Prin muzica ta divină înteleg extensii virtuale ale propriei mele ființe,
alerg după ceea ce acordul tău nu a mișcat,
mă leg de gama ta haotică în absolutul alb-negru
țintuit cu fumuri roșii extrase din venele pecetluite la tăcere.
Încerc să mă adun în armonii serafice negând
calea ce a fost scrisă să ghideze în știința
acidă de a manipula entitați spirituale naive
- Mă gândesc că totul a început cu o frustrare, el nu era el... dormea sau cum... ce zici?
- Să fie luna roz de vină pentru șamponul său ultraoxidat?
- Și totuși norii păreau de carton mulat pe corp, tu ai văzut culorile, erau roz, tu zici că mov?
- Să fie îndoială că cineva folosea norii pe post de batiste, așa cum am învățat din nepoți-strănepoți?
reiau aici seria constrîngerilor poetice de luni
vă rog să postați la comentarii textele pe care le scrieți sub inspirația imaginii de mai sus și pe parcurs le voi introduce în corpul textului.
Comentarii aleatorii