ce anume te face să fii fericit lama lucioasă și simplă a cuțitului mi-a spus măcelarul cu mîna noduroasă strivind grunjii de sare pe butuc scara pe care mi-o fac în fiecare toamnă mi-a spus hornarul scuipînd cu fața întoarsă brusc albastrul mi-a spus fotograful albastrul fără roșu privind în golul în care eram eu liniștea care iese din lucruri ca mierea din faguri mi-a spus preotul sfiindu-se să spună mai mult ploaia care mîluie colbul și miriștea mi-a spus țăranul și țuica rîzînd sănătatea mi-a spus femeia femeia mi-a spus bărbatul bărbatul mi-a spus
dacă-l folosești dis de dimineață
poți apoi să pleci la slujbă liniștit
toți vor spune că de la el
ți-a nâpârlit
barba de sus
dacă te dai cu el
mai pe la prânz
în pauza de masă
toți îți vor spune
că miroși a hârtie de ambalaj
și că pesemne
ți-ai pierdut nu se știe cum
barba de la mijloc
Având în vedere climatul politic, economic și mai ales social din casa noastră (vrem nu vrem) România, propun Consiliului site-ului organizarea unei întreceri de umor și ironie (eventual sub formă de epigramă, și ca să mai revigorăm acest gen, de ce nu? dar nu obligatoriu) la adresa situației politice, a așa-ziselor schimbări din Românica noastră dragă.
Cred că ar fi de datoria noastră, ca iubitori/iubitoare de cuvânt, să ne exprimăm aici, pe hârtia virtuală a site-ului nostru Hermeneia, pe această temă.
viaţa m-a luat ȋn braţe, trăgându-mi două palme cât să-mi ajungă
şi primul lucru pe care l-am văzut, a fost un sân generos răsărit dintre faldurile zilei
al cărui sfârc l-am muşcat cu sălbăticie
am urmărit nenumărate zile ce-şi dezbrăcau răsăritul la uşă
abandonându-se ȋn braţele dependenţilor nesătui
ghicindu-mi prezenţa,
ignorându-mă ȋnsă,
până când, ostenite de joacă,
ȋşi luau ȋnserările târându-se afară din viaţă
Comentarii aleatorii