Sarpele_lebada, kelaro, tempera 2 mai 2008
Vioara de cactusi, Kelaro, 2 mai 2008
ea nu stia, Tempera, Kelaro, 2 mai 2008
Dimineata,Kelaro, tempera, 2 mai 2008
Ceata, Kelaro tempera, 2 mai 2008
în limba cactușilor
Modigliani a spus iubitei sale - femeile lui n-aveau ochi ci orbite palide-
când te voi iubi, iți voi picta ochii..
în ultimul său tablou femeia avea iris...așa ești într-un fel și tu...
femeile tale sunt prințese, sunt șerbeturi și dulcețuri de portocale,
de mandarine, de ghimbir dar n-au nume..
în felul asta nu greșesti...nu le confunzi ca să le superi
îi vei spune iubitei pe nume atunci când vei iubi
uneori cred că te-am cunoscut prea târziu, singurătatea mi-a intrat în oase,
o port pe umăr cu demnitatea unui drapel, nelăsând să o vadă
cel mai bine știe omul să joace cartea stăpânirii de sine,
să nu i se miște niciun mușchi pe chip chiar dacă în el se prăbușesc temple,
zâmbim idiot spunem că o ducem perfect,
nu ne mai pasă dacă oamenii care ne sărută mâna sau o ling au limbă de om sau de caine,
tânjim să ne fie nins întunericul
să nu mai fie aspru pentru că e absurd să simți cum te înghite zgura de a nu fi ințeles,
cei din jur privesc cu scepticism ce faci, iți injectează în vene ... nu poți,
până îl simți ca un drog, un drog cu care lupți și te apucă o furie
să găsești pe cineva care sfidează totul pentru simplu fapt că ești
merită să încerci, să lupți, să înoți...
viața e un labirint fără reguli,
preluăm seturi de norme cărora încercam să ne adaptăm
într-un final nu ni se potrivesc mănușile vieții sociale nici cizmele codurilor din ce în ce mai puțin elegante prin care intrăm
în relații unii cu alții, ne neglijăm, ne ignorăm și adormim
cu capul pe masă amețiți fără să fi băut ori ne aducem aminte de eleganță
având scuza că am servit pahare bune de vin și ne dau lacrimile
mai sunt câteva stații și călătoria noastră se apropie de sfârșit.
mă uit spre tine
te-aș îmbrățișa profund, fără răspunsuri fără întrebări..citeam cândva ...
cine nu pricepe dintr-un cuvânt, nu va pricepe nici dintr-o mie...
deși foarte treaz, te simt dormind, de parcă undeva ai uitat ceva
în tine, ceva de care nu vrei să-ți mai amintesti și nici eu nu am dreptul ...
o să-mi iau o pălărie mare, neagră pe față
pornesc mai departe tăcând, singurătatea e ca o maree, flux și reflux, intri în mine ca o carte...
singurătatea ta să citească visele ascunse în palma singurătății mele
sistemul circulator al soarelui, acuarela kelaro, 3 mai 2008
liniste, acuarela kelaro 3 mai 2008
orasul vechi, acuarela/tempera kelaro, 2008 3 mai
plantatiile de orez, acuarela kelaro, 3 mai 2008
Comentarii aleatorii