Ioana, aparențele sunt înșelatoare(zici că par iritat) și se pare că n-ai citit atentă textul(presupui că am colică), din moment ce chiar din primul vers spun că VB-ul e nelocuit. Pe urmă zici de melancolie, akedie și multe altele ... să mă ferească dumnezeu - unde ai văzut așa ceva în textul de mai sus? arată-mi cu gedetul ? Uite asta eu spun că se numește „să privești atât de departe și în adâncime și mai nu știu cum, că ajungi să nu mai vezi copacii de pădure”... În felul ăsta, în scurt timp, există riscul să ajungi să ai halucinații vizuale/auditive, adică să vezi lucruri acolo unde ele nu există și să nu observi ceva ce se află chiar în preajma ta. Nu, Ioana, nu e vorba de melancolie și nici de akedie, ci de o răceală banală în mijlocul verii ... un text construit doar pe senzații și nervi, mi-ar place să-i spun „organic”, deși sunt conștient că nu e astfel decât în proporție de 57%.
În ceea ce privește versuri „sexy”, nu prea te-am văzut să folosești în comurile tale la textele altor autori asemenea „critici literare”; ceea mă face să mă gândesc că anumite cuvinte din comu-ul tă de mai sus sunt spuse la mișto ...
Și încă ceva, Ioana: nici mie nu mi se pare potrivit să stau să aștept zi de zi în stație mașina câte 30-45 de min., dar, asta e... ce să-i faci ... va trebui să mă înarmez cu răbdare și să aștept ... asta, bineînțeles, până în momentul în care, voi avea bani suficienți ca să-mi cumpăr și eu un autobuz și să circul cu autobuzul meu personal cu nr. 104 de-acasă până la servici și de la servici până acasă.
același convalescent aflat în stare de trezie
de aprox. 15 ore și 34 de minute ...
Eugen.
interesante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
Are un ton diferit față de ce am postat până acum, si tot citindu-l si recitindu-l, pierdusem orice urmă de obiectivitate... Am avut unele îndoieli la postare, deci îți mulțumesc din nou de aprecieri. Cât despre Hesse, poate că aduce cu starea din "Lupul de stepă", dar să nu facem comparații că mă simt prost. :-)
Cred că poezia asta se citește pe nerăsuflate și din cauza asta o singură lectură nu e suficientă. Prima parte e mai simplă, a doua solicită puțin cititorul prin topică. Dar cred că acolo e punctul forte, mai ales fiindcă "zorii m-au sădit în obrazul tău" sună cam prea familiar, pe când ideea ultimelor patru versuri e neașteptată și frumoasă în același timp.
Cu un titlu nu ştiu cât de potrivit (poate-mi scapă mie sugestia...), poemul îmi pare a face parte din efortul tău de a depăşi starea aceea care se instalează după ce publici o carte (mai ales prima)...Şi mi se pare că lucrurile merg bine...
O mică observaţie de limbă, totuşi: deşi multă lume (inclusiv educatoarele de grădiniţă) zice şi scrie "plastelină", corect e "plastilina".
Marina, Adriana, mulțumesc de vizite și păreri. Aveți amândouă dreptate, nici eu nu sunt satisfacut total de ce a ieșit, însa pe moment nici inspirație de îmbunătățire nu am. Lucrez la un text mai amplu de proză in trei sau poate patru părți, cred că până la sfârșitul săptămânii voi avea gata prima parte și va apărea pe pagină. Sper să fie o surpriză plăcută.
Citez, din anunțul de mai sus: "Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare." Acest anunț este postat pe 1 ianuarie și specifică faptul că, timp de 2 luni, se menține regula exclusivității textelor sau așa am înțeles eu. Acest text: http://www.hermeneia.com/proza/80/ este postat pe 2 ianuarie pe Hermeneia și pe 3 ianuarie pe alt site. Am atenționat conducerea Hermeneia în mai multe rânduri (încă de pe 3 ianuarie), însă nu mi s-a dat nici un răspuns și nu s-a luat nici o măsură, conform Regulamentului. În plus, textul apare pe prima pagină. În speranța că este de vină căsuța mea de email, prin netrimiterea mesajelor, rog să se aplice Regulamentul, fie el și provizoriu.
sună desosebit fără acele cuvinte, în plus, aş zice să găseşti un alt titlu. să eviţi repetiţia finalului în titlu (fiindcă finalul chiar acesta trebuie să fie).
inceputul nu mi se parea promitator. chiar ma gandeam sa ti sugerez sa renunti la el. insa citind, textul s a impus de la sine. frumos, uman. ps:sper ca asta nu e prima penita pe care o las in pagina ta:D
despre un interviu cu Cella Serghi poeta Cleopatra Lorinţiu își amintește că nu a fost o întîmplare de istorie literară ci una amicală.” cred că … ne-am pus pe vorbă, adică pe lucru…”
nu știu în ce împrejurare s-a săvîrșit poetica voastră “generoasă în timp real la 2 mîini” și nici nu are importanță. pentru că iată acest jurnal de facere și desfacere dincolo de nostalgie are darul să „ne miște” și nu cred că e vorba doar de mirare. cu voia voastră așa cum spuneam odată – dacă frîng pe genunchi grumazul luminii/aceasta e o durere sau o mirare?
O incarcatura de simboluri, apoi o palida incercare de adresare directa (de fapt un autentic monolog in forta), o incursiune prin cateva lumi posibile, in cateva cuvinte un poem-extemporal care la final ne spune ca "mai e ceva" ca si cum n-ar fi fost, adica, destul. Apreciez aceasta scriere ca fiind greoaie, prolixa si academica. Metafore cum ar fi (citez doar dintre primele) "neantul interval intre sunete" "carnatia sufletului e la un semiton" "zgomot al punctelor cardinale in deriva" fac lectura extrem de solicitanta. Strofa a doua incearca o adresare mai directa, cum spuneam, dar nu dureaza mult aceasta "umanizare" a poemului. "fagure din care au fugit fluturii" "nada a pestilor insirati in randuri asimetrice" vin intr-o cavalcada de expresii desprinse aproape mot-a-mot dintr-o lirica sud-americana a anilor nouazeci. Conculzie: un poem care se vrea pretentios (gomos spunem noi ardelenii) dar care, stripped to the bone, nu are aproape nimic original. Parerea mea de baietel. Andu
p.s., cred că internetul îți poate oferi detalii despre natura imanentă și transcendentă a lui Dumnezeu. nu vreau să transorm subsolul acestui text în Vrei să fii Miliardar!
mă bucur când intervii. înseamnă că rezonezi cumva la ce scriu în text.
nemulțumitului i se ia și ceea ce are... :)
stimate poete cozan, interesante inovatiile dumitale si regret ca nu se incumeta nimeni sa le comenteze, sau mai degraba sa il comenteze pe acesta. dar de la asta si pina la a ajunge sa te comentezi singur e si cale lunga si de-a dreptul amuzanta. dar ma gindesc ca poate totul vine de la vara asta torida care vad ca nu se mai ostoieste si ne infierbinta pe unii in timp ce ne tulbura gindurile la altii. ce nu inteleg eu e cum se citeste partea de jos a cercului. ca daca era pe hirtie o invirteam (ca ochii nu prea pot sa mi-i dau de-a rostogolul) dar cind e pe ecran ce face cititorul. fiindca ma gindesc ca multi inca au CRT. si chiar flat panel-ul meu tot nu il pot roti mai mult de 90 de grade. si cu restul ce fac. aaaa, acum m-am prins. deh, am facut un efort sporit (sper sa nu mi se scrinteasca ceva) si am citit si ce scrie jos. dragii mei, nu va mai osteniti, scrie tot asa. asa ca nu prea cred ca e mare pierdere daca nu puteti citi partea rasturnata a textului. sint dezamagit, atita efort si tot aia?!... macar daca era ceva, o cheie, doua chei, cu am vazut ca e argoul mai nou.
Dorine, poate tu ai vazut ceea ce eu n-am vazut! dumitru s-a ars in tigaie poate pentru faptul ca, cu ochiul lui de sticla a vazut-o intrand in baie cu altcineva.
Paul, mulțumesc. Mulțumesc și pentu că încă socotești că se merită să fii pe Hermeneia. Ca loc principal. În orice caz, textele mele le poți găsi numai aici.
Sincer pe mine nu mă deranjează umerii de tablă ai cinematografului. Interesant cum aici avem vederi deosebite.
The rhythmical but non-metrical, non-rhyming lines does not impede the reader's ability to understand the expression of your soul. For Julia and for you: "can God hear them? I guess He can"
multumesc, Profetule, pentru apreciere, dar si pentru "umila" ta parere pe care nu o consider deloc umila si nincidecum deranjanta. opinia ta chiar conteaza și este mereu binevenită, mai ales când este pe text. ultimele două strofe si mie imi pareau ca un apendice. sunt mai mult o rugaciune decât poezie, dar nu voiam sa accept acesta realitate. trebuia sa mi-o spuna cineva si iti multumesc ca mi-ai atras atentia. de fapt, mi-ai intarit cele ce intuiam. în ceea ce privește versurile "Se uită parcă în oglinda unei fântâni/Și își bea din ochii cu care privesc.", nu inteleg ce ai voit sa imi spui prin nepotrivire gramaticala. ti-as fi recunoscător dacă te-ai mai apleca o dată asupra acestei idei.
Nicio ironie, daca ati fi in locul meu ati intelege. Am o mare stima pentru Blaga. Comentariul facut de mine va sta la baza unui poem pe care il voi posta in curand. Va invidiez pentru vizita. Succese.
Ștefan, dacă tu consideri că este o pierdere de timp să porți un dialog civilizat cu membrii hermeneia, există o singură soluție; cred că o poți descoperi singur. Dar atâta vreme cât publici aici, repet, așteaptă-te să primești comentarii. Sau poate tu crezi că editorii stau toată ziua și taie frunză la câini, așteptând să mai aibă ceva de făcut pe hermeneia. Crede-mă că și mie mi-ar plăcea și să lucrez în timpul cât îți scriu acest comentariu, sau poate să îmi petrec timpul cu familia, sau să citesc sau să scriu ceva. Dar nu consider pierdere de vreme să discut cu tine. Uite doar un exemplu prin care poți jigni, Ștefan, spunându-ne că acest dialog pentru tine este o pierdere de vreme. Iar la obiect: ai primit un comentariu nefavorabil de la Virgil Titarenco. Un comentariu nefavorabil nu înseamnă jignire.Despre scrisul tău vei auzi orice, aceasta nu înseamnă că se adresează propriei tale persoane. Dar răspunsul tău, "este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma" este o jignire, pentru că sugerează că Virgil a fost lipsit de bun simț când a făcut comentariul respectiv. Nu trebuie să dai dreptate nimănui, nici măcar directorului acestui site, dar trebui să răspunzi tu cu acel bun simț pe care se pare că totuși îl apreciezi. Despre asta vorbeam. Dacă mi-ai fi spus mie în viața de zi cu zi că acorzi părerii mele atenția de bun simț care i se cuvine, adică nici una, aș fi considerat-o o jignire. La urma urmelor, nu o fi Virgil critic literar, dar nici tu, așa că părerea lui este la fel de legitimată ca și a ta. Sper la o abordare mai cu seriozitate a scopului pentru care există hermeneia, altfel suntem cu toții degeaba aici, și cu adevărat pierdem timpul.
Virgil, se spune despre o limbă vorbită că are o ortografie fonetică (sau mai precis fonemică) atunci cînd relația dintre forma scrisă și forma pronunțată este regulată, în sensul că dacă se cunoaște un set de reguli orice cuvînt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvînt vorbit poate fi scris corect. Româna este într-o bună măsură o astfel de limbă. Ştii tu vremurile Şcolii Ardelene, ale Daciei Literare (Kogălniceanu) şi Titu Maioresciene... cam pe calea asta merg eu. Când vreau, desigur:)!
moi, eu cred ca ai vrut sa spui mai mult. Dar multumesc pentru ca te-ai oprit si ai binevoit sa apreciezi acest text care pentru mine e ceva mai special. Matei, desigur fiecare cu perspectiva lui. Eu totusi ramin la parerea ca prefer un drum european in raport cu un "route 66" cu truck cu tot. Dar asa sint eu, un tip ceva mai clasic
cred că pot interveni să îmi exprim tristeţea pentru faptul că unora li s-a căşunat pe calitatea textelor din concurs (poate că şi eu am trimis unul sau mai multe, dar opiniile trebuiau să rămână intime până la sfârşitul concursului). De asemenea mă întristează gestul retragerii unui text, fiindcă la început s-a spus că ele nu pot fi retrase şi fiindcă întâmplător textul respectiv fusese unul dintre favoritele mele...da, pot afirma aceasta. Altfel apreciez iniţiativa prelungirii concursului şi recunosc că am participat doar din nevoia de a scrie, fără pretenţia că textele mele ar fi bune. Sincer şi eu cred că e necesar un număr mai mare, poate încă vreo/cel puţin şapte-zece mai acceptabile, aşa cred eu.
cred ca exista o legatura, destul de vizibila chiar: intrarea in zidul-trup al celuilalt presupune atat recunoasterea inceputului "ca doi sori", al trupului lumii, (alfa) cat si al sfarsitului-schimbare al fiintei (omega). daca textul din afara imaginii vorbeste despre relatia cu celalalt imaginea si textul din interior explica, paradoxal, posibilitatea pastrarii acestei relatii. negru pentru ca "tarana"-trupul ce suntem presupune opusul, un alb-suflet (sic) ca sa fie pus la lucru de negativ, pentru a relationa cele 2 extreme: alfa si omega. dublarea gurii poate insemna situarea eului in eul celuilalt si posibiliatea de a maneva acel nou eu, care, in fapt, e acelasi. in talpa, sarutul acelei noi si totusi vechi guri asigura pastrarea contactului cu zidul- tarana care poarte fi darmanat, adica "miscat" sau insuflat cu viata. rezulta astfel ca ambele texte devin prea concentrate iar descifrarea se face cu rosul-sangele care curge spre golgota fiecaruia. multumesc, alma :)
Iată un text “minimalist” remarcabil. Imaginea din ultima strofă te urmărşte. La concurenţă cu imaginea din poezia Adrianei, tot din ultima strofă:
„un singur lucru semăna a viu.
dar asta se-ntâmpla târziu în noapte
când liniștea-ncepea
să facă viermi.”
stimata doamna alma,
atunci când citim un text ne intereseaza mai întâi daca este scris CORECT din punct de vedere al limbii.
de-abia dupa aceea ne ocupam de emotii.
cât priveste termenul "ofticosii" sunt sigur ca este doar o scapare din partea unei distinse doamne ca dv. si
si ca, fara îndoiala, va veti cere scuze . cu cele bune.
Penița este pentru strofa a treia ce repreyint[ o poezie în sine si pentru care ai toată admirația mea: "fiecare din noi se naște cu un coș al iubirii în brațe, uneori vedem că e gol și nu mai atingem pamantul riscant - până la rai e purgatoriul fricii de tine și-atunci culegem oameni îi aruncam de-a valma în coș "
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ioana, aparențele sunt înșelatoare(zici că par iritat) și se pare că n-ai citit atentă textul(presupui că am colică), din moment ce chiar din primul vers spun că VB-ul e nelocuit. Pe urmă zici de melancolie, akedie și multe altele ... să mă ferească dumnezeu - unde ai văzut așa ceva în textul de mai sus? arată-mi cu gedetul ? Uite asta eu spun că se numește „să privești atât de departe și în adâncime și mai nu știu cum, că ajungi să nu mai vezi copacii de pădure”... În felul ăsta, în scurt timp, există riscul să ajungi să ai halucinații vizuale/auditive, adică să vezi lucruri acolo unde ele nu există și să nu observi ceva ce se află chiar în preajma ta. Nu, Ioana, nu e vorba de melancolie și nici de akedie, ci de o răceală banală în mijlocul verii ... un text construit doar pe senzații și nervi, mi-ar place să-i spun „organic”, deși sunt conștient că nu e astfel decât în proporție de 57%.
În ceea ce privește versuri „sexy”, nu prea te-am văzut să folosești în comurile tale la textele altor autori asemenea „critici literare”; ceea mă face să mă gândesc că anumite cuvinte din comu-ul tă de mai sus sunt spuse la mișto ...
Și încă ceva, Ioana: nici mie nu mi se pare potrivit să stau să aștept zi de zi în stație mașina câte 30-45 de min., dar, asta e... ce să-i faci ... va trebui să mă înarmez cu răbdare și să aștept ... asta, bineînțeles, până în momentul în care, voi avea bani suficienți ca să-mi cumpăr și eu un autobuz și să circul cu autobuzul meu personal cu nr. 104 de-acasă până la servici și de la servici până acasă.
același convalescent aflat în stare de trezie
pentru textul : Ultrasonografie dede aprox. 15 ore și 34 de minute ...
Eugen.
interesante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
pentru textul : penumbră. în loc de... deAre un ton diferit față de ce am postat până acum, si tot citindu-l si recitindu-l, pierdusem orice urmă de obiectivitate... Am avut unele îndoieli la postare, deci îți mulțumesc din nou de aprecieri. Cât despre Hesse, poate că aduce cu starea din "Lupul de stepă", dar să nu facem comparații că mă simt prost. :-)
pentru textul : Amantă spirituală deCred că poezia asta se citește pe nerăsuflate și din cauza asta o singură lectură nu e suficientă. Prima parte e mai simplă, a doua solicită puțin cititorul prin topică. Dar cred că acolo e punctul forte, mai ales fiindcă "zorii m-au sădit în obrazul tău" sună cam prea familiar, pe când ideea ultimelor patru versuri e neașteptată și frumoasă în același timp.
pentru textul : *** deCu un titlu nu ştiu cât de potrivit (poate-mi scapă mie sugestia...), poemul îmi pare a face parte din efortul tău de a depăşi starea aceea care se instalează după ce publici o carte (mai ales prima)...Şi mi se pare că lucrurile merg bine...
pentru textul : cu un acvariu în minus deO mică observaţie de limbă, totuşi: deşi multă lume (inclusiv educatoarele de grădiniţă) zice şi scrie "plastelină", corect e "plastilina".
Marina, Adriana, mulțumesc de vizite și păreri. Aveți amândouă dreptate, nici eu nu sunt satisfacut total de ce a ieșit, însa pe moment nici inspirație de îmbunătățire nu am. Lucrez la un text mai amplu de proză in trei sau poate patru părți, cred că până la sfârșitul săptămânii voi avea gata prima parte și va apărea pe pagină. Sper să fie o surpriză plăcută.
pentru textul : Clepsidră între două lumi deimagine clară. am să admir mereu astfel de imagini mai ales pentru că haiku e ceva pe care nu-l simt decât în calitate de cititor.
pentru textul : Haiku deCitez, din anunțul de mai sus: "Dar am o rugăminte (care între timp a devenit obligatorie). Pentru că nu are nici un rost să încep ceva ce să fie doar o duplicare sau o concurare cantitativă a unui alt site, vă rog să faceți tot posibilul să nu postați pe Hermeneia.com decît texte pe care nu le mai postați în altă parte. Nu mă deranjează dacă veți alege să postați foarte puțin aici din această cauză, dar nu cred că are rost și nu folosește la nimic și nimănui să duplic ceea ce face altcineva. Cel puțin o perioadă. Știu că vă cer un efort mai deosebit sau poate o alegere mai neobișnuită dar as dori lucrul acesta de la voi pentru fiecare text în primele doua luni. După aceea puteți opta să procedați cum doriți, dar în primele două luni am nevoie de acest element de clarificare." Acest anunț este postat pe 1 ianuarie și specifică faptul că, timp de 2 luni, se menține regula exclusivității textelor sau așa am înțeles eu. Acest text: http://www.hermeneia.com/proza/80/ este postat pe 2 ianuarie pe Hermeneia și pe 3 ianuarie pe alt site. Am atenționat conducerea Hermeneia în mai multe rânduri (încă de pe 3 ianuarie), însă nu mi s-a dat nici un răspuns și nu s-a luat nici o măsură, conform Regulamentului. În plus, textul apare pe prima pagină. În speranța că este de vină căsuța mea de email, prin netrimiterea mesajelor, rog să se aplice Regulamentul, fie el și provizoriu.
pentru textul : jurnal de nesomn III desună desosebit fără acele cuvinte, în plus, aş zice să găseşti un alt titlu. să eviţi repetiţia finalului în titlu (fiindcă finalul chiar acesta trebuie să fie).
pentru textul : Întoarcerea toamnei deinceputul nu mi se parea promitator. chiar ma gandeam sa ti sugerez sa renunti la el. insa citind, textul s a impus de la sine. frumos, uman. ps:sper ca asta nu e prima penita pe care o las in pagina ta:D
pentru textul : simetrii dedespre un interviu cu Cella Serghi poeta Cleopatra Lorinţiu își amintește că nu a fost o întîmplare de istorie literară ci una amicală.” cred că … ne-am pus pe vorbă, adică pe lucru…”
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur denu știu în ce împrejurare s-a săvîrșit poetica voastră “generoasă în timp real la 2 mîini” și nici nu are importanță. pentru că iată acest jurnal de facere și desfacere dincolo de nostalgie are darul să „ne miște” și nu cred că e vorba doar de mirare. cu voia voastră așa cum spuneam odată – dacă frîng pe genunchi grumazul luminii/aceasta e o durere sau o mirare?
O incarcatura de simboluri, apoi o palida incercare de adresare directa (de fapt un autentic monolog in forta), o incursiune prin cateva lumi posibile, in cateva cuvinte un poem-extemporal care la final ne spune ca "mai e ceva" ca si cum n-ar fi fost, adica, destul. Apreciez aceasta scriere ca fiind greoaie, prolixa si academica. Metafore cum ar fi (citez doar dintre primele) "neantul interval intre sunete" "carnatia sufletului e la un semiton" "zgomot al punctelor cardinale in deriva" fac lectura extrem de solicitanta. Strofa a doua incearca o adresare mai directa, cum spuneam, dar nu dureaza mult aceasta "umanizare" a poemului. "fagure din care au fugit fluturii" "nada a pestilor insirati in randuri asimetrice" vin intr-o cavalcada de expresii desprinse aproape mot-a-mot dintr-o lirica sud-americana a anilor nouazeci. Conculzie: un poem care se vrea pretentios (gomos spunem noi ardelenii) dar care, stripped to the bone, nu are aproape nimic original. Parerea mea de baietel. Andu
pentru textul : glasul tău ar putea salva paradisul dep.s., cred că internetul îți poate oferi detalii despre natura imanentă și transcendentă a lui Dumnezeu. nu vreau să transorm subsolul acestui text în Vrei să fii Miliardar!
pentru textul : nu mai deosebesc vocile demă bucur când intervii. înseamnă că rezonezi cumva la ce scriu în text.
nemulțumitului i se ia și ceea ce are... :)
Sa zicem doar ca nu am gasit inca formularea corecta.
Se poate citi si asa:
"iar tu nu te-nţelegi, nu te cunoşti, nu te explici,
însă exişti, iar asta e de-ajuns."
Poate ca repetitia dinainte clarifica faptul ca e vorba
pentru textul : poem dedespre o explicare in fata sinelui si nu in fata altora!
stimate poete cozan, interesante inovatiile dumitale si regret ca nu se incumeta nimeni sa le comenteze, sau mai degraba sa il comenteze pe acesta. dar de la asta si pina la a ajunge sa te comentezi singur e si cale lunga si de-a dreptul amuzanta. dar ma gindesc ca poate totul vine de la vara asta torida care vad ca nu se mai ostoieste si ne infierbinta pe unii in timp ce ne tulbura gindurile la altii. ce nu inteleg eu e cum se citeste partea de jos a cercului. ca daca era pe hirtie o invirteam (ca ochii nu prea pot sa mi-i dau de-a rostogolul) dar cind e pe ecran ce face cititorul. fiindca ma gindesc ca multi inca au CRT. si chiar flat panel-ul meu tot nu il pot roti mai mult de 90 de grade. si cu restul ce fac. aaaa, acum m-am prins. deh, am facut un efort sporit (sper sa nu mi se scrinteasca ceva) si am citit si ce scrie jos. dragii mei, nu va mai osteniti, scrie tot asa. asa ca nu prea cred ca e mare pierdere daca nu puteti citi partea rasturnata a textului. sint dezamagit, atita efort si tot aia?!... macar daca era ceva, o cheie, doua chei, cu am vazut ca e argoul mai nou.
pentru textul : crucile deDorine, poate tu ai vazut ceea ce eu n-am vazut! dumitru s-a ars in tigaie poate pentru faptul ca, cu ochiul lui de sticla a vazut-o intrand in baie cu altcineva.
pentru textul : dumitru compune un necrolog pentru el însuși dePaul, mulțumesc. Mulțumesc și pentu că încă socotești că se merită să fii pe Hermeneia. Ca loc principal. În orice caz, textele mele le poți găsi numai aici.
pentru textul : introfanie de toamnă I deSincer pe mine nu mă deranjează umerii de tablă ai cinematografului. Interesant cum aici avem vederi deosebite.
The rhythmical but non-metrical, non-rhyming lines does not impede the reader's ability to understand the expression of your soul. For Julia and for you: "can God hear them? I guess He can"
pentru textul : Grandma demultumesc, Profetule, pentru apreciere, dar si pentru "umila" ta parere pe care nu o consider deloc umila si nincidecum deranjanta. opinia ta chiar conteaza și este mereu binevenită, mai ales când este pe text. ultimele două strofe si mie imi pareau ca un apendice. sunt mai mult o rugaciune decât poezie, dar nu voiam sa accept acesta realitate. trebuia sa mi-o spuna cineva si iti multumesc ca mi-ai atras atentia. de fapt, mi-ai intarit cele ce intuiam. în ceea ce privește versurile "Se uită parcă în oglinda unei fântâni/Și își bea din ochii cu care privesc.", nu inteleg ce ai voit sa imi spui prin nepotrivire gramaticala. ti-as fi recunoscător dacă te-ai mai apleca o dată asupra acestei idei.
pentru textul : Rugă secundă deFrumos şi-aici, Paul. Să-ţi trăiască forţa comparaţiilor!
pentru textul : dj remember II deNicio ironie, daca ati fi in locul meu ati intelege. Am o mare stima pentru Blaga. Comentariul facut de mine va sta la baza unui poem pe care il voi posta in curand. Va invidiez pentru vizita. Succese.
pentru textul : Popas acasă la Blaga deCred că teama de care vorbeşti, Călin, e un soldat roman care are numele autorului. Sau trebuie inventat.
pentru textul : îmi place mai ales să îi răstignesc deȘtefan, dacă tu consideri că este o pierdere de timp să porți un dialog civilizat cu membrii hermeneia, există o singură soluție; cred că o poți descoperi singur. Dar atâta vreme cât publici aici, repet, așteaptă-te să primești comentarii. Sau poate tu crezi că editorii stau toată ziua și taie frunză la câini, așteptând să mai aibă ceva de făcut pe hermeneia. Crede-mă că și mie mi-ar plăcea și să lucrez în timpul cât îți scriu acest comentariu, sau poate să îmi petrec timpul cu familia, sau să citesc sau să scriu ceva. Dar nu consider pierdere de vreme să discut cu tine. Uite doar un exemplu prin care poți jigni, Ștefan, spunându-ne că acest dialog pentru tine este o pierdere de vreme. Iar la obiect: ai primit un comentariu nefavorabil de la Virgil Titarenco. Un comentariu nefavorabil nu înseamnă jignire.Despre scrisul tău vei auzi orice, aceasta nu înseamnă că se adresează propriei tale persoane. Dar răspunsul tău, "este doar o parere subiectiva de care o sa tin seama in limita bunului simt. adica sub nico forma" este o jignire, pentru că sugerează că Virgil a fost lipsit de bun simț când a făcut comentariul respectiv. Nu trebuie să dai dreptate nimănui, nici măcar directorului acestui site, dar trebui să răspunzi tu cu acel bun simț pe care se pare că totuși îl apreciezi. Despre asta vorbeam. Dacă mi-ai fi spus mie în viața de zi cu zi că acorzi părerii mele atenția de bun simț care i se cuvine, adică nici una, aș fi considerat-o o jignire. La urma urmelor, nu o fi Virgil critic literar, dar nici tu, așa că părerea lui este la fel de legitimată ca și a ta. Sper la o abordare mai cu seriozitate a scopului pentru care există hermeneia, altfel suntem cu toții degeaba aici, și cu adevărat pierdem timpul.
pentru textul : toaca este acum în perioada sistolă deVirgil, se spune despre o limbă vorbită că are o ortografie fonetică (sau mai precis fonemică) atunci cînd relația dintre forma scrisă și forma pronunțată este regulată, în sensul că dacă se cunoaște un set de reguli orice cuvînt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvînt vorbit poate fi scris corect. Româna este într-o bună măsură o astfel de limbă. Ştii tu vremurile Şcolii Ardelene, ale Daciei Literare (Kogălniceanu) şi Titu Maioresciene... cam pe calea asta merg eu. Când vreau, desigur:)!
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară demoi, eu cred ca ai vrut sa spui mai mult. Dar multumesc pentru ca te-ai oprit si ai binevoit sa apreciezi acest text care pentru mine e ceva mai special. Matei, desigur fiecare cu perspectiva lui. Eu totusi ramin la parerea ca prefer un drum european in raport cu un "route 66" cu truck cu tot. Dar asa sint eu, un tip ceva mai clasic
pentru textul : memento I decred că pot interveni să îmi exprim tristeţea pentru faptul că unora li s-a căşunat pe calitatea textelor din concurs (poate că şi eu am trimis unul sau mai multe, dar opiniile trebuiau să rămână intime până la sfârşitul concursului). De asemenea mă întristează gestul retragerii unui text, fiindcă la început s-a spus că ele nu pot fi retrase şi fiindcă întâmplător textul respectiv fusese unul dintre favoritele mele...da, pot afirma aceasta. Altfel apreciez iniţiativa prelungirii concursului şi recunosc că am participat doar din nevoia de a scrie, fără pretenţia că textele mele ar fi bune. Sincer şi eu cred că e necesar un număr mai mare, poate încă vreo/cel puţin şapte-zece mai acceptabile, aşa cred eu.
pentru textul : despre Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” decred ca exista o legatura, destul de vizibila chiar: intrarea in zidul-trup al celuilalt presupune atat recunoasterea inceputului "ca doi sori", al trupului lumii, (alfa) cat si al sfarsitului-schimbare al fiintei (omega). daca textul din afara imaginii vorbeste despre relatia cu celalalt imaginea si textul din interior explica, paradoxal, posibilitatea pastrarii acestei relatii. negru pentru ca "tarana"-trupul ce suntem presupune opusul, un alb-suflet (sic) ca sa fie pus la lucru de negativ, pentru a relationa cele 2 extreme: alfa si omega. dublarea gurii poate insemna situarea eului in eul celuilalt si posibiliatea de a maneva acel nou eu, care, in fapt, e acelasi. in talpa, sarutul acelei noi si totusi vechi guri asigura pastrarea contactului cu zidul- tarana care poarte fi darmanat, adica "miscat" sau insuflat cu viata. rezulta astfel ca ambele texte devin prea concentrate iar descifrarea se face cu rosul-sangele care curge spre golgota fiecaruia. multumesc, alma :)
pentru textul : crucile deIată un text “minimalist” remarcabil. Imaginea din ultima strofă te urmărşte. La concurenţă cu imaginea din poezia Adrianei, tot din ultima strofă:
pentru textul : traces de„un singur lucru semăna a viu.
dar asta se-ntâmpla târziu în noapte
când liniștea-ncepea
să facă viermi.”
stimata doamna alma,
pentru textul : Un lup tăiat în jumate deatunci când citim un text ne intereseaza mai întâi daca este scris CORECT din punct de vedere al limbii.
de-abia dupa aceea ne ocupam de emotii.
cât priveste termenul "ofticosii" sunt sigur ca este doar o scapare din partea unei distinse doamne ca dv. si
si ca, fara îndoiala, va veti cere scuze . cu cele bune.
Penița este pentru strofa a treia ce repreyint[ o poezie în sine si pentru care ai toată admirația mea: "fiecare din noi se naște cu un coș al iubirii în brațe, uneori vedem că e gol și nu mai atingem pamantul riscant - până la rai e purgatoriul fricii de tine și-atunci culegem oameni îi aruncam de-a valma în coș "
pentru textul : fals jurnal de duminică dePagini