- Mă gândesc că totul a început cu o frustrare, el nu era el... dormea sau cum... ce zici?
- Să fie luna roz de vină pentru șamponul său ultraoxidat?
- Și totuși norii păreau de carton mulat pe corp, tu ai văzut culorile, erau roz, tu zici că mov?
- Să fie îndoială că cineva folosea norii pe post de batiste, așa cum am învățat din nepoți-strănepoți?
Ce simt eu pentru tine
Nu e talaz vorbit de oceane malurilor leneşe,
Nu e ţipăt de ceruri spintecate,
Nu e miros de roză aninat ȋn plete de copilă.
Ce simt eu pentru tine
E cursă de melci pe o carcasă de dud,
E glas de pensulă captivă ȋntre două margini de pânză,
E fir ȋncâlcit de nisip ȋn clepsidră.
Timpul curge…
Având în vedere climatul politic, economic și mai ales social din casa noastră (vrem nu vrem) România, propun Consiliului site-ului organizarea unei întreceri de umor și ironie (eventual sub formă de epigramă, și ca să mai revigorăm acest gen, de ce nu? dar nu obligatoriu) la adresa situației politice, a așa-ziselor schimbări din Românica noastră dragă.
Cred că ar fi de datoria noastră, ca iubitori/iubitoare de cuvânt, să ne exprimăm aici, pe hârtia virtuală a site-ului nostru Hermeneia, pe această temă.
Comentarii aleatorii