Ne-a dat Domnul un Luceafăr pentru sufletele noastre
să ne lumineze viața cu pomele-i măiastre
să ne-arate calea sfântă care duce-n nemurire
și obstacolele dure din a timpului urnire

Pentru noi este reperul zbuciumatei noastre soarte
el ne este resemnarea cand ne-apropiem de moarte
e un vestitor de soare peste crestele alpine
e garantul libertății și a facerii de bine

Cu franchețea sa celebră el ne-a înșirat pe ață
arătând dușmanii țării care ne-nșelau pe față:
venetici hulpavi de-avere ce furau fără rușine
tot ce le cădea în cale să le fie numai bine

Un vampir dintre aceia ce trăiesc pe-a țării hartă
ofuscat că geniul nostru i-a marcat cu a lui artă
într-o blasfemie scrisă cu pretenții literare
a-nceput să demoleze Marele Poet se pare

Ca să nimerească ținta acest ins de tip potaie
spune despre Nepereche că-i cadavrul din odaie
iară noi ce-i tot slăvim capodoperele sale
suntem toți înapoiați ignoranți și demni de jale

El încearcă la tot pasul să ne fure ce-avem sfânt
nu ne lasă geniul nostru să-l păstrăm nici în mormânt
Pus de nu știu cine-n fruntea ocrotirii culturale
și plătit cu bani frumoși din a muncii noastre vale

fără jenă si rușine tot ce mișcă românește
denigrează persiflează și cu bale mocirlește
el ne crede o eroare de pe plaiurile noastre
răspândind duhori nefaste sub luminile albastre

Însă el patibularul nici măcar nu își dă seama
că-mproșcând noroi în geniul ce ne crește nouă faima
nu poate nicicând să stingă steaua lui ce strălucește
ci prin reaua sa credință a luminii ei sporește

Iar acum la ziua stelei ce ne luminează viața
ignorând toți delatorii și-ntărindu-ne speranța
să turnăm cu voioșie vinul roșu în pocale
și să-i ridicăm cu cinste cuvenite osanale!