pe ecranul de radar trupul tău înaintând în soare
ca un animal singur în savană văzut prin luneta puștii de vânătoare
ca o mașină amfibie văzută pe cadranul telescopic al tancului Jaguar
ca o pasăre obosită văzută de ochiul înfometat al eretelui
trupul tău ca o țintă mișcătoare pe ecranul de radar
pe măsură ce se apropie
pe măsură ce devine transparent ca o lamelă sub arcele microscopului
trupul tău orbitor pe ecranul de radar con gli occhi aperti
trupul tău de mătase de fosfor de crepdeșin de catifea
membrane pleure bolți albastre vene ca plasa de mațe a eschimosului
stalactite de sânge stalactite de gheață limfă bolborosind ca o cataractă scoțând spume
mușchi precum frânghia de oțel a troliului de pe puntea pachebotului
mușchiul longisimus dorsi mușchiul seratus gracilis septul alb marele oblic mușchii halucelui
aerul lovind pereții micilor alveole făcând oxigenul să urle în capilare
în vene în aorte în venule
sacul de oase femurul tibia vomerul palatinul mandibula osul sacru
ca un pian sumbru cântând ilium ischium radium
oase albastre ca niște lujeri de sticlă
toracele ca armura de aur a călărețului acoperind carcasa de carne
totul văzut pe ecranul de radar ca o dagherotipie prelungă
ca un desen pe vânt pe vacuum pe nisip pe cenușă.
Comentarii
Aranca -
e remarcabila aceasta daghereotipie usor demodata desueta, de a imprima in sufletul argintat (in toate sensurile cuvintului) al celuilalt, trecerea fluida, dinamica a trupului Femeii cu "oase albastre ca niște lujeri de sticlă"! poemul nu-l percep decit ca un elogiu discret si perseverent, adus tineretii, perfectiunii: "pe ecranul de radar trupul tău înaintând în soare ca un animal singur în savană văzut prin luneta puștii de vânătoare ca o mașină amfibie văzută pe cadranul telescopic al tancului Jaguar ca o pasăre obosită văzută de ochiul înfometat al eretelui"
citadinul -
Aranca, Nu e doar un elogiu adus trupului uman, în miraculoasa lui alcătuire, ci și expresia obsesiei mele că suntem în fiecare clipă o țintă, că asupra noastră stă îndreptată mereu o cameră tv de supraveghere, un ecran de radar, un ochi ascuns, un pândar nevăzut. Cu alte cuvinte, am vrut să spun că intimitatea nostră e, de fapt, iluzorie. Vă mulțumesc pentru promptitudinea comentariului și pentru peniță.
Aranca -
sint perfect de acord cu tine in ceea ce priveste intimitatea aceasta iluzorie in care sigur sintem permanent, tinta. si stiu ca stii ce spun. am accentuat cealalta parte ce reiese din text. si din dorinta de a cauta de a evidentia ponderea estetica ce tuseaza mai mult sexul "slab".
lucian -
un poem plin de termeni și amănunte medicale. mă încântă primele patru versuri. descriu plastic și foarte sugestiv, setea pentru trupul iubitei. în rest, poemul devine prea carnal, prea amănunțit în acest sens.
citadinul -
Domnule Mircea Nincu, Acest poem nu se referă în mod neapărat la "trupul iubitei", asa cum credeți dvs. E mai degrabă constatarea că ființa noastră, deși se mișcă într-o lume aparent liberă, s esimte totuși permenent observată, supravegheată. Am vrut să scriu, ma degrabă, un poem despre pierdea intimității și despre senzația că suntem mereu urmăriți de către cineva. Mulțumesc pentru vizită.