Ela -
firesc ne umblăm prin palme. deschidem inocenți amintirile
până la ultimul cerc. va urma o secundă. tu
răscolești nisipuri eu culeg inimi printre colți de sidef
chemăm în imagini opace Căutătorul
pe glezna mea se-ncolăcește un șarpe
nu îi aud clopoțeii.
dumnezeu îmi ascultă surzenia.
tu dormi în ochii lui. treci inițerea umbrelor
degetele răsfiră cenușă prin poarta vântului
către fiul furtunilor
mă aștern în vis. cauți drumul din ochiul negru
treci dintr-un trup în altul distorsionat
la ora când eu
sunt deja praf de lună galbenă
Poezie:
Comentarii
vladimir -
Interesanta poezia mai ales ca este scrisa prin recurs la inconstient despre cele traite de tine apoi si de altii... "cauți drumul din ochiul negru treci dintr-un trup în altul distorsionat la ora când eu sunt deja praf de lună galbenă" Am un singur amendament... ochiul acela negru era de fapt verde iar acesta nu este in nici un caz "ultimul cerc" desi aparent toate efluviile se intorc cu o putere inzecita inapoi la proprietarul ce a deschis din nepricepere "poarta vantului".
Ela -
Înțeleg ceea ce îmi transmiți. În vers e scris: după ultimul cerc (nu am spus "acesta"), va urma o secundă. Iar în ultima strofă: "mă aștern în vis" - aici, în vis, negrul este - prin negativ - alb, ceea ce deja trimite la altceva, nu la verde, sau cel mult și la verde în măsura în care aduni culorile într-o anume spirală. Fiindcă deschidem inocenți amintiri - trăiri ale noastre, ale celorlalți - din timpuri nenumite, cu mai bună ori nu pricepere. Ascultă-ți vântul, poarta rămâne deschisă. Mulțumesc pentru primul semn de aici, actaeon.
alma -
Cinci secunde în care imaginația atinge limite maxime, într-un poem foarte vizual doar prin cuvinte, în special în versurile: "firesc ne umblăm prin palme. deschidem inocenți amintirile până la ultimul cerc." și în strofa de final. Poate revii cândva la "poarta vântului" și "fiul tempestelor", cu un suflu nou.
vladimir -
Ela... nu ai inteles dar asta-i vina mea pentru ca eram intr-o pasa mai criptica atunci cand am redactat comentariul... verdele e verde iar atunci cand se transmite din mana in mana da dureri deasupra inimii... saraca, o sti ea de ce.
Ela -
Alma, mulțumesc. Poarta vântului o voi lăsa totuși astfel, dar voi reveni asupra fiului tempestelor. Mulțumesc pentru cum ai descoperit imaginile. Vladimir, nu fi sigur niciodată pe înțelesurile mele, fiindcă de cele mai multe ori ochii tăi au văzut altele decât cele de mine manifestate. Știi bine că nu le dezvălui în fața a "n" perechi de ochi, indiferent de culorile lor. Și de aceea, te rog, știu ce e cu verdele și cu inima aceea, mai ales. Sărbători în multe alte culori, ție. Ela