Doamne
toamna s-a deschis la sân
ţi-a îmbătat toţi poeţii
vei fi din nou
vânat ca o idee

nu-ţi mai spune nimeni
să-ţi pui un fular
că s-a stricat vremea
devii din ce în ce mai complicat bătrâne
între Tine şi inima mea
stau tot mai multe
clopote acatiste pomeni
când închid seara uşa
îmi miros liniştea
cerşetorii de la catedrala
sfântul nicolae

prea mulţi talanţi risipiţi
au surpat cerul
până la iadul melancoliei
prea puţine cuvinte
au înviat în zori

Doamne
nu ţi-a spus nimeni
că s-a făcut târziu în cetate

pentru care versuri nu o vei pierde
câţi poeţi trebuie milei Tale
cinzeci douăzeci cinci
unul singur
câţi vor avea curajul
să nu privească înapoi
spre inima lor

Doamne
acum între noi
cât de disperat erai atunci
când ai creat poeţii