi nu numai cu „viata, miros de transpiratie, de sex, de pamint, de zgura, de alcool, de fum de tigare, de.........” pe care, dacă le iei în serios, ajungi să ţi-o faci cu mâna ta ceea ce înseamnă (uneori – nu vreau să generalizez) chiar „lucru manual”. Dar şi el (d-aia n-am vrut să generalizez) când e făcut cum trebe, adică cu oarece „ludicitate poetică” se(d)uce la poezie; ca în cazul, de exemplu, al lui Geo Dumitrescu (a se vedea, printre altele, cazul în care poetul se joacă pe aeroport cu grenade(le) [„poeziei”?!]). Sau chiar al unor douămiişti mai acătării din zilele noastre. Cum tot aşa şi „joaca asta de-a baba oarba”, pe care o încriminezi în com-ul la textul de faţă, atunci când e luată în serios cu zisa „luciditate poetică”, aşa cum face Adriana, conduce şi ea la poezie. Ce să-i faci?! „Din fericire suntem toţi diferiţi” – cum zice o reclamă afişată pe o mulţime de panouri care a ajuns să mă plictisească.
pentru textul : atunci se întâmplă dePagini