Valiza Vuton zace închisă Louis
Versace expus pe strada Vaugirard
Parisul vagabond, cafeneaua dintr-un vis gurmand
vezi? mă duc paşii pe asfaltul bulevard
schimb ocheade cu Maillolul din statui
reflexii metalice în apa Senei
îmi zâmbesc
chemătoarele umbre ale înecaţilor poeţi
(Arikha, oda mirării, fragmente dispersate)
***
Expoziţia recent deschisă la muzeul de artă Tel Aviv încalcă în mod voit un dezirat major al pictorului:
a produce şi a expune pictură numai şi numai în lumină naturală.
Artificialul îi repugnă, neonul implică morbid şi rece, doar lumina solară satisface
redarea corectă a culorilor sale, subtil melanjate.
La numai 5 luni de la decesul artistului (29aprilie 2010) muzeul oraşului Tel Aviv instalează o dublă expoziţie Arikha:
<<Misterul, maliția, sugestiile sexuale, compoziția rafinată și stilizarea "primitivistă" a figurilor bizare ce "ies" din umbră (din negrul catifelat și profund al fondurilor lui, ca la Odilon Redon), sobrietatea coloristică, fac din Perahim un suprarealist rafinat, gravurile lui (linogravruri, litografii) realizând cu un minimum de mijloace un maximum de efect vizual.>> IVD
La numai 16 ani tânărul Perahim publică în revista de avangardă UNU un prim desen. Apoi desenează
intens pentru revistele Alge, Viața imediată (1933) și reviste politice de stânga: Cuvântul Liber, Era Nouă (1936) In 1933 ilustrează prima carte a lui Gherasim Luca: "Roman de Dragoste".
Jan Rauchwerger
Născut în 1942, Ucraina.
A studiat pictura cu artistul rus Vladimir Weisberg.
Între 1964-1968 urmează cursuri de desen şi grafică la Institutul Poligrafic din Moscova.
1954-1961 studiază pictura la înalta Scoala de artă Shevchenko-Kiev.
Expoziţii în Israel: Ranana, Haifa,Tel Aviv, Ierusalim
Moscova: Galeria Tretiakow
Berlin: Galeria Inge Herbert
Premii decernate:
1984- Premiul băncii Discount
1986- Premiul Oscar Hendler - Lohamei Hagethaot
1998- Premiul Meir Dizengoff al Primăriei oraşului Tel Aviv
2007- Premiul Rapaport pentru artişti Israelieni evidenţiaţi
De multe ori când scriu, nu eu scriu.Ma găsesc traversând lucruri și stări care nu îmi aparțin.
Undeva, la un capăt al curiozitații mele există Șoșana, o femeie ciudată egală cu ea însăși, îmbrăcată în negru. Justificarea Șosanei este percepția imediată a realitații . Revelația începe în sala modestă a
galeriei de sculptură Shoeva, inundată de stânci de hârtie și reptile de carton.
Lumea Șoșanei e populată de crocodili și de aceea ea se balansează perpetuu în căruciorul de peste
"Je suis heureux qu'une exposition présente le travail que nous avons réalisé, mes associés et moi-même, ces quarante dernières années. Je suis particulièrement excité qu'elle ait lieu au Centre Pompidou dans le cadre de la célébration de son trentième anniversaire. Concevoir et bâtir le Centre Pompidou a été l'une des meilleures expériences de ma carrière." Richard Rogers
Comentarii aleatorii