De ce ți-e teamă de-ochii de vădană
Înlăcrimați și ești atât de laș?
Vei fi jelit căci vei lăsa o rană
În lume de-ai să mori fără urmași.
Vei plânge aprig sărăcind pământul
De forma umbrei tale, într-o zi
Și la sfârșit nici văduva mormântul
Nu-ți va săpa sub pleoape de copii.
Privește ce risipă faci din lume
Schimbând-o des de parcă-ar fi ta,
Dar frumusețea-i plină de cutume
Je suis un Irakien en pyjama, ma femme est Roumaine
et notre fille, le voleur de Bagdad.
Ma mère continue à faire bouillir le Tigre et l'Euphrate,
ma sœur a appris à préparer des pirojki
de sa belle-mère originaire de Russie.
Notre ami, Maroc au couteau plante une fourchette
en acier anglais dans le poisson né près des rivages norvégiens.
the neon light twinkling on the hallway
like a motion detection sensor
especially mounted to catch
your heartbeats in the way
downstairs to the copier
and the fear, the intense fright
that the perfume which perpetrates
the office under the door is not yours
annihilating my will and nazal fosses
just like the e-mail unexpectedly arrived does: please, print the document
Privește-ți chipul răsturnat în unda
Oglinzii reci și-ascultă cum te chiamă,
Să-l re'noiești că să-ți plătești dobânda
În lume iar, o neferice mama.
Ce pântec oare, plugului ce-l sapă,
Recunoștința n-o să-i mai arate?
Și cine se ascunde într-o groapă
Cu sine însuși, de posteritate?
Oglinda mamei ești; prin tine parcă
Renaște ea-n în Aprilie fecioară;
Comentarii aleatorii