inima mea e aproape ca o
pătură luată de pe o sârmă
cu miros de aer înghețat.
mama mă mângâia pe cap
când vedea cum mă străduiesc
cum mă lupt să fac
literele cele mai frumoase.
când veneam de la școală
arucam ghiozdanul la ușă
și mama mă certa.
***
inima mea are bucăți de carne pe
care le tai în bucățele mai mici
și le lipesc pe geamuri
în loc de perdele. ca să mă pot vedea
ca să mă pot atinge.
inima mea vine dintr-o țară străină.
mama încă era, noi eram fericiți.
aveam linoleum în bucătărie
aragaz și frigider
aduse direct de la fabrica din Găești.
uneori tata aducea țevi, multe țevi pentru
inimile noastre.
***
mâna mea scrie pe o pătură vișinie,
desenează cercuri.
îmi vin în minte caietele de școală
cu pătrățele
cu linii lungi și
părul meu atingând foaia.
inima mea crește până
la inima ta. inima mea a crescut
până la inima ta cât o pătură.
Comentarii
adica inima ta e contrabandista?
Sancho Panza -
adica inima ta e contrabandista? :) cica se castiga mai bine din whiskey si tigari. :) candva mergea si aurul, dar s-a scumpit rau si s-au inmultit controalele vamale.
lasand gluma la o parte, chiar nu stiu ce castig aduc poeziei insertiile astea turcesti. am citit-o si cu, si fara ele. mi-a placut mai mult fara.
(inceputul, mai ales, si strofa a treia)
adriana,
aquamarine -
adriana, cred că am scris poemul într-o cheie prea personală. am să-l refac. acum îmi dau seama că
e posibil să se înțeleagă că făceam comert cu paturi si blugi turcesti :)multumesc pentru semn.
Îmi plac textele cu inserţii epice.
a.a.a. -
Îmi plac textele cu inserţii epice. Aici, îmi place oralitatea, spontaneitatea, dar şi imaginile inedite pe care le înrămează. Cel mai mult mi-a plăcut prima unitate. Personal, aş tăia explicativele din finalul strofei doi.
"inima mea e aproape ca o
pătură luată de pe o sârmă
cu miros de aer înghețat." - începutul e de peniţă. Mai departe, textul pierdete treptat din caltiatea acestuia. Dar rămâne o poezie bună.
adrian,
aquamarine -
adrian, mă bucur că ți-a plăcut cîte ceva. cred că ai dreptate cu explicativele, o sa le elimin. drept să spun, aveam mari dubii la poemul ăsta, începusem să cred că e prea patetic și bun de șters :). mulțumesc.
Cristina,
aquamarine -
Cristina, ai dreptate in ceea ce spui. eu ma refeream, ca sa zic asa, la un anume grad al pateticului, caruia in subiectivismul meu, nu ii pot percepe intotdeauna dozajul. astfel incat rezultatul sa fie multumitor, in primul rand pentru mine. in cazul de fata, poemul mi-a creat de la inceput anumite indoieli, pt. ca m-am simtit usor nesigura cand l-am scris si nu stiam daca el isi va atinge scopul. acela de a transmite ideea, senzatia pe care am vrut s-o creez, fara sa fie prea patetic. stiu ca fiecare are alta perceptie, dar cred totusi ca este si un punct de echilibru pe care il sesisezi, atunci cand in urma citirii, nu poti sa spui ca e pe gustul tau, dar ti-a placut, sau nu te-a deranjat nimic.
si eu sunt deschisa la sugestii.. nu imi plac ochelarii de cal :) multumesc pentru bunele intentii
si pentru impresie.