există un pa de zi, alb, rotund, un pa de noapte,
un pa de început și un pa de sfârșit,
există un pa de lumină și unul de întuneric,
un pa înainte de care să asculți și un pa după care să așterni o cruce,
însă există un singur pa pentru lecția
despre cub sau alte forme lumești
există un pa în loc de ce mai faci, un alt pa în loc de la revedere și un altul
în loc de te iubesc, există un pa de o clipă și un pa de o viață,
un pa bun și un pa rău, un pa alb, lucios, ca o gheară prinsă de cer și un altul, negru,
un pa masculin, atunci când eu spun pa, domnului Pa
și un pa feminin, când domnul Pa îmi spune mie, hai pa,
există un pa al celorlalți, gri, neutru, cu urme de ceață pe degete,
însă există un singur pa al domnului Pa, albăstrui, deasupra mâinilor mele
există un pa de drum lung și un pa scurt, de un pas, doi, de o viață, două, apoi există
un pa de o întrebare, tu esti cub?, și există un alt pa, de răspuns, cubul suntem noi,
există un pa perfect, abstract, rece, al imaginației mele, și un pa imperfect, real, tandru, al
domnului Pa, apoi mai există un pa de traversat o stradă și un pa răsfirat, calm, de privit lumea
prin sticla ovală a ceasurilor, există un pa după care
să ne ascundem și un alt pa după care să ne recunoaștem,
eu, tu, și ceilalți, cu buzunarele lor, umplute cu pa
cu brațele lor, umplute cu pa
Comentarii
batori -
Alma, acest Pa al tău mi-a atras atenția la "primul" Pa, mai exact prima ta poezie din ciclul PA care mi s-a părut reușită. Nu prea scriu poezie dar îmi pot da seama când ceva îmi place. Asta este.Măcar de citit putem să citim. Dacă toată lumea ar scrie poezie, cine ar mai bate cuie în bocanci? Ceea ce vreau eu să spun este că trebuia să te fi oprit la primul Pa. Restul... "poeziilor": doi și trei sunt ceva de genul filmului Highlander în care nu-l mai regăsim pe San Connery...ci doar efectul de "nemurire" în sine. Poezia ta Alma...poate fi nemuritoare și printr-un singur Pa....)Am citit poezii de la tine. Tot de pe hermeneia (bune și foarte bune) și sincer nu am înțeles de ce ai ținut să continui poezia aceasta? Ca spicuiri: a)"îi punem aripă coadă, un zmeu ca la carte, un zmeu de hârtie" (chiar trebuia să ne faci să-nțelegem că este din hârtie?) b)"domnul Pa îmi spune că domnul Pa din poezie e altfel decât domnul Pa din realitate pe când domnul Pa din poezie înalță zmeie ca la carte pe când domnul Pa din realitate nu are zmei de hârtie nu are zmei de hârtie" (ai vrut să iasă o joacă de copil cum că: această jucărie este jucăria numai și numai a mea, te spun mamei sau doamnei educatoare dacă nu mi-o dai acum! - nu are stofă de strofă de poezie...) c)"am scris platitudini, iar acest lucru îmi va aminti de Peter Pan și asta o să fie cam tot" - deja Peter Pan este prea mult spus, amesteci personajele sau le dai o haină nouă pentru nu știu... (probabil ai o idee tu pe undeva cu acest Pan...) dar nu sună bine, mă rog... Pan/zmeu, nu prea ți-a ieșit. De poezia de față nu mai spun nimic. Nu-mi place din capul locului. O amețeală totală. Nu am putut s-o citesc până la sfârșit.
alma -
Batori, pacat ca nu ai reusit sa citesti pana la sfarsit, ca sfarsitul e cel mai reusit. Multumesc pentru opinie! Voi tine cont de ce ai scris tu. Sau poate ca nu :-).
bobadil -
In general acest gen de prozodie este riscanta iar Alma aici cred ca si-a asumat riscurile de rigoare. Asta pentruca foarte usor te poate duce gandul sa inlocuiesti pe "pa" cu altceva, bagatelizand astfel, desigur, intregul demers poetic. Mie mi-a placut insa... am gasit aici o imbinare de modern cu clasic in exprimare, plus un amestec ingenuu de perspective din diferite unghiuri asupra acestui "Pa". Una peste alta, desi poate parea o joaca, acest text este suficient de serios si de bine cladit. Andu
Călin Sămărghiţan -
Până să citesc "pa-ul domnului Pa" al Alinei Manole, eu nu-l prea înțelegeam, și-l consideram fad și gol, un fel de înjurătură pe lângă "servus-ul" nostru. Acum stau și mă gândesc, da, are dreptate, convinge, căci ce te poate convinge mai bine, dacă nu un argument poetic. Privit așa, din toate părțile deodată, dă bine și nu-l mai vezi atât de gol. Nu-ți trebuie răbdare să-l citești până la capăt, ci interes. Un interes pe care ți-l trezește aparenta joacă de-a "din partea asta cum arăt?", dar ai grijă ce spui, pentru că la mijloc e inima mea. Da, e un joc inventat pe loc, dar numai poetul inventează atât de frumos. Priviți cum se țes în jurul lui o sumedenie de lumi! Peniță pentru argumentarea poetică a unui gest străin.
alma -
Andu, ai surprins ideea cum ca "Pa" poate fi inlocuit cu orice. Asa cum orice poate fi inlocuit cu orice, si ca nimic nu este de neinlocuit etc. Chiar ma gandeam sa dau titlul volumului asa, sa aiba ce comenta fracturistii :-).
alma -
Cailean, desigur că servus-ul vostru vine din timpuri istorice și are ceva înțelesuri intrinseci. Noi, cu pa-ul nostru searbăd, a trebuit să inventăm sensuri și direcții, să dăm culoare și să îmbrăcăm o silabă ternă. Apoi să ne imaginăm că. Mulțumesc pentru penița la "pa"!