pictorul desenează cu minuţiozitate
cadrul ferestrei în ochii cardinalului
înfipt drept în fotoliu. lumina aceea sclipind
lângă pupilă este totul. o rază cade pe gaura
cheii unei uşi închise. un fluture alb tremură
pe toca voalată a văduvei. în târg păpuşile
din turnul medieval cu ceas se învârt
şi moartea printre ele. un copil râde
muşcând din vata de zahăr.
Unde sunt cele dinaintea ceasului în care păcătoşii au împărţit mărul între ei?
there’s no rush in pushing dreams
one into another and watch them disappear into black holes
like shiny balls on a Saturday night pool table
no need for hope and fear
to marry again and again and again
lovers can only be parents to one eternal daughter: agony
uneori totul pare
absolut inutil.
nu îndrăznesc să îmi întorc privirea.
mai bine să nu știu
mai bine să nu văd
cum timpul își crește copiii hrănindu-i
cu felii sângerânde din cuvintele mele.
Despre Irina, vă pot spune că are șolduri de amforă, o aluniță pe omoplatul drept și o cicatrice ca o sfoară subțire, acolo pe unde au ieșit copiii din pântecul ei, unul câte unul. Copiii ei au crescut acum suficient de mari încât să nu-ți mai vină a crede că au încăput vreodată în hamacul șoldurilor ei.
Comentarii aleatorii