ce anume te face să fii fericit lama lucioasă și simplă a cuțitului mi-a spus măcelarul cu mîna noduroasă strivind grunjii de sare pe butuc scara pe care mi-o fac în fiecare toamnă mi-a spus hornarul scuipînd cu fața întoarsă brusc albastrul mi-a spus fotograful albastrul fără roșu privind în golul în care eram eu liniștea care iese din lucruri ca mierea din faguri mi-a spus preotul sfiindu-se să spună mai mult ploaia care mîluie colbul și miriștea mi-a spus țăranul și țuica rîzînd sănătatea mi-a spus femeia femeia mi-a spus bărbatul bărbatul mi-a spus
pictorul desenează cu minuţiozitate
cadrul ferestrei în ochii cardinalului
înfipt drept în fotoliu. lumina aceea sclipind
lângă pupilă este totul. o rază cade pe gaura
cheii unei uşi închise. un fluture alb tremură
pe toca voalată a văduvei. în târg păpuşile
din turnul medieval cu ceas se învârt
şi moartea printre ele. un copil râde
muşcând din vata de zahăr.
Unde sunt cele dinaintea ceasului în care păcătoşii au împărţit mărul între ei?
Despre Irina, vă pot spune că are șolduri de amforă, o aluniță pe omoplatul drept și o cicatrice ca o sfoară subțire, acolo pe unde au ieșit copiii din pântecul ei, unul câte unul. Copiii ei au crescut acum suficient de mari încât să nu-ți mai vină a crede că au încăput vreodată în hamacul șoldurilor ei.
Comentarii aleatorii