reiau aici seria constrîngerilor poetice de luni
vă rog să postați la comentarii textele pe care le scrieți sub inspirația imaginii de mai sus și pe parcurs le voi introduce în corpul textului.
Având în vedere climatul politic, economic și mai ales social din casa noastră (vrem nu vrem) România, propun Consiliului site-ului organizarea unei întreceri de umor și ironie (eventual sub formă de epigramă, și ca să mai revigorăm acest gen, de ce nu? dar nu obligatoriu) la adresa situației politice, a așa-ziselor schimbări din Românica noastră dragă.
Cred că ar fi de datoria noastră, ca iubitori/iubitoare de cuvânt, să ne exprimăm aici, pe hârtia virtuală a site-ului nostru Hermeneia, pe această temă.
- Mă gândesc că totul a început cu o frustrare, el nu era el... dormea sau cum... ce zici?
- Să fie luna roz de vină pentru șamponul său ultraoxidat?
- Și totuși norii păreau de carton mulat pe corp, tu ai văzut culorile, erau roz, tu zici că mov?
- Să fie îndoială că cineva folosea norii pe post de batiste, așa cum am învățat din nepoți-strănepoți?
ce anume te face să fii fericit lama lucioasă și simplă a cuțitului mi-a spus măcelarul cu mîna noduroasă strivind grunjii de sare pe butuc scara pe care mi-o fac în fiecare toamnă mi-a spus hornarul scuipînd cu fața întoarsă brusc albastrul mi-a spus fotograful albastrul fără roșu privind în golul în care eram eu liniștea care iese din lucruri ca mierea din faguri mi-a spus preotul sfiindu-se să spună mai mult ploaia care mîluie colbul și miriștea mi-a spus țăranul și țuica rîzînd sănătatea mi-a spus femeia femeia mi-a spus bărbatul bărbatul mi-a spus
Comentarii aleatorii