orice călătorie e un ȋnceput, dar ȋnainte de-a pleca,
e bine să verifici ruta, vremurile, cerul şi inima…
am fost luat de ceafă şi aruncat ȋn burta calului fără să mi se dea niciun indiciu
zile, luni, ani, peregrin printre propriile spaime
la adăpostul ȋnchisorii
pe un perete o mână a scris:
“ȋn noaptea urgiei, porţile cetăţii se vor deschide şi calul va fi primit ȋn cetate”
peste tot desluşesc semne…
zile plecate ȋn căutarea vestitei nopţi ce nu mai apare,
suflete ce-şi lasă umbrele de strajă şi se prăfuiesc ȋn aşteptare,
unghii ce-au crestat nerăbdarea ȋn carnea tăcerii,
şi aroma ei… nechemată
chiar dacă totul zumzăie ȋmprejur
presimt că,
ostenită de atâta drum,
noaptea se-apropie…
cetatea ȋnsăşi, roasă de-aşteptare,
se pregăteşte să-şi ia darul deschizând porţile
calul va intra biruitor
iar eu, fur de noapte, voi coborȋ din burta lui
primenindu-mă cu arderea de tot