Spre deosebire de alte matrici care depozitează informaţia, arta nu transmite ceva. Se vorbeşte desigur despre limbaj artistic şi crearea de simboluri de natură artistică. Faptul că arta are un caracter simbolic este evident. Însă ceea ce ea criptează ca atare în mesajul artistic nu capătă semnificaţie prin corespondenţă la nivelul receptorului. Arta nu vehiculează conţinut, ci formă.
Iată în sfîrșit a fost identificat un beneficiu clar al limbajului metaforic. Valoarea lui ca și indicator al sănătății mentale. Asta după ce zilele trecute citeam cum că indivizii bilingvi au șanse mult mai reduse decît ceilalți să manifeste afecțiunea Alzheimer.
Este drept, în principal descoperirea se referă la sarcasm dar cu siguranță în aceeași categorie cu ironismul intră orice limbaj poetic.
Filosoful Hans-Georg Gadamer (succesor al lui Karl Jaspers la Heidelberg, unde a funcţionat ca profesor emerit până la vârsta de 102 ani!) spunea că ”relaţia omului cu lumea este în mod absolut şi fundamental de natură lingvistică”. Importanţa limbajului este evidentă de vreme ce acesta este modalitatea prin care se stabileşte dialogul şi comunicarea. Religia este prima care vorbește despre comunicare. Nu ştim în ce consta comunicarea în starea paradisiacă (se pot face bineînţeles speculaţii), cert este însă că, odată cu pierderea acestei stări, omul a trebuit să-şi inventeze (ori să redescopere) o modalitate de comunicare, să-şi dezvolte limbajul pentru a fi înţeles de semenii săi.
Comentarii aleatorii