Nu-i stavilă-ntre inimi devotate!…
Iubirea nu-i iubire de-o ispită
Îi schimbă cursul fără greutate
Și-alungă trădătorii. Neclintită,
Ea stălucește ca un far prin norii
Furtunii, stând de veghe, la distanță,
Ea-i steaua ce îndrumă călătorii
Și-i fără preț, deși n-are substanță.
Ea nu-i bufonul timpului! Chiar dacă
Se vor zbârci treptat obrajii moi,
Ea nu se stinge-n veci și nu se pleacă
Du bout du doigt, la plus belle fille du monde essuyait la poussière
sur l'étiquette d'une bouteille dans une boutique de vins à Bordeaux.
L'envolée de ce geste - on l'apprend dans les écoles d'archéologie
quand on écarquille les yeux pour déchiffrer l'année d'origine.
La mémoire du vin ne garde plus le souvenir de la main qui avait
pressé les raisins,
Entro in questo amore come in una cattedrale,
come in un ventre oscuro di balena.
Mi risucchia un'eco di mare, e dalle grandi volte
scende un corale antico che è fuso alla mia voce.
Tu, scelto a caso dalla sorte, ora sei l'unico,
il padre, il figlio, l'angelo e il demonio.
Mi immergo a fondo in te, il più essenziale abbraccio,
e le tue labbra restano evanescenti sogni.
Du temps, conclu, le mystère de cette crête tranquille, mais leste
Pénétrant, par la glace, dans un délivré azur,
Confectionnant de la noyade des troupeaux agrestes,
Dans le pullulement de l’eau, un jeu second, plus pur.
Nadir latent ! Le poète assume cette élévation
De l’ensemble des harpes disséminées en vol inverse,
I still wear the clothing from another life
used, full of stars
tips of light grow in pockets
the way you know me
lost in old bookstores
breathing in catalogs, sketches, engravings
with scattered memories
counting the bridges across Seine
transient boats
the clouds lay in bema
starved
they devour me
on this ineffable highway
in me
incendiary I wander
Comentarii aleatorii