pictorul desenează cu minuţiozitate
cadrul ferestrei în ochii cardinalului
înfipt drept în fotoliu. lumina aceea sclipind
lângă pupilă este totul. o rază cade pe gaura
cheii unei uşi închise. un fluture alb tremură
pe toca voalată a văduvei. în târg păpuşile
din turnul medieval cu ceas se învârt
şi moartea printre ele. un copil râde
muşcând din vata de zahăr.

Unde sunt cele dinaintea ceasului în care păcătoşii au împărţit mărul între ei?

Ce simt eu pentru tine
Nu e talaz vorbit de oceane malurilor leneşe,
Nu e ţipăt de ceruri spintecate,
Nu e miros de roză aninat ȋn plete de copilă.
Ce simt eu pentru tine
E cursă de melci pe o carcasă de dud,
E glas de pensulă captivă ȋntre două margini de pânză,
E fir ȋncâlcit de nisip ȋn clepsidră.
Timpul curge…