lucian -
Cu fulgi cu tot port un tricou albastru
De după ceafă atârnând și până-n șale.
Pe un interior de esofag ca un șirag măiastru
Las sufletu-mi iubit să se topească-n soare.
La-ncheietura mâinii îmi leg un diamant
Să îmi răsară munții cu-ntregii lor ghețari,
Ca vârfuri răstignite pe crucile gigant
A unei lumi pierdute în codri cu barbari.
Și tânăr ca o moarte alerg nesăbuit
Din colț în colț de cer să îmi cuprind suflarea,
S-o leg ca pe un zeu de stâlpul infinit,
Din ochii lui de foc să dărui sorții marea.
Îmi tai piciorul sfânt cu care dorm ades
Să nu-mi rămână-n urmă broboana biosferei
La umbra grea a serii ca un izvor curat
Eu port tricou albastru cu fulgi în dorul lelii.
Poezie:
Comentarii
Sancho Panza -
Lucian, "Îmi tai piciorul sfânt cu care dorm ades Să nu-mi rămână-n urmă broboana biosferei" uite, mie imagine asta mi se pare bombastica. drept e ca si celelalte aluneca spre asta, dar cea de-aici si-a rupt piciorul de-a dreptu' , tot bajbaind dupa un sens. cel putin eu nu i-am gasit unul. "Pe un interior de esofag ca un șirag măiastru Las sufletu-mi iubit să se topească-n soare" nu pot vizualiza nicicum un soare ascuns in capat de esofag. am incercat sa o citesc "in dorul lelii" cautandu-i potentiale valente ironice, dar nici asa nu am ajuns la un rezultat multumitor. poate ma ajuti? Adriana
lucian -
adriana, m-am jucat pur si simplu, iar atunci cand iei totul in joaca imposibilul devine posibil. multumesc pentru staruinta. cu drag.