Keller -
"sunt lacrimi ascunse și mute ce nasc, sărută pământul și mor neștiute"
îți vei dezlega
timpul
de pieptul meu
amorțit de frigul din tine
printr-un salt de cuvânt
sub transparența ochilor mei
fără priviri
îți vei despleti
rădăcinile
de fiecare nerv al meu
în pământul sincerității
până aproape de umbra tulpinii
eu doar
o frunză îți voi desprinde
din fălcile lumii
în secret
prin canalele văzduhului te voi uda
să te înalți
până la ultima mea răsuflare
ce mult mă plouă...
Poezie:
Comentarii
Virgil -
iata un text ceva mai bun comparativ cu ce ai postat aici pina acum totusi nu imi suna bine "deschizător a ochilor imenși fără priviri"
Keller -
As incerca "printr-un salt de cuvânt imi vei deschide fereastra ochilor imenși neștiute priviri..." ceva in genul acesta dar maine, odihnita am sa ma hotaresc. Va multumesc de observatie. cu respect, erika
Sapphire -
Într-adevăr, Erika, aici e și poezie, am citit și aseară, m-am bucurat că a remarcat și Virgil, așa că mi-am spus că suportă amânare să-ți spun părerea mea, așteptând mai ales să văd cum vei corecta dezacordul acela. Unde cred că mai poți lucra: "fără de priviri" (renunță la "de" sau găsește altceva), "coaja tulpinii".
Keller -
Am modificat si am adaugat si "transparenta" asa am simtit ca suna mai curgator. multumesc, erika
lucian -
ah! ce inceput! direct cu greii!!! lipseste Aranca. Oare, de ce?
Sapphire -
Lucian, comentariul tău încalcă regulamentul. Te rog să încerci să renunți la astfel de "abordări", nu-ți fac nici o cinste. Și nu folosesc nimănui. Ne place chiar în asemenea măsură circul?