Alexis -
Este începutul sfârșitului,
spunea profeția.
Începutul sfârșitului meu,
al monolitului din care m-am născut.
Pe undeva mă așteaptă o linie
albă
și lungă,
între atingerea ta roz
și pașii de dans
ai zilei.
Și da, îți voi zice să vii.
De pe un trotuar pe altul
sunetul
se va pierde.
Poezie:
Comentarii
hecatonhir -
susținut relativ bine până la un moment dat (deși inegal), mi se pare că poemul se pierde în prea mult inefabil, își pierde din concentrare în ultima strofă.
Alexis -
Hmm... Cred că sufăr de chestia asta, îmi încep poeziile bine și mă pierd pe drum... mă mai atenționa cineva pe aici... Se pare că îmi scapă ceva. La proză am mâna formată, la poezie sunt novice :)
Younger Sister -
Mie îmi place stilul acesta. Construcția înclină puțin către proză, în sensul că începutul de introduce în atmosferă, atinge un apogeu undeva pe la mijloc, tensiunea începînd să se dilueze ușor spre final, rămîne inefabil ecoul, ca o undă din parfumul ființei care tocmai a trecut, dar tocmai această undă are acel ceva, de care îți aduci aminte.
Alexis -
Într-adevăr, aceasta a fost ideea, de a construi treptat un edificiu pe care să îl dărâm în ultima strofă. Nu voiam să diluez mesajul poetic, doar să termin într-o notă ușor aeriană. Finalul este, de fapt, expresia unui eșec, a unei ratări. Cineva mi-a zis odată să nu-mi fac probleme, poezia se învață. Așa o fi? :)
francisc -
nesustinut pana la un moment dat (desi egal), mi se pare ca poemul se pierde prea mult. isi pierde din concentrare din cauza tensiunii. dar tocmai de aceea are acel ceva, de care iti aduci aminte cand citesti un text slab
Alexis -
Mulțumesc. Uneori mai dăm și rateuri. Totuși nu prea am înțeles din comentariul tău de ce textul este slab. Și nu mi se pare corect față de cei care au comentat textul înaintea ta să te folosești de comentariile lor pentru a-ți susține ideea. Dar... feel free to stop by again whenever you like.