stau la masa de scris
în mijlocul conexiunilor nopții
la urechea mea dreaptă aud gângurind vioara parusiei
carul mare, sus, își ia amprenta de pe tavanul
scânteietor al acestei toamne obscure
legiuni de luceferi bat în retragere spre tranșeele
somnului derutați de cântecul unui cocoș.
stau la masa de scris
gândindu-mă la Tine, Doamne,
pe umărul drept mi-au crescut două vieți
una la care suge plânsul apropiatei noastre îmbrățișări
cealaltă aruncată năvod peste lume.
stau la masa de scris
și iată îmi număr pe firele bărbii toate speranțele,
pe degete visele, chiuind ca Iona în pântecul chitului
ecoul făgăduințelor Tale îmi umflă pânzele sufletului
și-ncet încep naufragiul spre cer, ultimul țărm,
unde stau toate întrebările mele ca ghioceii
trimiși de primăvară drept iscoade.
sunt singur
e noapte
s-au stins luminile soarelui, lunii și stelelor
și în acest obroc răsfoit de minuni
făclia mea ai rămas Tu.
Comentarii
nicodemus non astronomicus
bobadil -
Stimate nicodem, Daca nu ati stiut va informez pe aceasta cale ca luna (ca satelit natural al pamantului) nu are lumina proprie si pe cale de consecinta daca "s-au stins luminile soarelui" (poetic zis, recunosc) atunci clar s-au stins si "luminile lunii" deci nu mai e nevoie sa precizati aceasta in versul respectiv. Totodata putem anticipa ca odata cu stingerea "luminilor soarelor" se vor fi stins si "luminile pamantului" acesta (pamantul) neputand supravietui mortii soarelui deci faclia aceea din final ar trebui sa fie facuta din antimaterie, cam singura posibilitate de a mai genera energie intr-o ipoteza asa de sumbra ca aceasta. In alta ordine de idei constat ca versul in repetitie "stau la masa de scris" nu este potrivit deoarece Dvs. domnule nicodem nu "stati la masa de scris" ceea ce ne-ar scuti pe toti de a va citi productiile literare sub-mediocre ci Dvs domnule nicodem din nefericire "scrieti" la masa aceea de scris si apoi chiar si "postati" probabil tot de la aceasi infama masa. Ma bucur insa ca nu o cunosc personal pe "masa Dvs de scris", cred ca este un obiect nefericit iar eu sunt sensibil la suferinta, m-ar busi plansul daca mi-ati prezenta masa Dvs de scris, d-le nicodem.
merci de trecere
nicodem -
La matale, domnule bobică, când e albă nu e neagră și când e neagră nu e de nici o culoare. stai ca puștiul la margine de baltă și arunci cu pietre după broaște. masa mea de scris e în mijlocul creației lui Dumnezeu, undeva sub bolta unei nopți liniștite de Noiembrie în Georgia, o noapte care te face să-ți pleci genunchiul înaintea Lui - acesta este cadrul poeziei mele, un scriptorium cosmic, unde vorbești cu natura, cu sufletul tău și cu Creatorul. dacă mătăluță ești undeva în vreo tavernă mohorată din Ciulnița, ieși puțin afară, trage o gură de aer proaspăt și apoi revino pe text. iar dincolo de astronomie există un oraș care n-are trebuință de lumina soarelui ziua, nici a lunii noaptea, lumina lui (făclia lui) fiind Mielul. Apocalipsa 20. La astea meditam eu la masa mea abstractă de scris, dar nu cred că ai cunoștință de asemenea subiecte. Oricum, merci de trecere.
ultimul
bobadil -
Stimate nicodem, Intai ca eu nu ti-am stricat nici numele si nici nick-ul, asa ca astept scuze in legatura cu acel "bobica". In capul matale patrat desigur daca esti capabil, nu aici ca nici nu mai deschid ce are legatura cu matale de acum incolo. Apoi eu pe text am comentat (oricum mersi de explicatii) chiar daca ironic (ce sa fac, daca nu mi-a placut, mai mult mi s-a parut pe alocuri chiar de ras) asa ca nu am unde sa ma intorc. Multumirile matale din final nu fac doua parale, eu am incercat sa-ti spun ceva... a doua oara nu mai fac. Matale dupa cum te vad ramai sanatos, ia vitamine si ingroasa obrazul, este o combinatie care te va trece de pragul celor o suta de ani, eventual sub cerul instelat al Georgiei din care matale vei pricepe numai ca trebuie sa te faci tot mai ingamfat ca un curcan bun de taiat. Ciao