povestea aceea am desenat-o demult
pe un contrast alb-negru de pe cutia de puzzle
și ca să n-o-nțelegi am tăiat- o- n bucăți
îmbinând plictiseala nostalgia și ceva răbdare

n-aveai cum să le vezi
fiindcă le-amestecasem cu grijă mereu
înlocuisem chiar și culorile
verdele cu marea așteptare a răsăritului
albastrul cu iarba cerului scăldând asfințitul
și roșul cu tot ce- a mai rămas necolorat prin peisaj

la sfârșit mi-a fost greu până și mie să mai înțeleg ceva
și de-atunci a- nceput lungul drum numit așteptare

de la o vreme mă plictisisem de atâtea nuanțe
prea erau încurcate toate gândurile
mi-aș fi dorit să le-nțelegi chiar dacă ar fi putut să doară

acum mă-ntreb ce-ar fi
și cât ai putea cuprinde din mine
când ai lipi toate acele benzi desenate

și cum ai arăta cu ele lipite
peste marginea gândului tău