uneori totul pare
absolut inutil.
nu îndrăznesc să îmi întorc privirea.
mai bine să nu știu
mai bine să nu văd
cum timpul își crește copiii hrănindu-i
cu felii sângerânde din cuvintele mele.
dacă-l folosești dis de dimineață
poți apoi să pleci la slujbă liniștit
toți vor spune că de la el
ți-a nâpârlit
barba de sus
dacă te dai cu el
mai pe la prânz
în pauza de masă
toți îți vor spune
că miroși a hârtie de ambalaj
și că pesemne
ți-ai pierdut nu se știe cum
barba de la mijloc
pictorul desenează cu minuţiozitate
cadrul ferestrei în ochii cardinalului
înfipt drept în fotoliu. lumina aceea sclipind
lângă pupilă este totul. o rază cade pe gaura
cheii unei uşi închise. un fluture alb tremură
pe toca voalată a văduvei. în târg păpuşile
din turnul medieval cu ceas se învârt
şi moartea printre ele. un copil râde
muşcând din vata de zahăr.
Unde sunt cele dinaintea ceasului în care păcătoşii au împărţit mărul între ei?
Comentarii aleatorii