Dedal -
sonet lacustru
Borțos ne e Pământul de idile
cu fiii ploii, arborii se lasă
pe ramuri, în jarteaua de mireasă
a nopții cu reflexele vernile
și Luna se scufundă-n stradă, grasă,
cu mormoloace-n burtă și-apoi ni le
desface-n prelungirile futile
de raze, ale-ntoarcerii acasă.
Încolonați, în cânt de manivele
mărșăluim, de neoprit, ca racii,
pe drumul-râu, cu margini de umbrele,
sirene, paparude, broaște...Cracii
de nori se prăvălesc, în pliuri grele,
pe tot întinsul vechii mele Dacii...
Poezie:
Comentarii
Virgil -
Daniel, dupa parerea mea, acesta este un text pe care daca nu ai fi tinut neaparat sa il fortezi in chingile ritmului si rimei ar fi ajuns departe
alma -
Mereu citesc cu placere textele tale si imi place stilul, usor ironic, al sonetelor. Aici, cracii de nori / prelungirile futile de raze si luna grasa sunt delicioase.
Dedal -
Virgil, de ajuns mai departe n-aveam cum, cu asa blocaj in trafic - no, pe bune, tema e una simpla, peisagistica, tratata corespunzator ("cu targa"), iar fortajele de ritm/rima, din pacate, nu le percep - Alina, ironicul de aici e un pic mai agresiv, ma bucur ca iti place, mai ales in conditiile in care nu te stiu nici pe tine o admiratoare a versificarilor clasice multumesc, scuzati intarzierea raspunsurilor