sînt supărat pe vorbitorul de limbă engleză care spune acoperişul gurii cerului gurii
de parcă sînt obligat să-mi ţin cuvintele între pereţi tavan şi podea
cuvintele mele vor să înveţe merii să cânte
păsările să înflorească vor să fie
dansatorul şi-n acelaşi timp simfonia
fuselajul şi corpul
pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimelor

ea îmi spune că şi limba română ar avea nevoie de acoperiş
nu-s de acord şi o contrazic
atunci îşi pune gândurile în geanta de voiaj şi din
gimnastica buzelor înţeleg că pleacă
kipriansky priveşte la noi din portretul lui puşkin şi ne
compătimeşte ca şi când am fi alb-negrul din trusa lui de culori

o boabă de grâu doarme alături fără teama de moarte
fără grija că n-are urmaşi
eu nu pot să dorm nici pe torso nici pe spate
nici pe fotoliu nici în hamac
parcă în venele mele pentru prima dată şi-au dat întâlnire
ariadne şi bacchus