kalipeto -
se ia cel mai nordic tigru din calea lactee
i se îndeasă în suflet o coală albă de mărimea unui surâs
tu vei sta ghemuită într-un colț vei scrie versuri
tigrul va omorî în fiecare secundă câte un cuvânt
această neînțeleasă vânătoare
va străbate orașul cu prăpastii cu tot
va dezbrăca păsările de pământ și de gheare
alcor un titirez cioplit în os
îți va străpunge sternul și din rană
te vor striga pe nume cunoscuți
se ia cu grijă ultima vocală
se taie și se scutură ușor
până când praful din timpan dispare
iar în oglindă
îngeri
Poezie:
Comentarii
Moment creator
Maria - Doina -
O punere în scenă a actului creator. Decorul, recuzita, persoajele, toate sunt la locul lor. Rezultatul? Îngeri.
Încadrarea textului în forma nonliterară a unei reţete nu e ceva nou, însă ingredientele, da. Mi-a plăcut mai mult partea mediană. Are ceva ce emoţionează. Poate era mai bine dacă îţi asumai totul, adică să îl fi scris la pers I. Are impact mult mai mare asupra lectorului.
text care ar putea să fie mai
Virgil -
text care ar putea să fie mai bun dacă ar renunța la rețeta (răsuflată după părerea mea) lui „se ia... ”, la surîs și la îngeri. îmi este greu să accept dar uneori trebuie să recunoaștem că există cuvinte care nu mai reușesc să spună nimic. poate doar în construcții excepțional de reușite.
multam!
kalipeto -
MDL, ca de obicei, ai citit si poezia si autorul:) modelul reteta l-am folosit ca sa rezolv o problema a incadrarii in timp si sa nu dau pe-acolo cu viitorul pana la o epuizanta ploaie de v-uri (va, vei, voi...). uneori chiar functioneaza:) despre scrisul la pers.I, numai de bine. o sa incerc. pe bune! Mare multumam!
Profetule, cred ca la "inger" trebuie lucrat cu febrilitate, ar fi pacat sa se piarda ideile prinse in el... Precum spui, am si eu o lista cu vorbe devenite fara rost printr-o nechibzuita folosire din partea celor ce scriu. initial am folosit zambet, dar ala mi s-a parut a fi si mai rau. poate vreun rictus sa fie, ca de... Multumesc de citire si observatii!
Mă bucur, Silviu. Cert e că
Maria - Doina -
Mă bucur, Silviu. Cert e că eu nu prea pot să separ fructul de ramul care l-a rodit. Mă încăpăţânez să mai cred încă în existenţa acelui fluid, seva, care curge liber în ambele sensuri între poet şi poem. Cred în sinceritatea rostirilor, a mobilului acestora, a modului personal de a le spune mai răspicat sau mai voalat. Cred şi în altoire :)
Apropo de v-uri: am recitit poemul la prezent şi la pers I. Rezonarea e perfectă.
Numai bine!