"Cercetătorii în domeniul etnografiei și al folclorului au descoperit că datina colindatului are rădăcini romane..." Datina colindatului are radacini ceresti. Luca 2:8-20 cuprinde, in mare, originea colindului. - ingerul Domnului este trimis cu "Vestea Buna" pe campiile Betleemului; - o multime de oaste cereasca s-a unit cu ingerul, laudand pe Dumnezeu si zicand: " Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui"; -dupa plecarea ingerilor, pastorii au zis unii catre altii: "haidem sa mergem, sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut de cunoscut Domnul". Dupa ce L-au vazut au istorisit ce li se spusese despre Prunc. - pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu... Ca si data a nasterii Sale, Cristos nu putea fi nascut in Ianuarie si nici in Decembrie, pentru ca Dumnezeu nu opereaza dupa calendarul iulian sau gregorian, El opereaza dupa calendarul Sau, care isi are oglindirea in calendarul ebraic. Probabil Rosh Hashanah, inceputul anului nou ebraic, cand la Templu dadeau buluc inchinatori din toata Iudeea si de peste hotare, aceasta fiind si explicatia aglomeratiei si a lipsei de cazare in Ierusalim si prin imprejurimi. Hanul a fost supraaglomerat, n-a fost loc decat in pestera, la vite. Apoi Cristos trebuia sa aduca "anul de indurare" al lui Dumnezeu, profetit in Isaia... Ah, sunt asa de multe de spus despre toate acestea, cari n-au prea mare importanta! Importanta e nasterea in sine, pentru care putem sa spunem: "O, ce veste minunată!" Sa cantam toti cu ingerii...
Cristina, poți face un fel cronică sau jurnal de eveniment iar pozele le poți insera acolo cu html. in mod normal le poți depozita pe un site ca photobucket sau tinypic dar daca ai probleme mi le poți trimite pe adresa site-ului si dupa ce le depozitez iti trimit link-urile dar mi se pare mai incomod.
Ei, am văzut că-i doar un prolog, dar așa mă așteptam eu, din prolog, să fim mai mult solicitați. Poate că însă aveți dreptate cu momentele de relaxare, mi-a dat mie cineva de înțeles că, atunci când comentez, nu mă mai gândesc și la alți cititori. Interesul a fost stârnit, aștept (ne)răbdătoare "nașterea" discuției.
Este o antologie editata in limba franceza ce ofera cititorului francofon un parcurs unic prin literatura avantgardistilor romani in contextul european. Multumesc.
Cotidianul si poate imaginarul barbatului intre gâl-gâl si tic-tac spre eliberatorul bum bum... o poveste despre plictis, cautarea rostului lucrurilor scrisa intr-un registru ludic... daca te ajuta cu ceva gandeste-te ca se poate si mai rau... Ahasverus cu siguranta ca nu mai gaseste alinare nici macar in acel mantuitor aer.
"problemă a raportării la texte de acest gen" - din păcate acest silogism a făcut carieră în trusa de argumente a celor care nu au talent sau abilitate artistică. e atît de uzitat încît e realmente sinonim cu a spune „n-am talent, dau cu bîta-n baltă, dar nu aveți cum să-mi demonstrați lipsa talentului pentru că nu-l puteți înțelege.”
yester, mi-ai făcut ziua! încă puțin și uit că e sesiune. :) Textul e rezultatul modalității mele preferate de a scrie, dintr-o bucată (suprimă timpii de cenzură) recitind doar la sfîrșit ca să corectez greșelile, să adaug diacritice, să mai schimb cîte un cuvînt, plicticoșenii de genul ăsta. Din cauza asta, dar și pentru că am considerat mereu hermeneia ca fiind cel mai strict dintre site-urile pe care activez, cu cele mai înalte pretenții... aprecierea ta nu poate decît să mă bucure enorm.
Ovidiu, eu am convingerea că am postat un comentariu foarte la obiect și suficient de clar. Mai mult decât atât, avem pretenția că suntem cu toții oameni maturi care știu să facă față criticii, fără a se teme că există ceva dedesubturi ascunse. N-am vrut să spun nimic mai mult decât ce am spus, victimizarea nu vă pune deloc într-o poziție avantajoasă. Ceea ce este însă perfect adevărat este, așa cum a subliniat și Virgil, că oricine postează pe hermeneia trebuie să se aștepte la păreri deosebit de critice, și să încerce să se folosească de asta. Cum alegi să te folosești sau nu, e numai alegerea ta. Singura consecință ar fi, dacă nu te interesează ce avem noi de spus aici pe hermeneia despre scrierile tale, că, fie noi toți suntem complet pe lângă ce înseamnă poezie (ceea ce, teoretic, e posibil, dar atunci nu văd de ce te-ar mai interesa părerile noastre), fie tu vei continua să scrii la fel de slab, și atunci mă întreb de ce mai scrii. Oricât ți-ar părea de greu de crezut, îți garantez că toți care scriem aici am trecut prin faza "scriu pentru că nu am încotro", "nu eu caut scrisul, el mă caută pe mine". Etapa următoare ar fi "nu primesc tot ceea ce mi se oferă, pot să triez". Părerea mea, și subliniez asta, Ovidiu, părerea mea personală este că, până când nu devii cel mai drastic critic al tău, nu vei reuși să scrii mai bine. Iar dacă din asta vei înțelege că trebuie să accepți ORICE critică, iar nu citești cu atenție. Când vei putea să fii cel mai drastic critic al tău, vei ști și să aperi ceea ce tu consideri că merită să fie apărat și îi faci pe ceilalți să vadă. Mai departe, despre limbaj: ciclul "Arama" - în toți anii de când merg la biserică și la mănăstiri prin țară, nu am auzi un preot vorbind despre "urbe", de exemplu. Să nu confundăm limbajul strict bisericesc, care, da, este încărcat de așa-zise arhaisme (deși, dacă îl citești pe Părintele Stăniloae, de exemplu, vei constata că în unele scrieri limbajul este simplu, apropiat omului de rând, în discursurile sale teologice însă, vei avea nevoie de ceva dicționare la îndemână...), cu universul poetic care se centrează pe viața trăită religios. Referitor la interacțiunea cu hermeneia. Nu cred că sunt mulți pe aici cu pretenții de critic literar. Nu ne-am pus nici unul eticheta aceasta. De aceea te încurajez încă o dată, citește-i pe ceilalți și încearcă să comentezi. Este clar de ce te îndemn asta: îți va spori capacitatea de percepție și, mai important, exact spiritul critic despre care vorbeam. Este un exercițiu, nimic mai mult, pe care îl vei putea folosi apoi pentru tine. De citit am citit tot ce ai postat, nu este nevoie să comentez sub fiecare text însă. Iar atâta vreme cât nu precizez că ai încălcat în vreun fel regulamentul, poți fi sigur că orice intervenții ale mele sunt doar în calitate de membru al acestui site. La fel ca și tine. Cam atât deocamdată și te asigur că plictiseala nu intră în discuție atâta vreme cât dialogul va fi civilizat și la obiect.
Cred că finalul salvează totul și pentru acest lucru e nevoie de câteva versuri statice, cum sunt cele dinainte. Finalul emoționează încât e nevoie să recitești totul. Aș atașa o imagine textului. Una nedefinită, precum marginile orașului cu "câte un crăciun fără nume".
Cred că e genul de text care te prinde fără să ştii cu ce - mijloacele artistice, substanţa, decupajul/ puzzle-ul deatic...?
Oricum, sunt nişte fragmente remarcabile aici. Şi din acest motv, nu mai spun nimic despre slashuri sau despre titlu.
Virgil, mă simt bine în spațiul poeziei de inspirație populară, chair dacă rigoarea metricii scurte presupune foarte mare atenție din cauza cuvântului sau sintagmelor scurte care devin vers. Penița mă onorează!
alma, mulțumesc pentru trecere! de locurile comune parcă nu mai scăpăm, așa că să mi se îngăduie și acestea! pentru metroul pustiu, vezi explicația din comentariul adresat lui Virgil.
Idee bună însă o prozodie care lasă de dorit.
Incipitul are toate șansele să facă de fapt cititorul să 'părăsească' lectura foarte repede. Adevărat, mai apoi poemul își revine, devine tot mai interesant pe măsură ce trec versurile de parcă autorul se încălzește scriind tot mai bine la fel cum pofta vine mâncând și culminând cu un final simbolic destul de reușit.
Însă incipitul este foarte slab, de alfabet poetic și ruinează poemul, părerea mea.
Margas
dinu, dragul meu, tu chiar nu vezi cît ești de ridicol cînd îți (auto)dai atîta importanță? tu chiar crezi că interesează pe cineva cît de prețios este timpul tău de parcă al nostru ar fi de mîna a doua.. apoi, tu chiar crezi că părerile tale au chiar așa o mare valoare? iar dacă vorbești de șlefuire, eu tot n-am înțeles, tu „șlefuiești”(sic!) pe alții (adică pe amărîții de noi) iar noi trebuie să stăm cuminți și să dăm ascultare valoroaselor tale îndrumări? tu chiar nu îți dai seama că e absolut ridicol modul în care pui problema? dar trec peste asta. la urma urmei, dacă preferi să fii clown e ok cu mine. au mai fost și alții. vor mai veni și alții. cu aplombul ăsta cărturăresc de atotcunoscători în ale poeziei și literaturii. pînă una alta eu ți-am pus o întrebare care avea enorm de multă legătură cu modul tău înțepenit de a te apropia de poezie. dar nu ai catadicsit să răspunzi. probabil este de la faptul că singura persoană care are într-adevăr ceva valoros de spus în ce privește poezia ești tu. no problem, am înțeles.
Mă așteptam la o altă atmosferă care să mă ducă direct acolo (eu știam de Lyggia). Rămân la părerea că ar mai trebui să coși ceva aripi la primele două strofe. Ceva lumină. Merită. Voi reveni.
Comentariul ”pe metru pătrat” nu se mai poate aplica aici, deoarece e vorba de un cu totul alt nivel al scriiturii.
Există aici voci mai avizate decât a mea, dar îndrăznesc să spun că suntem martorii unui condei autentic de prozator, vocea auctorială e foarte sigură și fără a se implica afectiv în soarta personajelor, își impune o anumită distanțare de la care relatarea își împrumută credibilitate și cursivitate.
Cititorul se mișcă ușor prin text, dar rămâne prins în mrejele lui.
Citesc şi tac...
Remarc versurile:
,,mi-e dor de copacii din mamre după cum mi-e dor să Îți spăl
cana în care a mai rămas puțin must cald spune-mi de ce nu pot
avea un copil să îl văd mândru de Tine și de poporul Tău"
şi
,,trebuie să ridic fruntea către reclama la cer care îmi cântă în
fiecare dimineață de la ea până la moarte am să mă retrag într-o
carte și îi voi cuceri dragostea entru că nimeni nu iubește
cum iubesc cărțile iar din ele se nasc prunci cu buze aurii"
Când cineva se roagă aşa, îngenunchez şi eu şi murmur rugăminţi spre Cer până mi se auresc buzele şi sufletul...
Paul, fie ca Rugăciune(2) să fie una de mulţumire la răspunsul primit...
Imi place acest experiment, in fond orice poem este un experiment prin care gandurile sunt transformate in imagini si mai apoi in cuvinte. Textul miroase a revolutie, V for Vendetta.Ai aici o strofa care spune multe, pentru cineva care a citit si care poate intelege.
am pus ici colo câte o cărămidă
dar meşterii nu mă prindeau în nici o echipă
şi-atunci mă afuriseau crezându-mă iscoada zeilor
Sau, dupa cum bine spunea James Allen: "Les compositeurs, les sculpteurs, les peintres, les poètes, les prophètes, les sages sont tous les bâtisseurs d’un au-delà, les architectes du paradis. Le monde est beau, parce qu’ils ont vécu; sans eux, l’humanité laborieuse périrait."
In cazul nostru, autorul schimba paradisul pe un labirint. O stare de fapt, mai apropiata de sine decat de aspiratie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"Cercetătorii în domeniul etnografiei și al folclorului au descoperit că datina colindatului are rădăcini romane..." Datina colindatului are radacini ceresti. Luca 2:8-20 cuprinde, in mare, originea colindului. - ingerul Domnului este trimis cu "Vestea Buna" pe campiile Betleemului; - o multime de oaste cereasca s-a unit cu ingerul, laudand pe Dumnezeu si zicand: " Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui"; -dupa plecarea ingerilor, pastorii au zis unii catre altii: "haidem sa mergem, sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut de cunoscut Domnul". Dupa ce L-au vazut au istorisit ce li se spusese despre Prunc. - pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu... Ca si data a nasterii Sale, Cristos nu putea fi nascut in Ianuarie si nici in Decembrie, pentru ca Dumnezeu nu opereaza dupa calendarul iulian sau gregorian, El opereaza dupa calendarul Sau, care isi are oglindirea in calendarul ebraic. Probabil Rosh Hashanah, inceputul anului nou ebraic, cand la Templu dadeau buluc inchinatori din toata Iudeea si de peste hotare, aceasta fiind si explicatia aglomeratiei si a lipsei de cazare in Ierusalim si prin imprejurimi. Hanul a fost supraaglomerat, n-a fost loc decat in pestera, la vite. Apoi Cristos trebuia sa aduca "anul de indurare" al lui Dumnezeu, profetit in Isaia... Ah, sunt asa de multe de spus despre toate acestea, cari n-au prea mare importanta! Importanta e nasterea in sine, pentru care putem sa spunem: "O, ce veste minunată!" Sa cantam toti cu ingerii...
pentru textul : O, ce veste minunată! deŢi-ai terminat de făcut cele două pagini de liniuţe, margas?
pentru textul : Tratat despre dragoste, pulovere şi fluturi deCristina, poți face un fel cronică sau jurnal de eveniment iar pozele le poți insera acolo cu html. in mod normal le poți depozita pe un site ca photobucket sau tinypic dar daca ai probleme mi le poți trimite pe adresa site-ului si dupa ce le depozitez iti trimit link-urile dar mi se pare mai incomod.
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deDar de ce nu ai putut da premiul, Andule? Ai avut doua maini stangi si la premiere, se pare!
pentru textul : feng shui în lucernă deEi, am văzut că-i doar un prolog, dar așa mă așteptam eu, din prolog, să fim mai mult solicitați. Poate că însă aveți dreptate cu momentele de relaxare, mi-a dat mie cineva de înțeles că, atunci când comentez, nu mă mai gândesc și la alți cititori. Interesul a fost stârnit, aștept (ne)răbdătoare "nașterea" discuției.
pentru textul : Brainstorming torpilă – Prolog la o eventuală discuție (virtuală) despre Zen demai putin ultimul vers care in opinia mea strica totul fortind un melodramatic pe care ai reusit sa il eviti pina acolo
pentru textul : patul în formă de gondolă deEste o antologie editata in limba franceza ce ofera cititorului francofon un parcurs unic prin literatura avantgardistilor romani in contextul european. Multumesc.
pentru textul : « Réhabilitation du rêve. Une anthologie de l’Avant-garde roumaine » - Ion Pop deCotidianul si poate imaginarul barbatului intre gâl-gâl si tic-tac spre eliberatorul bum bum... o poveste despre plictis, cautarea rostului lucrurilor scrisa intr-un registru ludic... daca te ajuta cu ceva gandeste-te ca se poate si mai rau... Ahasverus cu siguranta ca nu mai gaseste alinare nici macar in acel mantuitor aer.
pentru textul : no satisfaction de...Ilinca ramâne Ilica, totuși!:)
pentru textul : Lansarea "Oublier en avant/Uitarea dinainte" – Marlena Braester de"problemă a raportării la texte de acest gen" - din păcate acest silogism a făcut carieră în trusa de argumente a celor care nu au talent sau abilitate artistică. e atît de uzitat încît e realmente sinonim cu a spune „n-am talent, dau cu bîta-n baltă, dar nu aveți cum să-mi demonstrați lipsa talentului pentru că nu-l puteți înțelege.”
pentru textul : răscruce deyester, mi-ai făcut ziua! încă puțin și uit că e sesiune. :) Textul e rezultatul modalității mele preferate de a scrie, dintr-o bucată (suprimă timpii de cenzură) recitind doar la sfîrșit ca să corectez greșelile, să adaug diacritice, să mai schimb cîte un cuvînt, plicticoșenii de genul ăsta. Din cauza asta, dar și pentru că am considerat mereu hermeneia ca fiind cel mai strict dintre site-urile pe care activez, cu cele mai înalte pretenții... aprecierea ta nu poate decît să mă bucure enorm.
pentru textul : despre arhangheli neglijenți deOvidiu, eu am convingerea că am postat un comentariu foarte la obiect și suficient de clar. Mai mult decât atât, avem pretenția că suntem cu toții oameni maturi care știu să facă față criticii, fără a se teme că există ceva dedesubturi ascunse. N-am vrut să spun nimic mai mult decât ce am spus, victimizarea nu vă pune deloc într-o poziție avantajoasă. Ceea ce este însă perfect adevărat este, așa cum a subliniat și Virgil, că oricine postează pe hermeneia trebuie să se aștepte la păreri deosebit de critice, și să încerce să se folosească de asta. Cum alegi să te folosești sau nu, e numai alegerea ta. Singura consecință ar fi, dacă nu te interesează ce avem noi de spus aici pe hermeneia despre scrierile tale, că, fie noi toți suntem complet pe lângă ce înseamnă poezie (ceea ce, teoretic, e posibil, dar atunci nu văd de ce te-ar mai interesa părerile noastre), fie tu vei continua să scrii la fel de slab, și atunci mă întreb de ce mai scrii. Oricât ți-ar părea de greu de crezut, îți garantez că toți care scriem aici am trecut prin faza "scriu pentru că nu am încotro", "nu eu caut scrisul, el mă caută pe mine". Etapa următoare ar fi "nu primesc tot ceea ce mi se oferă, pot să triez". Părerea mea, și subliniez asta, Ovidiu, părerea mea personală este că, până când nu devii cel mai drastic critic al tău, nu vei reuși să scrii mai bine. Iar dacă din asta vei înțelege că trebuie să accepți ORICE critică, iar nu citești cu atenție. Când vei putea să fii cel mai drastic critic al tău, vei ști și să aperi ceea ce tu consideri că merită să fie apărat și îi faci pe ceilalți să vadă. Mai departe, despre limbaj: ciclul "Arama" - în toți anii de când merg la biserică și la mănăstiri prin țară, nu am auzi un preot vorbind despre "urbe", de exemplu. Să nu confundăm limbajul strict bisericesc, care, da, este încărcat de așa-zise arhaisme (deși, dacă îl citești pe Părintele Stăniloae, de exemplu, vei constata că în unele scrieri limbajul este simplu, apropiat omului de rând, în discursurile sale teologice însă, vei avea nevoie de ceva dicționare la îndemână...), cu universul poetic care se centrează pe viața trăită religios. Referitor la interacțiunea cu hermeneia. Nu cred că sunt mulți pe aici cu pretenții de critic literar. Nu ne-am pus nici unul eticheta aceasta. De aceea te încurajez încă o dată, citește-i pe ceilalți și încearcă să comentezi. Este clar de ce te îndemn asta: îți va spori capacitatea de percepție și, mai important, exact spiritul critic despre care vorbeam. Este un exercițiu, nimic mai mult, pe care îl vei putea folosi apoi pentru tine. De citit am citit tot ce ai postat, nu este nevoie să comentez sub fiecare text însă. Iar atâta vreme cât nu precizez că ai încălcat în vreun fel regulamentul, poți fi sigur că orice intervenții ale mele sunt doar în calitate de membru al acestui site. La fel ca și tine. Cam atât deocamdată și te asigur că plictiseala nu intră în discuție atâta vreme cât dialogul va fi civilizat și la obiect.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deCred că finalul salvează totul și pentru acest lucru e nevoie de câteva versuri statice, cum sunt cele dinainte. Finalul emoționează încât e nevoie să recitești totul. Aș atașa o imagine textului. Una nedefinită, precum marginile orașului cu "câte un crăciun fără nume".
pentru textul : crăciun fără nume de"Probabil ca s-ar fi putut construi mai mult pe asta."
pentru textul : Piața de flori dePentru mai multa veridicitate, pentru cei interesați, atasez link-ul catre unul din seria de texte publicate la vremea respectiva. http://www.ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news/ultimul_drum_109693.html
pentru textul : despre moarte și alte fleacuri III deCred că e genul de text care te prinde fără să ştii cu ce - mijloacele artistice, substanţa, decupajul/ puzzle-ul deatic...?
pentru textul : and you gave me the poison/and you gave me the lullaby deOricum, sunt nişte fragmente remarcabile aici. Şi din acest motv, nu mai spun nimic despre slashuri sau despre titlu.
Penita mi-o acord mie ca mi-a mai ramas macar dreptul asta.
pentru textul : amnistie de decembrie deVirgil, mă simt bine în spațiul poeziei de inspirație populară, chair dacă rigoarea metricii scurte presupune foarte mare atenție din cauza cuvântului sau sintagmelor scurte care devin vers. Penița mă onorează!
pentru textul : ne lut denicodem, că ești într-un juriu sau la o catedră, nu cred că interesează pe nimeni delirul tău...
pentru textul : de dimineaţă depovestește-mi despre copilăria ta:)!
"o noapte de taina" care se vrea cuminte si...tu n-o vrei. Remarc ultima strofa. cele bune.
pentru textul : dintre toate durerile am ales așteptarea dealma, mulțumesc pentru trecere! de locurile comune parcă nu mai scăpăm, așa că să mi se îngăduie și acestea! pentru metroul pustiu, vezi explicația din comentariul adresat lui Virgil.
pentru textul : Forme de empatie deIdee bună însă o prozodie care lasă de dorit.
pentru textul : fără cuvinte deIncipitul are toate șansele să facă de fapt cititorul să 'părăsească' lectura foarte repede. Adevărat, mai apoi poemul își revine, devine tot mai interesant pe măsură ce trec versurile de parcă autorul se încălzește scriind tot mai bine la fel cum pofta vine mâncând și culminând cu un final simbolic destul de reușit.
Însă incipitul este foarte slab, de alfabet poetic și ruinează poemul, părerea mea.
Margas
Interesant, ce sa zic. Oricum, nu ne egalati :)).
pentru textul : începutul dedinu, dragul meu, tu chiar nu vezi cît ești de ridicol cînd îți (auto)dai atîta importanță? tu chiar crezi că interesează pe cineva cît de prețios este timpul tău de parcă al nostru ar fi de mîna a doua.. apoi, tu chiar crezi că părerile tale au chiar așa o mare valoare? iar dacă vorbești de șlefuire, eu tot n-am înțeles, tu „șlefuiești”(sic!) pe alții (adică pe amărîții de noi) iar noi trebuie să stăm cuminți și să dăm ascultare valoroaselor tale îndrumări? tu chiar nu îți dai seama că e absolut ridicol modul în care pui problema? dar trec peste asta. la urma urmei, dacă preferi să fii clown e ok cu mine. au mai fost și alții. vor mai veni și alții. cu aplombul ăsta cărturăresc de atotcunoscători în ale poeziei și literaturii. pînă una alta eu ți-am pus o întrebare care avea enorm de multă legătură cu modul tău înțepenit de a te apropia de poezie. dar nu ai catadicsit să răspunzi. probabil este de la faptul că singura persoană care are într-adevăr ceva valoros de spus în ce privește poezia ești tu. no problem, am înțeles.
pentru textul : poezie pe (contra)sens deMă așteptam la o altă atmosferă care să mă ducă direct acolo (eu știam de Lyggia). Rămân la părerea că ar mai trebui să coși ceva aripi la primele două strofe. Ceva lumină. Merită. Voi reveni.
pentru textul : centrul lumei deComentariul ”pe metru pătrat” nu se mai poate aplica aici, deoarece e vorba de un cu totul alt nivel al scriiturii.
Există aici voci mai avizate decât a mea, dar îndrăznesc să spun că suntem martorii unui condei autentic de prozator, vocea auctorială e foarte sigură și fără a se implica afectiv în soarta personajelor, își impune o anumită distanțare de la care relatarea își împrumută credibilitate și cursivitate.
Cititorul se mișcă ușor prin text, dar rămâne prins în mrejele lui.
pentru textul : am evadat un timp (2) de*am uitat sa precizez ca tabloul imi apartine si se numeste ,,eolienele''-
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea deCitesc şi tac...
Remarc versurile:
,,mi-e dor de copacii din mamre după cum mi-e dor să Îți spăl
cana în care a mai rămas puțin must cald spune-mi de ce nu pot
avea un copil să îl văd mândru de Tine și de poporul Tău"
şi
,,trebuie să ridic fruntea către reclama la cer care îmi cântă în
fiecare dimineață de la ea până la moarte am să mă retrag într-o
carte și îi voi cuceri dragostea entru că nimeni nu iubește
cum iubesc cărțile iar din ele se nasc prunci cu buze aurii"
Când cineva se roagă aşa, îngenunchez şi eu şi murmur rugăminţi spre Cer până mi se auresc buzele şi sufletul...
pentru textul : rugăciune (1) dePaul, fie ca Rugăciune(2) să fie una de mulţumire la răspunsul primit...
Adriana, hai că n-o fi atât de bună, dar mulțumesc pentru semn.
pentru textul : Cele o mie de lucruri deImi place acest experiment, in fond orice poem este un experiment prin care gandurile sunt transformate in imagini si mai apoi in cuvinte. Textul miroase a revolutie, V for Vendetta.Ai aici o strofa care spune multe, pentru cineva care a citit si care poate intelege.
am pus ici colo câte o cărămidă
dar meşterii nu mă prindeau în nici o echipă
şi-atunci mă afuriseau crezându-mă iscoada zeilor
Sau, dupa cum bine spunea James Allen: "Les compositeurs, les sculpteurs, les peintres, les poètes, les prophètes, les sages sont tous les bâtisseurs d’un au-delà, les architectes du paradis. Le monde est beau, parce qu’ils ont vécu; sans eux, l’humanité laborieuse périrait."
In cazul nostru, autorul schimba paradisul pe un labirint. O stare de fapt, mai apropiata de sine decat de aspiratie.
pentru textul : casa labirint dePagini