Institutul Cultural Român din Paris, 15 martie – 13 aprilie 2007
In ziua de 15 martie 2007 a avut loc la Institutul Cultural Român din Paris vernisajul expoziției lui Devis Grebu « Voyage dans le monde magique de l’illustration ».
Excelent ilustrator, cu o pregătire profesională de excepție – absolvent al Institutului de arte plastice « Nicolae Grigorescu » secția Pictură din București, Devis Grebu a plecat din România în 1964 și a reușit de-a lungul anilor să realizeze o carieră artistică remarcabilă și de asemenea, să se impună la nivel internațional de la Tel Aviv, New York, Paris la București.
Pe Devis Grebu îl veți găsi in “Who is Who” printre cei mai buni ilustratori din lume.
Motto :
« l’Art réside même dans les choses conçues sans intention artistique ».
Hiroshi Sugimoto
Centrul național de artă și cultură George Pompidou a fost construit la inițiativa Președintelui George Pompidou, aceea de a exista în inima orașului Paris un centru cultural de arta modernă și contemporană aflat în interacțiune permanentă cu celelalte arte, cu muzica, teatrul, cinema, cărțile, conferințele etc.
Acest centru a fost inaugurat de domnul Valéry Giscard d'Estaing, Președintele Republicii, în data de 31 ianuarie 1977.
Arhitecții Centrului George Pompidou, Renzo Piano, Richard Rogers și Gianfranco Franchini au conceput această construcție ca pe o “diagramă spațială evolutivă”.
De multe ori când scriu, nu eu scriu.Ma găsesc traversând lucruri și stări care nu îmi aparțin.
Undeva, la un capăt al curiozitații mele există Șoșana, o femeie ciudată egală cu ea însăși, îmbrăcată în negru. Justificarea Șosanei este percepția imediată a realitații . Revelația începe în sala modestă a
galeriei de sculptură Shoeva, inundată de stânci de hârtie și reptile de carton.
Lumea Șoșanei e populată de crocodili și de aceea ea se balansează perpetuu în căruciorul de peste
mă învelești în pielea tapisată cu apa tulbure
pe care n-ai de unde să o știi
închid ușa și arunc zarurile șterse
în chivotul ruginit de pe noptieră
cred în coincidențe. în hazardul singurătății
uneori Dunărea e mai tulbure decât nopțile de război
și e singurul lucru pe care-l mai văd cu ochiul liber
din trupul tău pornește iarna pentru rănile deschise
ninsoarea care acoperă turnul din Niš
craniile aliniate. icoanele uscate pe zidul alb
copiii își aranjează câmpuri minate în vârful degetelor
cântă și defilează cu ochii acoperiți
până la urmă rămân descoperit
mă gândesc că ești deja prea departe
ca să-mi dau seama dacă te-am pierdut
îmi privesc genunchiul tapisat cu apa tulbure
Comentarii aleatorii