timpul tace ca un viitor preşedinte
din ce în ce mai mic faţă de oameni
un cîine latră de parcă ar fi văzut roşu
în faţa ochilor
gurile rele spun că nu e de bine
de la ruşi vin vorbele grele
deocamdată se mai taie la montaj
prin unele cuvinte spuse la rece încă mai văd luciri albicioase ca nişte aripi rigide

în faţa televizorului
cu creionul în gură
fac exerciţii de dicţie
alţii abia reuşesc să-şi pipăie pulsul
vorbind îşi rotesc inimile ca pe nişte nasturi de la haină gata să cadă